Universul - Provincie, iulie 1943 (Anul 60, nr. 176-206)

1943-07-01 / nr. 176

Axtu! al 60-lea 8 Pagisü Fondator: LUIGI CAZZAVILLAN Proprietar: „UNIVERSUL“ S. A. înscris sub Nr. 160 Trib. Ilfov CULTUL SCRIITORILOR Intr’un colţ pitoresc al Ciş­­migiului au fost aşezate sta­tuile celor mai reprezentativi scriitori români, cari prin ope­rele lor nemuritoare au con­tribuit la înălţarea culturii şi spiritualităţii neamului nostru. E un semn de recunoştinţă pe care contemporanii l-aduc scriitorilor din trecut, în frunte cu Mihail Eminescu, cari prin cuvântul lor înari­pat, prin descifrarea adevăru­rilor permanente ce stau la baza sufletului uman, prin fixarea Specificului neamului nostru în opere de artă, ne-au făurit literatura modernă — sinteză a spiritului naţiei noastre, legând-o astfel, prin geniul lor creator, de eterni­tate. Scriitorii aceştia, ale căror chipuri săpate în piatră, se insirue în rotonda Cişmigiu­­lui, începând cu Eminescu, Vasile Alecsandri, Nicolae Băl­­cescu, Haşdeu, Alexandru O­­dobescu, Duiliu Zamfirescu, Alex. Vlahuţă, Titu Maiorescu, Caragiale, Coşbuc, Şt. O. Iosif şi Octavian Goga, n’au făcut îni scrisul lor numai artă pen­tru artă, prinzând doar ritmul fugar de o clipă a unor mani­festări sufleteşti, ci au afirmat «unii dintre ei, asemeni unor apostoli, crezul vieţii unui neam, scoţând din istoria lui­­buciumată temeiurile exis­tenţei lui şi îmbrăcând aspi­raţiile unităţii naţionale în nimb de lumină. In momentele grele ale po­porului român, scriitorii au ţinut trează conştiinţa naţio­nală prin scrisul lor, a­u întărit unitatea sufletească prin pu­terea cuvântului lor inspirat şi au despicat zările întune­cate, cu glas de profet, ară­tând calea împlinirii năzuinţe­lor unui neam care a avut parte mai mult de suferinţe decât de bucurii. Din aceste suferinţe scrii­torii noştri au tors epopeea Neamului, prinzând în pagini nepieritoare ritmul lui de sim­ţire. Gândul nostru se îndreaptă cu vie recunoştinţă către scriitorii de dincolo de Car­­paţi, cari cu toate suferinţele îndurate n’au părăsit o clipă flacăra naţionalismului, ce-i însufleţea în scrisul lor, îm­preună cu pleiada de scriitori de dincoace de Carpaţi, scrii­torii ardeleni au fost păstră­torii tezaurului naţional şi moral al Naţiunii, pregătind prin forţa lor spirituală unita­tea politică-Cultul scriitorilor creatori de valori spirituale şi îndru­mători ai poporului din care s-au născut trebue să-şi gă­sească o înţelegere cât mai a­­dâncă. Operele lor trebue să constitue pagini de pedagogie naţională, care să pătrundă până în cele mai adânci stra­turi ale poporului. Prin scrii­torii de esenţă superioară, care concep literatura ca o înaltă misiune spirituală, se cultivă forţa morală pe care se bizue trăinicia şi vigoarea unui popor. Iată de ce aşezarea statuilor celor doisprezece scriitori, — pionieri ai românismului, — în grădina din centrul Capi­talei, e o faptă de adâncă pre­ţuire, menită să ne amintească -«vici Aliord­o Irvei BERLIKUL ŞI ANIVERSAREA D-LUI LAVAL Bor­in, 25 (Rador).­­ Cores­pondentul agenţiei Rador trans­mite: Ziua aniversară a d-lui Pierre Laval, preşedintele consiliului de miniştri francez, deşi nu a­­dat loc la manifestaţiuni deose­bite, a însemnat aci un moment prielnic pentru rememorarea tu­turor eforturilor făcute de gu­vernul din Vichy, spre o colabo­rare cât mai strânsă cu Ger­mania. Cercurile germane conducă­toare păstrează aceiaşi atitudine mai mult decât binevoitoare fa­ţă de lupta Franţei de a se ridica şi nimeni aci nu ar înţelege o Franţă lipsită de imperiul ei, care face parte integrantă din bunurile europene. Dacă presa germană s-a abţi­nut cu ocazia aniversării d-lui Laval de a readuce în discuţie problemele vitale pentru Franţa şi Europa, trebue subliniat că sub aceiaşi tăcere a fost trecută şi aniversarea încheerii armisti­ţiului între Germania şi Franţa, petrecută acum, câteva zile. Realizările primului ministru Laval, care a fost călduros feli­citat de către d. von Ribbentrop, ministrul de afaceri străine al Reichului, cu toate greutăţile în­tâmpinate a contribuit într-o măsură covârşitoare la unitatea europeană, deschizând perspec­tive îmbucurătoarei colaborări. Acest lucru este preţuit la Berlin la justa lui valoare şi, în războiul în­ care este angajat continentul, el constitue un aport deosebit.. EXEMPLARUL 7 LEI Taxa poștală plătită în numerar conform aprobării Dir. G­le P. T. T. Nr. 24.454/939 No­. 176 Joi 1 Iulie 1943 8 Pagini DIRECTOR ŞI ADMINISTRATOR DELEGAT STELIAN POPE­SCU CELE DIN URMA ŞTIRI DIN LUMEA ÎNTREAGA, TELEGRAFICE Şl TELEFONICE REDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA: BUCUREŞTI, STR. BREZOIANU No. 23-25 CENTRALA TELEFONICA A ZIARULUI: 3.30.10. SECRETARIATUL DE REDACŢIE: 3.30.15 AMINTIRI SOMEŞENE de ZENOBIE PÂCLIŞANU Se împlinesc la sfârşitul aces­tei veri treizeci de ani de când neastâmpărul vârstei, mai mult decât împrejurările, mi-a dus paşii pe teritoriul acestui judeţ, care pe-atunci se numea Solnoc- Dobăca. Numirea i-au împru­mutat-o vechile judeţe, Solnocul interior şi Dobăca, din a căror unire, în 1876, s’a născut noua unitate administrativă, locuită atunci ca şi azi de o covârşitoa­re populaţie românească. Dru­mul spre Băseştii lui Badea Gheorghe ducea de-a lungul ace­stui judeţ, cu dealuri blânde, cu vechi tradiţii româneşti şi cu mulţi oaspeţi noi îmbrăcaţi în caftane lucioase. Şi fiindcă dru­mul era lung şi trenul mergea încet, făceam de obiceiu şi la dus şi la întors, câte-un scurt popas în Dejul lui Tudor Mihali, la conacul său din Chizeni sau în Gherla, unde în vremile ace­lea păstorea vlădica Vasile Hos­­su, în a cărui modestă reşedinţă l-am cunoscut în toamna anului 1913, pe Gheorghe Coşbuc, ve­nit, întâia oară după zeci de ani, să-şi revadă plaiurile natale. Aci, în Gherla, avea un vechiu coleg de şcoală şi bun prieten, pe ca­nonicul Gherasim Domide, al cărui oaspete iubit şi preţuit era în zilele când l-am întâlnit eu. Toate amintirile mele some­­şene se leagă de Gherla, de De­i şi Chizeni, unde am petrecut zile neuitate făurind planuri şi discutând, cu foc şi pasiunea vârstei şi a firii, politica vremii. Era după răsboiul balcanic, după pacea de la Bucureşti, care-i pu­sese capăt şi desipă o călătorie de câteva lumi ce o făcusem în Ger­­­mania de Sud, Elveţia şi Franţa, din a cărei capitală scăldată în lumină mă întorsesem în scurta pauză ce intervenise în tratati­vele de împăcare dintre comite­tul naţional al Românilor de dincolo şi contele Ştefan Tisza. Toate a­cest­ea ofereau şi prilej şi subiect de lungi discuţii aprinse, şi de visuri mari, care n’au în­târziat să devină, mai curând decât ne aşteptam, cea mai fru­moasă realitate. Singur, vlădica Hossu a coborât în mormântul rece înainte de a vedea plinirea vremii, cum am văzut-o noi toţi ceilalţi, cari l-am petrecut, în ianuarie 1916, pe drumul odih­nei de veci. Judeţul Someşului a fost tot­­deuna, cum e şi azi şi cum va fi mâine şi poimâine, unul din cele mai româneşti judeţe de dincolo de munţi, În 1880 Românii for­mau 77,83% din totalul popu­laţiei lui, faţă de 16,8% ale „na­ţiei dominante”, care cuprindea şi pe cei aproape zece mii de ce­tăţeni închinători ai Tablelor lui Moise. O însemnată parte din teritoriul acestui judeţ a fost zeci de ani proprietatea lui Şte­fan cel Mare al Moldovei, a lui Ştefăniţă Vodă şi a lui Petru Rareş. Pârcălabi de-ai lor po­runceau în cetatea Ciceului şi chiverniseau cele 60 de sate ale întinsului domeniu care o îm­prejmuia. In mănăstirea Dela Vad din acest comitat, ctitoria lui Ştefan Vodă, rezidau vlădici români, păstorind de aci până târziu pe la mijlocul veacului al 17-lea, în dependenţă ierarhică de mitropolia Moldovei, părţile de nord ale Ardealului nostru românesc. Şi tot pe teritoriul lui găsim in vremile de demult 22 mănăs­tiri româneşti, mai mari şi mai mici, din care abia au scăpat de urgia împrejurărilor aspre şi grele cea dela Nicula şi cea dela Strâmba, amândouă locuri de pelerinaj şi de cucernică recule­gere sufletească până în ziua de azi Din acestea şi din alte bine­cuvântate motive,­­nu pot uita judeţul românesc al Someşului, în care îşi trimiteau pârcălabii Ştefan Vodă ce Mare şi Ştefă­­niţă Vodă şi Petru Rareş al Moldovei şi din care au păstorit 12 vlădici porniţi, cea mai mare parte, din aceeaşi binecuvântată Moldovă, norodul credincios din­­tr’un mare coliţ de ţară. Distrugerile suferite de catedrala din Messina Roma, 28 (Rador). — Arhiepis­copul de Messina a declarat unui reprezentant al ziarului catolic „A­­venire”, că distrugerile pe care le-a suferit catedrala din Messina în urma atacurilor aeriene anglo­­nordamericane sunt cu mult mai mari decât cele înregistrate cu prilejul cutremurului din 1908. A­­tunci — a spus arhiepiscopul — mozaicurile absidei, cele mai fru­moase din Sicilia şi amvonul, dea­­■emenea cel mai valoros de pe in­sulă, au scăpat nevătămate. Acest amvon împodobit cu pietre pre­ţioase avea o valoare foarte mare. El a fost complet nimicit. Zidurile cari au mai rămas în picioare nu mai permit o nouă construcţie. Din mozaicurile absidei n’au pu­tut fi salvate decât foarte puţine. Toate celelalte, de o valoare foarte mare, au fost nimicite. Au fost nimicite şi „corul” din anul 1560. urnele lui Alfons II al Aragonului și a lui Conrad IV pre­cum și capela construită de An­gelo da Montorsoli, un elev al lui Michel Angelo. O telegramă de protestare a Papei '5 Soma, 28 (Rador). — Intr’o tele­gramă adresată episcopului Messi­­nei Papa își exprimă adânca sa du­rere în urma distrugerii catedralei din Messina de către bombele a­­i­unea­te de avioanele nord-ameri­­cane. » Papa arată în telegramă că este foarte mişcat de această distrugere a catedralei şi că se roagă Domnului ca poporul şi arhiepiscopul de Mes­sina să primească această nouă nă­dinţă nu care a primit populaţia inima mare catastrofă de la Messi­na. Papa se referă în această frază la marele cutremur de pământ din De­cembrie 1908, care a distrus Messi­na şi a surpat aproape complet ca­tedrala. După lucrări amănunţite ce au durat 32 de ani, catedrala a fost complet refăcută în 1940. Acum ea a fost nimicită de bombele anglo­­r nord-americane. lată ce­ a mai rămas dintr’un bombardier sovietic doborît de către apărarea germană dela capul de pod Cuban. tM ANDREI ŞAGUNA de I.­VION S’au împlinit şeapte dece­nii de când odihneşte în pa­cea criptei din Răşinarii Si­biului cel care a fost mitro­politul Andrei Şaguna, dar căldura patriotismului său luminat constitue şi astăzi un,exemplu viu al datoriilor pe care fiecare dintre noi trebue să le avem faţă de neamul din care facem par­te. Mitropolitul Şaguna şi-a dat seama că unitatea naţio­nală se consolidează prin cu­noaşterea obârşiei comune, prin atenta cercetare a evo­luţiei istorice, a suferinţelor şi a luptelor din trecut, prin apropierea treptată a como­rilor de cultură ale poporu­lui pe care vitregia împreju­rărilor l-a despărţit în cursul veacurilor şi că, toate acestea nu se obţin decât prin şcoala naţională. Cu o stăruinţă fără răgaz el a luptat pentru realizarea unui ţel imediat, înfiinţarea unui cât mai mare număr de şcoli în toate comunele unde trăiau românii, având con­vingerea că acest drum duce sigur la pregătirea marelui ţel al unităţii naţionale. El a trezit în conştiinţa fiecărui român datoria, pe care o are faţă de fraţii lui, căci şcoala nu se putea în­fiinţa şi nu putea funcţiona decât cu contribuţia parti­culară a fiecăruia şi reuşita a fost cu atât mai mare, cu .'.t'li'«« . 'jet- •• , cât­arţelul se adresa., unei mulţimi a cărei singură avu­ţie pontiva era munca trud­nică pre p ogorul care nu era în îndreptăţită ei stăpânire. Trebue să cunoaştem greu­tăţile judecând atmosfera din acea epocă, spre a apre­cia şi mai mult roadele obţinute de cel care s’a trans­format cu adevărat într’un ploner neostenit al ideii de răspândirea luminii în min­ţile şi în sufletele celor mulţi, lumină care era pe drept cuvânt socotită de intelec­tualitatea românească de peste munţi, ca un început al afirmării practice a uni­tăţii naţionale. Activitatea dinamică a ma­rei personalităţi ardelene din acea epocă din preajma anu­lui 1848, în ca­re noţiunea de libertate înflăcăra inimile tuturor asupriţilor, trebue privită şi prin prizma reac­­ţiunii şi piedicilor oficialită­ţii locale, ca să putem cân­tări şi mai mult binefăcătoa­rele roade recoltate an cu an, din ce în ce mai mult, de re­deşteptarea românească. El a dat Bisericii ortodoxe, prin statutul ce-i poartă nu­mele, o organizare atât de judicioasă încât legea culte­lor din România de azi este inspirată din directivele ace­stui statut. Deosebit de important a fost rolul său politic pe te­renul diplomatic, în urma evenimentelor de la 1848 şi cauza românească a fost pu­să în lumina ei adevărată şi graţie autorităţii cuvântului lui Andrei Şaguna Perseverenţa lui de a con­vinge pe toţi românii să stea strâns uniţi lângă Biserica şi Şcoala naţională, pe care să le susţină la tot pasul, a închegat solidaritatea fră­ţească existentă în sângele fiecăruia dintre componenţii unui neam ce aştepta de veacuri să răsară de dincolo de Carpaţi Soarele libertăţii şi al Unirii. Nicio dificultate şi nicio persecuţie n’au putut înfrân­ge credinţa generaţiei lui Andrei Şaguna în dreptatea cauzei pentru care lupta şi flacăra acestei credinţe, tot atât de veche ca însăşi exis­tenţa noastră, a trecut din mână în mână, din generaţie în generaţie, mereu aprinsă, pentru ca şi astăzi ea să fie atât de prezentă în sufletele noastre, încât să constitue călăuza reală a vieţii noastre naţionale. Evocând cu pietate şi re­cunoştinţă memoria mare­lui luptător al româneşti, al ce constitue el însuşi al luptei fără st vinşi că drumul ci­tâţii naţionale e­­ de marii noştri amintim cuvint­ anul trecut de I­­politul Bălan, la dela mausoleul Şaguna: „De aici, din pi­raţilor, de lângă marelui conducăt Andrei Şaguna,­­ neclintire dreptar­­ului la libertate“ t­­. DE VEGHE Capul de pod de la Cuban este bine păzit (PR. SITUAŢIA PE FRONTUL DE RĂSĂRIT INTENŢIILE OFENSIVE ALE SOVIETICILOR Berlin, 28 («.actor). — se aau­ţ­­ următoarele amănunte cu privire ■ la situaţia pe frontul de răsărit: : In mai multe locuri ale fluviu­lui Cuban au fost date ieri puter­nice atacuri sovietice, care pot fi socotite în parte ca acţiuni de re­cunoaştere, iar în parte ca ade­vărate acţiuni pentru pregătirea unor operaţiuni de mai mare am­ploare. In legătură cu faptul semnalat în diferite rânduri că bolşevicii masează la sud-vest şi vest de Moscova puternice mase de trupe şi blindate, cum şi formaţiuni motorizate speciale, intenţiile ofensive ale sovieticilor sunt de la sine înţelese. Deosebit de importantă a fost ieri o operaţiune de şoc a sovie­ticilor, care a fost pregătită dea- a lungul şoselei care duce de la Moscova la Orel, în regiunea­­ Mţensk. Poziţiile germane din a- a­cest sector au fost ţinute o bună bucată de vreme sub focul artile­riei şi aruncătoarelor de grenade sovietice şi sovieticii aveau cu siguranţă intenţia să atace tru­pele germane pe ambele laturi ale şoselei. Dar artileria germană a răspuns cu atâta precizie tiru­lui inamic, încât nu numai că numeroase tunuri sovietice, au fost reduse la tăcere, dar şi ba­zele de plecare la atac ale bolşe­vicilor au fost împroşcate cu proiectile, astfel că atacul masiv sovietic nu s’a mai putut desfă­şura. In restul sectorului central al frontului de răsărit, presiuni so­­vietice au fost sdrobite,­in bună parte prin contraatacuri. Şi în sectorul nordic a dat greş o operaţiune a unor trupe de şoc, care îmbrăcaseră uniforme ger­mane. înainte de a ajunge în faţa liniilor principale, trupele germane au reuşit să facă mai mulţi prizonieri în obstacolele de siguranţă, ceilalţi sovietici fiind nimiciţi. In sud, avioane „Stuka” şi for­maţiuni de avioane de asalt au continuat cu efect bun bombar­darea traficului sovietic pe căile ferate şi şosele. I In gara Abinskaia, un tren a fost lovit de o serie de bombe, astfel că a fost smuls de pe şine şi distrus aproape în întregime. In instalaţiile de mişcare au fost­­ pricinuite mai multe incendii.­­ Pe calea ferată care pleacă din Rostov către nord, mai multe gări au fost nimicite prin bombe explosive şi incendiare, iar insta­laţiile şinelor au fost aruncate în aer pe o mare lungime. In regiunea lagunelor situ­ată la nord de Temriuk, avioane de vânătoare germane au distrus cu focul armelor de bord alte 17 vase de debarcare speciale sovie­tice, pline până la refuz cu trupe Înăbuşind astfel o încercare a bolşevicilor de a debarca în spa­tele poziţiilor germane. In general, activitatea aeriană din ambele tabere a fost ieri mai redusă decât în zilele precedente, din pricina condiţiilor atmosfe­rice nefavorabile. noştri au capturat opt mari depo­­­­zite de arme şi munţiuni precum şi două avioane. Printre morţi se află şeful bandei, subordonaţii săi1 Roma, 28 (Rador). — Intre 1-26 iunie, aviaţa Axei şi bateriile antiaeriene au doborît în teatrul de o­peraţiuni mediteranean 323 de avioane anglo-americane, în cea mai mare parte avioane cu patru motoare fiecare. Dintre acestea 113 au fost do­borâte de bateriile antiaeriene iar celelalte în lupte aeriene. L­a rândul lor, avioanele tor­piloare italiene şi-au intensifi­cat atacurile împotriva traficului maritim inamic, obţinând o sene de strălucite succese. De la 1 iunie, aparatele italie­ne au torpilat şi scufundat în lar­gul coastelor Africei de nord 19 vase de comerţ inamice, dintre care opt totalizau împreună 80.000 de tone. Alte 19 vase comerciale inam i­mediaţi, trei comisari sovietic, precum şi mai multe femei inai-' nate care au luat parte la atacur­­i jafuri, ce au fost torp­late şi mai multe dintre ele au fost foarte probabil scufundate. La aceste cifre trebue adăugate cele 11 vase atinse în după amia­za zilei de 26 Iunie şi în noaptea spre 27, de avioane torpiloare şi de avioane de bombardament ale Axei în canalul Sic­iei. De la 1 Iunie forţele aeronavale ale Axei au distrus și făcut inu­­tilizabile în Mediterana 50 de vase comerciale inamice­ cu o de­plasare totală de 333.000 tone Din acestea, 13 vase, cu o de­plasare totală de 110.000 tone, au fost în mod sigur scufundate, în vreme ce celelalte 37 de vase au fost atât de grav avariate încât pierderea multora dintre ele poate fi foarte probabilă. SUCCESE GERMANO-ITALIENE PE TEATRUL UE OPERAȚIUNI MEDITERANEAN Bande de sovietici decimate la Sud de Veliki-Luki Berlin, 28 (Rador). — Forma­ţiuni ale armatei de uscat au dus la bun sfârşit în ziua de 24 iunie în sectorul central al frontului ră­săritean o acţiune împotriva ban­delor sovietice, acţiune ce a durat 10 zile. 4. Prin lupte înverşunate, grena­­dierii germani au putut să încer­­cuiască pe bolşevici în terenuri împădurite şi mlăştinoase la sud de Veliki-Luki, unde i-au decimat. Bandiţii, cari se apărau sălbatec in poziţii puternic întărite şi apărate printr’o centură de mine, au fost distruşi. Cu prilejul curăţirii terenului de luptă, au fost găsiţi 202 bandiţi morţi când de fapt şefii bandelor fuseseră încunoştiinţaţi că pierde­rile bolşevice sunt de peste 300 de morţi într-o singură zi. Reiese din aceasta că, pentru a ascunde ger­manilor pierderile lor, aceste bande aruncă in mlaştini corpurile celor morţi şi ale celor grav răniţi. In cursul acţiunii lor, grenadierii UN MESAJ AL D-LUI ROOSEVELT CĂTRE GENERALUL SIKORSKY Stockholm. 28 (Rador). — Co­respondentul agenţiei „Ştefani“ transmite: Corespondentul din Londra al ziarului „Afton Bladet“ anunţă că un mesaj personal al preşe­dintelui Roosevelt a fost remis generalului Sikorsky, şeful gu­vernului nominal polono? Se socoteşte că conţinutul a­­cestui mesaj se referă la rela­ţiile ruso-poloneze In legătură cu o eventuală re­glementare a diferendului po­­lono-sovietic, adaugă corespon­dentul ziarului polonez, la Lon­dra nu se face nici o presupu­nere. I­m­in ■ I­immkjani Atacurile aviaţiei japoneze in Pacificul de sud Tokio, 28 (Rador). — Dela un punct de sprijin japonez din Pa­cificul de sud se anunţă că avioa­ne japoneze au atacat la 25 iunie baza inamică dela Russel, bom­bardând aerodromul şi instalaţiile militare, cu care prilej s’au de­clarat numeroase incendii vio­lente. De asemeni, se mai anunţă că avioane japoneze au atacat la 26 iunie un vas de transport, care a fost lovit în plin de două bombe. Vasul naviga în largul insulei Save şi a căutat să scape prin viteză, dar a fost incendiat şi s-a aplecat puternic pe o parte. Pe frontul Cuban, aruncător Brandt în poziţie de tragere (S. M. P.) A

Next