Universul - Provincie, iunie 1943 (Anul 60, nr. 147-175)
1943-06-01 / nr. 147
Anul al 66-lea 8 Pagini Fondator: LUIGI CAZZAVILLAN Proprietar: „UNIVERSUL* S. A. înscris sub Nr. 160 Trib. Ilfov EXEMPLARUL 7 LEI x* poștală plătită în numerar conform aprobării Dir. G T. P. T. T. Nr. 14.464/939 CELE DIN URMA STIRI DIN LUMEA ÎNTREAGA, TELEGRAFICE SI TELEFONICE REDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA: BUCUREŞTI, STR. BREZOIANU No. 23-25 CENTRALA TELEFONICA A ZIARULUI: 3.30.10. SECRETARIATUL DE REDACȚIE: 3.30.15 INVAZIA STEPEI Străduinţa corpului nostru silvic de a concentra atenţia factorilor în drept asupra întinderii din an în an a terenurilor degradate din cauza despăduririlor abusive, cum şi asupra pagubelor şi pericolelor derivând din această situaţie, ni se spune că a avut ecoul aşteptat. Planul lucrărilor de împădurire şi de consolidare a terenurilor degradate a fost mai de mult întocmit, iar de la începuturi modeste şi sporadice de lucrări, s-a trecut acum la un program metodic şi coordonat, care, desfăşurat în etape anuale, e sortit ca în curs de 10-15 ani să rezolve pe teren arzătoarea problemă a terenurilor degradate din ţara noastră. Cu toate greutăţile de azi, s’au luat măsuri şi s’au alocat fonduri, ca pentru anul în curs acţiunea de împădurire să se exercite pe o suprafaţă de 20 mii ha de terenuri degradate, dându-se o atenţie deosebită plantărilor în zonele de interes militar, în zonele de apărare a liniilor ferate şi a şoselelor contra inundaţiilor, alunecărilor şi surpărilor de teren, etc. Pentru procurarea arbuştilor şi materialului forestier de plantare, s-a prevăzut recoltarea a circa 700.000 kg. de seminţe de diferite esenţe (molid, pin, stejar, frasin, salcâm, plop, arţar,răchită), iar supraaţa pepinierelor de arbori va fi îndoită. Se pune un accent deosebit pe iniţiativa înfiinţării de pepiniere comunale, cel puţin în regiunile cu mari întinderi degradate, iniţiativă care prezintă întreitul avantaj, de a pune la îndemâna localnicilor interesaţi materialul de plantare, scutindu-i de transportul din alte regiuni, de a folosi braţele locale şi de a prilejui educaţia •îlvio* ?' t'«n'rla|ioî în sineul ocrotirii pădurilor. In treacăt amintim că în Delta Dunării şi mai ales pe domeniul soc. Letea, împăduririle cu plop de Canada se pare că au dat excelente rezultate. Pentru Basarabia şi Bucovina s-a întocmit un program special de lucrări, subîmpărţit în aceleaşi etape de lucru: recoltări de seminţe, înfiinţări de pepiniere, împăduriri pe terenuri degradate, consolidări, etc. Pentru Basarabia, ca şi pentru Moldova sudică şi răsăriteană, acţiunea de împădurire înseamnă cea mai mare binefacere, constituind cel mai indicat zăgaz împotriva vânturilor aspre de la Nord, tot atât de răufăcătoare iarna ca şi în timpul verei, cum şi împotriva pericolului de invazie a stepei ruseşti, prin eroziunea terenurilor de cultură spălate continuu de şuvoae şi prin tendinţa de formare a nisipurilor sburătoare. Invazia stepei, care ameninţă deopotrivă şi Dobrogea şi toată regiunea Dunării de jos, până în prelungirea Bărăganului, va găsi în dispozitivul lucrărilor de împădurire, zidul de împotrivire chemat să ocrotească cele mai bune terenuri deculturi ale ţării şi să le asigure pentru totdeauna productivitatea. Terenurile degradate şi acţiunea de reîmpădurire nu privesc şî nu trebue să privească, cum s’ar crede, regiunile muntoase unde de mai multe decenii prevederile codului silvic au dat şi vor mai da fericite rezultate şi unde în general regenerarea pădurilor s’a făcut normal, ci în deosebi regiunile deluroase şi câmpia, cari au o nevoie imperioasă să fie apărate de degradarea produsă de acţiunea factorilor climatici şi meteorologici, acţiune înceată şi invizibilă, dar mortală, dacă printr’o acţiune sistematică şi energică de plantaţii raţionale arborii nu se vor ridica să le apere de această progresivă năvălire a stepei. JURĂMÂNTUL RECRUŢILOR Era, Duminică, recruţii din toată ţara au depus jurământul pe drapelul ostăşesc. In faţa comandanţilor ei au rostit răspicat formula: „In numele lui Dumnezeu Atotputernicul, jur credinţă Naţiunii, Regelui şi Statului Român; jur credinţă şi supunere Conducătorului Statului; jur să păstrez ordinea şi secretul ce mi s’a încredinţat; jur să execut fără şovăire ordinele; jur să lupt până la moarte pentru drepturile Ţării Româneşti; jur să fiu cinstit. Aşa să-mi ajute Dumnezeu!” In această formulă a jurământului, sunt cuprinse toate îndatoririle ostaşilor faţă de Naţiune, de Rege şi Conducătorul Statului. Odată rostit jurământul, recruţii devin ostaşi, capătă atestatul de maturitate cetăţenească, iţicep să se simtă luptători răspunzători în faţa legilor militare şi a poruncilor naţionale. Prin jurământ tânărul ostaş se leagă înaintea lui Dumnezeu să-şi îndeplinească cu sfinţenie îndatoririle pe care le are faţă de Naţiunea din care face parte. Avem datorii faţă de noi înşine, faţă de familie şi faţă de societate. Dar mai presus de toate avem datorii faţă de Naţiunea care ne ocroteşte pe toţi, care ne dă sentimentul siguranţei pe pământul pe care l-au apărat cu sângele lor atâtea generaţii de înaintaşi, păstrându-ne comoara tradiţiilor, a credinţei şi a drepturilor de care ne bucurăm ca cetăţeni liberi, stăpâni pe destinul nostru. Patrimoniul acesta sfânt pe care ni l-au transmis moşii şi strămoşii noştri avem datoria, pentru strălucirea Patriei, să-l sporim şi să-l apărăm cu preţul vieţii noastre în vremuri de primejdie. Nu poate fi mândrie mai mare pentru un cetăţean decât să ştie că face parte dintr-o naţiune, căreia să-i închine toată puterea de muncă şi spiritul de jertfă. Istoria neamului nostru e plină de exemple de ce înseamnă jertfa pentru apărarea Naţiunii şî a pământului românesc. Ori de câte ori ţara a fost în primejdie poporul s’a ridicat ca un singur luptător să-şi apere credinţa şî moşia. Armata noastră pavăza de totdeauna a neamului, are la noi o veche tradiţie. Ea se confundă cu însăşi fiinţa Naţiunii. Fiecare cetăţean îşi dă seama că se naşte ca ostaş al ţării sale, cu sentimentul datoriei de a-şi apăra căminul, credinţa, ogorul şi Patria în clipe de pericol. Numai aşa se explică faptele de vitejie ale luptătorilor noştri din trecut, şi ale bravilor ostaşi de astăzi cari au înscris în istoria nepieritoare de eroism, ce vor rămâne pildă vie de jertfă în slujba Patriei. In rândurile acestei armate viteze, care ne-a desrobit provinciile din Răsărit luptând cu un avânt fără seamăn împotriva duşmanului asupritor îşi fac intrarea astăzi tinerii recruţi. (Continuare in pag. 2-a) a CUVÂNTAREA D-LUI MAREŞAL ANTONESCU, ŢINUTĂ CU PRILEJUL PRIMIRII ELEVELOR DELA LICEUL ORTODOX DIN ODESA LA PREŞEDINŢIA CONSILIULUI Cu prilejul primirii grupului elevelor de la Liceul Ortodox din Odesa la preşedinţia consiliului, răspunzând d-nei Alexandrina Cantacuzino, d. Mareşal Antonescu a rostit următoarea cuvântare : DOAMNA PREŞEDINTA, Alături de harnicul şi bunul îndrumător care este d. Alexianu şi de înalt Prea Sfinţitul Puiu, aţi început in ţinuturile de dincolo de Nistru o operă de înălţare morală şi de luminare spirituală, care vă cinsteşte şi vă dăm dreptul la recunoştinţa acestor copile şi a noastră. Aducând aceste tinere vlăstare în faţa sfintelor altare şi deschizându-le larg, prin învăţătură, exemplu şi bună tălmăcire, binefăcătoarele precepte ale moralei creştine, in care ne-am născut, trăim şi vom muri noi, după cum s’au născut, au trăit şi au murit înaintaşii lor, creşteţi o generaţie care va avea drept îndreptar în viaţă iubirea, iar nu ura dintre oameni. Sădind în sufletele lor fragede iubirea de aproape şi de frate, le pregătiţi să înţeleagă mai târziu că omul trebue să fie privit, tratat şi condus ca om, oricare ar fi limba şi credinţa lui, vârsta sau ocupaţiile lui, avutul sau sărăcia lui, meritele sau păcatele lui. Călăuziţi în viaţă ca oameni şi ca popor de această morală superioară, nu am alunecat pe panta răzbunării şi administrăm ţinuturile, de utde vin aceşti scumpi copii, in baza drepturilor de ocupanţi pe cari ni le dă legile Internaţionale şi nu în duşmani, în oameni civilizaţi, nu în barbari, in credincioşi cari au frică de Dumnezeu, nu în inconştienţi cari, căutând să lovească în ceea ce nu se poate atinge, se lovesc mai curând sau mai târziu singuri. Facem acolo, îndrăsnesc să o spun, nu numai o operă de redresare morală, dar şi o operă de înfrăţire între toţi şi de civilizată şi dreaptă administraţie pentru toţi. In doi ani, am refăcut satele, fermele, oraşele, căiie ferate, porturile, şcoalele, bisericile, fabricile şi mai presus de toate, am readus armonia între copii şi părinţi, între conducători şi conduşi, între ţăranii harnici cari culeg în libertate rodul muncii lor din ceea ce fiecare aruncă în brazdă şi între cărturarii cari, de cele mai multe ori, nu le este dat să vadă rodul pe care îl dă sămânţa împrăştiată de ei cu atâta trudă în întuneric. Oricare ar fi ameninţările de care nu ne temem şi ofensele cari nu pe noi ne umilesc, care ni se aruncă zilnic prin văzduh, de dincolo de baionetele noastre, noi mergem înainte şi vă sfătuesc să mergeţi înainte. Stau cu recunoştinţă în faţa dvs., a prea cucernicului preot şi a doamnelor din comitet şi profesoare, care cu atâta abnegaţie şi cu suflet de românce vă ajută în opera înălţătoare ce înfăptuiţi şi vă asigur că veţi fi răsplătite, — a încheiat d. Mareşal, Mareşal Antonescu stând de vorbă cu elevele BERLINULUI AMENINŢĂRILE DE INVAZIE PE CONTINENT GERMANIA ANUNŢĂ REPRESALII ÎMPOTRIVA BOMBARDAMENTELOR AVIAŢIEI ANGLO-AMERICANE Papin telefon de la corespondentul nostru particular Berlin, 29. — De câteva zile, propaganda inamică răspândeşte tot felul de svonuri în legătură cu apropiate încercări de invaziune pe Continent. Aceste zvonuri, menite să intimideze puterile Axei, nu şi-au atins însă câtuş de puţin scopul. Cercurile berlineze sunt de părere că ele sunt lansate spre a şterge reaua impresie produsă de lipsa unui rezultat palpabil al conferinţei dela Washington. Se mai spune în capitala Reichului că s’ar putea totuş ca angio-saxonii să încerce o debarcare pe Continent şi că ar fi chiar posibil ca ea să reuşească în unul din punctele atât de întinsei coaste europene. Intr’un asemenea caz, se precizează aci, trupele debarcate vor avea un sfârşit raspentabil. Acesta e motivul pentru care toate ameninţările anglo-saxonilor nu sunt luate în seamă de cercurile germane, care precizează că forţele Axei sunt pretutindeni atât de numeroase şi de puternice, încât nu au nevoie să fie nicăieri întărite prin aducerea de contingente de pe alte fronturi Aceasta înseamnă că aşa zisul pericol al Invaziei pe Continent nu’ar putea aduce nici o uşurare inamicilor Axei de pe frontul de Est. ❖ Cercurile competente germane sunt de părere că atacurile aeriene ale aviaţiei anglo-saxone împotriva populaţiei civile din Germania şi Italia au ajuns intr’un stadiu, care a făcut ca forurile conducătoare germane să-şi exprime indignarea faţă de acest procedeu, arătând că vor lua cât mai curând cuvenitele măsuri de represalii în această direcţie. Tot în această chestiune, forurile conducătoare germane, comentând ultimele discursuri ale d-lor Eden, Attlee şi Churchill, precizează că nu se vor lăsa câtuş de puţin impresionate de aceste discursuri, arătând că acestea au urmărit dublul scop de a se lepăda de orice răspundere şi de a sublinia în faţa lui Stalin însemnătatea războiului aerian pe care îl duc angiosaxonii. E drept că războiul aerian a ajuns actualmente la o mare intensitate, însă de ambele părţi, căci mai ales în Marea Mediterană, puterile Axei nu se limitează la defensivă, ci au întreprins, mai ales în ultimul timp, intense acţiuni ofensive. Ele se bazează în acţiunea lor pe numeroase puncte de sprijin organizate din timpul campaniei din Tunisia. ❖ Comentând scrisoarea lui Stalin în legătură cu dizolvarea Kominternului, cercurile berlineze spun că această dizolvare nu s’a făcut decât spre a răpi puterilor Axei un argument de propagandă. Scopul n’a fost însă câtuş de puţin atins, deoarece nimeni nu va putea fi atât de naiv ca să creadă că Sovietele vor renunţa la politica lor de până acum. Aceasta o dovedesc mai ales ştirile sosite în ultimul timp în legătură cu activitatea agenţilor sovietici în diferite ţări, citându-se în această direcţie numeroasele atentate teroriste din Bulgaria. Grup de prizonieri sovietici (S. M. P.) Scopurile de război ale Rusiei Sovietice Prin telegraf dela corespondentul nostru particular Geneva, 28. — Ziarul „Journal de Geneve“ publică un articol semnat de d. René Payot, care arată că deține dintr'un foarte bun izvor informaţiuni asupra scopurilor de război ale Rusiei Sovietice. D. René Payot crede a şti că Rusia ar voi să anuleze consecinţele păcii de la Brest-Litovsk şi să respecte „Charta Atlanticului“, dar condiţionează această respectare de revenirea la situaţia de înainte de războiul mondial, condamnând deci mărirea teritorială a veciniilor în dauna Rusiei revoluţionare. Pe de altă parte, adaugă d. René Payot, Rusia este ostilă constituirii de blocuri sau federaţiuni de state la frontierele ei. In această privinţă, se pare că d. Beneş, care susţine reconstituirea federaţiunii balcanice, ar fi renunţat la ea, pentru a nu displace Moscovei, susţinând acum constituirea unei federaţiuni bulgaro-sârbe, mărindu-se Serbia cu Carintia şi Istria. Pentru consolidarea situaţiei în Balcani, se mai cere controlul exclusiv al gurilor Dunării, revizuirea convenţiunei strâmtorilor şi a Mării Negre, care ar deveni accesibilă numai statelor riverane. D. René Payot, în continuare, adaugă că Polonia ar pierde Rusia albă, ucrainienii urmând să formeze, ca şi ţările baltice, republici sovietice. Ruşii mai cer acces la golfil Persic. Finlanda şi România ar supravieţui, dar aceasta din urmă restituind Basarabia. D. René Payot încheie, spunând că aceasta dovedeşte că politica sovietelor reînnoeşte tradiţia ţaristă şi că aliaţii ei sunt nevoiţi să trateze pe aceste baze. 3T.P. Kv. 147 Mars 1 Iunie 1943 8 Pagini DIRECTOR $I ADMINISTRATOR DELEGAT STELIAN POPESCU GLORIOS JERFIŢI PENTRU PATRIE COLONEL! ROMÂNI CĂZUŢI PE CÂMPUL DE ONOARE Este a doua strofă din marele poem al sacrificiului românesc, destăinuit deunăzi prin lista generalilor noştri căzuţi în fruntea unităţilor. Pe urmele precursorilor cu frunte de aur, iată-i astăzi pe colonelii a căror eroică moarte proclamă în faţa lumii şi a Ţării înalta conştiinţă a Neamului românesc, căruia vrăjmaşul cotropitor se înverşunează încă să-i refuze dreptul la viaţă. Sunt patruzeci şi unu de coloneii, cei mai mulţi atât de vitejeşte căzuţi, încât au fost răsplătiţi cu crucea Ordinului „Mihai Viteazul“ post mortem, în aceeaşi clipă când adăugau şi a treia tresă la epolet. Pentru ca Patria săi continue să existe, ostaşii aceştia au acceptat senini acea moarte vitejească, în care cugetele lor de soldaţi le şopteau că îşi vor afla desăvârşirea existenţei. Nu s’au avântat pentru recompense, peste fluvii şi peste stepe ; nu s’au năpustit asupra duşmanului din dorinţă de renume sau de trofee. Ci spintecând bărbăteşte drum de sacrificiu şi de bravură, în faţa regimentelor şi brigăzilor, nu au făcut decât să dea cuvânt năzuinţei lor de a-şi servi Naţia, împlinind poruncile de veghe şi de luptă ale străbunilor din cimitirele pă-mântului natal... Sunt numeroşi şi ei, — un întreg pluton, cu adevărat, — foarte mulţi dintre ei purtând pe trupuri podoaba de sânge a eroilor svârliţi asupra baionetelor sau deacurmezişul blindatelor inamice. Iată-i păşind în cadenţă, la marea paradă a umbrelor, încolonate pe eaSIMIONESCU CONST. IONESCU F. ILIE LAZARESCU ALEX. MANOLESCU ALEX! PETRESCU OCTAVIAN DINTEVICI IOAN TROFIN IOAN GHINDA IOAN BRADATEANU EMANOIL POPESCU VASILE KRESTEL RUDOLF FRANC CAROL PALADE VASILE ILIESCU GHEORGHE VASILIU CORNEL SANDULESCU SAVA DINCULESCU N. GH. NISTOR SPIRIDON POPESCU C. IOAN ANTONESCU CONST. IONESCU D. ANGHEL lea care urcă spre sanctuarul veneraţiei şi recunoştinţei româneşti. Rânduiala promoţiilor, — nimeni nu mai întârzie să le-o desluşească. Sunt 26 din Infanterie, 7 din Cavalerie şi 8 din Artilerie. Respiraţiile şi graiurile înmărmuresc, în clipa când începe solemnul apei : RUNCEANU VIRGIL GUGLES GHEORGHE ARMĂŞESCU OVIDIU CAPŞUNEANU GH. TARNOVSCHI DAN PLESOIANU VENIAMIN LAZARESCU D. ION MARINESCU I. CONST. LOVINESCU CONST. HARCONITA DUMITRU CRATERO IOAN BRATESCU I. IOAN RUSU D. IOAN NEACSU P. IOAN CONSTANTINIDE MIHAIL HALMU NICOLAE POPESCU I. IOAN GHEORGHIU ALEX. MANESCU STEFAN PALAGHITA IOAN Apelul se înalţă, în tăcerea smerită a Neamului, şi nici un „Prezent“ nu răspunde la solemna chemare a numelor... Dar de la un capăt al Ţării la celălalt, pe tot întinsul pământului românesc şi chiar dincolo de hoţ (Continuare in pag. 3-a) REGASIRI... de ZENOVIE PÂCLIŞANU Concepţia, rasistă, care e unul din elementele constitutive esenţiale ale politicei naţional-socialiste şî, în timpul din urmă, şi al politicei fasciste, a aruncat, o nouă punte de apropiere şi solidaritate între popoare. Germanii In oricare parte a globului i-ar fi aruncat soarta sau interesul, se simt unus populus, cum spunea un privilegiu al Saşilor noştri din secolul al 13-lea, călăuziţi de aceiaşi ideologie şi supuşi aceleaşi aspre discipline a intereselor mari ale rasei Acelaşi fenomen se manifestă viguros şi în viaţa diasporei italiene, unită şi ea sub semnul fasciilor într’o solidaritate ce pare indestructibilă. Panslavismul, care după ajungerea bolşevismului la putere în Rusia, trecuse printr’o perioadă de eclipsare, dă din nou semnele unei vădite eflorescenţe determinate, de o parte, de întărirea sentimentului rasial, de altă parte, de pilda solidarităţii celorlalte rase, cu care majoritatea elementului slav se găseşte în luptă. Şi noi, Românii, am avut mereu conştiinţa comunităţii de rasă cu naţiunile care descind din marele trunchi roman. Era însă o conştiinţă prea vagă, manifestată numai la ocaziuni rare şi solemne fără a avea şi sentimentul statornic al solidarităţii rodnice şi binefăcătoare cu toate popoarele latine. Azi, situaţia e schimbată. Interesul faţă de „fraţi“ a sporit considerabil şi la noi şi la ei. La Madrid avem azi o catedră de limba română, un institut de cultură românească, o asociaţie hispano-română, cărora le corespunde la Bucureşti catedra de limba spaniolă şi asociaţia româno-spaniolă, Traian, avem la Universitatea de la Lisabona un lectorat de limba română, iar presa ambelor state din Peninsula Iberică dă zilnic informaţii despre rosturile noastre româneşti. In Italia avem şcoala română şi o catedră de limba română la Universitatea din Roma, căreia, potrivit acordului cultural încheiat de curând, i se vor adăuga catedre în alte centre de cultură, avem vreo 7-8 lectorate de limba română, cărora le corespund la Bucureşti Institutul de cultură italiană cu sucursalele sale, catedrele de limba italiană de la Universitatea din Bucureşti, Iaşi şi Cluj-Sibiu. O impresionantă pildă a sentimentului solidarităţii rasiale ne-o prezintă vecinii noştri, Ungurii. Aruncaţi de soartă şi de propriul neastâmpăr înainte cu 1050 de ani în mijlocul Europei, înconjuraţi de toate părţile de popoare de altă rasă, cu altă limbă şi cu alt suflet, Maghiarii au făcut în cursul acestui mileniu eforturi supraomeneşti ca să se încadreze în viaţa mediului centro-european şi european occidental. Au îmbrăţişat creştinismul în forma catolică, după ce încercaseră cu creştinismul bizantin, şi-au organizat ţara după model german, au împrumutat formele culturii occidentale şi şi-au adus pe tron regi din aproape toate dinastiile Continentului. Cu toate acestea naţiunea maghiară a avut mereu sentimentul izolării, sentiment care devenia mai puternic pe măsura întăririi conştiinţei solidarităţii rasiale a naţiunilor înconjurătoare. Instinctul rasial şi glasul sângelui s’au dovedit mai puternice decât toate eforturile milenare ale conducătorilor de-a turna în alte tipare sufletul maghiar. După o mie de ani de încercări şi experienţe naţia a isbutit să-şi identifice origina şi să-şi descifreze, în acelaş timp, şi resortu(Continuare in pag. 2-a) Tulburări in garnizoanele indiene din Siria Istanbul. 29 (Rador). —_ Corespondentul agenţiei „Ştefani” transmite: Se anunţă că în garnizoanele indiene din Siria s’au produs numeroase cazuri de dezertare, deoarece oamenii de trupă sunt viu indignaţi împotriva ofiţerilor englezi cari îi bruschează şi îi batjocoresc. In faţa acestei situaţii înşelătoare, autorităţile britanice au socotit că trebue să trimeată la faţa locului o delegaţie compusă din cinci fruntaşi indieni, care au misiunea să liniştească trupele. Delegaţia, după ce a terminat inspecţia a părăsit Siria, înapoindu-se prin Cairo în India. Răspunzând la mai multe întrebări ale unui ziarist egiptean, şeful misiunii a declarat că rezultatele călătoriei de inspecţie „nu au fost cu totul satisfăcătoare” Ministrul marinei japoneze a răspuns la mesajul marelui amiral Doenitz Berlin, 29 (Rador). — Ministrul marinei japoneze, amiralul Shimade şi şeful Amiralităţii japoneze, amiralul Nagano, au răspuns la mesajul comandantului suprem al marinei de război germane, marele amiral Doenitz. In telegrama de răspuns se spune între altele că valoroasa forţă submarină germană, care într’o luptă neîncetată dă lovituri crunte inamicului, este admirată profund în Japonia. Marina imperială japoneză, sub conducerea amiralului Coga, şi-a luat angajamentul solemn să lupte cu şl mai mare avânt şi să nimicească complect puterile inamice. Lupta dusă de puterile Axei, întemeiată pe drepturile cele mai imprescriptibile, opreşte aspiraţiile imperialiste ale anglo-nord-americanilor. Laurii victoriei nu vor putea reveni decât Germaniei, Italiei şi Japoniei. Forţele navale ale puterilor Axei sunt suficient de apropiate pentru a putea bate şi nimici pe adversar printr-o colaborare imediată şi prin avântul lor de luptă. Japonia mulţumeşte flotei germane pentru amiciţia ei credincioasă. Marina de război japoneză exprimă toată stima ei ofițerilor și echipagiilor marinei de război germane ce luptă și se acoperă de glorie. Escadrilă germană de avioane de vânătoare Me 109 pe Neagră. (Pk Wb), un aerodrom de la Marea