Universul - Capitala, martie 1943 (Anul 60, nr. 58-88)

1943-03-01 / nr. 58

. k Anul al lo Pagini Fondator: LUIGI CAZZAVILLAN Proprietar: „UN­I­VERSUL“ S. A. înscris sub Nr. 160 Trib. Ilfov CELE DRUMURILE ŢĂRII La adunarea generală a pre­torilor ce s’a ţinut zilele aces­tea la ministerul de interne, s’a luat, între altele, în discu­ţie şi importanta chestiune a drumurilor , în mod deose­bit, a şoselelor comunale şi judeţene. Cu acest prilej, d. profesor P. Strihan, ministru subsecretar de stat la interne, a arătat care sunt în linii ge­nerale proiectele ministerului de interne în această chestiu­ne, indicând totodată modul cum înțelege să le înfăptuias­că pe teren. Anume, ministerul lucrează la întocmirea unui plan apli­cabil treptat, treptat pe o serie de ani. Planul prevede repa­­­­rea drumurilor deteriorate şi întreţinerea celor ce sunt în stare bună. A mai declarat că această operă de refacere şi întreţinere a drumurilor comunale şi judeţene va fi dusă la bun sfârşit şi cu aju­torul prestaţiei. Precum vedem, nu este vor­ba de marile artere, adică de şoselele naţionale, a căror construire întreţinere cad în sarcina ministerului de comu­nicaţie şi lucrări publice. Prin­tre aceste şosele, avem, de pil­dă, marea şosea asfaltată, care, pornind de la Bucureşti, stră­bate Valea Prahovei şi trece prin Braşov, pentru a continua mai departe. E o şosea, căreia mulţi îi spun şi autostradă. Fireşte, denumirea de „autostradă“ este mai degrabă un eufemism. In adevăr, cei cari am avut prilejul să călătorim prin sta­tele din Apusul Europei, ştim că o autostradă se înfăţişează în condiţiuni oarecum diferite de condiţiuniile în care se pre­zintă şoseaua de care am po­menit. Oricum, în statele din Sud-Estul european, nu prea sunt­ şosele caare să susţină comparaţia cu marea noastră arteră naţională şi — adău­găm în treacăt — nici frumu­seţea şi bogăţia peisagiilor ce se desfăşoară de o parte şi de alta a şoselei noastre. Insă, abstracţie făcând de această lăture a chestiunii, ră­mâne în picioare adevărul că şoselele din ţară şi, mai ales, şoselele comunale şi judeţene au nevoie imperioasă de a fi puse într’o stare mai bună de­cât starea în care se prezintă a­stăzi. Avem, slavă Domnului, un corp ingineresc bine pregătit, deci la înălţimea misiunii s­ale. De asemenea, de ani şi ani de zile, se plăteşte impozitul pen­tru drumuri şi se prestează muncă în natură. Totuşi, starea drumurilor lasă de dorit, ba chiar uneori foarte m­ult de dorit. Ca­uza de căpetenie a acestui rău tre­­bue căutată în faptul că ser­viciul de întreţinere şi repa­rare la timp n’a funcţionat, aşa cum ar fi fost necesar să funcţioneze.Se construia şoseaua, apoi era lăsa­tă fără vreo întreţi­nere, până ce se strica aşa de rău, încât devenea o înşirare continuă de gropi şi hârtoaţpe. Atunci, lucrul trebuia l­ua­t din nou de la început, cu alte cuvinte, se impunea o cheltu­ială tot atât de mare, ca şi cum şoseaua ar fi fost făcută pentru prima dată. Ceva mai mult. Pe unele şosele se vedeau din distanţă în distanţă cantoane, dar nu vedeai cantonieri, care să în­grijească de întreţinerea şose­lelor, astupând la timp gropile sau nivelând asperităţile. Lipsa acestui serviciu bine organizat de întreţinere a fost relevată şi la adunarea gene­rală a pretorilor, de care am pomenit mai sus. D. ministru subsecretar de stat P. Strihan a stăruit în cuvântarea rosti­tă asupra nevoiei de recrutare a unui personal inferior de specialitate ,— picheri şi can­tonieri, însărcinaţi de a în­treţine zilnic drumurile în stare cât mai bună. Se înţelege că salarizarea acestui personal impune chel­tuieli. Insă­­suma acestor chel­tuieli nu atinge nici pe depar­te sumele ce se chelt­uesc pen­tru refacerea radicală a dru­murilor lăsate ani de zile în părăsire. Nu mai vorbim de marile pierderi ce rezultă pentru economia ţării din drumuri pe care circulaţia ve­hiculelor este atât de anevo­ioasă. Uneori chiar aproape imposibilă. ATITUDINEA SPANIEI FAŢA DE BOLŞEVISM Roma 27. (Rador).­­ „Poziţia Spaniei faţă de înaintarea şi răs­pândirea în Europa a pericolului comunist va fi mâine, cum a fost ieri şi astăzi, hotărâtă, energică şi fără niciun gând ascuns", a de­clarat într-un interview dat zia­rului „Tribuna", noul ambasador al Spaniei la Roma. d. Raimundo Fernandez Questa. Războiul nostru de eliberare, — a adăogat d-sa —, s’a polarizat dela început în sens net antico­munist. Tot sângele spaniol care a curs în această luptă ar fi zadar­nic dacă Spania în urmă, ne­ţi­nând seama de dorinţele ceasului de faţă şi-ar modifica atitudinea catob­ală adoptată atunci. Realitatea de azi este in armo­nie cu trecutul: prezenţa activă, ne­schimbată şi hotărâtă a Spa­niei în lupta împotriva bolşevis­mului, chiar cu preţul unor sacri­ficii şi mai mari. Răspunzând întrebării puse asu­pra atitudinea Spaniei în legătură cu problemele de asanare euro­peană şi mondială de după răs­boi, ambasadorul Raimundo Fer­nandez Questa a afirmat că Spa­nia este convinsă că viitoarea or­ganizaţie europeană, chiar mon­dială, va trebui să fie făcută prin lichidarea unora din factorii care au jucat roluri preponderente în sistemele politice creiate în urma revoluţiei franceze şi la prăbuşi­rea cărora asistăm astăzi. Ambasadorul şi-a manifestat ma­rea sa satisfacţie de a a reprezenta Spania in Italia de care ţara sa este legată prin atâtea legături ideologice şi sentimentale. „Misiunea mea diplomatică, — a spus d-sa — tinde să întărească legăturile pe care războiul Ie-a pecetluit în mod solemn şi con­cret şi să le desvolte intr’o cola­­borare din care cele două ţări vor profita, ea fiind un factor im­portant a solidarităţii meditera­neene, europene și intercontinen­tale. Veghe la bordul unui victorios distrugător (SMP) EXEMPLARUL 8 LEI Ta*« pott&la plătită In numerar «mform aprobării Dir. G­ le P. T. T. Nr. 24.464/939 URMA ŞTIRI DIN LUME ŞI ÎNTREAGA, TELEGRAFICE SI TELEFONICE REDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA: BUCUREŞTI, STR. BREZOIANU No. 23-25 CENTRALA TELEFONICA A ZIARULUI: 3.30.10. SECRETARIATUL DE REDACȚIE: 3.30.15 E­XPERIENŢELE TRECUTULUI In colecţia de lucrări isto­rice a unei edituri pariziene, colecţie care poartă deviza „NIMIC NOU SUB SOARE“, a reapărut o lucrare ce cu­prinde notele extrase din „corespondenţa şi relaţiile lui J. Fiévée, cu Bonaparte, prim consul şi împărat timp de 11 ani (de la 1802 la 1813), publi­cată de autor în 1836“. In prefaţa de azi a acestei cărţi intitulată „Conseils a Napoleon” se subliniază că niciodată deviza colecţiei n’a fost mai bine justificată, de­oarece reflecţiile lui Fiévée au un interes atât de modern şi atât de viu, in­cât au aerul unei înşelătorii calculate ţin­tind să dea prezentului sfa­turi înţelepte sub masca tre­cutului. După câteva încercări lite­rare fără mari succese, Fié­vée, fiu de burghezi bogaţi, scrie Încă de la 1790 în dife­rite ziare, pe vremea începu­turilor revoluţiei franceze care avea să scoată la iveală covârşitoarea personalitate a lui Napoleon Bonaparte. Deşi regalist din convin­gere, după trecerea frigurilor revoluţionare, văzând frânele guvernării ţinute de un sin­gur om, primul consul, el scoate o broşură în care ata­când Directoratul care „se însărcinase să regularizeze e­­fectele teroarei“ îşi precizea­ză punctul de vedere. „Dacă terorismul n’a fost decât o nebunie distructivă, spiritul militar a fost în toate epocile revoluţiei, un mijloc de con­servare“. El a fost chemat de Napo­leon, şi însărcinat, între al­tele, să îl scrie într’o serie de note impresiile şi vederile lui în legătură cu faptele, lucru­rile şi evenimentele de ac­tualitate. Aceste note făcute de cel care mai târziu a fon­dat ziarul Le Temps au fost publicate la 1836. „Anglia în faţa Europei“ „Libertatea Presei“, „Recon­strucţia“, „Opinia publică“, „Comerţul“, „Pentru ca popu­laţia civilă să reziste“, sunt parte din capitolele în care sunt cuprinse observaţiile acestui sfătuitor înăscut des­pre care Sainte-Beuve spu­nea că avea vederea netedă, precisă, pozitivă, echilibrată, utilă şi picantă , o uşurinţă dezinteresată de a intra în spiritul unei situaţii şi de a indica inconvenientele şi re­sursele. In ce priveşte comerţul, el scria la 1806: „In caz când consumatorul preferă banii săi în locul mărfei scumpe şi rară, el se abţine; dacă pre­feră marfa, banului, el con­sumă; nici un discurs şi nici© putere nu va schimba nimic din acest rezultat“. Dând detalii în legătură cu viaţa de toate zilele care se aseamănă şi azi ca o zi cu alta, Fiévée adaugă : „împăratul nu cunoaşte tot ceea ce publicul aşteaptă de la guvernul său şi de multe ori îi se prezintă ca o opinie ge­nerală ceea ce nu este decât părerea celor cari n’au învă­ţat administraţia decât din cărţi. Lyon, primul oraş al Franţei, unde se ştie ce în­seamnă comerţ, este mereu în opoziţie cu Camera de co­merţ din Paris, de ce? Pentru că la Lyon Camera de comerţ este compusă din negustori, pe când Camera de comerţ din Paris nu e de­cât un club de „zgârie hâr­tie“ economişit“. In ce priveşte consecinţele economice pe care continentul le suporta în timpul războiu­lui cu Anglia, el precizează „Trebuesc făcute socoteli în care să se prevadă ce ar pu­tea aduce timpul; orice pro­hibiţie care durează este tot­deauna încălcată şi comerţul clandestin precipită atunci ruina comerţului veritabil“. Sunt încă multe alte reflec­ţii de subliniat, pe care le vom scoate în evidenţă cu alt pri­lej, pornind de la convingerea că, printre altele, Istoria tre­cutului ne învaţă, cum au privit cum au rezolvat alţii, mult înaintea noastră, miile de probleme de tot felul cari mereu se ivesc, cu o matema­tică repetire, şi în orândui­rile statale şi în conducerea masselor şi în viaţa oameni­lor, câtă vreme vor exista conflicte armate pe supra­faţa pământului. V. PE FRONTUL DE RĂSĂRIT CONTINUĂ LUPTELE GRELE INTRE DON, DONET ŞI NIPRU. TRUPELE GERMANE AU OBŢIN­UT NOUI CÂŞTIGURI DE TEREN Berlin, 27 (Rador). — Cu pri­vire la situaţia de pe frontul de răsărit se dau următoarele amă­nunte: Punctul nevralgic al luptelor de pe frontul de est continuă să fie situat Vineri în triunghiul cuprins între Don, Doneţ şi Ni­pru, unde atacul german a izbu­tit să obţină no­ui câştiguri con­­siderabile de teren şi, în diferite puncte, distrugerea a importante grupuri de bolşevici. Deasemeni în sectorul central comandamentul german a re­curs, în operaţiile sale defensive destinate a opri masivele atacuri ale bolşevicilor, la mişcări ofen­sive în numeroase puncte. Pe întregul front de est toate tentativele sovieticilor de a pă­trunde în frontul german pentru a-l străpunge, aruncând în vâl­­toare diviziile sale de infanterie şi int­erven’nd cu forţe massate de artilerie şi cu puternice for­maţiuni de avioane blindate şi de­­salt, n’au obţinut nici cel mi­mic succes. IN CAUCAZUL OCCIDENTAL In Caucazul occidental şi in re­giunea gurii Kubanului, s’a ripo­stat la înaintări de importanţă locală ale bolşevicilor prin con­traatacuri încununate de succes in cursul cărora sovietele au su­ferit, in anumite puncte, pierderi simţitoare. In regiunea mlaştinilor, forţe rapide germane au reuşit să In­­cercuiască un batal­on sovietic prinfer’o manevră hotărîtă şi să-l nimicească. Cu acest prilej au fost capturate, în afară de mai­muroase arme automate, un nu­măr de 32 de mortiere de tran­şe, 40 de arme anticar şi alte materiale de război, întăriri soviet­ce aduse încă de mai multe zile pe frontul de est al capului de pod de la Kuban,­­ mişcări care permiteau să se conchidă la o reluare a acţiunii­­ erasive sovietice în acest sector al frontului, — au fost combă­tute cu efecte constante de către importante formaţiuni ale avia­ţiei germane. In cursul unor acţiuni de re­cunoaştere armată îndreptate îm­potriva căilor ferate din nordul Caucaziei, o mare massa de tru­pe­ şi de materiale de război, precum şi un tren de transport încărcat al bolşevicilor, au post complet distruse prin repetatele atacuri date de avioane care au măturat cu armele automate pe bolşevicii ce fugeau în toate păr­ţie. Deasemeni formaţiuni de avioa­­ne Stuka au atacat trupele so­vietice înghesuite într’un spaţiu strâmt, în sectorul de sud al fron­tului de est, în apropiere de N©_­vorossisk, prin zboruri dela mică înălţime şi cu bombe explozive, provocându-le pierderi sângeroa­se extrem de grele. Pi* ziua de Vineri nu s'au sem­­nalat decât operaţiuni de impor­tanţă locală. Totuşi ne putem aştepta, în zilele viitoare, la noui atacuri masive sovietice în punc­tele de presiune ale acestui sec­tor, bolşevicii concentrând aci trupe considerabile de întărire, prevăzute între altele cu arme grele, care şi tunuri în mari cantităţi. Curăţirea ultimelor grupe de forţe bolşevice răsleţite de an­samblul forţelor în zona spate­lui a fost terminată. In cursul acestor operaţiuni, prada şi mai ales numărul armelor de infan­terie, de tot felul, a fost sporit în mod considerabil. IN REGIUNEA DINTRE DONEŢ Şl NIPRU In regiunea dinţi*« Doneţ şl Nipru, bolşevicii opun o rezis­tenţă disperată, cu forţe impor­tante, pe aripa dreaptă a fron­tului de atac german, în două mari localităţi organizate ca fortăreţe. Pentru a se cruţa for­ţele germane, elementele de a­­tac germane au înconjurat a­­ceste localităţi şi au tăiat legă­turile lor cu spatele. Tentative incoherente de degajare a bol­şevicilor au fost zdrobite cu pierderi sângeroa­se, deşi, în parte, ele fuseseră efectuate cu un puternic sprijin de care blindate. In aceeaşi regiune, forţe des­tul de importante bolşevice în­cercând să-şi croiască o trecere către est şi nord-est, au fost a­­jun­se din urmă şi decimate. Un grup de şoc german intercep­tând într’o mică localitate un regiment de puşcaşi sovietici, l-a risipit prit­tr’un atac hotărît şi, în cea mai mare parte, l-a dis­trus. Deasemeni formaţiuni de a­­vioane în picaj, avioane de asalt şi de distrugere, au combătut în numeroase acţiuni mişcările de marş şi de transport ale bolşe­vicilor precum şi poziţiile lor de artilerie, cu bune succese. Escadrile de avioane anticar au distrus 7 care blindate so­vietice. Acţiunea aviatorilor de luptă a ţintit mai ales poziţiile de artilerie bolşevică. In cursul acestor acţiuni au fost distruse 17 tunuri de calibru greu, 3 tu­nuri de salvă şi 2 baterii anti­aeriene. Prin acţiuni, duse atât ziua cât şi noaptea, ale formaţiunilor aeriene germane, au fost atacate mişcările de aprovizionare ale bolşevicilor din imediata apro­piere a frontului şi din spate, distrugându-se mai mult de 60 de vehicule automobile, 145 ve­hicule hipomobile, mai multe stocuri de muniţii şi un impor­tant depozit de carburanţi. Mai multe localități și canto­namente de ale unor importante unități de trupă au fost incen­diate, iar două gări de mărfuri de o anumită importanță au fost bombardate cu bombe explozive. SUCCESELE JAPONEZE IN CHINA Tokio, 27 (Rador) — Forţele armate japoneze, care au început operaţiuni în regiunea Mienyang împotriva generalului Yang C'ng Shai a sdrobit complet pe ina­mic. In afară de capturarea chiar a comandantului general, trupele japoneze au mai înregistrat de la 21 până la 25 Februarie următoa­rele succese: au fost luaţi 7500 de prizonieri, iar pe teren au fost număraţi 3900 inamici morţi. In Plus, au mai fost capturate 70 de mitraliere grei­ şi uşoare, 40 de mortiere de tranşee, precum şi o mare cantitate de tot felul de ar­me şi muniţii. "Tokio 27 (Rador). — In pro­vincia chineză Hupart, trupele japoneze, printr’un ata­cat prin surprindere, au ocupat Fengkou. Această importantă poliție ina­­mică se află cam la 15 km. spre nord-est de Mienyang. It Un SA Luni - Martie 194$ ro Pagini DIRECTOR $1 ADMINISTRATOR DELECAt STELIAN POPESCU PE FRONTUL DE RĂSĂRIT Primiţi cu foc violent de arme automate, oamenii un­ei patrule de şoc, în strâns contact cu inamicul, se pregătesc de ripostă (SMP) OŞTIREA GERMANA VA FI ÎNZESTRATĂ CU DESTULE CANTITĂŢI DE ARMAMENT SI CU ARME NOUI Prin telefon de la corespondentul nostru particular din Berlin Berlin, 27. — Un bilanţ pu­blicat azi asupra războiului sub­marin dovedeşte că acesta se desfăşură categoric în favoarea Axei şi, că numărul vaselor ina­mice scufundate în acest an în­trece cu mult pe acela din anul trecut. Amiralul britanic Richmond a avut multă dreptate când a de­clarat că cea mai importantă misiune a aliaţilor este recâşti­­garea dominaţiei pe Mare. A­­ceasta nu va fi prea uşor de realizat,­­deoarece în Germania se lucrează la perfecţionarea tehnică a submarinelor, la creş­terea fabricaţiei şi la perfecţio­narea echipajelor O muncă intensă similară se desfăşoară în întregul domeniu al înzestrării armatei, după cum a arătat d. ministru Socer la o conferinţă a înarmării. După de­claraţiile d-sale producţia din anul 1942 a fost de câteva ori mai mic decât aceia din 1941. Acelaş lucru este de aşteptat şi pentru anul 1943. Succesul acesta se datorează creşterii numărului lucrătorilor, unei mai bune in­struiri a acestora şi a unei raţio­nalizări a producţiei. Frontul nu va dispune numai de cantităţi suficiente de armament, dar va avea şi arme noui, cari sunt de pe acum fabricate în serie. ❖­­Ambasadorul american in Spa­nia, d. Hayes, a găsit necesar să facă, într’iin discurs, reclamă pentru ţara sa şi să insiste asu­pra furniturilor americane pen­tru Spania. Faţă de aceste declaraţii se constată la Berlin că Spania a fost supusă, în ultimii ani, pre­­siunei neomeneşti a­­sistemului „Navy Cert“, care nu silueşte numai libertatea mărilor dar a produs Spaniei greutăţi mari în aprovizionarea cu alimente. D. Hayes a recunoscut că im­portul american în Spania a scă­zut simţitor în timpul războiu­lui. La Berlin se constată că im­portul german în Spania a cres­cut în timpul războiului. Astfel, spre exemplu, Germania a ex­portat în Spania 15 mii tone căr­buni lunar. Dealtfel actualele furnituri americane pentru Spa­nia au o tendinţă politică pro­nunţată. America procedează cu Spania tot aşa ca şi cu statele sud-americane, furniturile depin­zând de atitudinea politică a a­­cestor state. Atât timp cât A­­merica vrea să obţină ceva, fur­nizează, dar încetează furnitu­rile imeidat ce şi-a ajuns ţinta. ❖ Confirmarea sentinţei pronun­ţate împotriva autorilor atenta­tului împotriva dllui von Pape» a produs satisfacţie­­la Berlin. Presiunea politică exercitată a­­supra Turciei nu a avut efect în cazul acesta. Vinovăţia autorilor morali a acestui atentat a fost dovedită, iar atentatorii şi-au primit pedeapsa meritată. ❖ Şi azi se vorbeşte la Berlin despre o consolidare continuă In sectorul de sud al frontului de est; contraatacurile germane progresează cu succes, iar si­tuaţia se desfăşură complet în favoarea puterilor Axei. ASTĂZI, INTRE ORELE 10-11.30 a. m. VA FI UN EXERCIŢIU DE ALARMĂ Comunicat Se înştiinţează populaţia Ca­pitalei că Duminică 28 Februarie a. c., se va executa un exerciţiu de alarmare. Cum acest exerciţiu priveşte numai organele de Comandament şi echipele de Apărare Pasivă, restul populaţiei va continua a-şi vedea de ocupaţiile sale normale, începerea alarmei se va da la orele 10, iar încetarea la orele 11,30, prin semnalele obicinuite de sirene. La auzul semnalului de începe­rea alarmei, toţi cetăţenii cari au primit ordine de serviciu albe cu dungă cafenie, de încadrare in­formaţiunile de Apărare Pa­sivă inclusiv personalul care in­tră în organizarea de apărare pasivă a întreprinderilor, se vor aduna în locurile indicate prin ordinele de serviciu sau prin alte dispoziţiuni ce au primit. Dintre premilitari v©r partici­pa numai agenţii de transmisiu­ne, telefoniştii şi brancardierii. Toţi ceilalţi premilitari, chiar dacă au primit ordine de servi­ciu albe cu dungă cafenie, îşi vor continua programul după dispoziţiunile Inspectoratului P. P. Bucureşti. Participarea la astfel de exer­ciţii a celor încadraţi în forma­ţiunile de Apărare Pasivă fiind o obligaţiune prevăzută de legea pentru Apărarea Activă şi Pasivă a Teritoriului, nerespectarea ace­stei obligaţiuni va atrage după ea aplicarea sancţiunilor prevă­zute de legea A. A. T. ÎNAPOI LA INVATATURA LUI TITU MAIORESCU D. Grigore Tăuşan vorbeşte de adânca înrâurire pe care Titu Maiorescu a avut-o asu­pra celor mai aleşi scriitori din timpul său. „Prieten sta­tornic, scrie d. Tăuşan, admi­rator şi protector al acelora cari erau să rămână mândrii ale spiritualităţii creatoare ale neamului nostru“, — Emine­­scu, Creangă, Octavian Goga, Delavrancea, Vlahuţă, — „au găsit în Titu Maiorescu pe cel dintâi înţelegător al lor“. Crescut cu grijă de tatăl său în „naţionalimea şi pa­­trioţia ce însoţesc pe Românii ardeleni“, Titu Maiorescu a rămas toată viaţa ardelean. El pricepe şi simte mai mult de­cât nimeni altul, poezia lui Octavian Goga, cu „amintirea trecutului şi răzbunarea viito­rului“, cu „durerile şi speran­ţele unui neam ameninţat în existenţa sa“. La raportul citit în Acade­mia Română, la 1906, cere să se dea lui Goga premiul Năs­­turel-Herescu, răsplătire, care trebue să încununeze „orice opere de înaltă literatură“ şi „mai ales subiecte naţionale“. Titu Maiorescu a avut mulţi duşmani în viaţă. Nu e de mi­rare. De mirat e că după moarte şi după atâta vreme, are încă destui. Mai în fiecare zi, unul, altul îi aruncă învi­nuiri. Am rămas însă cu totul uluit de numeroasele şi mari­le păcate ce îi găseşte un om pentru, care am multă simpa­tie, d. Nichifor Crainic. D. Nichifor Crainic zugră­veşte pe Maiorescu în culori întunecate : „A profesat cu în­­vierşunare ateismul”...­­ „...cu junimismul său incoherent, era francmason şi a profesat umanitarismul şi filosemitis­­mul“. „A urmărit toată viaţa desfiinţarea catedrei de litera­tura română de la Universita­tea din Iaşi, numai pentru că titularul ei ii era adversar po­litic“ !... Voiu răspunde la aceste uluitoare învinuiri, Dumineca viitoare, T. PISANI determinism social în care lite­ratura apare ca o manifestare necesară a forţelor naţionale şi de rasă, intervine factorul pu­ternic al unei voinţe care gră­beşte o evoluţie împiedică o di­rectivă greşită, sau Întrupează limpede un ideal estetic. Un astfel de erou al spiritua­lităţii româneşti, care la­ un mo­ment dat a ştiut să imprime personalitatea sa mediului cul­tural românesc, a fost Titu Maiorescu. In perspectiva timpului înţe­legem şi mai bine care a fost ro­lul lui Titu Maiorescu în trecut, precum putem cu ajutorul ima­ginaţiei să avem tabloul inferio­rităţii producţiei literare ce ar fi dăinuit la noi încă mult timp, dacă cuvântul lui autorizat nu ar fi venit cu un ceas mai d© vrem© ca să oprească operál© lipsite de valoare, şi prin acea­sta direct vătămătoare gustului literar al unei epoce. Titu Maiorescu s’a format el însuşi în ceea ce priveşte simţul literar, cugetarea filosofică, şi neîntrecutul dar al expresivităţii , în­­scris şi în vorbă, de o limpe­zime şi de­ o precizie care a creat proza critică şi filosofică româ­nească, precum a dat exemplul celei mai impresionante oratorii la tribună, la catedră sau la bară.­­ Făcând analiza puterilor su­fleteşti cari ebnstituesc fiinţă in­ternă a lui­ Maiorescu, „găsim în primul rând un înăscut bun, gust, care a fost ajutat de o vastă lectură, — să nu uităm că Maiorescu era un cunoscător a­­dânc al literaturilor moderne, precum era și un latinist, for-­­mat la Therezianum din Viena, care îi da putința să cunoască în original pe vechii clasici, —» dar era el însuși o personalitate fi intinuare in pag. 2­ af ACTUALITATEA LUI T. MAIORESCU de Dr. Tăuşan Deşi timpul aduce cu el uita­rea chiar a acelor valori sociale ori artistice, a căror dăinuire se putea crede că este asigurată,­­ totuşi sunt unele personalităţi cari fac excepţie la această ne­miloasă regulă comună. Sunt exemple vii cari dovedesc că a­­tunci când un mare adevăr e cu­cerit, el nu poate fi nimicit prin capriciile modelor de mai târziu. O astfel de personalitate » Titu Maiorescu. In ciuda schim­bării vremurilor şi a concepţii­lor în materie de literatură, el e acum mai la zi decât ori­când. Fenomenul literar nu stă sin­guratec, despărţit de forţele ce compun organismul social al unei epoce şi al unui timp. El stă înfipt în totalul energiilor is­torice şi geografice şi face parte din structura etnică şi din me­diul unei rase. Totuşi, în acest

Next