Universul - Provincie, martie 1943 (Anul 60, nr. 58-88)

1943-03-01 / nr. 58

Proprietar: „UNIVERSUL1" S. A. înscris sub Nr. 160 Trib. Ilfov CELE DIN URMA ŞTIRI DIN LUMEA ÎNTREAGA, TELEGRAFICE SI TELEFONICE REDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA: BUCUREŞTI, STR. BREZOIANU No. 23-35 CENTRALA TELEFONICA A ZIARULUI: 3.30.10­ SECRETARIATUL DE REDACŢIE: 3.30.15 DIRECTOR 51 ADMINISTRATOR D­ELEGAT STELIAN POPESCU DRUMURILE ŢĂRII La adunarea generală a pre­torilor ce s’a ţinut zilele aces­tea la ministerul de interne, s’a luat, între altele, în discu­ţie şi importanta chestiune a drumurilor — în mod deose­bit, *a şoselelor comunale şi judeţene. Cu acest prilej, d. profesor P. Strihan, ministru eurosecretar de stat la interne, a arătat care sunt în linii ge­nerale proiectele ministerului pe interne în această chestiu­ne, indicând totodată modul cum înțelege să le înfăptuias­că pe teren. Anume, ministerul lucrează la întocmirea unui plan apli­cabil treptat, treptat pe o serie de ani. Planul prevede repa­rarea drumurilor deteriorate şi întreţinerea celor ce­ sunt în stare bună. A mai declarat că această operă de refacer şi întreţinere a drumurilor comunale şi judeţene va fi dusă la bun sfârşit şi cu aju­torul prestaţiei. Precum vedem, unu este vor­ba de marile artere, adică de şoselele naţionale, a căror construire şi întreţinere cad în sarcina ministerului de comu­nicaţie şi lucrări publice. Prin­tre aceste şosele, avem, de pil­dă, marea şosea asfaltată, care, pornind de alia Bucureşti, stră­bate Valea Prahove,­ şi trece prin Braşov, pentru a continua mai departe. E o şosea, căreia mulţi îi spun şi autostradă. Fireşte, denumirea de „autostradă“ este mai degrabă un eufemism. In adevăr, cei cari am avut prilejul să călătorim prin sta­tele din Apusull Europei, ştim că o autostradă se înfăţişează în condiţiuni, oarecum diferite de condiţiiunile în care se pre­zintă şoseaua de care am po­menit. Oricum, în statele din Sud-Estul european, nu prea sunt şosele care să susţină comparaţia cu marea noastră arteră naţională şi —­ adău­găm în treacăt — nici frumu­seţea şi bogăţia peisagiilor ce se desfăşoară de o parte şi de alta a şoselei noastre. Insă, abstracţie făcând de această lăture a chestiunii, ră­mâne în picioare adevărul că şoselele din ţară şi, mai ales, şoselele comunale şi judeţene au nevoie imperioasă de a fi puse într’o stare mai­ bună de­cât starea în care se prezintă astăzi. Avem, slavă Domnului, un corp ingineresc bine pregătit, deci la înălţimea misiunii sale. De asemenea, de ani şi ani de zile, se plăteşte impozitul pen­tru drumuri şi se prestează muncă în natură. Totuşi, starea drumurilor lasă de dorit, ba chiar uneori foarte mult de dorit. Cauza de căpetenie a acestui , rău tre­­bue căutată în faptul că ser­viciul de întreţinere şi repa­rare la timp n’a funcţionat, aşa cum­­ ar fi fost necesar să funcţioneze. Se construia şoseaua, apoi era lăsată fără vreo întreţi­nere, până ce se strica aşa de rău, încât devenea o înşirare continuă de gropi şi hârtoape. Atunci, lucrul trebuia luat din nou de la început, cu alte cuvinte, se impunea o cheltu­ială tot atât de mare, ca şi cum şoseaua ar fi fost făcută pentru prima dată. Ceva mai mult. Pe unele şosele se vedeau din distanţă în distanţă cantoane, dar nu vedeai cantor ieri, care să în­grijească de întreţinerea şose­lelor, astupând la timp gropile sau nivelând asperităţile. Lipsa acestui serviciu bine organizat de întreţinere a fost relevată şi la adunarea gene­rală a pretorilor, de care am pomenit mai sus. D. ministru subsecretar, de stat P. Strihan a stăruit în cuvântarea rosti­tă asupra nevoiei de recrutare a unui personal inferior de Specialitate — picheri şi can­tonieri, însărcinaţi­­de a în­treţine zilnic drumurile , în stare cât mai bună. Se înţelege că salarizarea acestui personal impune chel­tuieli. Insă suma acestor chel­tuieli nu atinge nici pe depar­te sumele ce se cheltuesc pen­tru refacerea radicală a dru­murilor lăsate ani de zile în părăsire. Nu mai vorbim de marile pierderi ce rezultă pentru economia ţării din drumuri pe care circulaţia ve­hiculelor este­­atât de anevo­ioasă, uneori chiar aproape imposibilă. ORDIN DE ZI PE ARMATA Locotenentul de rezervă PRAGER OTTO, deşi în vâr­stă de 60 ani, a renunţat la postul de consul al României la Leipzig şi a ceruta să fie mobilizat, pentru a-şi face datoria către ţară. Fiind mobilizat şi reparti­zat la Detaşamentul de Legă­tură de pe lângă un grup de armate german, a îndeplinit cu o perfectă conştiinciozi­tate toate misiunile primite. Pentru sentimentele sale patriotice, devotamentul şi spiritul de sacrificiu de care a dat dovadă, îl citez ca exemplu pe întreaga Armată. ION ANTONESCU Mareşal al României şi Conducător al Statului SUCCESUL TRUPELOR AXEI IN TUNISIA Berlin. 26 (Rador). — In Tuni­sia, trupele germane şi italiene au pricinuit din nou pierderi grele forţelor inamice care s’au retran­­şat în munţi. In cursul unui atac dat de a­­vioane germane rapide de luptă împotriva unui aerodrom de cam­panie Înaintat, din sectorul sudic al frontului, numeroase avioane inamice au fost distruse pe pă­mânt sau avariate. In lupte ae­riene, inamicul a pierdut 5 avioane. D. STIMSON RECUNOAŞTE ÎNFRÂNGERILE SUFERITE DE AMERICANI IN TUNISIA Lisabona, 26 (Rador). — Cores­pondentul agenţiei „Ştefani” co­munică : Se află din Washington că d. Stimson, ministrul războiului, in câteva declaraţii făcute joi, a re­cunoscut înfrângerile suferite de americani în Tunisia. , D-sa a admis că aceste înfrăn­geri suferite de americani au fost grele, adăugând însă, pentru a atenua impresia făcută de aceste mărturisiri, că pierderile sunt mai puţin importante decât se credea la început. D. Stimson a mai recunoscut că se vor mai da încă grele bătălii în Tunisia. ROLUL SOCIAL AL COOPERAŢIEI In darea de seamă anuală ci­tită cu prilejul adunării gene­rale, Banca Naţională arată că în ultimii doi ani a acordat In­stitutului naţional al cooperaţiei credite în valoare de peste 4 miliarde lei. Este cunoscut rolul pe care cooperaţia îl are în vremurile actuale pentru asigurarea popu­laţiei cu cereale şi alte alimente, dar nu trebuie pierdut din ve­dere scopul principal pentru care a fost cre­ată şi sprijinită cooperaţia la noi : îmbunătăţi­rea situaţiei economice a ţărăni­mii, care reprezintă cam 82 la sută din populaţia ţării. Dezechilibrul­ dintre preţurile agricole şi cele industriale, exis­tent încă din vremurile normale şi accentuat acum în proporţiile cunoscute, poate fi atenuat prin­­tr-o intensificare pe tărâmul practic a unei bune şi chibzuite activităţi cooperatiste. Cooperaţiei îi incumbă dato­ria de a vedea lucrurile în per­spectiva de mare propăşire ce îi e rezervată agriculturii într­-o Europă industrializată la extrem. Dar dacă lăsam plugăria la mijloacele primitive de muncă nu vom putea niciodată spori atât de mult producţia, în­cât să­­putem obţine acea nivelare ideală a preţurilor agricole cu cele industriale. Problema şi-o pune orice ţară agricolă şi de aceea e necesar să ne gândim din vreme la adap­tarea celor mai potrivite me­tode, spre a merge şi noi in rit­mul progresului în ce priveşte sporirea veniturilor agricole. Cercetând problemele sociale ale Europei noui şi constatând că tehnica a schimbat întreaga noastră viaţă, economistul ger­man F. Fried scria nu de mult: „S’au realizat oarecari pro­grese remarcabile,în ce priveşte tehnica agricolă. Dar aplicarea tehnice d­in munca pământului este aproape inexistentă, în comparaţie cu succesele strălucite obţinute în industrie. Dacă America ne arată ce tre­­bue să facem în acest domeniu, o călătorie prin Europa ne a­­rată, prin contrast, cât de îna­poiaţi suntem". Pentru ca Europa să nu mai fie tributara altor continente de­părtate în ce priveşte hrana, trebue să se intensifice la maxi­mum producţia ţărilor agricole. „Ţăranul — scria anul trecut ziaristul elveţian Paul Gend­zon — va fi mâine coloana verte­brală a continentului nostru. Oraşele, cu universităţile, cu laboratoarele, cu uzinele lor, fa­vorizează progresul. Prin ele se răspândeşte departe lumina Eu­ropei. Dar propăşirea, trăinicia, rodnicia, viitorul continentului nostru, vor izvorî aproape exclu­siv din generaţiile ţărăneşti. In massele câmpeneşti Europa va găsi şi îşi va reînoi mereu, for­ţele sale vii“. Printr’o modernizare temei­nică,­ plugărimea unei ţări cu o veche tradiţie agricolă pe pă­mântul atât de rodnic al Româ­niei, poate fi sortită să dobân­dească în economia europeană, locul pe care munca şi hărnicia ei îl merită. Cooperaţia poate îndeplini acest rol de îndrumă­tor şi realizator pe teren al ce­rinţelor moderne şi, în afară de partea strict comercială, ea ar corespunde nădejdilor pe care mulţimea le are în această formă a solidarităţii prin muncă şi ar da dovadă că merită încrederea pe care forurile noastre condu­cătoare i-au acordat-o. V. BERLINUL §1 OFENSIVA SOVIETICA IN SUDUL FRONTULUI INIŢIATIVA CONTINUĂ SĂ FIE DE PARTEA GERMANILOR. — INTRE POLONIA ŞI UNIUNEA SOVIETICĂ Prin telefon de la corespondentul nostru particular Berlin, 26. — Pe când în sec­torul de sud al frontului de est, iniţiativa germană continuă să acţioneze cu succes, bolşevicii a­­tacă­­şi acum în sectoarele de mijloc şi de nord ale acestui front. In spaţiul de la sud de Harkov, germanii continuă atacurile cu succes, împingând pe bolşevicii înfrânţi spre nord-est, după ce le-au luat o însemnată pradă în oameni şi material de război, încercările de învăluire ale bolşevicilor la Doneţ şi Mius pot fi considerate ca definitiv eşuate, iar contraatacul german progresează vizibil şi fără între­rupere. Ofensiva sovietică din sectoa­rele de mijloc şi de nord ale fron­­tului de est e denumită la Berl I­n, atât de cercurile germane cât și de cele neutre ca o ofensi­­va a foamei, deoarece bolşevicii urmăresc prin această ofensivă recucerirea Ucrainei. Lipsa de cereale în Uniunea Sovieti­că e acum atât de mare, încât un lucrător trebue să mun­cească o jumătate de lună ca să poată cumpăra un k­logram de pâine. Materialele textile lipsesc de asemenea cu desvârşire în Ru­sia. Se poate spune că trebue a­­cordată mult mai mare însem­nătate bilanţului final al acestei ofensive a foamei de­cât succe­selor trecătoare obţinute în cursul ei. La alcătuirea bilanţului final va trebui să se ţină seama în primul rând dacă terenul câşti­gat de bolşevici poate echivala enormele pierderi suferite de a­­ceştia atât în material omenesc cât şi în armament şi muniţii. Persistă aci convingerea că re­zultatul final al acestui bilanţ va fi mult mai favorabil germa­nilor de­cât bolşevicilor. Generalul polonez Sikhorski a vorbit despre relaţiile Poloniei cu Uniunea Sovietică. Cu toate că declaraţiile lui au o valoare pur teoretică, este totuşi interesant de semnalat că Sikhorski s’a înde­părtat mult dela planurile sale anexioniste de până acum şi care se întindeau asupra Ucrainei până la Nipru şi asupra Mărei Negre. In ultimul său discurs, Sikhorski a cerut pentru Polonia graniţele avute de aceasta în 1939. In modul acesta el renunţă la toate teritoriile care au trecut în sfera de Interese a Sovietelor cu prilejul celei de a patra împărţiri a Poloniei. La ministerul de externe ger­man se precizează că aceste deo­sebiri de vederi dintre Polonia şi Uniunea Sovietică doved­esc lip­sa de unitate a aliaţilor. Este de asemeni semnificativ faptul că Sovietele s’au ferit să se exprime până acum până la ce lin­e vor să fixeze graniţele lor spre apus, ceea ce dovedeşte lipsa lor de sinceritate în această privinţă. Vânătorii de munte români ocupă o poziţie inamică in rá.­árit (an,*.) IMPORTANTE SUCCESE GERMANE II! SECTORUL DE SUD AL FRONTULUI DE RĂSĂRIT Berlin. 26 (Rador).— Se dau ur­mătoarele amănunte cu privire la situaţia de pe frontul de răsărit: Puternicele mişcări ofensive efec­tuate de importante formaţiuni blindate şi elemente de şoc rapide motorizate germane au dus la aripa de sud a frontului de răsărit la succese decisive. Nimicirea formaţiilor de atac so­vietice şi distrugerea rezervelor a­­duse in ajutorul lor prin forma­ţiuni extrem de puternice ale a­­viaţiei germane au modificat in mod complet în acest sector al frontului situaţia generală in fa­voarea trupelor germane şi aliate. Deasemeni, încercările înaltului comandament sovietic de a obţine o compensaţie în alte sectoare ale frontului aruncând în luptă masse din ce in ce mai mari de oameni au fost nimicite de puterea defen­sivă a trupelor germane, care şi-au putut menţine pretutindeni liniile şi chiar îmbunătăţi simţitor în parte traseul acestora. IN CAUCAZUL OCCIDENTAL In Caucazul Occidental şi in sectorul capului de pod de pe Ku­ban, bolşevicii şi-au mărginit jot activitatea la acţiuni ofensive lo­cale puţin importante, ce au putut fi respinse cu uşurinţă pretutin­deni. La sud de Kuban, poziţii de plecare la atac sovietice, care au fost descoperite, au suferit bom­bardamentul neîncetat, efectuat printr’un tir concentric al artile­riei germane într’o asemenea mă­sură încât bolşevicii au renunţat la orice alte mişcări. In regiunea Krasnodar, escadrile de avioane de luptă şi de bombar­dament în picaj germane au pri­cinuit pierderi extrem de grele în oameni şi in material concentrări­­lor ri-­f­ njimi şi de Infanterişti sovietici. După ultimele ştiri, această ar­mată de elită a bolșevicilor, care și-a găsit pieirea chiar în regiunea în care ea trebuia să efectueze ma­nevra sa de învăluire, a pierdut până acum 479 tancuri, dintre care 117 de tipul „T 34“, 97 tunuri moto­­rizate, în cea mai mare parte de calibru greu, 183 tunuri anticar gre­le, 18 tunuri antiaeriene grele, 54 aruncătoare de grenade grele, 143 vehicule blindate pe şenile pentru transportul oamenilor şi cam vre­o 500 autocamioane. Dintre acestea ultimele, peste 300 capturate cu in­­treaga lor încărcătură de material de război ,de muniţie şi de carbu­ranţi, pot fi utilizate cu folos. Numărul armelor automate, al puştilor anticar, al mortierelor de tranşee uşoare, etc., nu a putut fi încă stabilit. Până acum au putut fi numărat 1 1.685 prizonieri, cifră provizorie, ce sporeşte din oră în oră, cu atât mai mult cu cât numărul dezertorilor creşte repede din cauza moralului foarte slab al elementelor sovietice risipite, ce se află într’o situaţie desnădăjduită. Dar pierderile sângeroase ale bol­şevicilor sunt deosebit de mari Aoi, trei grupuri de luptă ger­mane au semnalat ele singure până acum 12.000 bolşevici omorâţi. Din pricina faptului că elementele înaintate şi detaşamentele de urmă­rire germane, ce au pătruns departe în spatele vechiului front sovietic, nu şi-au putut alcătui decât în mod in­complet rapoartele până acum, este de aşteptat o nouă sporire conside­rabilă a cifrelor prizonierilor și prăzii de război Astfel, unul din aceste grupuri germane, în cursul înaintării sale care a pătruns până la 40 ani, în spatele liniilor sovietice ,a distrus singur 27 tancuri inamice și a cap­turat trei tancuri de recunoaștere ce pot fi folosite. | IN APELE MARII NEGRE Mine pentru apărarea hotarelor de apă ale Patriei (SMP) Regele Danemarcei bolnav Copenhaga, 26 (Rador). — Co­respondentul agenţiei „D. N. B.” transmite : Se anunţă din izvor autorizat ca Regele Christian al Danemar­cei va fi nevoit să stea în pat câteva zile, din cauza unei urcări trecătoare a temperaturei, cons­tatată ori şi atribuită celor două răni de la piciorul stâng. Aceste răni, care se vindecă încet, provin din loviturile sufe­rite de Regele Christian cu pri­lejul accidentului său de călărie din Octombrie. încolo, starea generală a Rege­lui este pe deplin satisfăcătoare. După cum se știe, Regele a pu­tut să se înapoieze la palatul său după o şedere de 5 săptămâni la spital,­ care fusese necesară din cauza boalei ce urmase după ac­cidentul , său. De atunci, cu ex­cepţia câtorva plimbări făcute cu trăsura, Regele a stat tot timpul la palat, având o oarecare greu­tate de a se deplasa din cauza leziunilor suferite la picior cu prilejul accidentului cunoscut. Ciumă in India Bangkok, 26 (Rador). — Cores­pondentul agenţiei „D. N. B.“ semnalează o declaraţie a Corpo­raţiei din Calcutta, după care în oraşul Calcutta a izbucnit ciuma Nu se cunosc încă amănunte mai precise asupra întinderii epi­­demiei. In pag. 2-a: MIȘCARE IN MAGSSIATIM ÎNAINTĂRI, numiri ȘI TRANSFERĂRI ALTE 17 VASE INAMICE SCUFUNDATE DE SUBMARINELE GERMANE Berlin, 26 (Rador). — De la cartierul general al Fuehrerului, înaltul comandament al forţelor armate germane anunţă următo­rul comunicat special: Submarinele germane şi-au continuat cu succes loviturile lor împotriva a­­provizionării inamice­ Ele au urmărit resturile marelui convoi citat în co­municatul special de la 24 Februarie, împlinind până acum şase zile de luptă care a cerut cea mai mare încordare comandanţilor şî echipagiilor. Ele au mai atacat în A­­tlantic şi în Mediterana alte convoaie bine apărate şi au dat numeroase lupte izolate în regiunea mariti­mă a Oraşului Capului. In cursul acestor opera­ţiuni, submarinele au mai scufundat 17 vapoare, cu o deplasare totală de 107.800 de tone, şi au torpilat alte 5 vapoare, dintre care unele pot fi, de asemeni, socotite pierdute. Cum s’a desfăşurat ultimul atac al submarinelor germane impotriva unui convoi inamic Berlin. 26 (Rador).— Se dau ur­mătoarele amănunte cu privire la ultimul succes obţinut de subma­rinele germane: Ultimul succes al submarinelor germane a fost facilitat de o îm­bunătăţire trecătoare a condiţiilor atmosferice, care a făcut posibil un atac în massă împotriva unui mare convoi ce a fost interceptat acum o săptămână la vest de Irlanda. Acest convoi a cărui apărare era asigurată de puternice forţe navale, dispunea deasemenea de o apărare aeriană executată de la baze terestre. Problema ce se punea era aceea de a da lovitura cea mai puternică atâta timp cât va dura îmbunătă­ţirea condiţiilor atmosferice. După ce comunicatul special din 24 Februarie a anunţat scufunda­rea a 17 vase din acest convoi, sub­marinele germane au păstrat cu hotărâre legătura cu inamicul, care a încercat zadarnic să scape de noi atacuri prin schimbarea rutei. Co­mandanţii submarinelor erau decişi să obţină un mare succes oricare ar fi fost apărarea aeriană şi na­vală. In condiţii de luptă grele, s’a continuat urmărirea. Lupta a du­rat şase zile şi şase nopţi. Rezul­tatul este că din acest convoi au fost nimicite 23 de vase cu o de­plasare totală de 123.000 tone. Alte vase au fost torpilate, fără ca re­zultatul să poată fi constatat cu precizie. Şi in alte zone navale au reuşit lovituri puternice împotriva unor convoiuri nu numai în largul ocea­nului ci şi în apele puţin întinse ale Mediteranei, ce se află sub controlul aerian al unor baze te­restre. Aci, submarinele germane au atacat din convoiuri vase de transportat trupe şi provizii pen­tru frontul tunisian. In ultimele patru zile, ele au scufundat in­ fata coastei nord- africane a Mediteranei opt vase puternic apărate având o depla­sare de 49.000 tone. Că nici viteza nu constitue o si­guranță absolută s’a putut con­vinge un vas izolat britanic care traversa Atlanticul cu o viteză de 16,5 mile marine pe oră. Pe când se apropia de Azore, acest vas a fost scufundat de un submarkt german, puține ore după ce fusese descoperit de acesta. înapoi la învăţătură lui titu maiorescu D. Grigore Tăuşan, vorbeşte de adânca înrâurire pe care Titu Maiorescu a avut-o asu­pra celor mai aleşi scriitori din timpul său. „Prieten sta­tornic, scrie d. Tăuşan, admi­rator şi protector al acelora cari erau să rămână mândrii ale spiritualităţii creatoare ale neamului nostru“, — Emine­­scu, Creangă, Octavian Goga, Delavrancea, Vlahuţă, — „au găsit în Titu Maiorescu pe cel dintâi înţelegător al lor“. Crescut cu grijă de tatăl său în „naţionalimea şi pa­­trioţia ce însoţesc pe Românii ardeleni“, Titu Maiorescu a rămas toată viaţa ardelean. El pricepe şi simte mai mult de­cât nimeni altul, poezia lui Octavian Goga, cu „amintirea trecutului şi răzbunarea viito­rului“, cu „durerile şi speran­ţele unui neam ameninţat în existenţa sa‘‘. In raportul citit în Acade­mia Română, la 1906, cere să se dea lui Goga preotul Năs­­turel-Herescu, răsplătire, care trebue să încununeze „orice opere de înaltă literatură“ şi „mai ales subiecte naţionale“. Titu Maiorescu­ a avut mulţi duşmani în viaţă. Nu e de mi­rare. De mirat e că după moarte şi după atâta vreme, are încă destui. Mai în fiecare zi, unul, altul îi aruncă învi­nuiri. , Am rămas însă cu totul uluit de numeroasele şi mari­le păcate ce îi găseşte uri om pentru care am multă simpa­tie, d. Nichifor Crainic. D. Nichifor Crainic zugră­veşte pe Maiorescu în culori întunecate : „A profesat cu în­­vierşunare ateismul”... ' ,­,...cu junimismul său incoherent, era francmason şi a profesat umanitarismul şi filosemitis­­mul“. „A urmărit toată viaţa desfiinţarea catedrei de litera­tura română de la Universita­tea din Iaşi, numai pentru că titularul ei îi era adversar po­litic“!... Voiu răspunde, la aceste uluitoare învinuiri, Dumineca viitoare. T. PISANI determinism social în care lite­ratura­ apare ca o manifestare necesară a forţelor naţionale şi de rasă, intervine factorul pu­ternic al unei voinţe care gră­beşte o evoluţie împiedică o di­rectivă greşită, sau întrupează limpede un ideal estetic. Un astfel de erou al spiritua­lităţii româneşti, care la un mo­ment dat a ştiut să imprime personalitatea­­sa ■ mediului cul­tural românesc, a fost Titus Maiorescu. In­ perspectiva timpului înţe­legem şi mai bine care a fost ro­lul lui Titu Maiorescu în trecut, precum putem cu ajutorul ima­ginaţiei, să avem tabloul inferio­rităţii producţiei literare ce ar­ fi dăinuit la noi încă mult timp, dacă cuvântul lui autorizat nul ar fi venit cu un ceas mai de­vreme ca să oprească operile lipsite de valoare,, şi prin acea­sta direct vătămătoare gustului literar al unei epoce. Titu Maiorescu s’a formjat el însuşi în ceea ce priveşte simţul literar, cugetarea filosofică, şi neîntrecutul dar al expresivităţii în scris şi în vorbă, de o limpe­zime şi de­ o precizie care a creat proza critică şi filosofică româ­nească, precum a dat exemplul celei mai impresionante pratoorii la tribună, la catedră sau la bară. Făcând analiza puterilor su­fleteşti cari constituesc fiinţa in­ternă a lui Maiorescu, găsim în primul rând un înăscut buni gust, care a fost ajutat de o vastă lectură, — să nu uităm că­ Maiorescu era un cunoscător a­­dânc al literaturilor moderne,, precum era şi un latinist, for­mat la Therezianum din Viena, care îi da putinţa să cunoască în original pe vechii clasici, —» dar era el însuşi o personalitaifjf. (Continuare in pag. 2-a) ACTUALITATEA LUI T. MIRESCU de Dr. Tăuşan Deşi timpul aduce cu el uita­rea chiar a acelor valori sociale ori artistice, a căror dăinuire se putea crede că este asigurată,­­ totuşi sunt unele personalităţi cari fac excepţie la această ne­miloasă regulă comună. Sunt exemple vii cari dovedesc că a­­tunci când un mare adevăr e cu­cerit, el nu poate fi nimicit prin cop-’-Mie modelor de mai târziu. O astfel de personalitate » Titu Maiorescu. In ciuda schim­bării vremurilor şi a concepţii­lor în materie de literatură, el e acum mai la zi decât ori­când. Fenomenul literar nu stă sin­guratec, despărţit de forţele ce compun organismul social al unei epoce şi al unui timp. El stă înfipt în totalul energiilor is­torice şi geografice şi face parte din structura etnică şi din me­diul unei rase. Totuşi, în acest

Next