Universul - Provincie, iunie 1943 (Anul 60, nr. 147-175)

1943-06-10 / nr. 156

. A A r T SIMPLIFICĂRI NECESARE O măsură, care ar trebui să fie adoptată în cât mai multe compartimente ale vieţii pu­blice, a fost luată recent de inspectoratul general al servi­ciului sanitar al Capitalei. S’a dispus ca diferitele lipsuri sau reclamaţiuni sanitare, cari până acum se adresau inspec­toratului, să fie îndrumate şi rezolvate direct de medicul circumscripţiei respective, sim­­plificându-se astfel actualele forme bi­rocratice şi urgen­­tându-se în acelaş timp rezol­varea lipsurilor şi a reclama­­ţiilor. Această descentralizare, a­­ceastă înlăturare a unei neno­rocite tradiţii bi­rocratice care, de cele mai multe ori, întârzie şi face chiar inutilă soluţionarea unor chestiuni de interes urgent particular sau public, este cu deosebire bine venită în domeniul sănătăţii publice. Sunt, în acest dome­­niu, chestiuni a căror soluţio­nare nu suferă întârziere. Din cauza multiplelor formalităţi biurocratice, multe din aceste chestiuni nefiind soluţionate la timp, s’au adus daune inte­resului general şi scopului ur­mărit. De aceea măsura luată de d. dr. I. Apostolescu, ins­­pector general şi medic şef al Capitalei, trebue subliniată pentru ca şi alte administra­­ţiuni publice să ia măsuri identice. Suferim de multă vreme de această­­ corvoadă a formalis­mului biurocratic. In multe administraţii publice, biuro­­cratismul cu formele lui ne­­numărate, cu multiplele lui petiţii, copii, semnături etc., întârzie soluţionările celor mai importante chestiuni. Intere­sele particulare ale cetăţenilor, de multe ori evident drepte şi legitime, sunt periclitate din cauza formalismului bi­rocra­tic şi se întâmplă chiar de multe ori ca cetăţeanul să ob­­ţie soluţionarea cerută prea târziu şi când pagubele nu mai pot fi reparate. Dar, lăsând deoparte interesul particular, sunt probleme de interes ge­­neral care, din pricina forma­lismului bi­rocratic, din pri­­cina unei prea încărcate cen­tralizări, rămân timp îndelun­­gat nerezolvate şi dăunează astfel însuşi scopului urmărit anihilând în acelaş timp cele mai bune intenţiuni. Iată de ce socotim că o sim­plificare a formalităţilor, o descentralizare interioară în marile administraţii publice, cu drepturi şi răspunderi mai largi şi mai bine precizate, ar uşura pe deoparte serviciile şi ar accelera mersul lucrărilor şi s’ar aduce pe de altă parte reale servicii intereselor par­ticulare şi celor generale. FORMAREA PRIMULUI REGIMENT FRANCEZ Paris, 7 (Vador). — Presa lo­ială înregistrează cu un interes deosebit ştirea comunicată de şe­ful guvernului francez că un prim regiment va fi format în Franţa. D. Laval a subliniat acest fapt într’o cuvântare ţinută Sâmbătă la radio, declarând că el conţine „promisiunea­ şi speranţa unei tipui armate“. Ziarele publică acum amă­nunte asupra acestui prim regi­ment francez. El se va compune la început din 3000 de oameni, împărţiţi în 3 batalioane. Garni­zoana lui va fi într’un departa­ment din centrul Franţei.­­ Din Vichy se anunţă că uni­forma va fi aceea a armatei fran­ceze din timp de pace. Comanda acestui regiment, care va fi alcătuit din voluntari, va fi încredinţată colonelului Berlon. Se adaugă că din acest regi­ment vor face parte ofiţerii cari d in luptele din Siria şi din Tu­nisia, au menţinut tradiţia de onoare militară a Franței. CU PRILEJUL REVOLUŢIEI DIN ARGENTINA de N. BATZARIA Prin timpul extrem de scurt ce i-a trebuit să se deslănţuiască şi să câştige victoria, precum şi prin izbitoarea disproporţie între sacrificiile de vieţi omeneşti şi rezultatele căpătate, revoluţia din zilele trecute din Argentina a bă­tut un adevărat record. A izbuc­nit în ziua de Vineri din săptă­mâna trecută, pentru ca chiar în seara aceleaşi zile, generalul Rawson să se şi instaleze la pa­latul prezidenţial, părăsit în gra­bă de Castillo, preşedintele repu­blicii, care a fost urmat de mem­­brii guvernului. Ca pierderi de vieţi omeneşti, abia dacă trece de 20 numărul celor căzuţi pentru cauza revolu­ţiei. Insă urmările acestei revo­luţii desfăşurate într’un timp aşa de rapid şi cu sacrificii de sânge aşa de minime sunt importante din punctul de vedere ce inte­resează astăzi mai mult decât orice şi anume din punctul de vedere al Argentinei faţă de cele două grupuri de state beligerante. Că orientarea politică a noului re­gim nu poate influenţa întru ceva mersul războiului, adică nu poate apleca, fie şi într’o cât de mică măsură, cumpăna în favoarea ad­versarilor Axei, aceasta este altă chestiune. Aici, ţinem să dăm unele lămu­riri asupra Argentinei, care, din cauza revoluţiei, este acum la or­dinea zilei. Republica Argentina, aşa cum e numele ei oficial, este, ca în­tindere şi populaţie, al doilea stat din America de Sud, venind după Brazilia, care, prin supra­faţa ei de 8 milioane şi jumătate de kilometri pătraţi, ocupă aproa­pe o jumătate din întinderea to­tală a continentului sud-ame­­rican. Suprafaţa Argentinei este de 2 milioane 800 de mii de kilometri pătraţi (de vreo zece ori mai mare decât România), iar populaţia ei de circ® 12 milioane şi 500 de­­mii de suflete, ceea ce, sub rapor­tul densităţii, ar veni 4,40 de lo­cuitori pe kilometrul pătrat. Aşezată la Oceanul Atlantic, este scăldată de apele acestui o­­cean pe o lungime de aproape 4700 de kilometri de la Nord la­ Sud, lungime care, raportată la Europa, ar reprezenta distanţa de la Capul Nord până în Sicilia. Descoperită şi cucerită prin lupte grele de spanioli în prima jumătate a veacului al 16-lea, Argentina a fost colonie a Spa­niei până în anul 1816, când a izbutit să-şi câştige independenţa. Fireşte, această independenţă n’a fost câştigată de cât în urma unei serii de răscoale, ceeace nu înseamnă însă, că de atunci a avut parte de vremuri liniştite. Răscoalelor împotriva Metropolei le-a­u urmat, până cam­­în preaj­ma anului 1860, dese şi foarte înverşunate războaie civile. In deosebi, s-au războit două tabere: centraliştii şi federaliştii, victoria finală rămânând de par­tea acestora din urmă. Potrivit Constituţiei, care a fost destul de des schimbată şi la alcătuirea că­reia autorii ei au luat ca model I Constituţia Statelor­ Unite, Ar­gentina este o republică federală. (Continuare in pag. 2-a) IN MAREA NEAGRĂ Tunul şi tunarii de pe o navă de război românească veghează protectori un convoi de vase de transport, gata să intervină în faţa oricărui atac inamic. (Foto S.M.P.) BERLINUL COM SA COMENTEZE DISCURSURILE D-LOR MINIŞTRI SPEER ŞI Dr. GOEBBELS AVIAŢIA GERMANĂ VA LUA MĂSURI DE REPRESALII ÎMPOTRIVA ATACURILOR AVIAŢIEI ANGLO - AMERICANE Prin telefon de la corespondentul nostru particular Berlin, 7. — Cele două dis­cursuri ale d-lor dr. Göbbels şi Speer au pus pe ordinea de zi atât de multe probleme, dintre cari unele au şi primit răspuns, încât este uşor de înţeles că dis­cuţiile politice se ocupă şi acum, după două zile, exclusiv de aceste discursuri. In general se poate spune, că încrederea poporului german a fost şi mai mult întărită prin aceste două discursuri. In special, populaţia din regiunile amenin­ţate de atacurile aeriene a fost şi mai mult întărită în credinţa ei, că suferinţele ei vor fi răz­bunate prin contraacţiuni ger­mane corespunzătoare, încoronate la urm­ă prin victoria finală. Unele din problemele puse la ordinea de zi au fost discutate mai pe larg, cum ar fi contra­­acţiunea anunţată de d. dr. Göb­bels. In această privinţă, se su­bliniază la Berlin că d. dr. Göb­bels a făcut declaraţii categorice. Zi şi noapte, mii de tineri piloţi sunt instruiţi pentru această ac­ţiune. Zi şi noapte, savanţii lu­crează în laboratoarele lor la nouile invenţii. Zi şi noapte, nouile avioane de bombardament sunt construite de lucrători şi ingineri. Speranţele germane se îndreaptă în special asupra noui­­lor avioane de bombardament. D. dr. Speer a subliniat însă, că se lucrează şi la alte tipuri de avion şi că altele se şi află în construcţie. Dacă observăm nu­mărul în continuă creştere al a­­vioanelor duşmane doborîte, a­­tunci se poate constata că apăra­rea antiaeriană germană a fost considerabil întărită prin avioane de vânătoare de noapte şi prin artilerie antiaeriană puternică. Astfel obţinem o imagine a vii­torului război aerian, care diferă esenţial de imagina arătată de propaganda anglo-americană. Ştirile sosite la Berlin arată că comentariile germane au produs o impresie profundă in întreaga lume. Toată Europa şi-a pus pro­ducţia în serviciul Axei şi alia­ţilor ei. Milioane de lucrători băştinaşi şi străini se află în ser­viciul acestui proces uriaş de producţie, astfel că nu există nicio îngrijorare în ceea ce pri­veşte această latură a războiului. Astfel se şi explică faptul de ce Berlinul ignorează ştirile pre­sei internaţionale despre o iniţia­tivă a Spaniei pentru umanizarea războiului aerian. La ministerul de externe german, se subliniază că nu se ştie nimic despre o ast­fel de iniţiativă diplomatică. De altfel, punctul de vedere german a fost clarificat pe deplin încă înainte de a se produce pretinsa iniţiativă a Spaniei. Ministerul de externe german a dovedit, prin publicaţii documentare, că războiul aerian împotriva popu­laţiei civile a fost început de An­glia nu de Germania şi înăsprit până la forma brutală de azi. De la adversari ca Anglia, Ger­mania nu poate bineînţeles aş­tepta şi cu atât mai puţin cere­ concesii în acest domeniu. Nu există, decât un singur mijloc şi acesta est» ooai'«r«it declara­ţiilor d-lui dr. Göbbels — contra­­teroarea. Ea va începe imediat ce vor exista condiţiile necesare technice, militare şi psihologice. In niciun caz, Germania nu se gândeşte de a se folosi în această chestiune de mijlocirea unui stat neutru sau a unui stat nebelige­rant. De altfel, războiul aerian nu este decât o latură a acestui răz­boi şi­ nici măcar cea decisivă, deoarece — după părerile ger­mane — decizia nu va cădea de­cât pe fronturile terestre. Cu toate că iniţiativa aparţine acum ca şi înainte puterilor Axei, este, fără îndoială, actualmente misiu­­nea adversarilor de a provoca o decizie în acest domeniu împo­triva bazei militare a Europei. Axa aşteaptă cu cel mai mare calm o astfel de decizie. La acestea contribue şi ştirile sosite azi dintr’o sursă neutră ab­solut serioasă. După aceste ştiri, între anglo-americani şi bolşevici s’a­u produs discuţii serioase des­pre furniturile de alimente. So­vietele doresc ca creditele, în­ baza convenţiei de asistenţă şi împrumut, să fie folosite aproape exclusiv pentru furnituri de ali­mente, deoarece bolşevicii n’au reuşit să înlocuiască producţia din regiunile pierdute. Se dove­deşte deci, că ocuparea, de către germani, a unor mari părţi din Rusia, în special a Ucrainei, Ru­teniei Albe şi a statelor baltice, a provocat o criză alimentară în Rusia, criză care ar urma să fie combătută prin furnituri majo­rate din partea anglo-americani­­lor. Rămâne de văzut dacă acea­sta va reuşi. In orice caz, pentru aceasta este nevoie de un tonaj de transport atât de uriaş, încât criza alimentaţiei din Rusia stânjeneşte intenţiile de invazie ale anglo-americanilor. Cercurile neutre sunt însă de părere că este imposibil ca aceste două proble­me să poată fi rezolvate în ace­­la­ş timp. Convoiu german în Oceanul înghețat de Nord. REGIMU­L I. O. V. In vastul program pe care na­ţiunea întreagă trebue să-l adu­că la îndeplinire pentru ocroti­rea invalizilor, orfanilor şi vă­duvelor de război, Statul preve­de: dreptul la pensie, indemni­tăţi şi înlesniri în acest domeniu; dreptul la o recompensă naţio­nală, constând din pământ ara­bil sau un echivalent în bani sau efecte publice; gratuităţi şi reduceri pe C. F. R.; asistenţă medicală, spitalizare şi opera­ţiuni; asistenţă socială prin mi­nisterul muncii şi sănătăţii în colaborare cu consiliul de patro­nat; institute şi centre de edu­care şi pregătire profesională şi reeducare profesională şi func­ţională a invalizilor în raport cu aptitudinile şi infirmităţile; asigurarea, existenţii urmaşilor celor căzuţi în război, creindu­­se posibilităţi de muncă produc­tivă; plasamente în funcţiuni şi profesiuni; preferinţă in exerci­tarea comerţului cu articole mo­nopolizate de Stat etc. De la 1 Septembrie 1941 şi pâ­nă la 1 Septembrie 1942, Statul a cheltuit pentru ajutorarea in­valizilor, orfanilor şi văduvelor de război 154.205.588 lei, iar de atunci această gri­je o are Eforia Ostă­şească şi a Invalizilor care a în­fiinţat colegii militare pentru orfanii de război urmând a se mai creia chiar­­în toamna ace­stui an alte asemenea colegii, cari vor totaliza un număr de 1000 de locuri pentru orfanii de război (curs primar). Atelierele unităţii moto-me-­­­canizate vor primi de asemenea­­ orfani de război în şcolile de­­ ucenici.­­ S’au distribuit apoi 166 de­­­ bite de tutun invalizilor din­ războiul actual; au fost plasaţi 714 invalizi şi văduve în dife­rite servicii;­­ s’au îndrumat 5085 de cereri la diferite auto­rităţi pentru satisfacerea lor; s’au prevăzut fondurile necesare pentru tratamentul gratuit în spitale şi se lucrează la organi­zarea unui depozit central de medicamente, etc. Sunt începuturile unei activi­tăţi care trebue adusă la înde­plinire cu toată tragerea de ini­mă, cu toată frăţeasca dragoste a solidarităţii româneşti, gân­­dindu-ne mereu că bazele con­tinuităţii unui neam sunt con­struite pe această permanentă cinstire a tuturor celor cari au pus iubirea de ţară mai presus de orice. TRADIŢIILE NOASTRE OSTĂŞEŞTI Ziua eroilor a fost prilej de reculegere şi de închinare pen­tru poporul român în memoria ostaşilor căzuţi în acest crâncen răsboiu, ca şi a ostaşilor căzuţi în toate războaiele purtate dealun­­gul veacurilor spre a ne apăra moşia şi legea strămoşească. Pentru necunos’cători, — cari nu trebuesc căutaţi numai din­colo de graniţele ţării —faptele de arme săvârşite­ de ostaşul’ro­mân în războiul din Răsărit au fost o uimire, o revelaţie. Iar când ele s’au repetat cu regula­ritatea şi în cadenţa care indică pe luptătorul de rasă, atunci a început să se vorbească de „în­suşirile ostăşeşti" ale poporului român, de eroismul lui înăscut. Avântul lui la atac, rezistenţa şi îndârjirea lui în apărare, sunt moşteniri ■ mstăşeşti, pornind de la geto-daci şi­­romani, pe care le-a păstrat împreună cu termenii mi­litari, cu ordinea şi organizaţia ostăşească din epocile respective, însuşi cuvântul oaste vine de la latinescul hostis, iar oastea era împărţită în cete (coetus), cetele în mâini (manus). Apoi cuvinte ca armă (arma), a lupta (lucrare), arc (arcus), coardă (corda), să­geată (sagitta), spată (spatha), scut (scutum), secure (securis), măciucă (matteuca), fuste (fustis), denotă nu numai originea lor la­tină, dar şi sistemul or­dinei şi organizaţiei militare romane, care a trecut şi la români încă din vremea zămislirii lor ca po­por aparte. Adevărul e că limba şi mai ales elementele folclorului românesc din colinde şi balade reprezintă un tezaur de documen­tare istorică deosebit de preţios pentru lămurirea şi eventual, re­constituirea epocelor obscure care au precedat întemeerea ţă­rilor româneşti. „Schema construită astfel cu ajutorul vechilor cuvinte latine — spune unul din istoriografii noştri — se preface acum în i­­coană vie cu ajutorul mărturiilor ce descoperim în producţiile i­­maginaţiei şi tradiţiei poporului; ele descriu stări de spirit, datini şi arme din felurite epoci". Atât de adevărat e lucrul a­­cesta, încât din balade şi colin­de se poate deduce — după fe­lul armelor folosite de Feţi- Frumoşi şi diferiţi eroi, cum şi din alte elemente topografice, toponimice, etc. — nu numai e­­poca din care datează aceste cre­­aţiuni, dar şi aria de vitejie şi de expansiune teritorială a popo­rului român, cuprinsă din cele mai vechi timpuri între munţii Maramureşului, Nistru, Marea Neagră, până la Adriatica şi ma­rea Egee. La aceste mărturii de limbă şi folklor se adaugă isvoarele străi­ne, în care găsim menţiuni foar­te caracteristice despre existenţa şi vitejia poporului român. Do­cumentele istoriei bizantine vor­besc de rolul vlahilor în oastea imperiului roman de răsărit, iar cronicele ungureşti din sec. XI şi XII vorbesc de oştirea de călă­raşi adusă, de Gelu, ducele Bla­­chilor (Vlahilor) din Transilva­ni­a pe la 904, ca să întâmpine hoardele lui Tuhutum. Apoi, poema germană a Nibe­­lungilor datând din sec. XII po­meneşte de „ducele'Ramune diin Ţara Vlahilor", cu 700 de buni călăreţi „iuţi ca pasărea în sbor‘. (Cf. N. Drăganu: Românii, în veac. IX—XIV şi N. Iorga, Ist. Rom. III, citaţi de d. N. A. Con­­stantinescu în lucrarea sa: For­­marea vitejilor la români 1942). Documente greceşti şi bizantin ne vorbesc de lupta lui Vladi­­strat „domnul Vlahiei," care atacă Atena cu oastea lui de călăraşi şi pedestraşi, arătând că „Vlahii din Elada" aveau principatul lor autonom în Tesalia, condus de şefi naţionali ca Niculiţă, Beri­­voi, etc. încă din sec. X, în timp ce alte documente vorbesc de Vlahii dela Marea Neagră şi de Vlahii dela Nistru de sus, tot îr­ legătură cu luptele şi rolul lor ostăşesc. Aceste tradiţii de ostaşi şi de viteji au culminat mai târziu în luptele lui Ştefan cel Mare în Moldova şi Mihai Viteazul în Muntenia. Testimonii impresio­nante despre vestiţii roşiori ai lui Mihai Viteazul sunt păstrate până azi în costumele răzeşilor din unele părţi ale Râmnicului Sărat şi Buzăului, cari, până îrt zilele noastre păstrează banda roşie, împodobită la umeri, pe mâneci şi peste piept cu găetane negre. Iată, în scurt, unde trebue cău­­tată sorgintea însuşirilor ostă­şeşti ale vânătorilor, dorobanţilor şi călăraşilor români de azi, va­lorificate cu o strălucire fără seamăn pe fronturile fără hotar, ale Răsăritului. H.­r. VIOLENŢA CELUI DE AL TREILEA ATAC AL AVIAŢIEI GERMANE UZINEI „MOLOTOV“ CONTRA Berlin, 7 (Rador). — Se dau următoarele amănunte cu pri­vire la situaţia de pe frontul de răsărit: Cel de al treilea atac contra uzinei de tancuri „Molotov” şi contra altor obiective industriale din oraşul Gorki, date în cursul nopţii trecute, a fost — dacă e posibil — şi mai violent decât primele două. Arma aeriană germană a tri­mis din nou mai multe sute de bombardiere în acest raid înde­părtat, care din zori şi până noaptea târziu au atacat din dife­rite direcţii şi mereu de la alte înălţimi, obiectivele alese. Când primul val a trecut zona de protecţie a Moscovei spre est, el a putut să se orienteze după marile incendii provocate la Gorki de atacul precedent şi care continuau să ardă cu furie. Spre deosebire de cele două nopţi precedente, de astădată aproape că nu s’a putut vorbi de o apărare serioasă. Fără a fi oprite, toate grupele de avioane de asalt germane au putut să-şi atingă obiectivele fixate şi să-şi arunce bombele distrugătoare pe terenul uzinei de tancuri ca şi asupra instalaţiilor industriale dela periferia apropiată şi înde­părtată a oraşului Gorki. Au fost aruncate şi de astădată 500 de tone de bombe explosive şi peste 100.000 de bombe incen­diare. Efectul distrugător al bombelor a fost mărit la insta­laţiile uzinelor printr’un mare număr de explozii violente şi prin numeroasele incendii care s’au întins foarte repede. După povestirea unui echipaj care a zburat cu valul al treilea de atac, la sosire mai mult de jumătate din instalaţiile uzinei erau o mare de flăcări. Dela re­zervoarele de petrol incendiate prin atacuri razante, focul s’a întins cu repeziciune în toate părţile, aşa că toate încercările de­ a-1 localiza au rămas zadar­nice. Este probabil că au fost distru­se în mare parte şi întreprinde­rile industriale din jurul locali­tăţii Gorki, care fuseseră ata­cate pentru întâia oară în noap­tea trecută. In general, atacurile aeriene date la Gorki în trei nopţi con­secutive pot fi considerate ca lo­vitura cea mai grea primită de industria de război bolşevică din teritoriile ce le-au mai rămas So­vietelor î­n Rusia Europeană. Din cele 1000 de bombardiere care au luat parte la aceste atacuri, nu­­mai 2 nu s-au înapoiat. PRIMEJDIA SUBMARINĂ N’A FOST ÎNLĂTURATĂ Berlin, 7 (Rador)Acum câteva zile lumea a aflat cifra lunară a construcţiilor navale nord-ameri­­cane care a fost de 1.782.000 tone nord-americane sau tone brutto pentru luna Mai 1943. Cum era de aşteptat, agenţia ,,Reuter” a dat această informa­ţie. Ori, ofiţerul de la amiralitatea britanică, ataşat pe lângă agenţia „Reuter” pentru chestiunile de a­­ceastă natură, a confundat tonele de încărcare cu tonele brutto, pen­tru a declara apoi că nouile con­strucţii s’ar cifra pentru luna Mai la 1.350.000 tone brutto. Diferenţa intre aceste două cifre este de 432.000. Ea corespunde datelor din comunicatul militar german din 2 iunie 1943. Este vorba deci, într’adevăr, de tone de încărcare, reprezentând deplasarea globală a vaselor scu­fundate de forţele germane. I In ce priveşte puterile din Pac- I tul Tripartit, ele au scufundat, după cum se anunţă, în total 651.000 tone de încărcare, adică 1.276.000 tone brutto. Dacă cifrele de construcţii na­vale date de inamic ar trebui să fie exacte, excedentul de tonaj construit a trebuit să se exprime nu prin 1.325.000 tone brutto, ci numai prin 506.000 sau 337.000 tone de încărcare. Specialiştii anglo-americani pre­zintă de câtăva vreme primejdia submarină ca îndepărtată într-o măsură din ce în ce mai mare, fapt care îngădue pentru prima dată să se estimeze retrospectiv cât timp le-ar trebui aliaţilor pentu a înlocui tonajul scufundat plecându-se de la cifrele actuale ce pot fi considerate ca mici. Dacă anglo-americanii sunt cre­ditaţi cu mijlocie lunară de 350.000 de tone de încărcare in loc de 337.000, reprezentând excedentul lunar, fără a uita totuşi că, după­­ însuşi d. Alexander, bilanţul din luna Martie trecut a fost cam de 1.200.000, atunci aliaţilor le-ar tre­bui pentru a recupera cele 31 mil. 900.000 mii tone de încărcare pier­ ,­dute, o perioadă de aproape 100 de luni sau opt ani. Se va putea deci da dreptate marelui amiral Doenitz când el a­­firmă ca pierderile globale, iar nu scufundările lunare, sunt cele care joacă un rol decisiv. In prezenta acestor perspective puţin încurajatoare pentru aliaţi, ar fi bine să se reamintească cu­vintele d-lui dr. Goebbels, spu­nând că nici in Statele Unite suc­cesele nu sunt infinite. A Atacuri sovietice respinse pe frontul Cubanului Berlin, 7 (Rador). — Cu excep­ţia câtorva atacuri sovietice mai slabe, date la capul de pod de pe Cuban, la vest de Viasma şi la sud de lacul Ilmon — atacuri zădăr­nicite fără greutate după distru­gerea a 13 tancuri — a fost linişte pe toată întinderea frontului de răsărit. In regiunea Kursk, au fost din nou observate transporturi şi miş­cări de marş mai importante ale­­ bolşevicilor, care sunt poate în le­gătură cu grelele pierderi suferite de armatele sovietice din Caucaz în ultimele 2 luni. In schimb, ziua de eri a purtat pecetea unei impresionante activi­tăţi a formaţiunilor aeriene ger­mane, în colaborare cu forţele ae­riene ale aliaţilor europeni. Aviaţia de vânătoare germano­­slovacă a întâmpinat şi atacat, deasupra deltei Cuhanuilui, o pu­ternică formaţiune de avioane „Stormovik”, care venise să atace spatele frontului german din pe­ninsula Tamafi. Au fost doborîte în această întâlnire 16 avioane so­vietice, iar alte 3 au fost silite să ateriseze, în timp ce restul s-au retras fără a-şi mai arunca bom­­bele. Bombardiere rapide şi avioane de asalt germane au scufundat 3 vedete şi 2 contratorpiloare sovie­tice în spaţiul maritim din largul portului Ghelengik. Cu un succes deosebit, puternice formaţiuni de avioane „Stuka’1, precum şi formaţiuni de avioane de asalt şi distrugere, s’au consa­crat zi şi noapte luptei împotriva transporturilor bolşevice pe căile ferate şi pe şosele. Cu prilejul unui atac dat contra unei importante gări de triaj din regiunea Kursk, un tren cu muniţii a sărit în aer, clădirile din staţie au ars, iar ma­cazurile au fost distruse prin lo­vituri în plin. Pe o porţiune de cale ferata care duce la Staro­­bielsk, escadrile de avioane „Stu­ka” au distrus 2 trenuri supraîn­cărcate. Aviatorii de asalt au imobilizat 8 locomotive atacându-le cu armele de bord. Mai multe rezervoare de petrol au fost incendiate în aceeaşi regiune. Deasemenea au fost ni­micite, printr’un foc iute şi bine țintit, mai multe depozite cu ma­terial de război. AVIAȚIA JAPONEZĂ A ATACAT OBIECTIVELE MILITARE DIN CIUNGKING­ dustriale din capitala Chinei di­zidente, pricinuind distrugeri mari. Deosebit de greu lovită a fost zona Liang Shay Shan de la nord-estul orașului. Câteva avioane de vânătoare chineze, care încercau să împie­dice atacul japonez, au fost de­­asupra cartierelor militare şi in- ' borîte. Bangkok,, 7 (Rador). — Cores­pondentul agenţiei „Ştefani” transmite: Aviaţia japoneză a dat eri un atac masiv contra obiectivelor militare din Chungking. In mai multe valuri, bombar­dierele japoneze au aruncat bombe brizante și incendiare In drum spre capul de pod Cuban. Un soldat român ajută camaradului său germanni să-și ajusteze centura de salvare (PR, OKW.)

Next