Universul - Provincie, martie 1943 (Anul 60, nr. 58-88)
1943-03-01 / nr. 58
Proprietar: „UNIVERSUL1" S. A. înscris sub Nr. 160 Trib. Ilfov CELE DIN URMA ŞTIRI DIN LUMEA ÎNTREAGA, TELEGRAFICE SI TELEFONICE REDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA: BUCUREŞTI, STR. BREZOIANU No. 23-35 CENTRALA TELEFONICA A ZIARULUI: 3.30.10 SECRETARIATUL DE REDACŢIE: 3.30.15 DIRECTOR 51 ADMINISTRATOR DELEGAT STELIAN POPESCU DRUMURILE ŢĂRII La adunarea generală a pretorilor ce s’a ţinut zilele acestea la ministerul de interne, s’a luat, între altele, în discuţie şi importanta chestiune a drumurilor — în mod deosebit, *a şoselelor comunale şi judeţene. Cu acest prilej, d. profesor P. Strihan, ministru eurosecretar de stat la interne, a arătat care sunt în linii generale proiectele ministerului pe interne în această chestiune, indicând totodată modul cum înțelege să le înfăptuiască pe teren. Anume, ministerul lucrează la întocmirea unui plan aplicabil treptat, treptat pe o serie de ani. Planul prevede repararea drumurilor deteriorate şi întreţinerea celor ce sunt în stare bună. A mai declarat că această operă de refacer şi întreţinere a drumurilor comunale şi judeţene va fi dusă la bun sfârşit şi cu ajutorul prestaţiei. Precum vedem, unu este vorba de marile artere, adică de şoselele naţionale, a căror construire şi întreţinere cad în sarcina ministerului de comunicaţie şi lucrări publice. Printre aceste şosele, avem, de pildă, marea şosea asfaltată, care, pornind de alia Bucureşti, străbate Valea Prahove, şi trece prin Braşov, pentru a continua mai departe. E o şosea, căreia mulţi îi spun şi autostradă. Fireşte, denumirea de „autostradă“ este mai degrabă un eufemism. In adevăr, cei cari am avut prilejul să călătorim prin statele din Apusull Europei, ştim că o autostradă se înfăţişează în condiţiuni, oarecum diferite de condiţiiunile în care se prezintă şoseaua de care am pomenit. Oricum, în statele din Sud-Estul european, nu prea sunt şosele care să susţină comparaţia cu marea noastră arteră naţională şi — adăugăm în treacăt — nici frumuseţea şi bogăţia peisagiilor ce se desfăşoară de o parte şi de alta a şoselei noastre. Insă, abstracţie făcând de această lăture a chestiunii, rămâne în picioare adevărul că şoselele din ţară şi, mai ales, şoselele comunale şi judeţene au nevoie imperioasă de a fi puse într’o stare mai bună decât starea în care se prezintă astăzi. Avem, slavă Domnului, un corp ingineresc bine pregătit, deci la înălţimea misiunii sale. De asemenea, de ani şi ani de zile, se plăteşte impozitul pentru drumuri şi se prestează muncă în natură. Totuşi, starea drumurilor lasă de dorit, ba chiar uneori foarte mult de dorit. Cauza de căpetenie a acestui , rău trebue căutată în faptul că serviciul de întreţinere şi reparare la timp n’a funcţionat, aşa cum ar fi fost necesar să funcţioneze. Se construia şoseaua, apoi era lăsată fără vreo întreţinere, până ce se strica aşa de rău, încât devenea o înşirare continuă de gropi şi hârtoape. Atunci, lucrul trebuia luat din nou de la început, cu alte cuvinte, se impunea o cheltuială tot atât de mare, ca şi cum şoseaua ar fi fost făcută pentru prima dată. Ceva mai mult. Pe unele şosele se vedeau din distanţă în distanţă cantoane, dar nu vedeai cantor ieri, care să îngrijească de întreţinerea şoselelor, astupând la timp gropile sau nivelând asperităţile. Lipsa acestui serviciu bine organizat de întreţinere a fost relevată şi la adunarea generală a pretorilor, de care am pomenit mai sus. D. ministru subsecretar, de stat P. Strihan a stăruit în cuvântarea rostită asupra nevoiei de recrutare a unui personal inferior de Specialitate — picheri şi cantonieri, însărcinaţide a întreţine zilnic drumurile , în stare cât mai bună. Se înţelege că salarizarea acestui personal impune cheltuieli. Insă suma acestor cheltuieli nu atinge nici pe departe sumele ce se cheltuesc pentru refacerea radicală a drumurilor lăsate ani de zile în părăsire. Nu mai vorbim de marile pierderi ce rezultă pentru economia ţării din drumuri pe care circulaţia vehiculelor esteatât de anevoioasă, uneori chiar aproape imposibilă. ORDIN DE ZI PE ARMATA Locotenentul de rezervă PRAGER OTTO, deşi în vârstă de 60 ani, a renunţat la postul de consul al României la Leipzig şi a ceruta să fie mobilizat, pentru a-şi face datoria către ţară. Fiind mobilizat şi repartizat la Detaşamentul de Legătură de pe lângă un grup de armate german, a îndeplinit cu o perfectă conştiinciozitate toate misiunile primite. Pentru sentimentele sale patriotice, devotamentul şi spiritul de sacrificiu de care a dat dovadă, îl citez ca exemplu pe întreaga Armată. ION ANTONESCU Mareşal al României şi Conducător al Statului SUCCESUL TRUPELOR AXEI IN TUNISIA Berlin. 26 (Rador). — In Tunisia, trupele germane şi italiene au pricinuit din nou pierderi grele forţelor inamice care s’au retranşat în munţi. In cursul unui atac dat de avioane germane rapide de luptă împotriva unui aerodrom de campanie Înaintat, din sectorul sudic al frontului, numeroase avioane inamice au fost distruse pe pământ sau avariate. In lupte aeriene, inamicul a pierdut 5 avioane. D. STIMSON RECUNOAŞTE ÎNFRÂNGERILE SUFERITE DE AMERICANI IN TUNISIA Lisabona, 26 (Rador). — Corespondentul agenţiei „Ştefani” comunică : Se află din Washington că d. Stimson, ministrul războiului, in câteva declaraţii făcute joi, a recunoscut înfrângerile suferite de americani în Tunisia. , D-sa a admis că aceste înfrăngeri suferite de americani au fost grele, adăugând însă, pentru a atenua impresia făcută de aceste mărturisiri, că pierderile sunt mai puţin importante decât se credea la început. D. Stimson a mai recunoscut că se vor mai da încă grele bătălii în Tunisia. ROLUL SOCIAL AL COOPERAŢIEI In darea de seamă anuală citită cu prilejul adunării generale, Banca Naţională arată că în ultimii doi ani a acordat Institutului naţional al cooperaţiei credite în valoare de peste 4 miliarde lei. Este cunoscut rolul pe care cooperaţia îl are în vremurile actuale pentru asigurarea populaţiei cu cereale şi alte alimente, dar nu trebuie pierdut din vedere scopul principal pentru care a fost creată şi sprijinită cooperaţia la noi : îmbunătăţirea situaţiei economice a ţărănimii, care reprezintă cam 82 la sută din populaţia ţării. Dezechilibrul dintre preţurile agricole şi cele industriale, existent încă din vremurile normale şi accentuat acum în proporţiile cunoscute, poate fi atenuat printr-o intensificare pe tărâmul practic a unei bune şi chibzuite activităţi cooperatiste. Cooperaţiei îi incumbă datoria de a vedea lucrurile în perspectiva de mare propăşire ce îi e rezervată agriculturii într-o Europă industrializată la extrem. Dar dacă lăsam plugăria la mijloacele primitive de muncă nu vom putea niciodată spori atât de mult producţia, încât săputem obţine acea nivelare ideală a preţurilor agricole cu cele industriale. Problema şi-o pune orice ţară agricolă şi de aceea e necesar să ne gândim din vreme la adaptarea celor mai potrivite metode, spre a merge şi noi in ritmul progresului în ce priveşte sporirea veniturilor agricole. Cercetând problemele sociale ale Europei noui şi constatând că tehnica a schimbat întreaga noastră viaţă, economistul german F. Fried scria nu de mult: „S’au realizat oarecari progrese remarcabile,în ce priveşte tehnica agricolă. Dar aplicarea tehnice din munca pământului este aproape inexistentă, în comparaţie cu succesele strălucite obţinute în industrie. Dacă America ne arată ce trebue să facem în acest domeniu, o călătorie prin Europa ne arată, prin contrast, cât de înapoiaţi suntem". Pentru ca Europa să nu mai fie tributara altor continente depărtate în ce priveşte hrana, trebue să se intensifice la maximum producţia ţărilor agricole. „Ţăranul — scria anul trecut ziaristul elveţian Paul Gendzon — va fi mâine coloana vertebrală a continentului nostru. Oraşele, cu universităţile, cu laboratoarele, cu uzinele lor, favorizează progresul. Prin ele se răspândeşte departe lumina Europei. Dar propăşirea, trăinicia, rodnicia, viitorul continentului nostru, vor izvorî aproape exclusiv din generaţiile ţărăneşti. In massele câmpeneşti Europa va găsi şi îşi va reînoi mereu, forţele sale vii“. Printr’o modernizare temeinică, plugărimea unei ţări cu o veche tradiţie agricolă pe pământul atât de rodnic al României, poate fi sortită să dobândească în economia europeană, locul pe care munca şi hărnicia ei îl merită. Cooperaţia poate îndeplini acest rol de îndrumător şi realizator pe teren al cerinţelor moderne şi, în afară de partea strict comercială, ea ar corespunde nădejdilor pe care mulţimea le are în această formă a solidarităţii prin muncă şi ar da dovadă că merită încrederea pe care forurile noastre conducătoare i-au acordat-o. V. BERLINUL §1 OFENSIVA SOVIETICA IN SUDUL FRONTULUI INIŢIATIVA CONTINUĂ SĂ FIE DE PARTEA GERMANILOR. — INTRE POLONIA ŞI UNIUNEA SOVIETICĂ Prin telefon de la corespondentul nostru particular Berlin, 26. — Pe când în sectorul de sud al frontului de est, iniţiativa germană continuă să acţioneze cu succes, bolşevicii atacăşi acum în sectoarele de mijloc şi de nord ale acestui front. In spaţiul de la sud de Harkov, germanii continuă atacurile cu succes, împingând pe bolşevicii înfrânţi spre nord-est, după ce le-au luat o însemnată pradă în oameni şi material de război, încercările de învăluire ale bolşevicilor la Doneţ şi Mius pot fi considerate ca definitiv eşuate, iar contraatacul german progresează vizibil şi fără întrerupere. Ofensiva sovietică din sectoarele de mijloc şi de nord ale frontului de est e denumită la Berl In, atât de cercurile germane cât și de cele neutre ca o ofensiva a foamei, deoarece bolşevicii urmăresc prin această ofensivă recucerirea Ucrainei. Lipsa de cereale în Uniunea Sovietică e acum atât de mare, încât un lucrător trebue să muncească o jumătate de lună ca să poată cumpăra un klogram de pâine. Materialele textile lipsesc de asemenea cu desvârşire în Rusia. Se poate spune că trebue acordată mult mai mare însemnătate bilanţului final al acestei ofensive a foamei decât succeselor trecătoare obţinute în cursul ei. La alcătuirea bilanţului final va trebui să se ţină seama în primul rând dacă terenul câştigat de bolşevici poate echivala enormele pierderi suferite de aceştia atât în material omenesc cât şi în armament şi muniţii. Persistă aci convingerea că rezultatul final al acestui bilanţ va fi mult mai favorabil germanilor decât bolşevicilor. Generalul polonez Sikhorski a vorbit despre relaţiile Poloniei cu Uniunea Sovietică. Cu toate că declaraţiile lui au o valoare pur teoretică, este totuşi interesant de semnalat că Sikhorski s’a îndepărtat mult dela planurile sale anexioniste de până acum şi care se întindeau asupra Ucrainei până la Nipru şi asupra Mărei Negre. In ultimul său discurs, Sikhorski a cerut pentru Polonia graniţele avute de aceasta în 1939. In modul acesta el renunţă la toate teritoriile care au trecut în sfera de Interese a Sovietelor cu prilejul celei de a patra împărţiri a Poloniei. La ministerul de externe german se precizează că aceste deosebiri de vederi dintre Polonia şi Uniunea Sovietică dovedesc lipsa de unitate a aliaţilor. Este de asemeni semnificativ faptul că Sovietele s’au ferit să se exprime până acum până la ce line vor să fixeze graniţele lor spre apus, ceea ce dovedeşte lipsa lor de sinceritate în această privinţă. Vânătorii de munte români ocupă o poziţie inamică in rá.árit (an,*.) IMPORTANTE SUCCESE GERMANE II! SECTORUL DE SUD AL FRONTULUI DE RĂSĂRIT Berlin. 26 (Rador).— Se dau următoarele amănunte cu privire la situaţia de pe frontul de răsărit: Puternicele mişcări ofensive efectuate de importante formaţiuni blindate şi elemente de şoc rapide motorizate germane au dus la aripa de sud a frontului de răsărit la succese decisive. Nimicirea formaţiilor de atac sovietice şi distrugerea rezervelor aduse in ajutorul lor prin formaţiuni extrem de puternice ale aviaţiei germane au modificat in mod complet în acest sector al frontului situaţia generală in favoarea trupelor germane şi aliate. Deasemeni, încercările înaltului comandament sovietic de a obţine o compensaţie în alte sectoare ale frontului aruncând în luptă masse din ce in ce mai mari de oameni au fost nimicite de puterea defensivă a trupelor germane, care şi-au putut menţine pretutindeni liniile şi chiar îmbunătăţi simţitor în parte traseul acestora. IN CAUCAZUL OCCIDENTAL In Caucazul Occidental şi in sectorul capului de pod de pe Kuban, bolşevicii şi-au mărginit jot activitatea la acţiuni ofensive locale puţin importante, ce au putut fi respinse cu uşurinţă pretutindeni. La sud de Kuban, poziţii de plecare la atac sovietice, care au fost descoperite, au suferit bombardamentul neîncetat, efectuat printr’un tir concentric al artileriei germane într’o asemenea măsură încât bolşevicii au renunţat la orice alte mişcări. In regiunea Krasnodar, escadrile de avioane de luptă şi de bombardament în picaj germane au pricinuit pierderi extrem de grele în oameni şi in material concentrărilor ri-f njimi şi de Infanterişti sovietici. După ultimele ştiri, această armată de elită a bolșevicilor, care și-a găsit pieirea chiar în regiunea în care ea trebuia să efectueze manevra sa de învăluire, a pierdut până acum 479 tancuri, dintre care 117 de tipul „T 34“, 97 tunuri motorizate, în cea mai mare parte de calibru greu, 183 tunuri anticar grele, 18 tunuri antiaeriene grele, 54 aruncătoare de grenade grele, 143 vehicule blindate pe şenile pentru transportul oamenilor şi cam vreo 500 autocamioane. Dintre acestea ultimele, peste 300 capturate cu intreaga lor încărcătură de material de război ,de muniţie şi de carburanţi, pot fi utilizate cu folos. Numărul armelor automate, al puştilor anticar, al mortierelor de tranşee uşoare, etc., nu a putut fi încă stabilit. Până acum au putut fi numărat 1 1.685 prizonieri, cifră provizorie, ce sporeşte din oră în oră, cu atât mai mult cu cât numărul dezertorilor creşte repede din cauza moralului foarte slab al elementelor sovietice risipite, ce se află într’o situaţie desnădăjduită. Dar pierderile sângeroase ale bolşevicilor sunt deosebit de mari Aoi, trei grupuri de luptă germane au semnalat ele singure până acum 12.000 bolşevici omorâţi. Din pricina faptului că elementele înaintate şi detaşamentele de urmărire germane, ce au pătruns departe în spatele vechiului front sovietic, nu şi-au putut alcătui decât în mod incomplet rapoartele până acum, este de aşteptat o nouă sporire considerabilă a cifrelor prizonierilor și prăzii de război Astfel, unul din aceste grupuri germane, în cursul înaintării sale care a pătruns până la 40 ani, în spatele liniilor sovietice ,a distrus singur 27 tancuri inamice și a capturat trei tancuri de recunoaștere ce pot fi folosite. | IN APELE MARII NEGRE Mine pentru apărarea hotarelor de apă ale Patriei (SMP) Regele Danemarcei bolnav Copenhaga, 26 (Rador). — Corespondentul agenţiei „D. N. B.” transmite : Se anunţă din izvor autorizat ca Regele Christian al Danemarcei va fi nevoit să stea în pat câteva zile, din cauza unei urcări trecătoare a temperaturei, constatată ori şi atribuită celor două răni de la piciorul stâng. Aceste răni, care se vindecă încet, provin din loviturile suferite de Regele Christian cu prilejul accidentului său de călărie din Octombrie. încolo, starea generală a Regelui este pe deplin satisfăcătoare. După cum se știe, Regele a putut să se înapoieze la palatul său după o şedere de 5 săptămâni la spital, care fusese necesară din cauza boalei ce urmase după accidentul , său. De atunci, cu excepţia câtorva plimbări făcute cu trăsura, Regele a stat tot timpul la palat, având o oarecare greutate de a se deplasa din cauza leziunilor suferite la picior cu prilejul accidentului cunoscut. Ciumă in India Bangkok, 26 (Rador). — Corespondentul agenţiei „D. N. B.“ semnalează o declaraţie a Corporaţiei din Calcutta, după care în oraşul Calcutta a izbucnit ciuma Nu se cunosc încă amănunte mai precise asupra întinderii epidemiei. In pag. 2-a: MIȘCARE IN MAGSSIATIM ÎNAINTĂRI, numiri ȘI TRANSFERĂRI ALTE 17 VASE INAMICE SCUFUNDATE DE SUBMARINELE GERMANE Berlin, 26 (Rador). — De la cartierul general al Fuehrerului, înaltul comandament al forţelor armate germane anunţă următorul comunicat special: Submarinele germane şi-au continuat cu succes loviturile lor împotriva aprovizionării inamice Ele au urmărit resturile marelui convoi citat în comunicatul special de la 24 Februarie, împlinind până acum şase zile de luptă care a cerut cea mai mare încordare comandanţilor şî echipagiilor. Ele au mai atacat în Atlantic şi în Mediterana alte convoaie bine apărate şi au dat numeroase lupte izolate în regiunea maritimă a Oraşului Capului. In cursul acestor operaţiuni, submarinele au mai scufundat 17 vapoare, cu o deplasare totală de 107.800 de tone, şi au torpilat alte 5 vapoare, dintre care unele pot fi, de asemeni, socotite pierdute. Cum s’a desfăşurat ultimul atac al submarinelor germane impotriva unui convoi inamic Berlin. 26 (Rador).— Se dau următoarele amănunte cu privire la ultimul succes obţinut de submarinele germane: Ultimul succes al submarinelor germane a fost facilitat de o îmbunătăţire trecătoare a condiţiilor atmosferice, care a făcut posibil un atac în massă împotriva unui mare convoi ce a fost interceptat acum o săptămână la vest de Irlanda. Acest convoi a cărui apărare era asigurată de puternice forţe navale, dispunea deasemenea de o apărare aeriană executată de la baze terestre. Problema ce se punea era aceea de a da lovitura cea mai puternică atâta timp cât va dura îmbunătăţirea condiţiilor atmosferice. După ce comunicatul special din 24 Februarie a anunţat scufundarea a 17 vase din acest convoi, submarinele germane au păstrat cu hotărâre legătura cu inamicul, care a încercat zadarnic să scape de noi atacuri prin schimbarea rutei. Comandanţii submarinelor erau decişi să obţină un mare succes oricare ar fi fost apărarea aeriană şi navală. In condiţii de luptă grele, s’a continuat urmărirea. Lupta a durat şase zile şi şase nopţi. Rezultatul este că din acest convoi au fost nimicite 23 de vase cu o deplasare totală de 123.000 tone. Alte vase au fost torpilate, fără ca rezultatul să poată fi constatat cu precizie. Şi in alte zone navale au reuşit lovituri puternice împotriva unor convoiuri nu numai în largul oceanului ci şi în apele puţin întinse ale Mediteranei, ce se află sub controlul aerian al unor baze terestre. Aci, submarinele germane au atacat din convoiuri vase de transportat trupe şi provizii pentru frontul tunisian. In ultimele patru zile, ele au scufundat in fata coastei nord- africane a Mediteranei opt vase puternic apărate având o deplasare de 49.000 tone. Că nici viteza nu constitue o siguranță absolută s’a putut convinge un vas izolat britanic care traversa Atlanticul cu o viteză de 16,5 mile marine pe oră. Pe când se apropia de Azore, acest vas a fost scufundat de un submarkt german, puține ore după ce fusese descoperit de acesta. înapoi la învăţătură lui titu maiorescu D. Grigore Tăuşan, vorbeşte de adânca înrâurire pe care Titu Maiorescu a avut-o asupra celor mai aleşi scriitori din timpul său. „Prieten statornic, scrie d. Tăuşan, admirator şi protector al acelora cari erau să rămână mândrii ale spiritualităţii creatoare ale neamului nostru“, — Eminescu, Creangă, Octavian Goga, Delavrancea, Vlahuţă, — „au găsit în Titu Maiorescu pe cel dintâi înţelegător al lor“. Crescut cu grijă de tatăl său în „naţionalimea şi patrioţia ce însoţesc pe Românii ardeleni“, Titu Maiorescu a rămas toată viaţa ardelean. El pricepe şi simte mai mult decât nimeni altul, poezia lui Octavian Goga, cu „amintirea trecutului şi răzbunarea viitorului“, cu „durerile şi speranţele unui neam ameninţat în existenţa sa‘‘. In raportul citit în Academia Română, la 1906, cere să se dea lui Goga preotul Năsturel-Herescu, răsplătire, care trebue să încununeze „orice opere de înaltă literatură“ şi „mai ales subiecte naţionale“. Titu Maiorescu a avut mulţi duşmani în viaţă. Nu e de mirare. De mirat e că după moarte şi după atâta vreme, are încă destui. Mai în fiecare zi, unul, altul îi aruncă învinuiri. , Am rămas însă cu totul uluit de numeroasele şi marile păcate ce îi găseşte uri om pentru care am multă simpatie, d. Nichifor Crainic. D. Nichifor Crainic zugrăveşte pe Maiorescu în culori întunecate : „A profesat cu învierşunare ateismul”... ' ,,...cu junimismul său incoherent, era francmason şi a profesat umanitarismul şi filosemitismul“. „A urmărit toată viaţa desfiinţarea catedrei de literatura română de la Universitatea din Iaşi, numai pentru că titularul ei îi era adversar politic“!... Voiu răspunde, la aceste uluitoare învinuiri, Dumineca viitoare. T. PISANI determinism social în care literatura apare ca o manifestare necesară a forţelor naţionale şi de rasă, intervine factorul puternic al unei voinţe care grăbeşte o evoluţie împiedică o directivă greşită, sau întrupează limpede un ideal estetic. Un astfel de erou al spiritualităţii româneşti, care la un moment dat a ştiut să imprime personalitateasa ■ mediului cultural românesc, a fost Titus Maiorescu. In perspectiva timpului înţelegem şi mai bine care a fost rolul lui Titu Maiorescu în trecut, precum putem cu ajutorul imaginaţiei, să avem tabloul inferiorităţii producţiei literare ce ar fi dăinuit la noi încă mult timp, dacă cuvântul lui autorizat nul ar fi venit cu un ceas mai devreme ca să oprească operile lipsite de valoare,, şi prin aceasta direct vătămătoare gustului literar al unei epoce. Titu Maiorescu s’a formjat el însuşi în ceea ce priveşte simţul literar, cugetarea filosofică, şi neîntrecutul dar al expresivităţii în scris şi în vorbă, de o limpezime şi de o precizie care a creat proza critică şi filosofică românească, precum a dat exemplul celei mai impresionante pratoorii la tribună, la catedră sau la bară. Făcând analiza puterilor sufleteşti cari constituesc fiinţa internă a lui Maiorescu, găsim în primul rând un înăscut buni gust, care a fost ajutat de o vastă lectură, — să nu uităm că Maiorescu era un cunoscător adânc al literaturilor moderne,, precum era şi un latinist, format la Therezianum din Viena, care îi da putinţa să cunoască în original pe vechii clasici, —» dar era el însuşi o personalitaifjf. (Continuare in pag. 2-a) ACTUALITATEA LUI T. MIRESCU de Dr. Tăuşan Deşi timpul aduce cu el uitarea chiar a acelor valori sociale ori artistice, a căror dăinuire se putea crede că este asigurată, totuşi sunt unele personalităţi cari fac excepţie la această nemiloasă regulă comună. Sunt exemple vii cari dovedesc că atunci când un mare adevăr e cucerit, el nu poate fi nimicit prin cop-’-Mie modelor de mai târziu. O astfel de personalitate » Titu Maiorescu. In ciuda schimbării vremurilor şi a concepţiilor în materie de literatură, el e acum mai la zi decât oricând. Fenomenul literar nu stă singuratec, despărţit de forţele ce compun organismul social al unei epoce şi al unui timp. El stă înfipt în totalul energiilor istorice şi geografice şi face parte din structura etnică şi din mediul unei rase. Totuşi, în acest