Universul - Provincie, iunie 1943 (Anul 60, nr. 147-175)

1943-06-01 / nr. 147

Anul al 66-lea 8 Pagini Fondator: LUIGI CAZZAVILLAN Proprietar: „UNIVERSUL*­ S. A. înscris sub Nr. 160 Trib. Ilfov EXEMPLARUL 7 LEI x* poștală plătită în numerar conform aprobării Dir. G­ T. P. T. T. Nr. 14.464/939 CELE DIN URMA STIRI DIN LUMEA ÎNTREAGA, TELEGRAFICE SI TELEFONICE REDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA: BUCUREŞTI, STR. BREZOIANU No. 23-25 CENTRALA TELEFONICA A ZIARULUI: 3.30.10. SECRETARIATUL DE REDACȚIE: 3.30.15 INVAZIA STEPEI Străduinţa corpului nostru silvic de a concentra atenţia factorilor în drept asupra în­tinderii din an în an a tere­nurilor degradate din cauza despăduririlor abusive, cum şi asupra pagubelor şi perico­lelor derivând din această situaţie, ni se spune că a avut ecoul aşteptat. Planul lucrărilor de împădurire şi de consolidare a terenurilor degradate a fost mai de mult întocmit, iar de la începuturi modeste şi sporadice de lu­crări, s-a trecut acu­m la un program metodic şi coordo­nat, care, desfăşurat în etape anuale, e sortit ca în curs de 10-15 ani să rezolve pe teren arzătoarea problemă a terenu­rilor degradate din ţara noa­stră. Cu toate greutăţile de azi, s’au luat măsuri şi s’au alocat fonduri, ca pentru anul în curs acţiunea de împădurire să se exercite pe o suprafaţă de 20 mii ha de terenuri degradate, dându-se o atenţie deosebită plantărilor în zonele de inte­res militar, în zonele de apă­rare a liniilor ferate şi a şo­selelor contra inundaţiilor, a­­lunecărilor şi surpărilor de teren, etc. Pentru procurarea arbuştilor şi materialului forestier de plantare, s-a prevăzut recolta­rea a circa 700.000 kg. de se­minţe de diferite esenţe (mo­lid, pin, stejar, frasin, salcâm, plop, arţar,­­răchită), iar supra­­­aţa pepinierelor de arbori va fi îndoită. Se pune un accent deosebit pe iniţiativa înfiinţării de pe­piniere comunale, cel puţin în regiunile cu mari întinderi de­gradate, iniţiativă care prezin­tă întreitul avantaj, de a pune la îndemâna localnicilor inte­resaţi materialul de plantare, scutindu-i de transportul din alte regiuni, de a folosi braţele locale şi de a prilejui educaţia •îlvio* ?' t'«n'rla|ioî în sineul ocrotirii pădurilor. In treacăt amintim că în Delta Dunării şi mai ales pe domeniul soc. Letea, împădu­ririle cu plop de Canada se pare că au dat excelente re­zultate. Pentru Basarabia şi Bucovi­na s-a întocmit un program special de lucrări, subîmpărţit în aceleaşi etape de lucru: re­coltări de seminţe, înfiinţări de pepiniere, împăduriri pe tere­nuri degradate, consolidări, etc. Pentru Basarabia, ca şi pen­tru Moldova sudică şi răsări­­teană, acţiunea de împădurire înseamnă cea mai mare bine­facere, constituind cel mai in­dicat zăgaz împotriva vântu­rilor aspre de la Nord, tot atât de răufăcătoare iarna ca şi în timpul verei, cum şi împotriva pericolului de invazie a stepei ruseşti, prin eroziunea terenu­rilor de cultură spălate con­tinuu de şuvoae şi prin tendin­­ţa de formare a nisipurilor sburătoare. Invazia stepei, care ameninţă deopotrivă şi Dobro­­gea şi toată regiunea Dunării de jos, până în prelungirea Bărăganului, va găsi în dispo­zitivul lucrărilor de împădu­­rire, zidul de împotrivire che­mat să ocrotească cele mai bune terenuri de­­culturi ale ţării şi să le asigure pentru totdeauna productivitatea. Terenurile degradate şi ac­ţiunea de reîmpădurire nu privesc şî nu trebue să pri­vească, cum s’ar crede, regiu­nile muntoase unde de mai multe decenii prevederile co­dului silvic au dat şi vor mai da fericite rezultate şi unde în general regenerarea pădu­rilor s’a făcut normal, ci în deosebi r­egiunile deluroase şi câmpia, cari au o nevoie im­perioasă să fie apărate de degradarea produsă de acţiu­nea factorilor climatici şi me­teorologici, acţiune înceată şi invizibilă, dar mortală, dacă printr’o acţiune sistematică şi energică de plantaţii raţio­nale arborii nu se vor ridica să le apere de această pro­gresivă năvălire a stepei. JURĂMÂNTUL RECRUŢILOR Era, Duminică, recruţii din toată ţara au depus jurământul pe dra­pelul ostăşesc. In faţa comandanţilor ei au rostit răspicat formula: „In nu­mele lui Dumnezeu Atotputerni­cul, jur credinţă Naţiunii, Rege­lui şi Statului Român; jur credin­ţă şi supunere Conducătorului Statului; jur să păstrez ordinea şi secretul ce mi s’a încredinţat; jur să execut fără şovăire ordinele; jur să lupt până la moarte pen­tru drepturile Ţării Româneşti; jur să fiu cinstit. Aşa să-mi ajute Dumnezeu!” In această formulă a jurămân­tului, sunt cuprinse toate îndato­ririle ostaşilor faţă de Naţiune, de Rege şi Conducătorul Statului. Odată rostit jurământul, recru­ţii devin ostaşi, capătă atestatul de maturitate cetăţenească, iţi­­cep să se simtă luptători răspun­zători în faţa legilor militare şi a poruncilor naţionale. Prin ju­rământ tânărul ostaş se leagă înaintea lui Dumnezeu să-şi în­deplinească cu sfinţenie îndato­ririle pe care le are faţă de Na­ţiunea din care face parte. Avem datorii faţă de noi în­şine, faţă de familie şi faţă de societate. Dar mai presus de toate avem datorii faţă de Naţiunea care ne ocroteşte pe toţi, care ne dă sentimentul siguranţei pe pă­mântul pe care l-au apărat cu sângele lor atâtea generaţii de înaintaşi, păstrându-ne comoara tradiţiilor, a credinţei şi a­ drep­­turilor de care ne bucurăm ca cetăţeni liberi, stăpâni pe desti­nul nostru. Patrimoniul acesta sfânt pe care ni l-au transmis moşii şi strămoşii noştri avem datoria, pentru strălucirea Patriei, să-l sporim şi să-l apărăm cu preţul vieţii noastre în vremuri de pri­mejdie. Nu poate fi mândrie mai mare pentru un cetăţean decât să ştie că face parte dintr-o naţiune, că­reia să-i închine toată puterea de muncă şi spiritul de jertfă. Istoria neamului nostru e plină de exem­ple de ce înseamnă jertfa pentru apărarea Naţiunii şî a pămân­tului românesc. Ori de câte ori ţara a fost în primejdie poporul s’a ridicat ca un singur luptător să-şi apere credinţa şî moşia. Armata noas­tră pavăza de totdeauna a nea­mului, are la noi o veche tradiţie. Ea se confundă cu însăşi fiinţa Naţiunii. Fiecare cetăţean îşi dă seama că se naşte ca ostaş al ţării sale, cu sentimentul datoriei de a-şi apăra căminul, credinţa, ogorul şi Patria în clipe de pericol. Nu­mai aşa se explică faptele de vi­tejie ale luptătorilor noştri din trecut, şi ale bravilor ostaşi de astăzi cari au înscris în istoria nepieritoare de eroism, ce vor ră­mâne pildă vie de jertfă în slujba Patriei. In rândurile acestei armate vi­teze, care ne-a desrobit provin­ciile din Răsărit luptând cu un avânt fără seamăn împotriva duşmanului asupritor îşi fac in­­trarea astăzi tinerii recruţi. (Continuare in pag. 2-a) a CUVÂNTAREA D-LUI MAREŞAL ANTONESCU, ŢINUTĂ CU PRILEJUL PRIMIRII ELEVELOR DELA LICEUL ORTODOX DIN ODESA LA PREŞEDINŢIA CONSILIULUI Cu prilejul primirii grupu­lui elevelor de la Liceul Orto­dox din Odesa la preşedinţia consiliului, răspunzând d-nei Alexandrina Cantacuzino, d. Mareşal Antonescu a rostit următoarea cuvântare : DOAMNA PREŞEDINTA, Alături de harnicul şi bu­nul îndrumător care este d. Alexianu şi de înalt Prea Sfinţitul Puiu, aţi început in ţinuturile de dincolo de Nis­tru o operă de înălţare mo­rală şi de luminare spiri­tuală, care vă cinsteşte şi vă dăm dreptul la recunoştinţa acestor copile şi a noastră. Aducând aceste tinere vlă­stare în faţa sfintelor altare şi deschizându-le larg, prin învăţătură, exemplu şi bună tălmăcire, binefăcătoarele precepte ale moralei creştine, in care ne-am născut, trăim şi vom muri noi, după cum s’au născut, au trăit şi au murit înaintaşii lor, creşteţi o generaţie care va avea drept îndreptar în viaţă iu­birea, iar nu ura dintre oa­meni. Sădind în sufletele lor fra­gede iubirea de aproape şi de frate, le pregătiţi să în­ţeleagă mai târziu că omul trebue să fie privit, tratat şi condus ca om, oricare ar fi limba şi credinţa lui, vârsta sau ocupaţiile lui, avutul sau sărăcia lui, meritele sau pă­catele lui. Călăuziţi în viaţă ca oa­meni şi ca popor de acea­stă morală superioară, nu am alunecat pe panta răzbunării şi administrăm ţinuturile, de ut­de vin aceşti scumpi copii, in baza drepturilor de ocu­panţi pe cari ni le dă legile Internaţionale şi nu în du­şmani, în oameni civilizaţi, nu în barbari, in credincioşi cari au frică de Dumnezeu, nu în inconştienţi cari, cău­tând să lovească în ceea ce nu se poate atinge, se lovesc mai curând sau mai târziu singuri. Facem acolo, îndrăsnesc să o spun, nu numai o operă de redresare morală, dar şi o operă de înfrăţire între toţi şi de civilizată şi dreaptă ad­ministraţie pentru toţi. In doi ani, am refăcut sa­tele, fermele, oraşele, căiie fe­rate, porturile, şcoalele, bise­ricile, fabricile şi mai presus de toate, am readus armonia între copii şi părinţi, între conducători şi conduşi, între ţăranii harnici cari culeg în libertate rodul muncii lor din ceea ce fiecare aruncă în brazdă şi între cărturarii cari, de cele mai multe ori, nu le este dat să vadă rodul pe care îl dă sămânţa îm­prăştiată de ei cu atâta tru­dă în întuneric. Oricare ar fi ameninţările de care nu ne temem şi ofen­sele cari nu pe noi ne umi­­lesc, care ni se aruncă zilnic prin văzduh, de dincolo de baionetele noastre, noi mer­gem înainte şi vă sfătuesc să mergeţi înainte. Stau cu recunoştinţă în faţa dvs., a prea cucernicului preot şi a doamnelor din co­mitet şi profesoare, care cu atâta abnegaţie şi cu suflet de românce vă ajută în o­­pera înălţătoare ce înfăp­tuiţi şi vă asigur că veţi fi răsplătite, — a încheiat d. Mareşal, Mareşal Antonescu stând de vorbă cu elevele BERLINUL­UI AMENINŢĂRILE DE INVAZIE PE CONTINENT GERMANIA ANUNŢĂ REPRESALII ÎMPOTRIVA BOMBARDAMENTELOR AVIAŢIEI ANGLO-AMERICANE Papin telefon de la corespondentul nostru particular Berlin, 29. — De câteva zile, propaganda inamică răspândeşte tot felul de svonuri în legătură cu apropiate încercări de inva­­ziune pe Continent. Aceste zvonuri, menite să in­timideze puterile Axei, nu şi-au atins însă câtuş de puţin scopul. Cercurile berlineze sunt de pă­rere că ele sunt lansate spre a şterge reaua impresie produsă de lipsa unui rezultat palpabil al conferinţei dela Washington. Se mai spune în capitala Rei­­chului că s’ar putea totuş ca angio-saxonii să încerce o de­barcare pe Continent şi că ar fi chiar posibil ca ea să reuşească în unul din punctele atât de în­tinsei coaste europene. Intr’un asemenea caz, se precizează aci, trupele debarcate vor avea un sfârşit raspentabil. Acesta e motivul pentru care toate ameninţările anglo-saxoni­­lor nu sunt luate în seamă de cercurile germane, care preci­­zează că forţele Axei sunt pre­tutindeni atât de numeroase şi de puternice, încât nu au nevoie să fie nicăieri întărite prin adu­cerea de contingente de pe alte fronturi Aceasta înseamnă că aşa zisul pericol al Invaziei pe Continent nu’ar putea aduce nici o uşurare inamicilor Axei de pe frontul de Est. ❖ Cercurile competente germane sunt de părere că atacurile ae­riene ale aviaţiei anglo-saxone împotriva populaţiei civile din Germania şi Italia au ajuns in­tr’un stadiu, care a făcut ca fo­rurile conducătoare germane să-şi exprime indignarea faţă de acest procedeu, arătând că vor lua cât mai curând cuvenitele măsuri de represalii în această direcţie. Tot în această chestiune, foru­rile conducătoare germane, co­mentând ultimele discursuri ale d-lor Eden, Attlee şi Churchill, precizează că nu se vor lăsa câtuş de puţin impresionate de aceste discursuri, arătând că a­­cestea au urmărit dublul scop de a se lepăda de orice răspun­dere şi de a sublinia în faţa lui Stalin însemnătatea războiului aerian pe care îl duc angio­­saxonii. E drept că războiul aerian a ajuns actualmente la o mare in­tensitate, însă de ambele părţi, căci mai ales în Marea Medite­­rană, puterile Axei nu se limi­tează la defensivă, ci au între­prins, mai ales în ultimul timp, intense acţiuni ofensive. Ele se bazează în acţiunea lor pe nu­meroase puncte de sprijin orga­nizate din timpul campaniei din Tunisia. ❖ Comentând scrisoarea lui Stalin în legătură cu dizolvarea Kominternului, cercurile berli­neze spun că această dizolvare nu s’a făcut decât spre a răpi puterilor Axei un argument de propagandă. Scopul n’a fost însă câtuş de puţin atins, deoarece nimeni nu va putea fi atât de naiv ca să creadă că Sovietele vor renunţa la politica lor de până acum. Aceasta o dovedesc mai ales ştirile sosite în ultimul timp în legătură cu activitatea agenţilor sovietici în diferite ţări, citându-se în această direc­ţie numeroasele atentate tero­riste din Bulgaria. Grup de prizonieri sovietici (S. M. P.) Scopurile de război ale Rusiei Sovietice Prin telegraf dela corespondentul nostru particular Geneva, 28. — Ziarul „Journal de Geneve“ publică un articol semnat de d. René Payot, care arată că deține dintr'un foarte bun izvor informaţiuni asupra scopurilor de război ale Rusiei Sovietice. D. René Payot crede a şti că Rusia ar voi să anuleze consecinţele păcii de la Brest-Li­­tovsk şi să respecte „Charta A­­tlanticului“, dar condiţionează a­­ceastă respectare de revenirea la situaţia de înainte de războiul mondial, condamnând deci mări­rea teritorială a veciniilor în dau­na Rusiei revoluţionare. Pe de altă parte, adaugă d. René Pa­yot, Rusia este ostilă constituirii de blocuri sau federaţiuni de state la frontierele ei. In această privinţă, se pare că d. Beneş, care susţine reconstituirea federaţiunii balcanice, ar fi renunţat la ea, pentru a nu displace Moscovei, susţinând acum constituirea unei federaţiuni bulgaro-sârbe, mărin­­du-se Serbia cu Carintia şi Istria. Pentru consolidarea situaţiei în Balcani, se mai cere controlul exclusiv al gurilor Dunării, revizuirea convenţiunei strâm­­torilor şi a Mării Negre, care ar deveni accesibilă numai sta­telor riverane. D. René Payot, în continuare, adaugă că Polonia ar pierde Ru­sia albă, ucrainienii urmând să formeze, ca şi ţările baltice, re­publici sovietice. Ruşii mai cer acces la golfil Persic. Finlanda şi România ar supravieţui, dar aceasta din ur­mă restituind Basarabia. D. René Payot încheie, spunând că aceasta dovedeşte că politica sovietelor reînnoeşte tradiţia ţa­ristă şi că aliaţii ei sunt nevoiţi să trateze pe aceste baze. 3T.P. Kv. 147 Mars­ 1 Iunie 1943 8 Pagini DIRECTOR $I ADMINISTRATOR DELEGAT STELIAN POPESCU GLORIOS JERFIŢI PENTRU PATRIE COLONEL! ROMÂNI CĂZUŢI PE CÂMPUL DE ONOARE Este a doua strofă din ma­rele poem al sacrificiului ro­mânesc, destăinuit deunăzi prin lista generalilor noştri căzuţi în fruntea unităţilor. Pe urmele precursorilor cu frunte de aur, iată-i astăzi pe colonelii a căror eroică moarte proclamă în faţa lu­mii şi a Ţării înalta con­ştiinţă a Neamului românesc, căruia vrăjmaşul cotropitor se înverşunează încă să-i re­fuze dreptul la viaţă. Sunt patruzeci şi unu de coloneii,­­ cei mai mulţi a­­tât de vitejeşte căzuţi, încât au fost răsplătiţi cu crucea Ordinului „Mihai Viteazul“ post mortem, în aceeaşi clipă când adăugau şi a treia tresă la epolet. Pentru ca Patria săi continue să existe, ostaşii a­­ceştia au acceptat senini­­ acea moarte vitejească, în­ care cugetele lor de soldaţi le şopteau că îşi vor afla de­săvârşirea existenţei. Nu s’au avântat pentru recompense, peste fluvii şi peste stepe ; nu s’au năpustit asupra du­şmanului din dorinţă de re­nume sau de trofee. Ci spin­tecând bărbăteşte drum de sacrificiu şi de bravură, în faţa regimentelor şi brigăzi­lor, nu au făcut decât să dea cuvânt năzuinţei lor de a-şi servi Naţia, împlinind porun­cile de veghe şi de luptă ale străbunilor din cimitirele pă-­­­mântului natal... Sunt numeroşi şi ei, — un întreg pluton, cu adevărat, — foarte mulţi dintre ei pur­tând pe trupuri podoaba de sânge a eroilor svârliţi asu­pra baionetelor sau dea­­curmezişul blindatelor ina­mice. Iată-i păşind în ca­denţă, la marea paradă a umbrelor, î­ncolonate pe ea­SIMIONESCU CONST. IONESCU F. ILIE LAZARESCU ALEX. MANOLESCU ALEX! PETRESCU OCTAVIAN DINTEVICI IOAN TROFIN IOAN GHINDA IOAN BRADATEANU EMANOIL POPESCU VASILE KRESTEL RUDOLF FRANC CAROL PALADE VASILE ILIESCU GHEORGHE VASILIU CORNEL SANDULESCU SAVA DINCULESCU N. GH. NISTOR SPIRIDON POPESCU C. IOAN ANTONESCU CONST. IONESCU D. ANGHEL lea care urcă spre sanctua­rul veneraţiei şi recunoştin­ţei româneşti. Rânduiala pro­moţiilor, — nimeni nu mai întârzie să le-o desluşească. Sunt 26 din Infanterie, 7 din Cavalerie şi 8 din Artilerie. Respiraţiile şi graiurile în­mărmuresc, în clipa când în­cepe solemnul apei : RUNCEANU VIRGIL GUGLES GHEORGHE ARMĂŞESCU OVIDIU CAPŞUNEANU GH. TARNOVSCHI DAN PLESOIANU VENIAMIN LAZARESCU D. ION MARINESCU I. CONST. LOVINESCU CONST. HARCONITA DUMITRU CRATERO IOAN BRATESCU I. IOAN RUSU D. IOAN NEACSU P. IOAN CONSTANTINIDE MIHAIL HALMU NICOLAE POPESCU I. IOAN GHEORGHIU ALEX. MANESCU STEFAN PALAGHITA IOAN Apelul se înalţă, în tăce­rea smerită a Neamului, şi nici un „Prezent“ nu răs­punde la solemna chemare a numelor... Dar de la un capăt al Ţării la celălalt, pe tot întinsul pământului româ­nesc şi chiar dincolo de hoţ (Continuare in pag. 3-a) R­E­G­A­S­I­R­I... de ZENOVIE PÂCLIŞANU Concepţia, rasistă, care e unul din elementele constitutive esen­ţiale ale politicei naţional-so­­cialiste şî, în timpul din urmă, şi al politicei fasciste, a arun­cat, o nouă punte de apropiere şi solidaritate între popoare. Ger­manii In oricare parte a globu­­lui i-ar fi aruncat soarta sau in­teresul, se simt unus popul­us, cum spunea un privilegiu al Sa­şilor noştri din secolul al 13-lea, călăuziţi de aceiaşi ideologie şi supuşi aceleaşi aspre discipline a intereselor mari ale rasei A­­celaşi fenomen se manifestă vi­guros şi în viaţa diasporei ita­liene, unită şi ea sub semnul fasciilor într’o solidaritate ce pare indestructibilă. Panslavis­mul, care după ajungerea bolşe­vismului la putere în Rusia, tre­cuse printr’o perioadă de eclip­­sare, dă din nou semnele unei vădite eflorescenţe determinate, de o parte, de întărirea senti­mentului rasial, de altă parte, de pilda solidarităţii celorlalte rase, cu care majoritatea elementului slav se găseşte în luptă. Şi noi, Românii, am avut me­reu conştiinţa comunităţii de rasă cu naţiunile care descind din marele trunchi roman. Era însă o conştiinţă prea vagă, ma­nifestată numai la ocaziuni rare şi solemne fără a avea şi senti­mentul statornic al solidarităţii rodnice şi binefăcătoare cu toate popoarele latine. Azi, situaţia e schimbată. Interesul faţă de „fraţi“ a sporit considerabil şi la noi şi la ei. La Madrid avem azi o catedră de limba română, un institut de cultură românească, o asociaţie hispano-română, că­rora le corespunde la Bucureşti catedra de limba spaniolă şi aso­ciaţia româno-spaniolă, Traian, avem la Universitatea de la Lisa­bona un lectorat de limba ro­mână, iar presa ambelor state din Peninsula Iberică dă zilnic informaţii despre rosturile noa­stre româneşti. In Italia avem şcoala română şi o catedră de limba română la Universitatea din Roma, căreia, potrivit acor­dului cultural încheiat de curând, i se vor adăuga catedre în alte centre de cultură, avem vreo 7-8 lectorate de limba română, că­rora le corespund la Bucureşti Institutul de cultură italiană cu sucursalele sale, catedrele de lim­ba italiană de la Universitatea din Bucureşti, Iaşi şi Cluj-Sibiu. O impresionantă pildă a senti­mentului solidarităţii rasiale ne-o prezintă vecinii noştri, Ungurii. Aruncaţi de soartă şi de propriul neastâmpăr înainte cu 1050 de ani în mijlocul Europei, înconju­raţi de toate părţile de popoare de altă rasă, cu altă limbă şi cu alt suflet, Maghiarii au făcut în cursul acestui mileniu eforturi supraomeneşti ca să se încadre­ze în viaţa mediului centro-euro­­pean şi european occidental. Au îmbrăţişat creştinismul în forma catolică, după ce încercaseră cu creştinismul bizantin, şi-au orga­nizat ţara după model german, au împrumutat formele culturii occidentale şi şi-au adus pe tron regi din aproape toate dinastiile Continentului. Cu toate acestea naţiunea ma­ghiară a avut mereu sentimentul izolării, sentiment care devenia mai puternic pe măsura întăririi conştiinţei solidarităţii rasiale a naţiunilor înconjurătoare. In­stinctul rasial şi glasul sângelui s’au dovedit mai puternice decât toate eforturile milenare ale con­ducătorilor de-a turna în alte ti­pare sufletul maghiar. După o mie de ani de încercări şi experienţe naţia a isbutit să-şi identifice origina şi să-şi desci­freze, în acelaş timp, şi resortu­(Continuare in pag. 2-a) Tulburări in garnizoanele indiene din Siria Istanbul. 29 (Rador). —_ Cores­pondentul agenţiei „Ştefani” tran­smite: Se anunţă că în garnizoanele indiene din Siria s’au produs nu­meroase cazuri de dezertare, deoa­rece oamenii de trupă sunt viu in­dignaţi împotriva ofiţerilor englezi cari îi bruschează şi îi batjocoresc. In faţa acestei situaţii înşelă­toare, autorităţile britanice au so­­cotit că trebue să trimeată la faţa locului o delegaţie compusă din cinci fruntaşi indieni, care au mi­siunea să liniştească trupele. Delegaţia, după ce a terminat inspecţia a părăsit Siria, înapoin­­du-se prin Cairo în India. Răspunzând la mai multe între­bări ale unui ziarist egiptean, şeful misiunii a declarat că rezultatele călătoriei de inspecţie „nu au fost cu totul satisfăcătoare” Ministrul mar­inei japoneze a răspuns la mesajul marelui amiral Doenitz Berlin, 29 (Rador). — Ministrul ma­rinei japoneze, amiralul Shimade şi şeful Amiralităţii japoneze, amiralul Nagano, au răspuns la mesajul co­mandantului suprem al marinei de război germane, marele amiral Doe­­nitz. In telegrama de răspuns se spune între altele că valoroasa forţă sub­marină germană, care într’o luptă neîncetată dă lovituri crunte inami­cului, este admirată profund în Ja­ponia. Marina imperială japoneză, sub conducerea amiralului Coga, şi-a luat angajamentul solemn să lupte cu şl mai mare avânt şi să nimicească complect puterile inamice. Lupta dusă de puterile Axei, înte­meiată pe drepturile cele mai im­prescriptibile, opreşte aspiraţiile im­perialiste ale anglo-nord-americani­­lor. Laurii victoriei nu vor putea re­veni decât Germaniei, Italiei şi Ja­poniei. Forţele navale ale puterilor Axei sunt suficient de apropiate pentru a putea bate şi nimici pe adversar printr-o colaborare imediată şi prin avântul lor de luptă. Japonia mulţumeşte flotei germa­ne pentru amiciţia ei credincioasă. Marina de război japoneză exprimă toată stima ei ofițerilor și echipagii­­lor marinei de război germane ce luptă și se acoperă de glorie. Escadrilă germană de avioane de vânătoare Me 109 pe Neagră. (Pk Wb), un aerodrom de la Marea

Next