Universul - Provincie, februarie 1943 (Anul 60, nr. 30-57)

1943-02-01 / nr. 30

Proprietar: „UNIVERSUL» S. A. înscris sub Nr. 160 Trib. Ilfov EXtcMPIAR ut s cer 9*m ROftală plătită la numerar conform aprobării Dir. 0­1* 9. 9. 9. UI. MM/WI | CELE DIN URMA $TIRI DIN LUMEA INTRE­AGA, TELEGRAFICE SI TELEFO REDACTIA $1 ADMINISTRATIA: BUCURESTI, STR. BREZOIANU No. 23-25 CENTRALA TELEFONICA A ZIARULUI: 3.30.10. SECRETARIATUL DE REDACTIE: 3.30.15 Hr* 30 Luni 1 Februarie 1943­ 8 Pagini STELIAN POPESC­U HIMIG FĂRĂ MUNCĂ In şedinţa de joi seară a Academiei de agricultură, d. prof. I. C. Teodorescu de la In­stitutul de cercetări agrono­mice, într’o documentată confe­rinţă despre origina culturii viei in regiunile carpatice, a a­­rătat cât de veche este la noi această importantă ramură a bogăţiei naţionale, pe care cele mai multe ţâri europene au cu­noscut-o mult om­ târziu ca noi. Dar tradiţia care se menţine şi astăzi în multe regiuni de podgorii din ţară, realizările şi progresele din domeniul viticol nu ne opresc să constatăm că în alte ţări propăşirea este şi mai accentuată şi rezultatele practice mai îmbucurătoare de­cât la noi. In afară de argumentul, con­trolat, istoriceşte, că neînceta­tele frământări pricinuite încă din timpul năvălirii barbarilor, li-au dat locuitorilor Daciei ră­gazul necesar de a-şi cultiva în neîntreruptă continuitate ogoa­rele, vine şi constatarea mai nouă că la noi oamenii cer cul­turii pământului o rentabilita­te imediată, fără aşteptarea a­­nilor cum ar fi în pomicultură şi în viticultură. Este o mentalitate răspândită în foarte multe domenii, în­deo­sebi în ultimele două decenii, de a socoti câştigul uşor dar imediat, preferabil muncii du­rabile, socotită cu anii, chiar dacă rezultatele acesteia ar fi mult mai mari şi mai sigure. In comerţ ori în industrie, în construcţii ori în agricultură, în locul tradiţiei de continuitate moştenită dela o generaţie la alta, s’a furişat concepţia mai modernă şi mai comodă, a câş­tigului „pe picior“, adică dela o zi la alta, fără sforţări prea mari, fără griji şi fără bătae de cap. In contra acestei concepţii care nu e numai la noi împă­mântenită, academicianul fran­cez Chaumeix găseşte leacul în «fătul imperativ: Iubeşte-ţi meseria! Calitatea lucrului în sine de­pinde de această dragoste faţă de meseria pe care ţi-ai ales-o, cu atât mai mult faţă de aceea pe care de generaţii o are ace­iaşi familie care moşteneşte tradiţia ei. ,,Activitatea, propăşirea, pu­terea unei naţiuni — scrie Chaumeix — este fonnată din toate meseriile cari, deosebite unele de altele, sunt unite to­tuşi între ele, pentru că la un loc formează binele comun". Perseverarea în toate dome­niile muncii constructive, con­tinuitatea pe firul tradiţiei, au creiat marile succese materiale şi morale, dacă ţinem socoteala de faptul că nimic nu se face fără muncă atentă, zilnică, per­manentă, înoită cu toate acele binefaceri ale progresului pe care mintea omenească le pune la îndemâna semenilor. Fiecare trebue ca dându-şi seama de rostul lui în colecti­vitatea naţională, să contribue cu munca şi priceperea lui la acel „bine comun” care nu poa­te să dureze şi să reziste dacă toţi vor voi să câştige repede, uşor şi fără osteneală. Intr’o imagine de fabulă Fé­­nelon arată pe un tânăr prinţ care sta minunându-se în faţa unui stup de albine. El vedea că totul este în miş­care, dar privind mai atent constată că totul se îndeplinea cu ordine, cu grije, fiecare al­bină făcând ceea ce trebue cu exactitate şi fără murmur. Şi cum prinţul se minuna de acea­stă disciplină a muncii, o albină i-a vorbit — în imaginaţie­ al­binele vorbesc... cu prinţii — spunându-i că muncitoarele îşi fac datoria lor, dar că şi el tre­bue să şi-o facă pe a lui, dato­rie grea care constă în a înde­părta relele şi neajunsurile, în a protegui pe cei slabi, în a con­duce cu calm, prevedere şi cu­minţenie. Fénelon ne învaţă cum fie­care îşi are rostul și destinul său în câmpul muncii; totul e ca munca albinelor să n’o iro­sească cei cari nu fac nimic în stup. Prelungirea termenului de preschimbare a monetelor metalice de 5,10 şi 20 lei Ministerul finanţelor a prelun­git termenul de preschimbare a monetelor metalice de 5, 10 şi 20 lei fabricate din metal galben după cum urmează: 1. Monetele de 10 şi 20 lei au putere circulatorie până la 30 Aprilie 1943. După această dată și până la 30 Iunie 1943 se vor primi în plata impozitelor cuve­nite Statului. 2. Monetele de 5 lei au putere circulatorie până la 31 Mai 1943. După a '''astă dată și până la 30 Iunie 1943 se vor primi în plata impozitelor datorate Statului. Mari incendii in plantaţiile de cauciuc din Brazilia Geneva, 29 (Rador).­­ Cores­pondentul agenţiei DNR trans­mite : Ziarul „Time“ anunţă din Bra­zilia că în plantaţiile sălbatece de cauciuc au izbucnit incendii mari, care cuprind aproape tot malul Amazonului. Mii de hectare din pădurile de cauciuc au fost mistuite până acum de flăcări. Zece ani de guvernare naţional-socialistă Un bilanţ al operei înfăptuită de regimul de sub conducerea Fuehrerului Adolf Hitler In dimineaţa zilei de 30 ianua­rie 1933, preşedintele Hindenburg invita la Palatul său pe Adolf Hitler pentru a-i încredinţa con­ducerea Germaniei. La sfârşitul audienţei, Germania a aflat că Adolf Hitler a fost numit Can­celar şi că a fost însărcinat cu formarea guvernului. Criza in­ternă, care dura de câtva timp şi care începuse sa se agraveze Prin intensificarea agitaţiilor co­muniste, lua astfel sfârşit prin promovarea partidului naţional­­socialist şi chemarea lui la gu­vernarea ţării. In aceiaşi dimineaţă de 30 ia­nuarie 1933 primul guvern na­ţional socialist a fost astfel con­stituit: Cancelar Adolf Hitler, vice­cancelar şi comisar al Reichului pentru Prusia, von Papen , mini­stru de externe, von Neurath; ministru de interne, dr. Frick; mi­nistru de finanţe, contele Schwe­rin Crossig; ministrul Reichswer­­ului, generalul de divizie cavaler de Blumberg; ministr­ul econo­­miei­ naţionale, aprovizionărei şi agriculturei, consilierul dr. Hil­genberg ; ministrul muncii, d. Franz Seldte, şeful Căştilor de oţel , ministrul poştei şi al comu­nicaţiilor, cavalerul Eitz de Ru­­benach , ministru fără portofoliu, comisar al aviaţiei şi girant al ministerului de interne prusian, preşedintele de atunci al Reich­stagului, d. Goering şi d. Ger­­cke, comisar pentru procurarea de lucru. Era aproape cert de la începu­tul constituirii noului guvern că el nu va putea lucra cu parla­mentul existent şi de aceea, la ce­rerea Cancelarului Hitler, preşe­dintele Hindenburg a semnat de­cretul de dizolvare a Reichsta­gului şi poporul german a fost chhemat să-şi exprime prin vot hotărîrea lui. Primul manifest-program­­ al guvernului naţional-socialist pu­blicat odată cu anunţarea dizol­­vărei Reichstagului conţinea ur­mătoarele principii: . 1) Restabilirea un­it­atei spiri­tuale a poporului sub semnul creştinismului ca bază morală şi a familiei, ca bază a poporului şi a statului. 2) Reorganizarea economiei prin două mari planuri de perioade de câte 4 ani. 31 Obligativitatea muncii şi o politică de colonizări. 4) In politica externă supre­ma misiune va fi asigurarea pen­tru poporul german a drepturi­lor lui la viaţă şi redobândirea li­­bertăţei sale şi reintrarea Germa­niei în rândul celorlalte naţiuni ca „un stat de valoare şi de drep­turi egale“. 5) Necesitatea limitării înarmă­rilor în toate ţările, care ar înlă­tura astfel şi pentru Germania necesitatea de a se înarma. 6) Lupta pentru înlăturarea primejdiei descompunerii comu­niste, pentru ca astfel Germania să poată ajunge la refacerea ei politică şi economică şi să poată face faţă obligaţiilor sale faţă de alte popoare. La primul consiliu de miniştri,­­Continuare in pag. 2-a) FUEHRERUL ADOLF HITLER La Cancelariatul Reichului, în ziua de 30 Ianuarie 1933, după preluarea puterii. Dela stânga: dr. Frick, Kerri, dr. Goebbels, Fuehrerul, Hermann Goering, Darre, Himmler a——— n—ME——»a,Qj—w—wwantn— SITUAŢIA PE TEATRELE DE RĂZBOI Scurtarea frontului oriental german. — Luptele de la Vo­ronej, dintre Donul mijlociu şi Doneţ, din regiunea Marnei şi Canca­z­a de vest de R. SEIŞANU între Donul mijlociu şî Cauca­­zra occidentală, trupele germane, române şi celelalte formaţiuni aliate continuă mişcările lor în vederea scurtării şi alinierii fron­tului în anumite sectoare, — mi­şcări ce se execută conform pla­nului şi chiar în cursul luptelor de apărare. După cum s’a anunţat, la aripa stângă, frontul german ce trecea pe la est de Donul mijlociu, prin zona capului de pod de la Voro­­nej, a fost strămutat spre vest de acest fluviu ; apoi, la răsărit de Donul inferior el a fost strămu­tat de Pe râul Sal mai jos în re­giunea Mannei ; iar la aripa dreaptă, frontul ce se întindea la sectorul Terekului din Can­ca­­dia orientală a fost și el strămu­tat pe linia fluviului Kuban. Prin aceste scurtări ale frontului, ger­manii pot să-şi asigure un dispo­zitiv defensiv solid articulat, care să permită acţiuni ofensive locale şi să prezinte o protecţie spaţiilor vitale şi poziţiilor prin­cipale de interes strategic. In partea centrală a frontului de sud germanii au organizat o linie de baraj de-alungul Doneţului. In cursul zilei de Vineri s’au des­făşurat următoarele operaţiuni pe ansamblul frontului oriental: In sectorul dela sudul lacului Ladoga, unde inamicul n’a putut menţine şi dezvolta capul de pod de lângă Schlu­sselburg, atacurile forţelor sovietice s’au limitat nu­mai în zona unei divizii ger­­mane fără nici un rezultat. Intre lacul Ilmen şi Voronej nu s’au înregistrat operaţiuni în­semnate. Dacă trecem în raza ofensivei sovietice, bătălia dela Voronej continuă cu violenţă şi cu rezul­tate variabile din cauza cadenţei atacurilor şi contra-atacurilor. Teatrul acestei bătălii s’a în­tins atât în regiunea dela vest de Voronej, cât şi în aceea dela nord-vest. La Stalingrad grupul de forţe german şi român, încercuit, o­­pune încă o rezistenţă îndârjită împotriva unor forţe copleşi­toare inamice, cu toate mijloa­cele lor reduse de apărare şi de alimenta­r. Vineri atacurile ina­micului s’au dat cu formaţiuni nice de infanterie şi tancuri în partea de­­sud a Stalingra­­dului cu pierderi grele de am­bele părţi. Intre Donul mi­noci­u şi Doneţ au intervenit în luptă rezervele germane, aduse de curând în a­­cest sector importamt, care au respins şi aruncat spre est tru­pele sovietice. In stepa dntre râul Man­ei şi Cuban formaţiuni inamice com­puse din elemente de infanterie, blindate şi cavalerie, au atacat forţele germane, dar contra-ata­­cate ele au fost respinse înapoi. In cursul acestor lupte unităţi de infanterie şi blindate, precum şi o divizie de cavalerie de gar­dă au fost împrăştiate. In sectorul de vest din Cauca­­zia trupele germane şi române susţin lupte de apărare; toate încercările ce le-au făcut for­țele sovietice de a străpunge (Continuare in pag. 2-a) Caucazia de Veft DECRETUL PENTRU ASIGURAREA APĂRĂRII REICHULUI Prin telefon de la corespondentul nostru particular din Berlin Berlin, 29. — Poporul german stă sub impresia decretului dat de gauleiterul Saucker, împuter­nicitul general al Fuehrerului pentru reglementarea muncii, prin care se înregistrează şi se cheamă la muncă toţi bărbaţii între 16 şi 65 de ani şi toate fe­meile între 17 şi 45 de ani. In ce priveşte bărbaţii, situaţia lor se schimbă puţin, deoarece prestau şi aşa într’un mod oare­care, o anumită muncă. Pentru femei este, în schimb, o măsură practică, de care sunt totuşi scutite unele din ele, cum ar fi viitoarele mame, mamele cu un copil sub 6 ani şi acelea cu doi copii sub 14 ani. Afară de aceasta femeile îşi pot exprima dorinţa în ce pri­veşte modul de ocupaţie, urmând să fie satisfăcute în măsura posi­bilităţii. Cu toate acestea, foarte multe femei vor trebui să satis­facă acest decret, în special cele tinere. Măsura a fost însă necesară, din cauza marelui număr al ace­lora cari trebue să facă serviciul pe front, căci trebue să avem în vedere că Sovietele au o populaţie de două ori mai mare ca a Rei­­chului, permiţându-şi să facă, din cauza aceasta atâta risipă de material omenesc. Spre a contrabalansa această situaţie, Germania face economie de material omenesc în limita posibilităţilor, însă unde a fost necesar, materialul omenesc a trebuit să fie pus la contribuţie, atât pe front cât şi în interiorul ţării In genere, se crede că mai multe milioane de persoane in­tră cu acest prilej în mod efec­tiv în serviciul patriei. * Situaţia de pe front nu s'a schimbat in mod hotărâtor în ultimele zile. Totuşi luptele ur­mează cu cea mai mare îndârjire. La Stalingrad, trupele germane continuă rezistenţa lor eroică şi ţin pe loc armatele sovietice. Bolşevicii au repetat încercă­rile de străpungerea frontului german la vest şi nord-vest de Voronej. Până acum, aceasta nu le-a reuşit însă nicăeri. Pe frontul Donului, contraa­tacurile germane au zădărnicit atacurile sovietice, iar între Do­neţ şi Donul mijlociu au început contraacţiuni germane, care au aruncat pe sovietici înapoi spre răsărit. In general, se anunță o stabili­zare a frontului german. Producţia de armament şi muniţii a Germaniei a Berlin, 29 (Rador). — După re­miterea distincţiilor întreprinde­­rilor model­e , solemnitate care a avut loc la Camera de muncă a Reichului, cu prilejul aniver­sării a 10 ani de la venirea la pu­tere a partidului naţional-socia­­list — ministrul Reichului pen­tru muniţii şi armament, Speer, a ţinut o cuvântare, în care a spus printre altele: In mesajul său de Anul Nou, Fuehrerul a declarat că a trebuit sa ceară industriei de război o mărire excepţională a potenţia­lului său. Datorită lucrătorilor noştri, in­eViul 21­42 dia­i avut posibilitatea să mărim simţitor producţia. In numeroase domenii, producţia din ultimele luni ale anului 1942 a întrecut de 10 şi chiar de 20 de ori produ­ctia din lunile cores­punzătoare ale anului 1941, ast­fel că producţia din Decembrie trecut a ajuns la un nivel nea­tins încă în istoria Germaniei. Dar arcul trecut — a continuat sporit considerabil ministrul — au fost, făcute nu­meroase ■inovaţiuni, au fost lua­te alte măsuri şi au fost puse în lucru alte maşini, pentru ca ar­mamentul produs în 1942 să poată fi livrat într’o cantitate şi mai mare. Este necesar însă ca toată populaţia să ajute producţia de armament. De­sigur că acest fapt va aduce poporului german jert­fe no­­i, dar ele vor fi făcute, căci asigură victoria. După aceea a vorbit d. dr. Ley, care a declarat printre altele că în ultimele zile fiecare german şi-a dat seama că lupta se duce n„ „î/it-r, cA no mnnrtp Parola r- Viiv.j,\JU y 1/ ------. - • noastră — a continuat el — tre­buie să fie: ,.Scirtă, cere devi rm tot ce vrei, căci știm lj vom putea să trecem prin orice". Această lv~­tâ — a încheeat d Lcy—este în esenţă o luptă pen­tru credințe, dar nu intr’o putere mistică, ci intr'o credință în pu­terile naturale şi in dreptul fi­resc. întoarcerea din misiune a unei vedete române la o bază românească. (S. M. P.) Vineri d. a. s-a făcut inaugurarea­ sediului Asociaţiei Româno-Ger­mane, în prezenţa d-lui prof. Mihai Antonescu, preşedinte ad­­interim al consiliului de miniştri şi a d-lui Manfred von Killin­­ger, ministrul Germaniei la Bucureşti. Cu acest prilej de prim-minis­­tru a rostit următoarea cuvân­tare : Domnilor Miniştri, Domnilor Membri, Sunt mulţumit că putem da azi Asociaţiei Germ­ano-Rommâne cămi­nul in care membrii săi îşi vor putea întâlni gândurile. In viaţa oamenilor, ca şi în viaţa popoarelor, pentru a dura o legătură statornică, trebue întâi să te cunoşti, trebue apoi să te respecţi şi trebue în sfârşit să te înţelegi. Acest cămin deschis membrilor Asociaţiei Germano-Române, va prilejui cunoaşterea, respectul şi înţelegerea. Deschidem această casă azi, în pragul unei mari sărbători a Po­porului German. Mâine, Naţiunea Germană cin­steşte împlinirea a zece ani de când Fu­ehrerul Adolf Hitler, şi Partidul Naţional Socialist au luat conducerea Marei Germanii. Evocarea a zece ani de gând şi de faptă germanică însemnează depanarea unei adevărate istorii. Pentru că, în acest popas de zece ani, Fuehrerul Adolf Hitler şi Na­­ţion­al-Socialismul au izbutit să facă pentru Poporul German ce­­iace veacurile nu izbutiseră să-i aducă. Niciodată istoria germană n’a fost străbătută într’un popas atât de scurt de un fior atât de puter­nic, însufleţită de o credinţă atât de fanatică, exaltată într’o luptă atât de neobişnuită. Niciodată Marea Naţiune Ger­manică n’a închinat unui om şi unei cred­inţe atâta unitate şi atâta putere ca în aceşti zece ani dă­ruiţi cu fanatism lui Adolf Hitler şi crezului naţional-socialist ger­man. Este nefolositor şi lipsit de mă­sură ca să încerci o evocare a a­­cestor împliniri. O NOUA AŞEZARE A STATULUI GERMAN Aparţine mai curând neînţelesu­lui şi în orice caz neobişnuitului, misterul cu care un om singur — fără familie, fără clasă, fără spri­jin, sărac şi contestat — a izbutit totuşi să se ridice din valurile a­­nonime ale veacurilor de aştep­tare germanică, pentru că să poată, intr’o sclipire de fulger, să ilumi­neze Naţiunea Germanică, de o singură credinţă, să deslănţuie o renaştere socială şi o nouă aşezare a Statului; şi, trecând peste dog­me, călcând în picioare aşezări străvechi, tradiţe şi legende, în­­vrăjbindu-se cu puteri văzute şi nevăzute, să poată totuşi uni sub o singură conducere pe Germanii de pretutindeni, să le dea o orga­nizare unitară, o disciplină de muncă, un fanatism de împliniri naţionale, aşezări sociale noui şi o armată cum niciodată n’a cu­noscut istoria germanică. Duşman sau prieten, nu poţi să (Continuare in pag. 3-a) CU PRILEJUL ANIVE­RSĂRII NAŢIONAL-SOCIALISM SILU! Inaugurarea sediului Asociaţiei româno-germane Cuvântarea d-lui prof. Mihai Antonescu, vice-preşedinte al consiliului de miniştri D. prof. Mihai Antonescu rostindu-și discursul înainte spre maiorescu Din toată inima preţuiesc, domnule Pisanu, lupta pentru păstrarea limbii româneşti. Cred că nu e niciun om cult, care să nu fi urmărit cu adânc interes cele scrise în cronica „Universu­lui“, şi ar fi de real folos pentru noi toţi, să aduni în chip de carte tot ce-ai tipărit în privinţa asta. Cine nu greşeşte, când am în­văţat în copilărie, cum am în­văţat... Pentru orice om cu ju­decată, e o binefacere să-i atra­gă cineva luarea aminte asupra lunecărilor condeiului. Pecingina neologismului s’a întins şi asupra satelor. Dumi­nica Poporului a publicat ani de zile, scrisori trimise de săteni (zăpăciţi de gazete, şcoli şi pri­mării), din care nu se putea în­ţelege nimic, nimic, nimic. Mai ales scrisorile de dragoste erau balamuc curat. Dela oraşe s’a întins la sate nu numai oftica şi sifilisul, d­ar şi neologismul. Aş fi urmat aşa­dar bucuros îndemnul de a scrie câteva rân­duri pentru ciclul „înapoi spre Maiorescu“, dar în ceasurile grele prin care trecem sunt a­­tâtea şi atâtea la rând, în legă­tură cu grija cea mare a tuturor, încât mi-a lipsit şi timpul, şi li­niştea sufletească, spre a putea scrie ceva potrivit cu însemnă­tatea onorei lui Titu Maiorescu. Când voiu fi mai liber, voiu în­cerca. Până atunci, o singură obser­vare. Am impresia că e la mij­­loc şi oarecare neînţelegere. Unii cred că ar fi vorba în articolele din „Universul“ numai de neologisme. Cu toate că boa­la asta e grea, calea spre lecui­re se poate găsi. După câte ştiu, însuşi întemeietorul criticei la noi a întrebuinţat atât în scris, cât şi pe catedră, o sumă de cu­vinte nouă. Altminteri, cum ar fi putut face curs de istoria fi­­losofiei, folosindu-se numai de limba „Amintirilor“ lui Crean­gă ! Prin urmare, împotriva neologismelor necesare nu poa­te fi nimeni. Dar trebue mult, mult bun simţ, ca să ştii cum să alegi şi ce să alegi. Şi ar fi nu numai păcat, dar şi o pângărire să laşi pe orice nimenea să cal­ce hotarele limbii, avuţia cea mai de seamă a unui neam. Eu, unul, mă bucur că „Universul” şi „Gazeta Transilvaniei" fac strajă împrejurul scrisului ro­mânesc. Dar nu e vorba numai de limbă. Unii adversari parcă ar voi să pună în discuţie şi toată activitatea critică a lui Maiores­cu. Osteneala lor e de prisos. De gustul estetic şi de măsura ju­decăţilor sale literare, nu se mai îndoeşte azi nici un român cult. Aiurea stă, cred, miezul pro­cesului în zilele noastre, în la­tura etică. Maiorescu a fost cel dintâi şi cel mai mare educator al neamului în epoca renaşterii noastre. Holul acesta etnope­­dagogic nu este încă destul de înţeles de urmaşi. De a­­ceea, ar trebui să fie deplin lămurit, fiindcă se apropia so­rocul cel mare. Nu la sfâr­şitul războiului, ci la începutul păcii se va hotărî odată pentru totdeauna soarta neamului le­gat de Car­păţi şi de Dunăre. Vrând-nevrând, după ce vom scăpa de războiu, va trebui să intrăm un alt regim de muncă şi să dăm altă orientare poporu­ de S. MEHEDINŢI Profesor universitar lui nostru, începând cu tinere­tul. Opera cea mare a lui Ma­iorescu va trebui deci să fie continuată in spiritul lui şi cu tot simţul lui de răspundere. România de mâine va fi aşa, cum va fi îndrumată creşterea tineretului. — „Celor isprăviţi nu le mai poţi ajuta...“, spune undeva Goethe. Numai cei care cresc pot înce­pe altă viaţă şi pot fie­ recunoscători. (Ein Werden­der wird immer dankbar sein). De aceea, îmi pare rău că n'ai pornit seria articolelor, în­trebând mai întâi câţiva tineri cu evlavie pentru limba româ­nească şi cu dreaptă preţuire a valorilor culturii noastre, iar pe oamenii cărunţi, să-i fi chemat tocmai la urmă, ca martori fără părtinire. Insă timpul­ nu-i pierdut ; „n’au intrat zilele ’n sac“, cum se zice la ţară. — Aşa­dar, dând uitării tot ce-a fost până azi nationalismus la trans in politi­că, tot ce-a fost ţigănie în gaze­tărie, estetism de poză în critica literară şi parigorie în pedago­gie, să urmăm nu cu vorba, ci­­ fapta, disciplina morală a lui „ Maiorescu, cel închinat intere­sului obştesc şi de aceea cel mai desinteresat şi mai senin dintre oamenii noştri de stat. Ţinând seamă că, sub ochii generaţiei de azi, se hotărăşte pentru totdeauna soarta neamu­lui românesc, să pornim măcar acuma, cu tineret cu tot, nu „înapoi“, ci înainte spre Maio­rescu. Acesta va fi titlul articolului meu, când va fi și dacă va fi să fie. Cu cele mai bun© urări de 1»« bandă.

Next