Universul - Capitala, mai 1943 (Anul 60, nr. 116-146)

1943-05-01 / nr. 116

ŢARA CARE MUNCEŞTE Un mare cugetător ne sfă­­tueşte, ca atunci când, dintr’o pricină oarecare, ne simţim abătuţi, descurajaţi şi pierdem încrederea în noi înşine, să mergem şi să vizităm pe un prieten, despre care suntem convinşi că nutreşte pentru noi sentimente de prietenie since­ră şi de preţuire adevărată. Vom pleca dela el cu moralul mai înălţat şi cu curajul mai întărit. Tot aşa când anumite as­pecte dintr’un anumit mediu social trezesc în noi idei puţin îmbucurătoare despre atitudi­nea serioasă ce ne o impun împrejurările, despre sforţări­le şi încordarea la muncă, de care suntem datori să dăm do­vadă, să ne smulgem, fie şi provizoriu, din acel mediu so­cial- Asemeni lui Anteu din antichitatea mitologică, să luăm şi noi contact cu pămân­tul ţării, să luăm contact cu ţara adevărată. Anteu, de care am pomenit, îşi împrospăta din nou puterile sleite, izbindu-se de pământ. Noi, după cele ce vom fi văzut şi constatat în scurta noastră călătorie, ne vom înapoia la locurile noastre şi la munca noastră mai învioraţi, mai op­timişti, mult mai încrezători în zilele ce vor să vină. Iată, chiar privind de la fe­reastra unui vagon de tren, ideile de abatere şi descuraja­re1­ încep să se împrăştie. Vezi pământul, roditorul şi binecu­vântatul pământ românesc, îmbrăcat în atât de frumoasa haină a primăverii. Dar partea care face ca optimismul să ia locul unui început cât de mic de pesimism este constatarea că mâna harnică a omului a venit să întregească şi să fo­losească rodnicia pământului şi celelalte binefaceri ale Na­turei-Ştii că timpurile de azi nu mai sunt timpuri normale. Ţara­­este doar prinsă în încle­ştarea unui război aprig, un război de al cărui rezultat este legată siguranţa ei de mâine, dacă nu chiar existenţa ei în­săşi. Ştii că elementele cele mai vânjoase, tineretul vigu­ros al neamului luptă şi sân­gerează cu o vitejie ridicată până la culmile unui eroism de legendă. Braţele de muncă sunt deci în mod forţat mai puţine. Arma a înlocuit in mâinile vitejilor noştri plugul şi alte unelte de muncă de ale lucrătorilor de la ţară şi de la oraşe. De­sigur, sunt şi alte lipsuri provocate de starea de război şi inerente războiului­ Ai fi deci îndreptăţit să te aştepţi la o scădere a potenţialului de muncă dindărătul frontului, la o scădere cantitativă la produ­sul acestei munci. Ieşind din oraş, te aştepţi, date fiind cau­zele de mai sus, să vezi, alături de ogoare cultivate şi îngriji­te, nişte pete mari, întinderi de pământ lăsate în paragină. Aşa fiind, cu atât mai plă­cută este surpriza şi mai mare bucuria, când, în orişice direc­ţie ţi-ai întoarce privirile, vezi că pământul este cultivat, aşa cum se cultiva şi în anii de pace. Cei ce, fie din cauza vârstei sau a sexului, fie din alte pricini întemeiate, au fost lăsaţi la căminurile lor, şi-au scurtat din orele de odihnă, au căutat să-şi sporească puterea de muncă şi s-au străduit să muncească şi pentru cei ce, cu arma în mână, apără Ţara şi ne apără pe noi toţi. Constaţi, iar această consta­tare spulberă orice gânduri de îndoială şi îngrijorare, că e o ţară care munceşte, este un popor care nu-şi pierde vremea în tânguieli zadarnice sau în reflecţie şi comentarii tot atât de inutile. Cu seriozitatea im­pusă de împrejurări şi cu con­vingerea în biruinţa finală a cauzei pentru care vitejii noş­tri ostaşi luptă pe frontul de Răsărit, marea, covârşitoarea massă a poporului român mun­ceşte înlesnind, prin această muncă, munca desfăşurată pe câmpurile de luptă­ Locul tinerilor, care au îm­brăcat uniforma ostăşească, este ţinut de părinţii lor, de­ fraţii lor mai mici şi de suro­rile lor. Da, este o ţară care munce­şte şi prin a cărei muncă sunt acoperite şi­ împlinite atâtea nevoi și lipsuri. ANIVERSAREA D-LUI VON RIBBENTROP, MINISTRUL DE EXTERNE AL REICHULUI D. Ioachim von Ribbentrop, ministrul de externe al Reichu­­lui, împlineşte astăzi 50 de ani­Activitatea d-sale diplomatică din ultimii zece ani, după veni­rea naţional-s­ocialiştilor la pu­tere, este strâns legată de istoria poporului german. Colaborator apropiat al Füh­rer­ului Adolf Hitler, d. von Rib­bentrop şi-a închinat toate pu­terile operei de reconstrucţie naţional-socialistă. Pe plan diplomatic, în 1934, d von Ribbentrop a tratat proble­ma dezarmării, a fost apoi am­basador extraordinar al Führe­­rului, în 1935 a încheiat conven­ţia navală cu Anglia, în 1936 este ambasador la Londra, iar din Februarie 1938 conduce mi­nisterul afacerilor externe al Germaniei, participând de la acea dată şi până astăzi la toate eve­nimentele importante ce s’au succedat în viaţa internaţională. In toate misiunile ce i-au fost încredinţate, d. von Ribbentrop a dovedit o deosebită abilitate diplomatică şi o vastă experienţă. Încă din tinereţe d-sa a avut pri­lejul să cunoască stările de lu­cruri din Franţa şi din Anglia­ După isbucnirea războiului din 1914, s-a întors din Canada, unde lucrase mai mulţi­­ani. Activita­tea d-sale de comerciant, după războiul trecut, i-a oferit prile­jul unui continuu contact cu realităţile politice, cu valorile sociale de tot felul, sporindu-şi experienţa care i-a folosit mai târziu. Urmaş al unei familii de ofi­ţeri şi de jurişti, d. von Ribben­­ trop a moştenit acele însuşiri cari l-au călăuzit să poată privi lu­crurile şi oamenii sub aspectul lor realist. D. von Ribbentrop a fost unul (Continuare in pag. 2-a) SITUAŢIA PE TEATRELE DE RĂZBOI COMUNICATUL CARTIERULUI GENERAL AL FUEHRERULUI Berlin, 29 (Rador). — De la cartierul general al Fuehre­­rului, înaltul comandament al forţelor armate germane comunică: La capul de pod Cuban şi la sud-est de Leningrad, atacuri inamice au rămas fără rezultat. In celelalte sectoare ale frontului de răsărit, ziua a trecut în linişte. Aviaţia germană a nimicit, fără pierderi proprii, 52 de avioane sovietice. In Tunisia, la nord-est de Meges el Bab, o formaţiune­­ blindată inamică, superioară numericeşte, care reuşise să străbată în poziţiile noastre, a fost angajată în luptă de rezerve germane, apoi bătută şi respinsă prin contraatac şi cu mari pierderi pentru ina­mic, dincolo de poziţiile sale de plecare. In restul frontului au fost respinse atacuri locale, în parte prin contraatacuri. Formaţiuni ale aviaţiei au sprijinit trupele armatei te­­­restre în toate sectoarele frontului tunisian. Aviatori de vânătoare au incendiat o vedetă rapidă inamică, în faţa capului Bon. In noaptea de 27 ,spre 28 Aprilie, în Canalul Mânecii s-a dat o luptă între forţele de siguranţă ale unui convoi ger­man şi o formaţiune brita­nică de distrugătoare, însoţită de vedete rapide. In cursul a­­cestei lupte, două canoniere inamice au fost scufundate, iar alte două şi un distrugă­tor au fost grav avariate. In continuarea scurtei, dar dâr­­zei bătălii în care a interve­nit mai târziu şi o formaţiune inamică de avioane de bom­­­bardament, două din vasele noastre au fost pierdute. Trei bombardiere au fost doborîte. Noaptea trecută, avioane inamice au pătruns în regiu­nea de coastă a Germaniei de nord-vest, cum şi în spaţiul Mării Baltice şi către Prusia Orientală. Prin aruncări de bombe la întâmplare au fost pricinuite stricăciuni fără im­portanță. Cu prilejul acestor atacuri au fost doborîte 18 bombardiere inamice, iar alte 4 au fost doborîte deasupra teritoriilor ocupate din vest. Avioane germane de luptă au aruncat bombe de calibru greu asupra câtorva localități din sudul Angliei, în cursul nopții de 28 spre 29 Aprilie. Trupele germano-române au produs mari pierderi sovieticilor Berliii, 29 (Rador). •— Se dau următoarele amănunte cu pri­vire la situaţia militară de pe frontul de răsărit: Situaţia luptei de pe frontul oriental fiind în general neschim­bată, se anunţă noul atacuri za­darnice ale bolşevicilor la capul de pod de pe Kuban şi la sud de lacul Ladoga. In regiunile joase din nou uscate de la sud de Kuban, bolşe­vicii au angajat nu mult după miezul nopţii grupuri de atac mai mari cu efective până la tă­ria unui regiment şi, în parte, chiar până la tăria unei divizii. Este de remarcat că sovieticii, din cauza pierderilor lor extra­ordinare de mai înainte, au avut nevoe de nu mai puţin zece zile pentru aducerea acestor formaţii de atac. Deci tot atât de mult timp au trebuit ei să folosească pentru pregătirea trupelor şi a materialului înaintea marilor lor atacuri recente. Faptul că atacurile de Miercuri, cu toate pregătirile mari, au pu­tut fi pretutindeni din nou res­pinse cu foarte mari pierderi pentru bolşevici caracterizează fermitatea de neclintit a poziţii­lor germano-române, care pro­voacă de mai multe săptămâni în mod neîncetat mei pierderi bol­şevicilor. In cursul luptelor de Miercuri, îmbunătăţirile aduse liniei fron­tului de trupele germane şi ro­mâne au arătat eficacitatea lor într’un mod extraordinar. Toate atacurile inamice s’au năruit în zona din faţa liniilor noastre ex­tinse şi fortificate pe un front larg. Au fost nimicite sau imobili­zate 11 tancuri sovietice şi for­maţiile de atac inamice, care au participat la această acţiune au suferit pierderi grele. Pentru a sprijini valurile lor de infanterişti bolşevicii au an­gajat din nou escadrile de avioa­ne de bătălie, care au fost puse pe fugă în mod atât de eficace de avioanele de vânătoare ger­mane încât nu și-au putut înde­plini misiunea.­­ Cu acest prilej, sovieticii au pierdut în total 44 de avioane, în cea mai mare parte avioane „Stormovik“. O escadrilă de avioane de vâ­nătoare blindate germane folosită pentru a ataca pregătirile şi con­centrările sovietice a distrus pa­tru tancuri inamice cu focul ar­melor de bord. Astfel, în patru săptămâni, ea a obţinut a 50-a sa victorie în ce priveşte distru­gerea tancurilor. Din nou poziţiile sovietice de plecare şi de artilerie, ca şi toate comunicaţiile de întărire, au fost atacate cu un mare succes de a­­vioanele „Stuka“ şi de cele de luptă. BERLINUL ŞI SITUAŢIA DE PE FRONTUL TUNISIAN Relaţiile polono-sovie­tice Prin telefon de la corespondentul nostru particular Berlin, 29. — Cu toate că lup­tele din Tunisia şi-au pierdut din violenţă, totuşi cercurile germane continuă să se ocupe de situaţia din Africa. La Berlin se constată că anglo­­americanii au trebuit să-şi re­grupeze forţele, deoarece pierde­rile lor au fost foarte mari. A­­ceastă regrupare se desfăşoară şi acum şi, este clar că şi germanii îşi reorganizează forţele lor, ca să preîntâmpine cu toată efica­citatea nouile atacuri anglo-ame­­ricane. La Londra, discuţiile asupra Tunisiei au devenit din nou foarte ample. Cercurile britanice sunt de părere că Africa de Nord tre­­bue cucerită în întregime, deoa­rece fără posesiunea capului de pod tunisian, o debarcare în Eu­ropa va fi foarte greu de reali­zat. Dar chiar britanicii recunosc că o cucerire rapidă a Tunisiei este imposibilă. La Londra se constată că ser­viciul de aprovizionare germano­­italian continuă a funcţiona şi că trupele Axei dispun de o capaci­tate mare de luptă. Afirmaţia engleză că mareşa­lul Rommel nu s’ar mai afla in Africa şi că generalul von Armin ar fi comandantul suprem al tru­pelor Axei de acolo, nu este co­mentată la Berlin. Presa germană comentează si­tuaţia din Africa de Nord în te­meni prevăzători, dar plini de optimism. Se crede că trupele Axei vor reuşi să păstreze capul de pod tunisian şi împotriva unui alt atac ang­o-american. Anglo-americanii au şi pierdut până acum un timp atât de pre­ţios, încât această pierdere nu va mai putea fi reparată în legătură cu înfiinţarea celui de al doilea front. ❖ Conflictul dintre guvernul po­lonez emigrant din Londra şi guvernul sovietic continuă să provoace discuţii. Se afirmă că Moscova vrea să formeze un al doilea guvern polonez, care să ţină seama de dorinţele bolşe­vice. Emigranţii polonezi din Londra încearcă între timp să împace Kremlinul, ca să reia le­găturile diplomatice cu el. Presa britanică însă nu crede în reuşita acestor încercări, de­oarece concesiile poloneze ar fi prea mici spre a linişti pe bol­şevici. Inexpugnabilul val de apărare a Europei la coastele Atlanticului. Ziduri de beton cu amplasamente de tunuri (PK Serie) TURCIA ŞI ZVONURILE DE PACE O precizare a ministrului de externe, d. Menemencioglu Ankara, 29 (Rador). — Agen­ţia Telegrafică Turcă comunică : D. Menemencioglu, ministrul de afaceri străine al Turciei, a desminţit ştirile publicate de unele ziare cu privire la creia­­rea unei comisii speciale ce ar fi formată din câţiva ambasa­dori şi miniştri, aflaţi la Ankara, comisie care ar fi însărcinată cu un studiu pregătitor al păcii. Această informaţie, a declarat d. Menemenologlu, se bazează pe faptul că eu am primit în au­dienţă pe diplomaţii menţionaţi, care dealtfel sunt ataşaţi la di­ferite servicii din ministerul de externe, dându-le fiecăruia din ei însărcinări încadrate în lucră­rile normale ale ministerului a­­facerilor străine. O propunere care ar putea târî Turcia in război Istanbul, 29 (Rador). — Cores­pondentul agenţiei „D- N. B ” transmite: D. Sadak atacă în ziarul „Ak­­sam” propunerea făcută de d. Sertel în ziarul „Tan” şi anume că Turcia trebue să participe la conferinţa pentru alimentare, care se ţine în Statele Unite. D. Sadak scrie că un asemenea gest nu cadrează cu neutralitatea Turciei. Aliaţii nu au invitat Turcia la această conferinţă, aşa că nu poate ca Turcia să ia iniţiativa participării la o astfel de conferinţă. „Propunerea lui Sertel — îşi încheie d. Sadak articolul — nu se deosibește prea mult de do­rința de a târî Turcia în război". CELE ZECE PORUNCI SOVIETICE Lisabona, 29 (Rador).­­• Co­respondentul agenţiei D. N. R. transmite: Revista catolică „Novidadas“, care apare la Lisabona, publică 1­1 porunci sovietice, care sunt date şcolarilor din Uniunea So­vietică. Acestea sunt: 1- Dacă vrei să fii un bun şco­lar, atunci fii ateist ca Lenin şi Stalin. 2. Nu permite niciodată să fii târît în biserică. 3. Dacă părinţii tăi­­cer să te silească la practici religioase, atunci adresează-te GPU-ului. 4. Denunţă pe toţi inamicii de stat, despre care tu ştii că prac­tică vreo religie. 5. A fi ateist înseamnă a fi un demn urmaş al lui Lenin şi Stalin. 6. Fiecare şcolar ateu poartă o insignă a ateiştilor. 7. Dacă vezi vre­un popă, a­­rată-l cu degetul ca pe cel mai mare duşman al proletariatului. 8. Pentru a fi bun ateu, trebue să cunoşti toate învăţăturile re­gimului sovietic. 9. Nu uita■ niciodată că clericii sunt cei mai mari duşmani ai revoluţiei noastre. 10. Orice ateu trebue să fie gata a apăra cu arma în mână regimul împotriva duşmanilor interni sau externi. luintim înregistrat la bucureşti acea localitate, cutremurul a fost simţit cu gradul de intensitate 4. CUTREMUR LA PANCIU Panciu, 29 Aseară la orele 21.45 s-a simţit un violent cutremur de pământ de aproape gradul 4, însoţit de un sgomot subteran. Fiecare poate salva un ostaş cu câteva grame de sânge pe care le oferă. Binevoitorii să se adreseze la spitalul 303, po­dul Cotroceni, tel. 4.25.22. In ziua de 28 Aprilie, la 21 ore, 47 min., 13 sec., a fost în­registrat la Observatorul din Bucureşti, un cutremur, al cărui epicentru pare a se găsi la dis­tanţa de aproape 200 km. Staţiunea seis­mografică din Focşani ne înştiinţează, că, în PE FRONTUL DE EST In prima linie, la sud de lacul Ilmen (PK Wb) ROMANUL ITALIAN DELA REDACŢIA NOASTRĂ DIN ROMA Roma, Aprilie Intr’o corespondenţă preceden­tă am arătat, examinând titlurile cărţilor din vitrinele marilor li­brării romane, ce se citeşte acum în capitala Italiei. Era, fireşte, o concluzie izvorîtă din suprafaţa lucrurilor, vitrinele neconstituind un adânc criteriu de judecată al preferinţelor publicului şi cu atât mai puţin, o scoatere în evidenţă a adevăratelor valori literare cari trăesc dincolo de efemera actua­litate, pe care o dă cărţii expu­nerea în vitrine. Romanul a fost şi este în scri­sul italian forţa de bază a exte­riorizării gândurilor şi trecând peste Fogazzaro şi D’Annunzio, ale căror opere de mult sunt din­colo de toate frontierele, se cu­vine să privim în totalitatea ei— după indicaţiile confraţilor noştri italieni, şi în deosebi ale d-lui Gofredo Belonci, — opera care cuprinde romanul italian modern. Nouile mijloace expresive de cari se folosesc romancierii ita­lieni au creat înainte de orice o realitate de fabulă, de metafizică şi de mit, în spaţiul şi timpul fanteziei. Astfel se vede de ex. în „Cei trei regi cu Gelsomino, bu­fonul regelui“ de Alfredo Pan­­zini, în „Michelaccio“ de Anto­nio Baldini, în „Lo sa il tonno“ de Riccardo Bacchelli, sau în alte cărţi de Aldo Palazzeschi, Massimo Bontempelli, ele în­semnând în literatură ceia ce a însemnat în pictura şi sculptura r Renaşterii, perspectiva. * Ajungând apoi la Alfredo Pan­­zini, un alt mare romancier al sfârşitului veacului trecut şi pri­mele timpuri ale celui actual, dăm peste un scriitor narativ li­ric, deoarece romanele sale poar­tă toate pecetea antitezei ivite între iluziile scumpe fanteziei şi realitatea cotidiană. (Exemple : Santippe „Sărutarea din lesbos“). Riccardo Bacchelli, în nume­roasele sale romane însufleţeşte din ce în ce mai mult povestea vieţei de toate zilele, dar îl a­­trage deopotrivă şi istoria pur şi simplu. Dovadă stau romanele sale de mare r­­sunet „11 Diavolo al Ponte Lungo“ şi mai ales „Mulino del Po“. Aldo Palazzeschi îşi vede astăzi o nouă faimă şi un succes formidabil cu romanul „Le Sorelle Materassi‘ (roman, care a fost de curând subiectul unui film, care n’a văzut încă lu­mina reprezentării şi în care marile tragediene Irma şi Erna Grammatica se par că au două roluri excepţional de bune). Massimo Bontempelli a fost de fapt scriitorul italian care a dat „semnalul de plecare“ al stilului „novecentismo“ în Italia. La noi acest stil poate s’ar fi numit neo­realism. Bontempelli are ca ma­eştri pe un Platon ,pe un San Bernardino ,pe un Poliziano. Sin­taxa de care se foloseşte acest scriitor este clasică, de o origi­nalitate surprinzătoare, dând cu­vântului o putere magică deşi el întrebuinţează numai o formă a prozei extrem de pură şi de cla­ră. Romanele sale cele mai de seamă ar putea fi: „Eva Ultima“, „Via e morte di Adria“, „Figlio di due madri , etc. Alături de Bontempelli trebue să amintim pe Nino Savarese, care în „Fatti de pietra“, ca şi în alte romane istorice, dă o ordine morală imaginelor sale fantastice. Bruno Cicogniani exprimă în ro­manele sale, şi mai ales în „Velia“, realităţile burgheze şi chiar periferice, trecute şi purifi­cate de focul moralei, dar şi de stilul său mereu atent în a nu cădea în ceia ce vreun spirit ma­liţios ar putea numi vulgaritate. Corrado Alvaro în „L’uomo e forte“, ne dă romanul groazei o­­meneşti, într’o serie întreagă de episoade nelegate între ele, dar cari sunt de fapt vertebrele per­fect armonizate între ele ale unei singure lucrări. Gianna Manzini este poate sin­gura scriitoare de azi a Italiei —« și este încă destul de tânără »« (Continuare in pag. 2-a) Z­IUA MUNCII 1 Mai, ziua muncii, zi de paş­nică şi înălţătoare sărbătoare vesteşte astăzi mai mult decât oricând, ■ triumful muncii, atot­stăpânitoare în viaţă!­­ In spirit de înfrăţire şi de paş­nică înţelegere continuând munca, sobri şi tăcuţi, muncitorii o vor sărbători, în aceste vremi de su­premă încordare conştienţi şi de însemnătatea rolului lor, dar mai ales de răspunderea ce au, în cli­pele hotărîtoare prin care trecem. Dacă ostaşii noştri scriu cu sân­gele lor cea mai înălţătoare pa­gină din istoria noastră, năzuind către întregirea graniţelor, mun­citorii au datoria să-i urmeze, îmbărbătându-i cu pilda muncii lor neodihnite. întorşi pe calea adevărului, muncitorii care nu­mai cunosc ura de clasă şi ame­ninţarea pumnului ridicat, au mulţumirea datoriei împlinite. Tăcuţi, încrezători în izbânda finală, au muncit ogoarele, au dat viaţă fabricelor şi uzinelor, contribuind la prosperitatea ţării dar şi la liniştea celor plecaţi, departe.... Liniştea sufletească a ostaşilor, care-şi ştiu ogoarele însămânţate, familiile la adăpost de lipsuri şi ţara ferită de furtună. Iată pentru noi înţelesul sârbă­­toririi de astăzi, pilduitoare săr­bătorire în clipa frământărilor sociale prin care trec toate po­poarele, închinând vitejiei ostaşilor pri­nosul nostru de recunoştinţă, să închinăm cuminţeniei muncitori­lor noştri gândul nostru de înfră­ţire. Munca să fie simbolul soli­darităţii şi înţelegerii româneşti. Pietre de temelie ale propăşirii noastre viitoare. VINTILA PANTAZOPOL ZIUA DE 1 MAI SE VA SĂRBĂTORI PRIN MUNCĂ Ministerul muncii aduce la cu­noştinţa generală că potrivit or­dinului comunicat de preşedinţia consiliului de miniştri, ziua de 1 Mai se va sărbători şi în acest an, prin muncă. In consecinţă, toate întreprin­derile industriale, comerciale, precum şi orice alte categorii de întreprinderi, inclusiv magazinele de orice fel, pieţele şi halele din toată ţara, vor lucra, conform orarului obişnuit. Drepturile de plată pentru sa­lariaţi, se vor socoti conform nor­melor legale în vigoare. După încetarea lucrului, între­prinderile şi salariaţii vor exe­cuta programul special întocmit de minister prin Oficul Muncă şi Lumină, după instrucţiunile co­municate prin presă şi radio. NOUL ORARIU AL MAGAZINELOR Prefectură Poliţiei Capitalei face cunoscut publicului că înce­pând de la 29 Aprilie 1943, toate magazinele care, conform deci­ziilor nr.­­95103 din 23 Ianuarie 1943 şi nr. 101349 din 10 Februa­rie 1943, ale ministerului muncii, închideau ,la orei© .17, vor, închi­de la orele 13,30. Aceste magazine continuă să rămână deschise la amiază. , Fac excepţie şi pot fi închise între­ orele 13—15, magazinele ai căror patroni n'au nici­ un vân­zător sau vânzătoare în prăvălie. După debarcarea sovietică sdrobită lângă Novorosisk, tunurile tancurilor bolșevice îndreptate spre larg par să arate încotro au fugit brigăzile sovietice sfărimate (S.M.P.)

Next