Universul - Provincie, iunie 1943 (Anul 60, nr. 147-175)
1943-06-10 / nr. 156
. A A r T SIMPLIFICĂRI NECESARE O măsură, care ar trebui să fie adoptată în cât mai multe compartimente ale vieţii publice, a fost luată recent de inspectoratul general al serviciului sanitar al Capitalei. S’a dispus ca diferitele lipsuri sau reclamaţiuni sanitare, cari până acum se adresau inspectoratului, să fie îndrumate şi rezolvate direct de medicul circumscripţiei respective, simplificându-se astfel actualele forme birocratice şi urgentându-se în acelaş timp rezolvarea lipsurilor şi a reclamaţiilor. Această descentralizare, această înlăturare a unei nenorocite tradiţii birocratice care, de cele mai multe ori, întârzie şi face chiar inutilă soluţionarea unor chestiuni de interes urgent particular sau public, este cu deosebire bine venită în domeniul sănătăţii publice. Sunt, în acest domeniu, chestiuni a căror soluţionare nu suferă întârziere. Din cauza multiplelor formalităţi biurocratice, multe din aceste chestiuni nefiind soluţionate la timp, s’au adus daune interesului general şi scopului urmărit. De aceea măsura luată de d. dr. I. Apostolescu, inspector general şi medic şef al Capitalei, trebue subliniată pentru ca şi alte administraţiuni publice să ia măsuri identice. Suferim de multă vreme de această corvoadă a formalismului biurocratic. In multe administraţii publice, biurocratismul cu formele lui nenumărate, cu multiplele lui petiţii, copii, semnături etc., întârzie soluţionările celor mai importante chestiuni. Interesele particulare ale cetăţenilor, de multe ori evident drepte şi legitime, sunt periclitate din cauza formalismului birocratic şi se întâmplă chiar de multe ori ca cetăţeanul să obţie soluţionarea cerută prea târziu şi când pagubele nu mai pot fi reparate. Dar, lăsând deoparte interesul particular, sunt probleme de interes general care, din pricina formalismului birocratic, din pricina unei prea încărcate centralizări, rămân timp îndelungat nerezolvate şi dăunează astfel însuşi scopului urmărit anihilând în acelaş timp cele mai bune intenţiuni. Iată de ce socotim că o simplificare a formalităţilor, o descentralizare interioară în marile administraţii publice, cu drepturi şi răspunderi mai largi şi mai bine precizate, ar uşura pe deoparte serviciile şi ar accelera mersul lucrărilor şi s’ar aduce pe de altă parte reale servicii intereselor particulare şi celor generale. FORMAREA PRIMULUI REGIMENT FRANCEZ Paris, 7 (Vador). — Presa loială înregistrează cu un interes deosebit ştirea comunicată de şeful guvernului francez că un prim regiment va fi format în Franţa. D. Laval a subliniat acest fapt într’o cuvântare ţinută Sâmbătă la radio, declarând că el conţine „promisiunea şi speranţa unei tipui armate“. Ziarele publică acum amănunte asupra acestui prim regiment francez. El se va compune la început din 3000 de oameni, împărţiţi în 3 batalioane. Garnizoana lui va fi într’un departament din centrul Franţei. Din Vichy se anunţă că uniforma va fi aceea a armatei franceze din timp de pace. Comanda acestui regiment, care va fi alcătuit din voluntari, va fi încredinţată colonelului Berlon. Se adaugă că din acest regiment vor face parte ofiţerii cari d in luptele din Siria şi din Tunisia, au menţinut tradiţia de onoare militară a Franței. CU PRILEJUL REVOLUŢIEI DIN ARGENTINA de N. BATZARIA Prin timpul extrem de scurt ce i-a trebuit să se deslănţuiască şi să câştige victoria, precum şi prin izbitoarea disproporţie între sacrificiile de vieţi omeneşti şi rezultatele căpătate, revoluţia din zilele trecute din Argentina a bătut un adevărat record. A izbucnit în ziua de Vineri din săptămâna trecută, pentru ca chiar în seara aceleaşi zile, generalul Rawson să se şi instaleze la palatul prezidenţial, părăsit în grabă de Castillo, preşedintele republicii, care a fost urmat de membrii guvernului. Ca pierderi de vieţi omeneşti, abia dacă trece de 20 numărul celor căzuţi pentru cauza revoluţiei. Insă urmările acestei revoluţii desfăşurate într’un timp aşa de rapid şi cu sacrificii de sânge aşa de minime sunt importante din punctul de vedere ce interesează astăzi mai mult decât orice şi anume din punctul de vedere al Argentinei faţă de cele două grupuri de state beligerante. Că orientarea politică a noului regim nu poate influenţa întru ceva mersul războiului, adică nu poate apleca, fie şi într’o cât de mică măsură, cumpăna în favoarea adversarilor Axei, aceasta este altă chestiune. Aici, ţinem să dăm unele lămuriri asupra Argentinei, care, din cauza revoluţiei, este acum la ordinea zilei. Republica Argentina, aşa cum e numele ei oficial, este, ca întindere şi populaţie, al doilea stat din America de Sud, venind după Brazilia, care, prin suprafaţa ei de 8 milioane şi jumătate de kilometri pătraţi, ocupă aproape o jumătate din întinderea totală a continentului sud-american. Suprafaţa Argentinei este de 2 milioane 800 de mii de kilometri pătraţi (de vreo zece ori mai mare decât România), iar populaţia ei de circ® 12 milioane şi 500 demii de suflete, ceea ce, sub raportul densităţii, ar veni 4,40 de locuitori pe kilometrul pătrat. Aşezată la Oceanul Atlantic, este scăldată de apele acestui ocean pe o lungime de aproape 4700 de kilometri de la Nord la Sud, lungime care, raportată la Europa, ar reprezenta distanţa de la Capul Nord până în Sicilia. Descoperită şi cucerită prin lupte grele de spanioli în prima jumătate a veacului al 16-lea, Argentina a fost colonie a Spaniei până în anul 1816, când a izbutit să-şi câştige independenţa. Fireşte, această independenţă n’a fost câştigată de cât în urma unei serii de răscoale, ceeace nu înseamnă însă, că de atunci a avut parte de vremuri liniştite. Răscoalelor împotriva Metropolei le-au urmat, până camîn preajma anului 1860, dese şi foarte înverşunate războaie civile. In deosebi, s-au războit două tabere: centraliştii şi federaliştii, victoria finală rămânând de partea acestora din urmă. Potrivit Constituţiei, care a fost destul de des schimbată şi la alcătuirea căreia autorii ei au luat ca model I Constituţia Statelor Unite, Argentina este o republică federală. (Continuare in pag. 2-a) IN MAREA NEAGRĂ Tunul şi tunarii de pe o navă de război românească veghează protectori un convoi de vase de transport, gata să intervină în faţa oricărui atac inamic. (Foto S.M.P.) BERLINUL COM SA COMENTEZE DISCURSURILE D-LOR MINIŞTRI SPEER ŞI Dr. GOEBBELS AVIAŢIA GERMANĂ VA LUA MĂSURI DE REPRESALII ÎMPOTRIVA ATACURILOR AVIAŢIEI ANGLO - AMERICANE Prin telefon de la corespondentul nostru particular Berlin, 7. — Cele două discursuri ale d-lor dr. Göbbels şi Speer au pus pe ordinea de zi atât de multe probleme, dintre cari unele au şi primit răspuns, încât este uşor de înţeles că discuţiile politice se ocupă şi acum, după două zile, exclusiv de aceste discursuri. In general se poate spune, că încrederea poporului german a fost şi mai mult întărită prin aceste două discursuri. In special, populaţia din regiunile ameninţate de atacurile aeriene a fost şi mai mult întărită în credinţa ei, că suferinţele ei vor fi răzbunate prin contraacţiuni germane corespunzătoare, încoronate la urmă prin victoria finală. Unele din problemele puse la ordinea de zi au fost discutate mai pe larg, cum ar fi contraacţiunea anunţată de d. dr. Göbbels. In această privinţă, se subliniază la Berlin că d. dr. Göbbels a făcut declaraţii categorice. Zi şi noapte, mii de tineri piloţi sunt instruiţi pentru această acţiune. Zi şi noapte, savanţii lucrează în laboratoarele lor la nouile invenţii. Zi şi noapte, nouile avioane de bombardament sunt construite de lucrători şi ingineri. Speranţele germane se îndreaptă în special asupra nouilor avioane de bombardament. D. dr. Speer a subliniat însă, că se lucrează şi la alte tipuri de avion şi că altele se şi află în construcţie. Dacă observăm numărul în continuă creştere al avioanelor duşmane doborîte, atunci se poate constata că apărarea antiaeriană germană a fost considerabil întărită prin avioane de vânătoare de noapte şi prin artilerie antiaeriană puternică. Astfel obţinem o imagine a viitorului război aerian, care diferă esenţial de imagina arătată de propaganda anglo-americană. Ştirile sosite la Berlin arată că comentariile germane au produs o impresie profundă in întreaga lume. Toată Europa şi-a pus producţia în serviciul Axei şi aliaţilor ei. Milioane de lucrători băştinaşi şi străini se află în serviciul acestui proces uriaş de producţie, astfel că nu există nicio îngrijorare în ceea ce priveşte această latură a războiului. Astfel se şi explică faptul de ce Berlinul ignorează ştirile presei internaţionale despre o iniţiativă a Spaniei pentru umanizarea războiului aerian. La ministerul de externe german, se subliniază că nu se ştie nimic despre o astfel de iniţiativă diplomatică. De altfel, punctul de vedere german a fost clarificat pe deplin încă înainte de a se produce pretinsa iniţiativă a Spaniei. Ministerul de externe german a dovedit, prin publicaţii documentare, că războiul aerian împotriva populaţiei civile a fost început de Anglia nu de Germania şi înăsprit până la forma brutală de azi. De la adversari ca Anglia, Germania nu poate bineînţeles aştepta şi cu atât mai puţin cere concesii în acest domeniu. Nu există, decât un singur mijloc şi acesta est» ooai'«r«it declaraţiilor d-lui dr. Göbbels — contrateroarea. Ea va începe imediat ce vor exista condiţiile necesare technice, militare şi psihologice. In niciun caz, Germania nu se gândeşte de a se folosi în această chestiune de mijlocirea unui stat neutru sau a unui stat nebeligerant. De altfel, războiul aerian nu este decât o latură a acestui război şi nici măcar cea decisivă, deoarece — după părerile germane — decizia nu va cădea decât pe fronturile terestre. Cu toate că iniţiativa aparţine acum ca şi înainte puterilor Axei, este, fără îndoială, actualmente misiunea adversarilor de a provoca o decizie în acest domeniu împotriva bazei militare a Europei. Axa aşteaptă cu cel mai mare calm o astfel de decizie. La acestea contribue şi ştirile sosite azi dintr’o sursă neutră absolut serioasă. După aceste ştiri, între anglo-americani şi bolşevici s’au produs discuţii serioase despre furniturile de alimente. Sovietele doresc ca creditele, în baza convenţiei de asistenţă şi împrumut, să fie folosite aproape exclusiv pentru furnituri de alimente, deoarece bolşevicii n’au reuşit să înlocuiască producţia din regiunile pierdute. Se dovedeşte deci, că ocuparea, de către germani, a unor mari părţi din Rusia, în special a Ucrainei, Ruteniei Albe şi a statelor baltice, a provocat o criză alimentară în Rusia, criză care ar urma să fie combătută prin furnituri majorate din partea anglo-americanilor. Rămâne de văzut dacă aceasta va reuşi. In orice caz, pentru aceasta este nevoie de un tonaj de transport atât de uriaş, încât criza alimentaţiei din Rusia stânjeneşte intenţiile de invazie ale anglo-americanilor. Cercurile neutre sunt însă de părere că este imposibil ca aceste două probleme să poată fi rezolvate în acelaş timp. Convoiu german în Oceanul înghețat de Nord. REGIMUL I. O. V. In vastul program pe care naţiunea întreagă trebue să-l aducă la îndeplinire pentru ocrotirea invalizilor, orfanilor şi văduvelor de război, Statul prevede: dreptul la pensie, indemnităţi şi înlesniri în acest domeniu; dreptul la o recompensă naţională, constând din pământ arabil sau un echivalent în bani sau efecte publice; gratuităţi şi reduceri pe C. F. R.; asistenţă medicală, spitalizare şi operaţiuni; asistenţă socială prin ministerul muncii şi sănătăţii în colaborare cu consiliul de patronat; institute şi centre de educare şi pregătire profesională şi reeducare profesională şi funcţională a invalizilor în raport cu aptitudinile şi infirmităţile; asigurarea, existenţii urmaşilor celor căzuţi în război, creinduse posibilităţi de muncă productivă; plasamente în funcţiuni şi profesiuni; preferinţă in exercitarea comerţului cu articole monopolizate de Stat etc. De la 1 Septembrie 1941 şi până la 1 Septembrie 1942, Statul a cheltuit pentru ajutorarea invalizilor, orfanilor şi văduvelor de război 154.205.588 lei, iar de atunci această grije o are Eforia Ostăşească şi a Invalizilor care a înfiinţat colegii militare pentru orfanii de război urmând a se mai creia chiarîn toamna acestui an alte asemenea colegii, cari vor totaliza un număr de 1000 de locuri pentru orfanii de război (curs primar). Atelierele unităţii moto-me-canizate vor primi de asemenea orfani de război în şcolile de ucenici. S’au distribuit apoi 166 de bite de tutun invalizilor din războiul actual; au fost plasaţi 714 invalizi şi văduve în diferite servicii; s’au îndrumat 5085 de cereri la diferite autorităţi pentru satisfacerea lor; s’au prevăzut fondurile necesare pentru tratamentul gratuit în spitale şi se lucrează la organizarea unui depozit central de medicamente, etc. Sunt începuturile unei activităţi care trebue adusă la îndeplinire cu toată tragerea de inimă, cu toată frăţeasca dragoste a solidarităţii româneşti, gândindu-ne mereu că bazele continuităţii unui neam sunt construite pe această permanentă cinstire a tuturor celor cari au pus iubirea de ţară mai presus de orice. TRADIŢIILE NOASTRE OSTĂŞEŞTI Ziua eroilor a fost prilej de reculegere şi de închinare pentru poporul român în memoria ostaşilor căzuţi în acest crâncen răsboiu, ca şi a ostaşilor căzuţi în toate războaiele purtate dealungul veacurilor spre a ne apăra moşia şi legea strămoşească. Pentru necunos’cători, — cari nu trebuesc căutaţi numai dincolo de graniţele ţării —faptele de arme săvârşite de ostaşul’român în războiul din Răsărit au fost o uimire, o revelaţie. Iar când ele s’au repetat cu regularitatea şi în cadenţa care indică pe luptătorul de rasă, atunci a început să se vorbească de „însuşirile ostăşeşti" ale poporului român, de eroismul lui înăscut. Avântul lui la atac, rezistenţa şi îndârjirea lui în apărare, sunt moşteniri ■ mstăşeşti, pornind de la geto-daci şiromani, pe care le-a păstrat împreună cu termenii militari, cu ordinea şi organizaţia ostăşească din epocile respective, însuşi cuvântul oaste vine de la latinescul hostis, iar oastea era împărţită în cete (coetus), cetele în mâini (manus). Apoi cuvinte ca armă (arma), a lupta (lucrare), arc (arcus), coardă (corda), săgeată (sagitta), spată (spatha), scut (scutum), secure (securis), măciucă (matteuca), fuste (fustis), denotă nu numai originea lor latină, dar şi sistemul ordinei şi organizaţiei militare romane, care a trecut şi la români încă din vremea zămislirii lor ca popor aparte. Adevărul e că limba şi mai ales elementele folclorului românesc din colinde şi balade reprezintă un tezaur de documentare istorică deosebit de preţios pentru lămurirea şi eventual, reconstituirea epocelor obscure care au precedat întemeerea ţărilor româneşti. „Schema construită astfel cu ajutorul vechilor cuvinte latine — spune unul din istoriografii noştri — se preface acum în icoană vie cu ajutorul mărturiilor ce descoperim în producţiile imaginaţiei şi tradiţiei poporului; ele descriu stări de spirit, datini şi arme din felurite epoci". Atât de adevărat e lucrul acesta, încât din balade şi colinde se poate deduce — după felul armelor folosite de Feţi- Frumoşi şi diferiţi eroi, cum şi din alte elemente topografice, toponimice, etc. — nu numai epoca din care datează aceste creaţiuni, dar şi aria de vitejie şi de expansiune teritorială a poporului român, cuprinsă din cele mai vechi timpuri între munţii Maramureşului, Nistru, Marea Neagră, până la Adriatica şi marea Egee. La aceste mărturii de limbă şi folklor se adaugă isvoarele străine, în care găsim menţiuni foarte caracteristice despre existenţa şi vitejia poporului român. Documentele istoriei bizantine vorbesc de rolul vlahilor în oastea imperiului roman de răsărit, iar cronicele ungureşti din sec. XI şi XII vorbesc de oştirea de călăraşi adusă, de Gelu, ducele Blachilor (Vlahilor) din Transilvania pe la 904, ca să întâmpine hoardele lui Tuhutum. Apoi, poema germană a Nibelungilor datând din sec. XII pomeneşte de „ducele'Ramune diin Ţara Vlahilor", cu 700 de buni călăreţi „iuţi ca pasărea în sbor‘. (Cf. N. Drăganu: Românii, în veac. IX—XIV şi N. Iorga, Ist. Rom. III, citaţi de d. N. A. Constantinescu în lucrarea sa: Formarea vitejilor la români 1942). Documente greceşti şi bizantin ne vorbesc de lupta lui Vladistrat „domnul Vlahiei," care atacă Atena cu oastea lui de călăraşi şi pedestraşi, arătând că „Vlahii din Elada" aveau principatul lor autonom în Tesalia, condus de şefi naţionali ca Niculiţă, Berivoi, etc. încă din sec. X, în timp ce alte documente vorbesc de Vlahii dela Marea Neagră şi de Vlahii dela Nistru de sus, tot îr legătură cu luptele şi rolul lor ostăşesc. Aceste tradiţii de ostaşi şi de viteji au culminat mai târziu în luptele lui Ştefan cel Mare în Moldova şi Mihai Viteazul în Muntenia. Testimonii impresionante despre vestiţii roşiori ai lui Mihai Viteazul sunt păstrate până azi în costumele răzeşilor din unele părţi ale Râmnicului Sărat şi Buzăului, cari, până îrt zilele noastre păstrează banda roşie, împodobită la umeri, pe mâneci şi peste piept cu găetane negre. Iată, în scurt, unde trebue căutată sorgintea însuşirilor ostăşeşti ale vânătorilor, dorobanţilor şi călăraşilor români de azi, valorificate cu o strălucire fără seamăn pe fronturile fără hotar, ale Răsăritului. H.r. VIOLENŢA CELUI DE AL TREILEA ATAC AL AVIAŢIEI GERMANE UZINEI „MOLOTOV“ CONTRA Berlin, 7 (Rador). — Se dau următoarele amănunte cu privire la situaţia de pe frontul de răsărit: Cel de al treilea atac contra uzinei de tancuri „Molotov” şi contra altor obiective industriale din oraşul Gorki, date în cursul nopţii trecute, a fost — dacă e posibil — şi mai violent decât primele două. Arma aeriană germană a trimis din nou mai multe sute de bombardiere în acest raid îndepărtat, care din zori şi până noaptea târziu au atacat din diferite direcţii şi mereu de la alte înălţimi, obiectivele alese. Când primul val a trecut zona de protecţie a Moscovei spre est, el a putut să se orienteze după marile incendii provocate la Gorki de atacul precedent şi care continuau să ardă cu furie. Spre deosebire de cele două nopţi precedente, de astădată aproape că nu s’a putut vorbi de o apărare serioasă. Fără a fi oprite, toate grupele de avioane de asalt germane au putut să-şi atingă obiectivele fixate şi să-şi arunce bombele distrugătoare pe terenul uzinei de tancuri ca şi asupra instalaţiilor industriale dela periferia apropiată şi îndepărtată a oraşului Gorki. Au fost aruncate şi de astădată 500 de tone de bombe explosive şi peste 100.000 de bombe incendiare. Efectul distrugător al bombelor a fost mărit la instalaţiile uzinelor printr’un mare număr de explozii violente şi prin numeroasele incendii care s’au întins foarte repede. După povestirea unui echipaj care a zburat cu valul al treilea de atac, la sosire mai mult de jumătate din instalaţiile uzinei erau o mare de flăcări. Dela rezervoarele de petrol incendiate prin atacuri razante, focul s’a întins cu repeziciune în toate părţile, aşa că toate încercările de a-1 localiza au rămas zadarnice. Este probabil că au fost distruse în mare parte şi întreprinderile industriale din jurul localităţii Gorki, care fuseseră atacate pentru întâia oară în noaptea trecută. In general, atacurile aeriene date la Gorki în trei nopţi consecutive pot fi considerate ca lovitura cea mai grea primită de industria de război bolşevică din teritoriile ce le-au mai rămas Sovietelor în Rusia Europeană. Din cele 1000 de bombardiere care au luat parte la aceste atacuri, numai 2 nu s-au înapoiat. PRIMEJDIA SUBMARINĂ N’A FOST ÎNLĂTURATĂ Berlin, 7 (Rador)Acum câteva zile lumea a aflat cifra lunară a construcţiilor navale nord-americane care a fost de 1.782.000 tone nord-americane sau tone brutto pentru luna Mai 1943. Cum era de aşteptat, agenţia ,,Reuter” a dat această informaţie. Ori, ofiţerul de la amiralitatea britanică, ataşat pe lângă agenţia „Reuter” pentru chestiunile de această natură, a confundat tonele de încărcare cu tonele brutto, pentru a declara apoi că nouile construcţii s’ar cifra pentru luna Mai la 1.350.000 tone brutto. Diferenţa intre aceste două cifre este de 432.000. Ea corespunde datelor din comunicatul militar german din 2 iunie 1943. Este vorba deci, într’adevăr, de tone de încărcare, reprezentând deplasarea globală a vaselor scufundate de forţele germane. I In ce priveşte puterile din Pac- I tul Tripartit, ele au scufundat, după cum se anunţă, în total 651.000 tone de încărcare, adică 1.276.000 tone brutto. Dacă cifrele de construcţii navale date de inamic ar trebui să fie exacte, excedentul de tonaj construit a trebuit să se exprime nu prin 1.325.000 tone brutto, ci numai prin 506.000 sau 337.000 tone de încărcare. Specialiştii anglo-americani prezintă de câtăva vreme primejdia submarină ca îndepărtată într-o măsură din ce în ce mai mare, fapt care îngădue pentru prima dată să se estimeze retrospectiv cât timp le-ar trebui aliaţilor pentu a înlocui tonajul scufundat plecându-se de la cifrele actuale ce pot fi considerate ca mici. Dacă anglo-americanii sunt creditaţi cu mijlocie lunară de 350.000 de tone de încărcare in loc de 337.000, reprezentând excedentul lunar, fără a uita totuşi că, după însuşi d. Alexander, bilanţul din luna Martie trecut a fost cam de 1.200.000, atunci aliaţilor le-ar trebui pentru a recupera cele 31 mil. 900.000 mii tone de încărcare pier ,dute, o perioadă de aproape 100 de luni sau opt ani. Se va putea deci da dreptate marelui amiral Doenitz când el afirmă ca pierderile globale, iar nu scufundările lunare, sunt cele care joacă un rol decisiv. In prezenta acestor perspective puţin încurajatoare pentru aliaţi, ar fi bine să se reamintească cuvintele d-lui dr. Goebbels, spunând că nici in Statele Unite succesele nu sunt infinite. A Atacuri sovietice respinse pe frontul Cubanului Berlin, 7 (Rador). — Cu excepţia câtorva atacuri sovietice mai slabe, date la capul de pod de pe Cuban, la vest de Viasma şi la sud de lacul Ilmon — atacuri zădărnicite fără greutate după distrugerea a 13 tancuri — a fost linişte pe toată întinderea frontului de răsărit. In regiunea Kursk, au fost din nou observate transporturi şi mişcări de marş mai importante ale bolşevicilor, care sunt poate în legătură cu grelele pierderi suferite de armatele sovietice din Caucaz în ultimele 2 luni. In schimb, ziua de eri a purtat pecetea unei impresionante activităţi a formaţiunilor aeriene germane, în colaborare cu forţele aeriene ale aliaţilor europeni. Aviaţia de vânătoare germanoslovacă a întâmpinat şi atacat, deasupra deltei Cuhanuilui, o puternică formaţiune de avioane „Stormovik”, care venise să atace spatele frontului german din peninsula Tamafi. Au fost doborîte în această întâlnire 16 avioane sovietice, iar alte 3 au fost silite să ateriseze, în timp ce restul s-au retras fără a-şi mai arunca bombele. Bombardiere rapide şi avioane de asalt germane au scufundat 3 vedete şi 2 contratorpiloare sovietice în spaţiul maritim din largul portului Ghelengik. Cu un succes deosebit, puternice formaţiuni de avioane „Stuka’1, precum şi formaţiuni de avioane de asalt şi distrugere, s’au consacrat zi şi noapte luptei împotriva transporturilor bolşevice pe căile ferate şi pe şosele. Cu prilejul unui atac dat contra unei importante gări de triaj din regiunea Kursk, un tren cu muniţii a sărit în aer, clădirile din staţie au ars, iar macazurile au fost distruse prin lovituri în plin. Pe o porţiune de cale ferata care duce la Starobielsk, escadrile de avioane „Stuka” au distrus 2 trenuri supraîncărcate. Aviatorii de asalt au imobilizat 8 locomotive atacându-le cu armele de bord. Mai multe rezervoare de petrol au fost incendiate în aceeaşi regiune. Deasemenea au fost nimicite, printr’un foc iute şi bine țintit, mai multe depozite cu material de război. AVIAȚIA JAPONEZĂ A ATACAT OBIECTIVELE MILITARE DIN CIUNGKING dustriale din capitala Chinei dizidente, pricinuind distrugeri mari. Deosebit de greu lovită a fost zona Liang Shay Shan de la nord-estul orașului. Câteva avioane de vânătoare chineze, care încercau să împiedice atacul japonez, au fost deasupra cartierelor militare şi in- ' borîte. Bangkok,, 7 (Rador). — Corespondentul agenţiei „Ştefani” transmite: Aviaţia japoneză a dat eri un atac masiv contra obiectivelor militare din Chungking. In mai multe valuri, bombardierele japoneze au aruncat bombe brizante și incendiare In drum spre capul de pod Cuban. Un soldat român ajută camaradului său germanni să-și ajusteze centura de salvare (PR, OKW.)