Universul - Capitala, iulie 1943 (Anul 60, nr. 176-206)

1943-07-01 / nr. 176

Economice­­ F­inanciare Industria românească de pielărie in Europa viitoare de dr. EUGEN HAJIEGANU Deşi războiul este în plină evo­luţie şi scadenţa lui nu poate fi prevăzut«, totuşi de pe acum economiştii din ambele tabere în luptă se arată preocupaţi de Pro­blema organizării vieţii econo­mice şi industriale în cadrul Eu­ropei de mâine, revenită la un climat de pace. Şi la noi aceste probleme cons­tituie un subiect, asupra căruia cercurile economice s’au aplecat cu tot mai mult interes, cercetând cu deosebire perspectivele vii­toare ale industriei româneşti, în­­tr’o Europă organizată ca o uni­tate economică. Ne vom opri deocamdată nu­mai asupra industriei româneşti de pielărie şi încălţăminte, indus­trie ancorată adânc în economia agrară a ţării de unde îşi procură cea mai mare parte (88,8%) din materiile prime trebuincioase. Legătura între agricultură şi industria pielăriei este atât de strânsă, iar rolul acestei industrii în valorificarea muncii populaţiei rurale este atât de important, încât putem afirma că dacă nu am fi avut o industrie a pielăriei, ea ar fi trebuit creată în cadrul mă­surilor de ridicare a agriculturii, aşa cum se creiază astăzi indu­strii pentru valorificarea laptelui, fructelor sau plantelor textile. Se discută în momentul de faţă mijloacele de îmbunătăţire a vieţii ţăranului nostru, şi toţi economiştii sunt de acord în a recomanda, între altele, intensi­ficarea creşterii vitelor, măsură care ar asigura populaţiei rurale o importantă sursă de venituri. In acelaş timp se arată că la noi se consumă prea puţină carne: 5,3 kg­. carne de vacă pe cap de locuitor şi pe an, faţă de 25,6 kg. în U. S. A., 22,5 kg. în Anglia, 19,6 kg. în Germania, 20,4 kg. în Franţa etc. Cât priveşte consu­mul de carne de porc, acesta este la noi în medie de 11 kg. pe cap de locuitor şi pe an, faţă de 50 kg. în U. S. A., 22,5 în Anglia, 30,6 kg. în Germania, etc. Doi cercetători germani, d-nii L. Fensch şi O. Thiel, într’o lu­crare privitoare la ţara noastră, au arătat că, pentru ca populaţia să se hrănească normal, consu­mul de carne ar trebui sporit la cel puţin 22 kg. pe an şi pe cap de locuitor, ceea ce ar necesita un consum în plus de cca. 10.000 tone greutate vie, echivalând cu 100.000 bovine (dacă ar fi vorba numai de carne de bou), 500.000 de porcine (dacă ar fi­ vorba nu­mai de carne de porc) sau 5 mi­lioane pi adulte. Nu poate fi îndoială că după războiu, când problema ridicării standardului de viaţă al popu­laţiei rurale îşi va găsi mai uşor căile de realizare, chestiunea in­tensificării creşterii vitelor va intra pe făgaşul faptelor împli­nite, iar rezultatul va fi şi o spo­rire a consumului intern de car­ne. Se vor creia astfel mari dis­ponibilităţi de piei, cari vor în­lesni aprovizionarea industriei de pielărie. De altfel, în acţiunea de inten­sificare a creşterii vitelor, va tre­bui să se acorde o atenţiune deo­sebită speciilor de animale ale căror piei constituie un material de calitate pentru tăbăcării. Este locul să arătăm că în vre­murile normale industria noas­tră de pielărie îşi procura din ţară cca. 85% din cantităţile de piei eru­te trebuincioase, impor­tând restul. Fără îndoială că in­tensificarea consumului de carne va permite acoperirea în măsură și mai mare a nevoilor tăbăcării­­lor. De fapt, problema s’ar putea pune — și ar trebui să fie pusă — și invers, în sensul că nu aprovi­zionarea tăbăcăriilor să depindă de ritmul tăierilor de vite, ci a­­cestea să fie puse în concordanță cu nevoile industriei­ de pielărie. Cu alte cuvinte, în­ măsura în care stocul de vite îngăduie și va îngădui, tăierile de vite să fie intensificate în raport cu nevoile de piei ale industriei de pielărie. Cu atât mai bine dacă interesele acestei industrii coincid cu im­perativul ridicării standardului de viaţă al populaţiei. Problema tanantelor poate fi deasemenea privită cu optimism în cadrul perspectivelor de după războiu. Astăzi suntem tributari străi­nătăţii cu 85—90% din cantită­ţile de tanante consumate de in­dustria indigenă. Desigur că în acest domeniu nu poate fi vorba despre o independenţă deplină — după cum nu există ţară in­dustrială din Europa care să fi realizat o asemenea independen­ţă — totuşi avem mari posibili­tăţi care ar putea fi valorificate. După cum am mai scris cu alt prilej, s-ar putea înfiinţa în ţară o fabrică de extracte de stejar, a cărei producţie ar putea fi de cca. 5000 de tone extracte, repre­zentând cca. 60% din nevoile consumului intern, înainte de războiul actual. Pe de altă parte, prin utili­­rea Coajei de stejar şi de molid, a colţanilor, a scumpiei (sumah), nevoile de import pot fi redus® la un minimum care va fi uşor acoperit, atunci când transpor­turile internaţionale vor reveni la normal.­­ Ceea ce deschide însă indus­triei noastre de pielărie perspec­tive din cele mai favorabile, este posibilitatea de absorbţie a pieţii interne. După cum a arătat d- dr. Er­nest Ene într-o lucrare publicată anul trecut, consumul de încăl­ţăminte fabricată mecanic a fost, în­ainte de războiul actual, de cca. 2.600.000 perechi, la o popu­laţie de 20 milioane locuitori. A­­ceasta este o cantitate cu totul neînsemnată, ţinând seamă că normal ar fi trebuit să revină cel puţin o pereche de încălţă­minte pe cap de locuitor. Ţinând seamă de faptul că după război puterea de cumpă­rare a populaţiei rurale va spori mult, iar standardul de viaţă se va ameliora, este de prevăzut că şi consumul de încălţăminte va creşte. Posibilităţile de extindere a consumului de încălţăminte sunt evaluate de d. dr. Ernest Ene la cca. 20 milioane perechi (pentru o populaţie de 17 milioane su­flete, adică fără Transilvania de Nord). Desigur că satisfacerea unui consum atât de mare de încălţă­minte implică reorganizarea com­pletă a vntregei industrii de pie­lărie. Utilajul fabricilor existente va trebui reînoit şi completat, iar în afară de acestea vor trebui în­fiinţate şi noi unităţi de produc­ţie. Pentru a se putea pregăti însă pentru sarcina lor viitoare, fa­bricile de pielărie şi încălţăminte au nevoe de considerabile fon­duri de investiţie. O parte din aceste fonduri ar putea fi procu­rate prin amortizări, însă o poli­tică sănătoasă de amortizări massive nu poate fi practicată de întreprinderi, din cauza regimu­lui fiscal actual. Se cuvine, de aceea, ca statul să înlesnească sarcina viitoare a industriei de pielărie, aplicând de pe acum un regim care să îngăduie, ,la tim­pul său, înlocuirea și completa-­ rea utilajului industrial, uzat la maximum din cauza eforturilor la care este supus astăzi. De ase­menea regimul vamal în ce pri­veşte importul de maşini şi in­­stalaţiuni, precum şi de materii prime, va trebui revizuit, pentru a se realiza degrevările cerute de multă vreme de industriaşi. De partea lor, industriaşii vor trebui să mărească eforturile, pentru a realiza o producţie ief­tină şi superioară calitativ spre a putea înfrunta concurenţa pro­duselor străine de pielărie, care fără îndoială, după război, vor pătrunde cu mai multă înlesnire pe piaţa internă. MUSCA STRECHE ŞI PAGUBELE CE LE PRODUCE Cu venirea verii „musca stre­che” apare regulat în unele părţi ale ţării. Musca aceasta nu trăe­­şte decât câteva zile în care timp depune ouăle pe părul de sub burta şi de pe picioarele anima­lului. In timpul acestei vieţi scurte musca fiu se hrăneşte nici nu înţeapă animalul, în schimb prin bâzâitul ei supărător sperie şi nelinişteşte vitele bovine afla­te la păşune sau în alte locuri. După 5-6 zile din aceste ouă ies nişte viermuşori care din cau­za mâncărimei ce produc sunt linşi şi înghiţiţi, de unde apoi străbat ţesuturile şi sufe­rind mai multe schimbări, a­­jung să se cuibărească sub pie­lea de pe spinare şi şalele ani­malului, odată cu începerea pri­măverii următoare. Apariţia coşurilor sub pielea din acele părţi sunt semnele îm­bolnăvirii vitelor de aceşti viermi (hypoderme). In aceste coşuri viermii des­­voltându-se, găuresc pielea şi ieşind, cad pe pământ sau în iarbă pentru ca după 20—30 zile să iese din fiecare câte o muscă streche. Aceşti viermi fac ca animalul atins să slăbească, iar pielea găurindu-se să piardă din va­loarea ei, producând­ astfel o mare pagubă în industria pie­lăriei. , , Combaterea acestei muşte sa legiferat şi la noi în ţară obli­gând pe proprietarii de vite sau pe deţinătorii sub orice formă să nu trimită vitele­­ purtătoare de hypoderme (coşuri ale pielei) la păşune, târguri, etc. şi să le tra­­teze întrebuinţându-se substan­ţele recomandate de medicul ve­terinar pentru omorîrea viermi­lor in coşurile pielei sau scoa­terea lor din coşuri prin stoar­cere.­­ Proprietarii animalelor au deci tot interesul să distrugă aceşti viermi, căci numai astfel numă­rul muştelor se va împuţina iar pagubele pe care această muscă le cauzează se vor reduce sim­țitor sau complet. Industria elveţiană de mătase în primul trimestru 1943 St. Gali, 28. — Anul 1943 nu a început tot aşa bine ca anul precedent. Războaiele au lucrat, dar s’a resimţit lipsa de materii prime. Piaţa elveţiană este calmă. Piaţa străină este satisfăcătoare în sensul că sunt multe comenzi, dar greutăți de tot felul stânje­nesc exportul. Situaţia industriei elveţiene de ceasornicărie în primul tri­mestru 1943 Geneva, 28. — Activitatea a fost foarte intensă. Totuşi, orele suplimentare la cari s’a recurs în unele traini ale ramurilor anexe, au tendinţa să dispară; o singură firmă pare să fi făcut uz de acestea în ultimul timp. Ici şi colo se semnalează un oarecare şomaj şi se poate observa că unele întreprinderi, destul de impor­tante prin efectivul lor de lu­crători, nu împlinesc integral gra­idul de 48 de ore. Greutăţile care se ivesc din cauza blocării şi a contra-blocării sunt din nenoro­cire constante. Perspectivele de activitate sunt din ce în ce mai nesigure cu toate că în ramurile anexe comenzile existente mai pot asigura pe câteva luni de lu­cru personalului. La 1 Martie 1943 a intrat în vigoare un nou sistem de spo­ruri de scumpete. UNIVERSULAnul al 60-lea Nr. 176 Joi 1 Iulie 1943 Trei praşile la porumb In Monitorul oficial No. 136 din 15 iunie, s-a publicat decizia mi­nistrului agriculturii, prin care se impune, pe bază de sancţiuni, o­­bligativitatea pentru cultivatorii de pământ să execute trei pra­şile la porumb. Această măsură e cât se poate de bine venită, căci nu este ope­raţie de cultură, care ca minimul de muncă şi capital să dea rezul­tate mai pozitive. O praşilă mai mult e echivalen­tă cu o mai mare şi mai sigură producţie, căci prin această pra­şilă făcută la timp se stârpesc buruienele, să favorizează pietri­ficarea şi se suprimă tasarea, care este cauza principală a uscă­­rei pământului. Pentru aceasta trebue însă că aceste trei praşile să fie făcute în momentul oportun, mai îna­­­inte ca plantele să fie prea des­­voltate, când prin umbra lor în­­pedecă tasarea şi desvoltarea bu­­ruenilor, fără de care a treia pra­şilă, dacă se dă prea târziu, în timpul căldurilor mari şi pe se­cetă, poate fi dăunătoare. _ Ori locuitorul nostru plugar, din faptul că samănă porumbul târziu şi mai cu seamă că nu în­ţelege să prăşească fără­ a face muşuroi muşuroeşte: răsăriţa, pe­penii, fasoleai, bobul, mazărea, bostanii, etc.). Nu ese la prăşit decât atunci când plantele de porumb sunt puternic desvoltate, aşa ca să le poată muşuroi. De unde la 23 iunie mai este încă porumb neprăşit şi prasa a doua n’a început cu femei la locuitori. Aşa că se pune întrebarea: când aceşti plugari vor prăşi a treia oară porumbul şi ce folos le va da această prasă ? Muşuroi la prima, la a doua şi la a treia prasă, aşa că după a­­ceste neraţionale operaţiuni cul­turale, plantele se vor găsi în vârful unei piramizi, menite să mărească suprafaţa de evapo­rare şi să împiedice pătrunderea umezelei la rădăcini. In rezumat şi din cauza întâr­­zierei nici unul la 10.000 locuitori din părţile locului, nu vor da a treia praşilă la porumb. Dintâi prăsesc răsărita numai odată, căci au decretat că n’are nevoie de mai multe şi cu toate sancţiunile ce nu se pot aplica pe întreaga ţară, nu vor prăşi a treia oară porumbul, căci ştiu câtă pro­pagandă fac pentru a hotărî pe locuitori să prăşească porumbul de trei ori, fără muşuroi şi ce sla­be rezultate am obţinut. Aşa că problema celor trei praşile rămâ­ne deschisă, după cum deschisă rămâne gunoirea pământului, căci cu toată propaganda, agricul­torii locali continuă să svârle gunoiul la râpă, sau să-l depuie la platforma comunală de unde nu-l mai ridică. Omul nostru puţin exigent, crede în primă linie în ploaie şi de câte ori nu plouă scoate sfân­ta, sfânta, care de foarte multe ori ne ascultă durerile. Cu o ploaie se salvează ceva şi acest ceva nu cere mari sforţări şi nu cere o praşilă mai mult. NICU I. JUVARA Aprovizionarea in Turcia In legislaţia excepţională, im­pusă de condiţiunile războiului, Turcia s’a inspirat din nevoile şi realităţile sale speciale. In domeniul alimentar, a in­trodus cartele, însă numai în cele patru mari oraşe: Ankara, Adrianopol, Istanlanl şi Smirna. In restul ţării pâinea se vinde liber,­­ fiind albă ca şi înainte. Preţul oficial pentru cartelă re­vine la 22 lei particularilor pen­tru pâinea de 300 gr. şi la 12 lei pentru funcţionari. Chiar in oraşele cu regim ra­ţionalizat se poate cumpăra în afară de cartele orice cantităţi, însă la preţul de cost de 60 lei. Din recolta de grâu statuii şi-a rezervat un procent de 20%, re­stul a fost lăsat producătorilor ca să-l vândă la libera tran­zacţie. In privinţa îmbrăcămintei, cu toate că se găsesc stofe de lână pură atât indigene cât şi străine, din cele mai căutate, statul turc s’a îngrijit ca funcţionarii săi să nu sufere de pe urma situaţiei excepţionale.­­ In acest scop fiecare din func­ţionarii statului, dela omul de MINISTERUL MUNCII Serv. Arhitecturii Pubficaţiune Nr. 25734 din 23 iunie 1943 In ziua de 10 Iulie a. c. orele 10, va avea loc la Minister Str. Tho­mas Masaryk Nr. 25 et. I, licitaţie publică pentru darea in execuţie a lucrărilor de reparation­ la in­stalaţiile tehnice de la căminul de ucenici din Vaslui. Valoarea lucrării se ridică la sum­a de lei 1.750.000. Termenul de predare 60 (şase zeci) de zile de la contractare Aceiaş zi orele 11, tot la Minis­ter, licitaţie publică pentru darea în execuţie a lucrărilor de repara­­ţiuni interioare la căminul de uce­nici din Bucureşti „Otţor”. Valoarea lucrării se ridică la suma de lei 4.000.000. Termenul de predare 75 zile, de la contractare. Aceiaşi zi, la orele 10, la Ins­pectoratul Muncii Brăila, licitaţie publică pentru darea în execuţie a mobilierului lemnos necesar Cămi­nului de Ucenici din Brăila Str. Cuza-Vodă Nr. 51. Valoarea lucrării se ridică la suli­ă de lei 1.249.850.­ Termen de predare 60 (şasezeci) zile de la contractare. Aceiaşi zi, la orele 10, la Inspec­toratul muncii Craiova, licitaţie publică pentru darea în execuţie a mobilierului lemnos necesar cursu­lui profesional de ucenici din Cra­iova. Valoarea lucrării se ridică la suma de lei 4.950.000. Termenul de predare 80 (opt­zeci) zile dela contractare. Licitaţiile se vor ţine in confor­mitate cu dispoziţiunile I.D.R. Nr. 1069/1938, Legea C. P. şi cu dispo­­ziţiunile legilor în vigoare. Oferte condiţionate nu se admit. Garanţia provizorie de 5% asupra valorii lucrărilor se va depune la Cassa de Depuneri sau la o Admi­nistraţie Financiară din ţară, după adjudecare, la facerea contractu­lui garanţia se va majora la 10%. Devizele, planurile şi cartele de sarcini se pot consulta la Serv. Arhitecturii Str. Al. Don­ici et. III între orele 12—14, în zilele de lucru. La inspectoratele respective pen­tru provincie, p. Ministru (ss) Dr. Sergiu I. Băcescu Director, Arhitect şef. (ss) T. Ciulii 8709 servi­ciu până la secretarul ge­neral, primeşte pentru el şi pen­tru membrii familiei câte două costume gratuit, precum şi în­călţămintea şi rufăria necesară. Pentru toate categoriile de func­ţionari stofa este aceeaşi sub ra­portul calităţii. Această măsură s’a luat pentru că nu s’au mărit salariile. In multe fabrici s’au creiat cantine şi servicii de asistenţă şi aprovizionare, duipă concepţia cea mai modernă, încât dela di­rector şi până la ultimul lucră­tor, iau masa comună. MINISTERUL APARARII NAȚIONALE Direcţiunea Superioară Sanitară Direcţia Medicală Publicațiune Nr. 54.122 din 28 Iunie 1943 ^ Se aduce la cunoştința generală ca Direcţiunea Medicală din M. A. N. Direcţia Superioară Sanitară va tine în ziua de 22 Iulie 1943 orele 9 dimineaţa licitaţie publică pen­tru aprovizionarea cu: medica­mente, reactivi şi ambalaje —pre­văzute în tabelele anexate la caie­tul de sarcini respectiv. Licitaţia se va ţine conform Legei Contab. Publice cu modifi­cările ce i s’au adus şi vor fi ad­mişi numai­­furnizorii Arieni, m• cari vor prezenta acte cu care să­­ dovedească că prin felul întreprin- I derii ce au, corespund obiectului­­ furniturii.­­ Ofertele vor fi întocmite con­f form modelului caietului de sar­­­­cini şi vor fi însoţite de o garan­ţie provizorie de 5%, din valoarea furniturei oferită, depusă în reci­­pisa Cassel de Depuneri, recipisă care se va depune cu plic separat odată cu oferta. Caietul de sarcini, cu toate con­­diţiunile de detaliu şi tabele de ceia ce este necesar a se aprovi­ziona şi termenul de livrare se pot vedea in orice zi de lucru între orele 12.30-13.30 in Camera de in­formaţii a M. A. N. din Bucureşti Piaţa Valter Mărăcineanu — unde va avea loc şi licitaţia, — la dele­gatul Direcţiunei Superioare Sani­tare. Supra oferte nu se admit. Ofertele condiţionate vor fi res­pinse. Adjudecatarii licitaţiei, vor su­porta costul publicaţiilor. Directorul Direcţiei Medicale, Medic General Dr. N. Oprescu Şeful Serv. Administrativ, Int. Colonel V. Antonescu 8711 •+♦♦♦»♦♦♦*♦♦4♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦» ROMANIA MINISTERUL JUSTIŢIEI COMISIUNEA PENTRU CON­STATAREA CONDIŢIUNILOR DE NATURALIZARE ŞI RE­CUNOAŞTERE Dos. Nr. 5087/Nat./1909 D-l Anton Rudolf Draişu, do­miciliat în Galaţi,­ str. Sergent Mihăilescu Stan nr. 2, a făcut cerere acestui Minister pentru a i se acorda cetăţenia română. Prin cerere petiţionarul arată că este supus german, de pro­fesiune meseriaş, născut în Ga­laţi la data de 5 Martie 1902, de­­ religiune catolică.­­ Conform art. 19 din legea pri­vitoare la dobândirea şi pierde­rea naţionalităţii române, se pu­blică aceasta spre ştiinţa acelo­ra care ar voi să facă întâmpi­nare, potrivit dispoziţiunilor art. 20 din zisa lege. 9 mtrmf­ nTO • f»­utT După amiază spectacolele încep la 3,5,7, 9,15 ! AZI: UN SPECTACOL IREZISTIBIL LA: Jurnal Nou Nr. 7« Reprezentaţiile Încep la orele 3-5-7-* seara AZI PREMIERA LA: mtm Cinema SPLENDID Rulează filmul 'itia: Jurnal Nou Nr. 7» , ,, Reprezentaţiile Încep la 3-5-7-» seara CETĂŢENI! Grăbiţi-vă ultimele zile Comedia la care se râde 2 ore cu lucrăml Părinţi! I, FEMINA Pat şi Patachon In comedia HOHOTE Dl RAS HAMLET şl OFELIA Mon. Patria Film. Repr. la 3,5,7 şi 9 seara Dan Demetrescu - Titl Botez - Gh. Trestian Florica Trestian şi I. Antonescu - Cărăbuş, joacă în fiecare seară la orele 5, 7 şi 9 la Calea Moşilor 290 VERDICTUL cu Harry Baur In programul viitor: FRA DIAVOLO ODEON NotaZERO laPURTARE str. ii iunie 75 cu Vittorio de Sica - Vera Bergman Azi la „REGAIN N ăluca Mărilor“ ULMUL EROISMULUI ŞI SAC­RIFICIULUI MARINARILOR­­ ITALIENI O premieră în adevăr excepţio­nală, mai ales prin natura su­biectului extras în întregime din actualul război aeronaval din Me­­diterană. Acţiunea se petrece pe una din acele mici insule din su­dul Italiei pe care poate chiar o atacă astăzi forţele britanice sau poate au şi ocupat-o deja. În­frângând în cele din urmă le­gendara rezistenţă eroică a unei mici garnizoane de o sută de oa­meni. Filmul a fost realizat şi pus la punct cu colaborarea marinei regale de război italiene, din ca­drul căreia de altfel a fost extras şi scenariul. O melancolică şi neaşteptată idilă de dragoste între un sublo­cotenent de marină şi o fată în­Rtf*.: HANSEN Spectacol»!« încep la: 3-5-7-9 Casta deschisă dela 10 dim. Spectacolele încep la orele 3, 5, 7, 9.— Telefon 2.12.09 PROGRAMUL CEA MAI RECENTA CREATIE A MAREI VEDETE aiidti VAUI MINUNATUL fi LM /STASERA MENTE Ot KUOVO/ tts.„ GXjQÜI 11REMBRANDT Su«« colosal „ „ — m PRBSRBHUL VIITOR IU la cea mai grandioasă transpunere pe ecran! LUCREZZVA BORGSA cu ISA POLA și CARLO NINCHI »♦♦şş»»4sss ♦♦»»♦■»♦♦♦♦♦♦ ♦ s » » Sala fi Grădina Clara Calamai Erminio Spalla AIDA ISPITELE TINERETII Cai. Rahovei 151 Trupa de revistă Geo Măicănescu-Bibo Mărculescu ’TJIűFuaj ^ f «READER % *7flaSIúno­mm „wiunnnm«"1® 99 spăimântată de atacurile nocturne ale Inamicului asupra micului o­­răşel în care locueşte împreună cu frăţiorul ei, complectează at­mosfera filmului cu o notă roman­tică făcând-o şi mai îndueşătoare. Interpretat de Andrea Cecchi şi Vera Bergmann in rolurile prime şi sprijinindu-şi regia exclusiv pe fapte din zilele noastre „Nălu­ca Mărilor’’ este una din cele mai emoţionante şi mai reuşite înfăp­tuiri a cinematografiei italiene de război şi Înainte de toate un do­cument aproape autentic al sacri­ficiului şi eroismului fraţilor şi aliaţilor noştri din antica penin­sulă­ G. B. 1105 CONTINUAREA MARELUI SUCCES R­d. Paras­it Gel m­ai !wrventurl m­arutor^ PENTRU INIMILE CARITABILE In comuna Glodeni (Gorj) lo­­­cueşte Gheorghe I. Popescu, in­firm de ambele mâini, fără nici un ajutor împreună cu soţia şi doi copii mici. Roagă inimile mi-­­ loase să-i vină în ajutor. — In str. Morilor 82 se sbate în mizerie tânărul Lulu Negre­­scu. Bolnav de mai multă vre­me, rămas de pe urma bolii cu un defect ce-i face impropriu serviciului, deşi absolvent de gimnaziu, el roagă pe cei buni să-l ajute, fie cu alimente, bani sau vreun costum de haine mai uzat. Opera comra a lui Domacrii Domnii abonaţi sunt ru­gaţi ca la orice reclamaţie sau schimbare de adresă să binevoiască a ne trimite eti­cheta cu care primesc ziarul, iar spre a fi prompt serviţi la reînoirea abonamentului să lipească pe cuponul man­datului poștal eticheta abo­namentului expirat, cu EWALD BALS . A apărut în colecţia de studii şi cercetări a Academiei Române Dacia în autorii clasici, vol. I, au­torii latini de d. G. Popa-Lissea­­nu. In acest volum d-sa publică tot ce s’a găsit mai de seamă în autorii latini, clasici şi postclasici, privitor la teritoriile ţării noastre şi la locuitorii ce s’au perindat în antichitate prin aceste teritorii. E vorba de Dacia lui Boerebista, iar nu numai de Dacia lui Decebal. Este o lucare migăloasă, dar ne­cesară pentru cunoaşterea docu­mentară a începuturilor istoriei noastre naţionale. Ea serveşte, în acelaşi timp, şi ca o completare a celor optsprezece volume din colecţia de Izvoare ale istoriei Românilor. Un volum la fel cu acesta şi cu­­prinzând arătările autorilor greci şi bizantini, se află supt presă şi va întregi într’o zi lucrarea de faţă. Concluziile ce se desprind din materialul ce d. G. Popa-Lisseanu îl publică, le lasă­ să le tragă ce­titorul, d-sa nu dă decât textele, traducerea acestor texte, mici co­mentarii şi scurte introduceri pentru orientare. Cartea cuprinde 36 capitole, conţinând arătările a 36 autori la­tini şi fac dovada, în aceeaşi vre­me, a continuităţii şi a perşi® tenţei noastre în regiunile în cari s’a plămădit, s’a format şi desvol­­tat poporul nostru. Aceste capi­tole constituesc deci şi dovada drepturilor noastre istorice asupra teritoriilor ce alcătuesc spaţiul vi­tal, etnic şi de securitate al nea­mului românesc. CÂRŢI NOUI Dacia in autorii clasici CEL MAI MARE SUCCES AL ECRANULUI BUCUREȘTEAN ! Reprezentaţiile încep la o­rele : 2.30—4.40—3.50—9. Cassa deschisă dela io dim. •Nr

Next