Universul - Capitala, mai 1943 (Anul 60, nr. 116-146)
1943-05-01 / nr. 116
ŢARA CARE MUNCEŞTE Un mare cugetător ne sfătueşte, ca atunci când, dintr’o pricină oarecare, ne simţim abătuţi, descurajaţi şi pierdem încrederea în noi înşine, să mergem şi să vizităm pe un prieten, despre care suntem convinşi că nutreşte pentru noi sentimente de prietenie sinceră şi de preţuire adevărată. Vom pleca dela el cu moralul mai înălţat şi cu curajul mai întărit. Tot aşa când anumite aspecte dintr’un anumit mediu social trezesc în noi idei puţin îmbucurătoare despre atitudinea serioasă ce ne o impun împrejurările, despre sforţările şi încordarea la muncă, de care suntem datori să dăm dovadă, să ne smulgem, fie şi provizoriu, din acel mediu social- Asemeni lui Anteu din antichitatea mitologică, să luăm şi noi contact cu pământul ţării, să luăm contact cu ţara adevărată. Anteu, de care am pomenit, îşi împrospăta din nou puterile sleite, izbindu-se de pământ. Noi, după cele ce vom fi văzut şi constatat în scurta noastră călătorie, ne vom înapoia la locurile noastre şi la munca noastră mai învioraţi, mai optimişti, mult mai încrezători în zilele ce vor să vină. Iată, chiar privind de la fereastra unui vagon de tren, ideile de abatere şi descurajare1 încep să se împrăştie. Vezi pământul, roditorul şi binecuvântatul pământ românesc, îmbrăcat în atât de frumoasa haină a primăverii. Dar partea care face ca optimismul să ia locul unui început cât de mic de pesimism este constatarea că mâna harnică a omului a venit să întregească şi să folosească rodnicia pământului şi celelalte binefaceri ale Naturei-Ştii că timpurile de azi nu mai sunt timpuri normale. Ţaraeste doar prinsă în încleştarea unui război aprig, un război de al cărui rezultat este legată siguranţa ei de mâine, dacă nu chiar existenţa ei însăşi. Ştii că elementele cele mai vânjoase, tineretul viguros al neamului luptă şi sângerează cu o vitejie ridicată până la culmile unui eroism de legendă. Braţele de muncă sunt deci în mod forţat mai puţine. Arma a înlocuit in mâinile vitejilor noştri plugul şi alte unelte de muncă de ale lucrătorilor de la ţară şi de la oraşe. Desigur, sunt şi alte lipsuri provocate de starea de război şi inerente războiului Ai fi deci îndreptăţit să te aştepţi la o scădere a potenţialului de muncă dindărătul frontului, la o scădere cantitativă la produsul acestei munci. Ieşind din oraş, te aştepţi, date fiind cauzele de mai sus, să vezi, alături de ogoare cultivate şi îngrijite, nişte pete mari, întinderi de pământ lăsate în paragină. Aşa fiind, cu atât mai plăcută este surpriza şi mai mare bucuria, când, în orişice direcţie ţi-ai întoarce privirile, vezi că pământul este cultivat, aşa cum se cultiva şi în anii de pace. Cei ce, fie din cauza vârstei sau a sexului, fie din alte pricini întemeiate, au fost lăsaţi la căminurile lor, şi-au scurtat din orele de odihnă, au căutat să-şi sporească puterea de muncă şi s-au străduit să muncească şi pentru cei ce, cu arma în mână, apără Ţara şi ne apără pe noi toţi. Constaţi, iar această constatare spulberă orice gânduri de îndoială şi îngrijorare, că e o ţară care munceşte, este un popor care nu-şi pierde vremea în tânguieli zadarnice sau în reflecţie şi comentarii tot atât de inutile. Cu seriozitatea impusă de împrejurări şi cu convingerea în biruinţa finală a cauzei pentru care vitejii noştri ostaşi luptă pe frontul de Răsărit, marea, covârşitoarea massă a poporului român munceşte înlesnind, prin această muncă, munca desfăşurată pe câmpurile de luptă Locul tinerilor, care au îmbrăcat uniforma ostăşească, este ţinut de părinţii lor, de fraţii lor mai mici şi de surorile lor. Da, este o ţară care munceşte şi prin a cărei muncă sunt acoperite şi împlinite atâtea nevoi și lipsuri. ANIVERSAREA D-LUI VON RIBBENTROP, MINISTRUL DE EXTERNE AL REICHULUI D. Ioachim von Ribbentrop, ministrul de externe al Reichului, împlineşte astăzi 50 de aniActivitatea d-sale diplomatică din ultimii zece ani, după venirea naţional-socialiştilor la putere, este strâns legată de istoria poporului german. Colaborator apropiat al Führerului Adolf Hitler, d. von Ribbentrop şi-a închinat toate puterile operei de reconstrucţie naţional-socialistă. Pe plan diplomatic, în 1934, d von Ribbentrop a tratat problema dezarmării, a fost apoi ambasador extraordinar al Führerului, în 1935 a încheiat convenţia navală cu Anglia, în 1936 este ambasador la Londra, iar din Februarie 1938 conduce ministerul afacerilor externe al Germaniei, participând de la acea dată şi până astăzi la toate evenimentele importante ce s’au succedat în viaţa internaţională. In toate misiunile ce i-au fost încredinţate, d. von Ribbentrop a dovedit o deosebită abilitate diplomatică şi o vastă experienţă. Încă din tinereţe d-sa a avut prilejul să cunoască stările de lucruri din Franţa şi din Anglia După isbucnirea războiului din 1914, s-a întors din Canada, unde lucrase mai mulţiani. Activitatea d-sale de comerciant, după războiul trecut, i-a oferit prilejul unui continuu contact cu realităţile politice, cu valorile sociale de tot felul, sporindu-şi experienţa care i-a folosit mai târziu. Urmaş al unei familii de ofiţeri şi de jurişti, d. von Ribben trop a moştenit acele însuşiri cari l-au călăuzit să poată privi lucrurile şi oamenii sub aspectul lor realist. D. von Ribbentrop a fost unul (Continuare in pag. 2-a) SITUAŢIA PE TEATRELE DE RĂZBOI COMUNICATUL CARTIERULUI GENERAL AL FUEHRERULUI Berlin, 29 (Rador). — De la cartierul general al Fuehrerului, înaltul comandament al forţelor armate germane comunică: La capul de pod Cuban şi la sud-est de Leningrad, atacuri inamice au rămas fără rezultat. In celelalte sectoare ale frontului de răsărit, ziua a trecut în linişte. Aviaţia germană a nimicit, fără pierderi proprii, 52 de avioane sovietice. In Tunisia, la nord-est de Meges el Bab, o formaţiune blindată inamică, superioară numericeşte, care reuşise să străbată în poziţiile noastre, a fost angajată în luptă de rezerve germane, apoi bătută şi respinsă prin contraatac şi cu mari pierderi pentru inamic, dincolo de poziţiile sale de plecare. In restul frontului au fost respinse atacuri locale, în parte prin contraatacuri. Formaţiuni ale aviaţiei au sprijinit trupele armatei terestre în toate sectoarele frontului tunisian. Aviatori de vânătoare au incendiat o vedetă rapidă inamică, în faţa capului Bon. In noaptea de 27 ,spre 28 Aprilie, în Canalul Mânecii s-a dat o luptă între forţele de siguranţă ale unui convoi german şi o formaţiune britanică de distrugătoare, însoţită de vedete rapide. In cursul acestei lupte, două canoniere inamice au fost scufundate, iar alte două şi un distrugător au fost grav avariate. In continuarea scurtei, dar dârzei bătălii în care a intervenit mai târziu şi o formaţiune inamică de avioane de bombardament, două din vasele noastre au fost pierdute. Trei bombardiere au fost doborîte. Noaptea trecută, avioane inamice au pătruns în regiunea de coastă a Germaniei de nord-vest, cum şi în spaţiul Mării Baltice şi către Prusia Orientală. Prin aruncări de bombe la întâmplare au fost pricinuite stricăciuni fără importanță. Cu prilejul acestor atacuri au fost doborîte 18 bombardiere inamice, iar alte 4 au fost doborîte deasupra teritoriilor ocupate din vest. Avioane germane de luptă au aruncat bombe de calibru greu asupra câtorva localități din sudul Angliei, în cursul nopții de 28 spre 29 Aprilie. Trupele germano-române au produs mari pierderi sovieticilor Berliii, 29 (Rador). •— Se dau următoarele amănunte cu privire la situaţia militară de pe frontul de răsărit: Situaţia luptei de pe frontul oriental fiind în general neschimbată, se anunţă noul atacuri zadarnice ale bolşevicilor la capul de pod de pe Kuban şi la sud de lacul Ladoga. In regiunile joase din nou uscate de la sud de Kuban, bolşevicii au angajat nu mult după miezul nopţii grupuri de atac mai mari cu efective până la tăria unui regiment şi, în parte, chiar până la tăria unei divizii. Este de remarcat că sovieticii, din cauza pierderilor lor extraordinare de mai înainte, au avut nevoe de nu mai puţin zece zile pentru aducerea acestor formaţii de atac. Deci tot atât de mult timp au trebuit ei să folosească pentru pregătirea trupelor şi a materialului înaintea marilor lor atacuri recente. Faptul că atacurile de Miercuri, cu toate pregătirile mari, au putut fi pretutindeni din nou respinse cu foarte mari pierderi pentru bolşevici caracterizează fermitatea de neclintit a poziţiilor germano-române, care provoacă de mai multe săptămâni în mod neîncetat mei pierderi bolşevicilor. In cursul luptelor de Miercuri, îmbunătăţirile aduse liniei frontului de trupele germane şi române au arătat eficacitatea lor într’un mod extraordinar. Toate atacurile inamice s’au năruit în zona din faţa liniilor noastre extinse şi fortificate pe un front larg. Au fost nimicite sau imobilizate 11 tancuri sovietice şi formaţiile de atac inamice, care au participat la această acţiune au suferit pierderi grele. Pentru a sprijini valurile lor de infanterişti bolşevicii au angajat din nou escadrile de avioane de bătălie, care au fost puse pe fugă în mod atât de eficace de avioanele de vânătoare germane încât nu și-au putut îndeplini misiunea. Cu acest prilej, sovieticii au pierdut în total 44 de avioane, în cea mai mare parte avioane „Stormovik“. O escadrilă de avioane de vânătoare blindate germane folosită pentru a ataca pregătirile şi concentrările sovietice a distrus patru tancuri inamice cu focul armelor de bord. Astfel, în patru săptămâni, ea a obţinut a 50-a sa victorie în ce priveşte distrugerea tancurilor. Din nou poziţiile sovietice de plecare şi de artilerie, ca şi toate comunicaţiile de întărire, au fost atacate cu un mare succes de avioanele „Stuka“ şi de cele de luptă. BERLINUL ŞI SITUAŢIA DE PE FRONTUL TUNISIAN Relaţiile polono-sovietice Prin telefon de la corespondentul nostru particular Berlin, 29. — Cu toate că luptele din Tunisia şi-au pierdut din violenţă, totuşi cercurile germane continuă să se ocupe de situaţia din Africa. La Berlin se constată că angloamericanii au trebuit să-şi regrupeze forţele, deoarece pierderile lor au fost foarte mari. Această regrupare se desfăşoară şi acum şi, este clar că şi germanii îşi reorganizează forţele lor, ca să preîntâmpine cu toată eficacitatea nouile atacuri anglo-americane. La Londra, discuţiile asupra Tunisiei au devenit din nou foarte ample. Cercurile britanice sunt de părere că Africa de Nord trebue cucerită în întregime, deoarece fără posesiunea capului de pod tunisian, o debarcare în Europa va fi foarte greu de realizat. Dar chiar britanicii recunosc că o cucerire rapidă a Tunisiei este imposibilă. La Londra se constată că serviciul de aprovizionare germanoitalian continuă a funcţiona şi că trupele Axei dispun de o capacitate mare de luptă. Afirmaţia engleză că mareşalul Rommel nu s’ar mai afla in Africa şi că generalul von Armin ar fi comandantul suprem al trupelor Axei de acolo, nu este comentată la Berlin. Presa germană comentează situaţia din Africa de Nord în temeni prevăzători, dar plini de optimism. Se crede că trupele Axei vor reuşi să păstreze capul de pod tunisian şi împotriva unui alt atac ango-american. Anglo-americanii au şi pierdut până acum un timp atât de preţios, încât această pierdere nu va mai putea fi reparată în legătură cu înfiinţarea celui de al doilea front. ❖ Conflictul dintre guvernul polonez emigrant din Londra şi guvernul sovietic continuă să provoace discuţii. Se afirmă că Moscova vrea să formeze un al doilea guvern polonez, care să ţină seama de dorinţele bolşevice. Emigranţii polonezi din Londra încearcă între timp să împace Kremlinul, ca să reia legăturile diplomatice cu el. Presa britanică însă nu crede în reuşita acestor încercări, deoarece concesiile poloneze ar fi prea mici spre a linişti pe bolşevici. Inexpugnabilul val de apărare a Europei la coastele Atlanticului. Ziduri de beton cu amplasamente de tunuri (PK Serie) TURCIA ŞI ZVONURILE DE PACE O precizare a ministrului de externe, d. Menemencioglu Ankara, 29 (Rador). — Agenţia Telegrafică Turcă comunică : D. Menemencioglu, ministrul de afaceri străine al Turciei, a desminţit ştirile publicate de unele ziare cu privire la creiarea unei comisii speciale ce ar fi formată din câţiva ambasadori şi miniştri, aflaţi la Ankara, comisie care ar fi însărcinată cu un studiu pregătitor al păcii. Această informaţie, a declarat d. Menemenologlu, se bazează pe faptul că eu am primit în audienţă pe diplomaţii menţionaţi, care dealtfel sunt ataşaţi la diferite servicii din ministerul de externe, dându-le fiecăruia din ei însărcinări încadrate în lucrările normale ale ministerului afacerilor străine. O propunere care ar putea târî Turcia in război Istanbul, 29 (Rador). — Corespondentul agenţiei „D- N. B ” transmite: D. Sadak atacă în ziarul „Aksam” propunerea făcută de d. Sertel în ziarul „Tan” şi anume că Turcia trebue să participe la conferinţa pentru alimentare, care se ţine în Statele Unite. D. Sadak scrie că un asemenea gest nu cadrează cu neutralitatea Turciei. Aliaţii nu au invitat Turcia la această conferinţă, aşa că nu poate ca Turcia să ia iniţiativa participării la o astfel de conferinţă. „Propunerea lui Sertel — îşi încheie d. Sadak articolul — nu se deosibește prea mult de dorința de a târî Turcia în război". CELE ZECE PORUNCI SOVIETICE Lisabona, 29 (Rador).• Corespondentul agenţiei D. N. R. transmite: Revista catolică „Novidadas“, care apare la Lisabona, publică 11 porunci sovietice, care sunt date şcolarilor din Uniunea Sovietică. Acestea sunt: 1- Dacă vrei să fii un bun şcolar, atunci fii ateist ca Lenin şi Stalin. 2. Nu permite niciodată să fii târît în biserică. 3. Dacă părinţii tăicer să te silească la practici religioase, atunci adresează-te GPU-ului. 4. Denunţă pe toţi inamicii de stat, despre care tu ştii că practică vreo religie. 5. A fi ateist înseamnă a fi un demn urmaş al lui Lenin şi Stalin. 6. Fiecare şcolar ateu poartă o insignă a ateiştilor. 7. Dacă vezi vreun popă, arată-l cu degetul ca pe cel mai mare duşman al proletariatului. 8. Pentru a fi bun ateu, trebue să cunoşti toate învăţăturile regimului sovietic. 9. Nu uita■ niciodată că clericii sunt cei mai mari duşmani ai revoluţiei noastre. 10. Orice ateu trebue să fie gata a apăra cu arma în mână regimul împotriva duşmanilor interni sau externi. luintim înregistrat la bucureşti acea localitate, cutremurul a fost simţit cu gradul de intensitate 4. CUTREMUR LA PANCIU Panciu, 29 Aseară la orele 21.45 s-a simţit un violent cutremur de pământ de aproape gradul 4, însoţit de un sgomot subteran. Fiecare poate salva un ostaş cu câteva grame de sânge pe care le oferă. Binevoitorii să se adreseze la spitalul 303, podul Cotroceni, tel. 4.25.22. In ziua de 28 Aprilie, la 21 ore, 47 min., 13 sec., a fost înregistrat la Observatorul din Bucureşti, un cutremur, al cărui epicentru pare a se găsi la distanţa de aproape 200 km. Staţiunea seismografică din Focşani ne înştiinţează, că, în PE FRONTUL DE EST In prima linie, la sud de lacul Ilmen (PK Wb) ROMANUL ITALIAN DELA REDACŢIA NOASTRĂ DIN ROMA Roma, Aprilie Intr’o corespondenţă precedentă am arătat, examinând titlurile cărţilor din vitrinele marilor librării romane, ce se citeşte acum în capitala Italiei. Era, fireşte, o concluzie izvorîtă din suprafaţa lucrurilor, vitrinele neconstituind un adânc criteriu de judecată al preferinţelor publicului şi cu atât mai puţin, o scoatere în evidenţă a adevăratelor valori literare cari trăesc dincolo de efemera actualitate, pe care o dă cărţii expunerea în vitrine. Romanul a fost şi este în scrisul italian forţa de bază a exteriorizării gândurilor şi trecând peste Fogazzaro şi D’Annunzio, ale căror opere de mult sunt dincolo de toate frontierele, se cuvine să privim în totalitatea ei— după indicaţiile confraţilor noştri italieni, şi în deosebi ale d-lui Gofredo Belonci, — opera care cuprinde romanul italian modern. Nouile mijloace expresive de cari se folosesc romancierii italieni au creat înainte de orice o realitate de fabulă, de metafizică şi de mit, în spaţiul şi timpul fanteziei. Astfel se vede de ex. în „Cei trei regi cu Gelsomino, bufonul regelui“ de Alfredo Panzini, în „Michelaccio“ de Antonio Baldini, în „Lo sa il tonno“ de Riccardo Bacchelli, sau în alte cărţi de Aldo Palazzeschi, Massimo Bontempelli, ele însemnând în literatură ceia ce a însemnat în pictura şi sculptura r Renaşterii, perspectiva. * Ajungând apoi la Alfredo Panzini, un alt mare romancier al sfârşitului veacului trecut şi primele timpuri ale celui actual, dăm peste un scriitor narativ liric, deoarece romanele sale poartă toate pecetea antitezei ivite între iluziile scumpe fanteziei şi realitatea cotidiană. (Exemple : Santippe „Sărutarea din lesbos“). Riccardo Bacchelli, în numeroasele sale romane însufleţeşte din ce în ce mai mult povestea vieţei de toate zilele, dar îl atrage deopotrivă şi istoria pur şi simplu. Dovadă stau romanele sale de mare rsunet „11 Diavolo al Ponte Lungo“ şi mai ales „Mulino del Po“. Aldo Palazzeschi îşi vede astăzi o nouă faimă şi un succes formidabil cu romanul „Le Sorelle Materassi‘ (roman, care a fost de curând subiectul unui film, care n’a văzut încă lumina reprezentării şi în care marile tragediene Irma şi Erna Grammatica se par că au două roluri excepţional de bune). Massimo Bontempelli a fost de fapt scriitorul italian care a dat „semnalul de plecare“ al stilului „novecentismo“ în Italia. La noi acest stil poate s’ar fi numit neorealism. Bontempelli are ca maeştri pe un Platon ,pe un San Bernardino ,pe un Poliziano. Sintaxa de care se foloseşte acest scriitor este clasică, de o originalitate surprinzătoare, dând cuvântului o putere magică deşi el întrebuinţează numai o formă a prozei extrem de pură şi de clară. Romanele sale cele mai de seamă ar putea fi: „Eva Ultima“, „Via e morte di Adria“, „Figlio di due madri , etc. Alături de Bontempelli trebue să amintim pe Nino Savarese, care în „Fatti de pietra“, ca şi în alte romane istorice, dă o ordine morală imaginelor sale fantastice. Bruno Cicogniani exprimă în romanele sale, şi mai ales în „Velia“, realităţile burgheze şi chiar periferice, trecute şi purificate de focul moralei, dar şi de stilul său mereu atent în a nu cădea în ceia ce vreun spirit maliţios ar putea numi vulgaritate. Corrado Alvaro în „L’uomo e forte“, ne dă romanul groazei omeneşti, într’o serie întreagă de episoade nelegate între ele, dar cari sunt de fapt vertebrele perfect armonizate între ele ale unei singure lucrări. Gianna Manzini este poate singura scriitoare de azi a Italiei —« și este încă destul de tânără »« (Continuare in pag. 2-a) ZIUA MUNCII 1 Mai, ziua muncii, zi de paşnică şi înălţătoare sărbătoare vesteşte astăzi mai mult decât oricând, ■ triumful muncii, atotstăpânitoare în viaţă! In spirit de înfrăţire şi de paşnică înţelegere continuând munca, sobri şi tăcuţi, muncitorii o vor sărbători, în aceste vremi de supremă încordare conştienţi şi de însemnătatea rolului lor, dar mai ales de răspunderea ce au, în clipele hotărîtoare prin care trecem. Dacă ostaşii noştri scriu cu sângele lor cea mai înălţătoare pagină din istoria noastră, năzuind către întregirea graniţelor, muncitorii au datoria să-i urmeze, îmbărbătându-i cu pilda muncii lor neodihnite. întorşi pe calea adevărului, muncitorii care numai cunosc ura de clasă şi ameninţarea pumnului ridicat, au mulţumirea datoriei împlinite. Tăcuţi, încrezători în izbânda finală, au muncit ogoarele, au dat viaţă fabricelor şi uzinelor, contribuind la prosperitatea ţării dar şi la liniştea celor plecaţi, departe.... Liniştea sufletească a ostaşilor, care-şi ştiu ogoarele însămânţate, familiile la adăpost de lipsuri şi ţara ferită de furtună. Iată pentru noi înţelesul sârbătoririi de astăzi, pilduitoare sărbătorire în clipa frământărilor sociale prin care trec toate popoarele, închinând vitejiei ostaşilor prinosul nostru de recunoştinţă, să închinăm cuminţeniei muncitorilor noştri gândul nostru de înfrăţire. Munca să fie simbolul solidarităţii şi înţelegerii româneşti. Pietre de temelie ale propăşirii noastre viitoare. VINTILA PANTAZOPOL ZIUA DE 1 MAI SE VA SĂRBĂTORI PRIN MUNCĂ Ministerul muncii aduce la cunoştinţa generală că potrivit ordinului comunicat de preşedinţia consiliului de miniştri, ziua de 1 Mai se va sărbători şi în acest an, prin muncă. In consecinţă, toate întreprinderile industriale, comerciale, precum şi orice alte categorii de întreprinderi, inclusiv magazinele de orice fel, pieţele şi halele din toată ţara, vor lucra, conform orarului obişnuit. Drepturile de plată pentru salariaţi, se vor socoti conform normelor legale în vigoare. După încetarea lucrului, întreprinderile şi salariaţii vor executa programul special întocmit de minister prin Oficul Muncă şi Lumină, după instrucţiunile comunicate prin presă şi radio. NOUL ORARIU AL MAGAZINELOR Prefectură Poliţiei Capitalei face cunoscut publicului că începând de la 29 Aprilie 1943, toate magazinele care, conform deciziilor nr.95103 din 23 Ianuarie 1943 şi nr. 101349 din 10 Februarie 1943, ale ministerului muncii, închideau ,la orei© .17, vor, închide la orele 13,30. Aceste magazine continuă să rămână deschise la amiază. , Fac excepţie şi pot fi închise între orele 13—15, magazinele ai căror patroni n'au nici un vânzător sau vânzătoare în prăvălie. După debarcarea sovietică sdrobită lângă Novorosisk, tunurile tancurilor bolșevice îndreptate spre larg par să arate încotro au fugit brigăzile sovietice sfărimate (S.M.P.)