Universul - Provincie, iulie 1943 (Anul 60, nr. 176-206)
1943-07-01 / nr. 176
Axtu! al 60-lea 8 Pagisü Fondator: LUIGI CAZZAVILLAN Proprietar: „UNIVERSUL“ S. A. înscris sub Nr. 160 Trib. Ilfov CULTUL SCRIITORILOR Intr’un colţ pitoresc al Cişmigiului au fost aşezate statuile celor mai reprezentativi scriitori români, cari prin operele lor nemuritoare au contribuit la înălţarea culturii şi spiritualităţii neamului nostru. E un semn de recunoştinţă pe care contemporanii l-aduc scriitorilor din trecut, în frunte cu Mihail Eminescu, cari prin cuvântul lor înaripat, prin descifrarea adevărurilor permanente ce stau la baza sufletului uman, prin fixarea Specificului neamului nostru în opere de artă, ne-au făurit literatura modernă — sinteză a spiritului naţiei noastre, legând-o astfel, prin geniul lor creator, de eternitate. Scriitorii aceştia, ale căror chipuri săpate în piatră, se insirue în rotonda Cişmigiului, începând cu Eminescu, Vasile Alecsandri, Nicolae Bălcescu, Haşdeu, Alexandru Odobescu, Duiliu Zamfirescu, Alex. Vlahuţă, Titu Maiorescu, Caragiale, Coşbuc, Şt. O. Iosif şi Octavian Goga, n’au făcut îni scrisul lor numai artă pentru artă, prinzând doar ritmul fugar de o clipă a unor manifestări sufleteşti, ci au afirmat «unii dintre ei, asemeni unor apostoli, crezul vieţii unui neam, scoţând din istoria luibuciumată temeiurile existenţei lui şi îmbrăcând aspiraţiile unităţii naţionale în nimb de lumină. In momentele grele ale poporului român, scriitorii au ţinut trează conştiinţa naţională prin scrisul lor, au întărit unitatea sufletească prin puterea cuvântului lor inspirat şi au despicat zările întunecate, cu glas de profet, arătând calea împlinirii năzuinţelor unui neam care a avut parte mai mult de suferinţe decât de bucurii. Din aceste suferinţe scriitorii noştri au tors epopeea Neamului, prinzând în pagini nepieritoare ritmul lui de simţire. Gândul nostru se îndreaptă cu vie recunoştinţă către scriitorii de dincolo de Carpaţi, cari cu toate suferinţele îndurate n’au părăsit o clipă flacăra naţionalismului, ce-i însufleţea în scrisul lor, împreună cu pleiada de scriitori de dincoace de Carpaţi, scriitorii ardeleni au fost păstrătorii tezaurului naţional şi moral al Naţiunii, pregătind prin forţa lor spirituală unitatea politică-Cultul scriitorilor creatori de valori spirituale şi îndrumători ai poporului din care s-au născut trebue să-şi găsească o înţelegere cât mai adâncă. Operele lor trebue să constitue pagini de pedagogie naţională, care să pătrundă până în cele mai adânci straturi ale poporului. Prin scriitorii de esenţă superioară, care concep literatura ca o înaltă misiune spirituală, se cultivă forţa morală pe care se bizue trăinicia şi vigoarea unui popor. Iată de ce aşezarea statuilor celor doisprezece scriitori, — pionieri ai românismului, — în grădina din centrul Capitalei, e o faptă de adâncă preţuire, menită să ne amintească -«vici Aliordo Irvei BERLIKUL ŞI ANIVERSAREA D-LUI LAVAL Borin, 25 (Rador). Corespondentul agenţiei Rador transmite: Ziua aniversară a d-lui Pierre Laval, preşedintele consiliului de miniştri francez, deşi nu adat loc la manifestaţiuni deosebite, a însemnat aci un moment prielnic pentru rememorarea tuturor eforturilor făcute de guvernul din Vichy, spre o colaborare cât mai strânsă cu Germania. Cercurile germane conducătoare păstrează aceiaşi atitudine mai mult decât binevoitoare faţă de lupta Franţei de a se ridica şi nimeni aci nu ar înţelege o Franţă lipsită de imperiul ei, care face parte integrantă din bunurile europene. Dacă presa germană s-a abţinut cu ocazia aniversării d-lui Laval de a readuce în discuţie problemele vitale pentru Franţa şi Europa, trebue subliniat că sub aceiaşi tăcere a fost trecută şi aniversarea încheerii armistiţiului între Germania şi Franţa, petrecută acum, câteva zile. Realizările primului ministru Laval, care a fost călduros felicitat de către d. von Ribbentrop, ministrul de afaceri străine al Reichului, cu toate greutăţile întâmpinate a contribuit într-o măsură covârşitoare la unitatea europeană, deschizând perspective îmbucurătoarei colaborări. Acest lucru este preţuit la Berlin la justa lui valoare şi, în războiul în care este angajat continentul, el constitue un aport deosebit.. EXEMPLARUL 7 LEI Taxa poștală plătită în numerar conform aprobării Dir. Gle P. T. T. Nr. 24.454/939 No. 176 Joi 1 Iulie 1943 8 Pagini DIRECTOR ŞI ADMINISTRATOR DELEGAT STELIAN POPESCU CELE DIN URMA ŞTIRI DIN LUMEA ÎNTREAGA, TELEGRAFICE Şl TELEFONICE REDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA: BUCUREŞTI, STR. BREZOIANU No. 23-25 CENTRALA TELEFONICA A ZIARULUI: 3.30.10. SECRETARIATUL DE REDACŢIE: 3.30.15 AMINTIRI SOMEŞENE de ZENOBIE PÂCLIŞANU Se împlinesc la sfârşitul acestei veri treizeci de ani de când neastâmpărul vârstei, mai mult decât împrejurările, mi-a dus paşii pe teritoriul acestui judeţ, care pe-atunci se numea Solnoc- Dobăca. Numirea i-au împrumutat-o vechile judeţe, Solnocul interior şi Dobăca, din a căror unire, în 1876, s’a născut noua unitate administrativă, locuită atunci ca şi azi de o covârşitoare populaţie românească. Drumul spre Băseştii lui Badea Gheorghe ducea de-a lungul acestui judeţ, cu dealuri blânde, cu vechi tradiţii româneşti şi cu mulţi oaspeţi noi îmbrăcaţi în caftane lucioase. Şi fiindcă drumul era lung şi trenul mergea încet, făceam de obiceiu şi la dus şi la întors, câte-un scurt popas în Dejul lui Tudor Mihali, la conacul său din Chizeni sau în Gherla, unde în vremile acelea păstorea vlădica Vasile Hossu, în a cărui modestă reşedinţă l-am cunoscut în toamna anului 1913, pe Gheorghe Coşbuc, venit, întâia oară după zeci de ani, să-şi revadă plaiurile natale. Aci, în Gherla, avea un vechiu coleg de şcoală şi bun prieten, pe canonicul Gherasim Domide, al cărui oaspete iubit şi preţuit era în zilele când l-am întâlnit eu. Toate amintirile mele someşene se leagă de Gherla, de Dei şi Chizeni, unde am petrecut zile neuitate făurind planuri şi discutând, cu foc şi pasiunea vârstei şi a firii, politica vremii. Era după răsboiul balcanic, după pacea de la Bucureşti, care-i pusese capăt şi desipă o călătorie de câteva lumi ce o făcusem în Germania de Sud, Elveţia şi Franţa, din a cărei capitală scăldată în lumină mă întorsesem în scurta pauză ce intervenise în tratativele de împăcare dintre comitetul naţional al Românilor de dincolo şi contele Ştefan Tisza. Toate acestea ofereau şi prilej şi subiect de lungi discuţii aprinse, şi de visuri mari, care n’au întârziat să devină, mai curând decât ne aşteptam, cea mai frumoasă realitate. Singur, vlădica Hossu a coborât în mormântul rece înainte de a vedea plinirea vremii, cum am văzut-o noi toţi ceilalţi, cari l-am petrecut, în ianuarie 1916, pe drumul odihnei de veci. Judeţul Someşului a fost totdeuna, cum e şi azi şi cum va fi mâine şi poimâine, unul din cele mai româneşti judeţe de dincolo de munţi, În 1880 Românii formau 77,83% din totalul populaţiei lui, faţă de 16,8% ale „naţiei dominante”, care cuprindea şi pe cei aproape zece mii de cetăţeni închinători ai Tablelor lui Moise. O însemnată parte din teritoriul acestui judeţ a fost zeci de ani proprietatea lui Ştefan cel Mare al Moldovei, a lui Ştefăniţă Vodă şi a lui Petru Rareş. Pârcălabi de-ai lor porunceau în cetatea Ciceului şi chiverniseau cele 60 de sate ale întinsului domeniu care o împrejmuia. In mănăstirea Dela Vad din acest comitat, ctitoria lui Ştefan Vodă, rezidau vlădici români, păstorind de aci până târziu pe la mijlocul veacului al 17-lea, în dependenţă ierarhică de mitropolia Moldovei, părţile de nord ale Ardealului nostru românesc. Şi tot pe teritoriul lui găsim in vremile de demult 22 mănăstiri româneşti, mai mari şi mai mici, din care abia au scăpat de urgia împrejurărilor aspre şi grele cea dela Nicula şi cea dela Strâmba, amândouă locuri de pelerinaj şi de cucernică reculegere sufletească până în ziua de azi Din acestea şi din alte binecuvântate motive,nu pot uita judeţul românesc al Someşului, în care îşi trimiteau pârcălabii Ştefan Vodă ce Mare şi Ştefăniţă Vodă şi Petru Rareş al Moldovei şi din care au păstorit 12 vlădici porniţi, cea mai mare parte, din aceeaşi binecuvântată Moldovă, norodul credincios dintr’un mare coliţ de ţară. Distrugerile suferite de catedrala din Messina Roma, 28 (Rador). — Arhiepiscopul de Messina a declarat unui reprezentant al ziarului catolic „Avenire”, că distrugerile pe care le-a suferit catedrala din Messina în urma atacurilor aeriene anglonordamericane sunt cu mult mai mari decât cele înregistrate cu prilejul cutremurului din 1908. Atunci — a spus arhiepiscopul — mozaicurile absidei, cele mai frumoase din Sicilia şi amvonul, dea■emenea cel mai valoros de pe insulă, au scăpat nevătămate. Acest amvon împodobit cu pietre preţioase avea o valoare foarte mare. El a fost complet nimicit. Zidurile cari au mai rămas în picioare nu mai permit o nouă construcţie. Din mozaicurile absidei n’au putut fi salvate decât foarte puţine. Toate celelalte, de o valoare foarte mare, au fost nimicite. Au fost nimicite şi „corul” din anul 1560. urnele lui Alfons II al Aragonului și a lui Conrad IV precum și capela construită de Angelo da Montorsoli, un elev al lui Michel Angelo. O telegramă de protestare a Papei '5 Soma, 28 (Rador). — Intr’o telegramă adresată episcopului Messinei Papa își exprimă adânca sa durere în urma distrugerii catedralei din Messina de către bombele aiuneate de avioanele nord-americane. » Papa arată în telegramă că este foarte mişcat de această distrugere a catedralei şi că se roagă Domnului ca poporul şi arhiepiscopul de Messina să primească această nouă nădinţă nu care a primit populaţia inima mare catastrofă de la Messina. Papa se referă în această frază la marele cutremur de pământ din Decembrie 1908, care a distrus Messina şi a surpat aproape complet catedrala. După lucrări amănunţite ce au durat 32 de ani, catedrala a fost complet refăcută în 1940. Acum ea a fost nimicită de bombele anglor nord-americane. lată ce a mai rămas dintr’un bombardier sovietic doborît de către apărarea germană dela capul de pod Cuban. tM ANDREI ŞAGUNA de I.VION S’au împlinit şeapte decenii de când odihneşte în pacea criptei din Răşinarii Sibiului cel care a fost mitropolitul Andrei Şaguna, dar căldura patriotismului său luminat constitue şi astăzi un,exemplu viu al datoriilor pe care fiecare dintre noi trebue să le avem faţă de neamul din care facem parte. Mitropolitul Şaguna şi-a dat seama că unitatea naţională se consolidează prin cunoaşterea obârşiei comune, prin atenta cercetare a evoluţiei istorice, a suferinţelor şi a luptelor din trecut, prin apropierea treptată a comorilor de cultură ale poporului pe care vitregia împrejurărilor l-a despărţit în cursul veacurilor şi că, toate acestea nu se obţin decât prin şcoala naţională. Cu o stăruinţă fără răgaz el a luptat pentru realizarea unui ţel imediat, înfiinţarea unui cât mai mare număr de şcoli în toate comunele unde trăiau românii, având convingerea că acest drum duce sigur la pregătirea marelui ţel al unităţii naţionale. El a trezit în conştiinţa fiecărui român datoria, pe care o are faţă de fraţii lui, căci şcoala nu se putea înfiinţa şi nu putea funcţiona decât cu contribuţia particulară a fiecăruia şi reuşita a fost cu atât mai mare, cu .'.t'li'«« . 'jet- •• , câtarţelul se adresa., unei mulţimi a cărei singură avuţie pontiva era munca trudnică pre p ogorul care nu era în îndreptăţită ei stăpânire. Trebue să cunoaştem greutăţile judecând atmosfera din acea epocă, spre a aprecia şi mai mult roadele obţinute de cel care s’a transformat cu adevărat într’un ploner neostenit al ideii de răspândirea luminii în minţile şi în sufletele celor mulţi, lumină care era pe drept cuvânt socotită de intelectualitatea românească de peste munţi, ca un început al afirmării practice a unităţii naţionale. Activitatea dinamică a marei personalităţi ardelene din acea epocă din preajma anului 1848, în care noţiunea de libertate înflăcăra inimile tuturor asupriţilor, trebue privită şi prin prizma reacţiunii şi piedicilor oficialităţii locale, ca să putem cântări şi mai mult binefăcătoarele roade recoltate an cu an, din ce în ce mai mult, de redeşteptarea românească. El a dat Bisericii ortodoxe, prin statutul ce-i poartă numele, o organizare atât de judicioasă încât legea cultelor din România de azi este inspirată din directivele acestui statut. Deosebit de important a fost rolul său politic pe terenul diplomatic, în urma evenimentelor de la 1848 şi cauza românească a fost pusă în lumina ei adevărată şi graţie autorităţii cuvântului lui Andrei Şaguna Perseverenţa lui de a convinge pe toţi românii să stea strâns uniţi lângă Biserica şi Şcoala naţională, pe care să le susţină la tot pasul, a închegat solidaritatea frăţească existentă în sângele fiecăruia dintre componenţii unui neam ce aştepta de veacuri să răsară de dincolo de Carpaţi Soarele libertăţii şi al Unirii. Nicio dificultate şi nicio persecuţie n’au putut înfrânge credinţa generaţiei lui Andrei Şaguna în dreptatea cauzei pentru care lupta şi flacăra acestei credinţe, tot atât de veche ca însăşi existenţa noastră, a trecut din mână în mână, din generaţie în generaţie, mereu aprinsă, pentru ca şi astăzi ea să fie atât de prezentă în sufletele noastre, încât să constitue călăuza reală a vieţii noastre naţionale. Evocând cu pietate şi recunoştinţă memoria marelui luptător al româneşti, al ce constitue el însuşi al luptei fără st vinşi că drumul citâţii naţionale e de marii noştri amintim cuvint anul trecut de Ipolitul Bălan, la dela mausoleul Şaguna: „De aici, din piraţilor, de lângă marelui conducăt Andrei Şaguna, neclintire dreptarului la libertate“ t. DE VEGHE Capul de pod de la Cuban este bine păzit (PR. SITUAŢIA PE FRONTUL DE RĂSĂRIT INTENŢIILE OFENSIVE ALE SOVIETICILOR Berlin, 28 («.actor). — se aauţ următoarele amănunte cu privire ■ la situaţia pe frontul de răsărit: : In mai multe locuri ale fluviului Cuban au fost date ieri puternice atacuri sovietice, care pot fi socotite în parte ca acţiuni de recunoaştere, iar în parte ca adevărate acţiuni pentru pregătirea unor operaţiuni de mai mare amploare. In legătură cu faptul semnalat în diferite rânduri că bolşevicii masează la sud-vest şi vest de Moscova puternice mase de trupe şi blindate, cum şi formaţiuni motorizate speciale, intenţiile ofensive ale sovieticilor sunt de la sine înţelese. Deosebit de importantă a fost ieri o operaţiune de şoc a sovieticilor, care a fost pregătită dea- a lungul şoselei care duce de la Moscova la Orel, în regiunea Mţensk. Poziţiile germane din a- acest sector au fost ţinute o bună bucată de vreme sub focul artileriei şi aruncătoarelor de grenade sovietice şi sovieticii aveau cu siguranţă intenţia să atace trupele germane pe ambele laturi ale şoselei. Dar artileria germană a răspuns cu atâta precizie tirului inamic, încât nu numai că numeroase tunuri sovietice, au fost reduse la tăcere, dar şi bazele de plecare la atac ale bolşevicilor au fost împroşcate cu proiectile, astfel că atacul masiv sovietic nu s’a mai putut desfăşura. In restul sectorului central al frontului de răsărit, presiuni sovietice au fost sdrobite,in bună parte prin contraatacuri. Şi în sectorul nordic a dat greş o operaţiune a unor trupe de şoc, care îmbrăcaseră uniforme germane. înainte de a ajunge în faţa liniilor principale, trupele germane au reuşit să facă mai mulţi prizonieri în obstacolele de siguranţă, ceilalţi sovietici fiind nimiciţi. In sud, avioane „Stuka” şi formaţiuni de avioane de asalt au continuat cu efect bun bombardarea traficului sovietic pe căile ferate şi şosele. I In gara Abinskaia, un tren a fost lovit de o serie de bombe, astfel că a fost smuls de pe şine şi distrus aproape în întregime. In instalaţiile de mişcare au fost pricinuite mai multe incendii. Pe calea ferată care pleacă din Rostov către nord, mai multe gări au fost nimicite prin bombe explosive şi incendiare, iar instalaţiile şinelor au fost aruncate în aer pe o mare lungime. In regiunea lagunelor situată la nord de Temriuk, avioane de vânătoare germane au distrus cu focul armelor de bord alte 17 vase de debarcare speciale sovietice, pline până la refuz cu trupe Înăbuşind astfel o încercare a bolşevicilor de a debarca în spatele poziţiilor germane. In general, activitatea aeriană din ambele tabere a fost ieri mai redusă decât în zilele precedente, din pricina condiţiilor atmosferice nefavorabile. noştri au capturat opt mari depozite de arme şi munţiuni precum şi două avioane. Printre morţi se află şeful bandei, subordonaţii săi1 Roma, 28 (Rador). — Intre 1-26 iunie, aviaţa Axei şi bateriile antiaeriene au doborît în teatrul de operaţiuni mediteranean 323 de avioane anglo-americane, în cea mai mare parte avioane cu patru motoare fiecare. Dintre acestea 113 au fost doborâte de bateriile antiaeriene iar celelalte în lupte aeriene. La rândul lor, avioanele torpiloare italiene şi-au intensificat atacurile împotriva traficului maritim inamic, obţinând o sene de strălucite succese. De la 1 iunie, aparatele italiene au torpilat şi scufundat în largul coastelor Africei de nord 19 vase de comerţ inamice, dintre care opt totalizau împreună 80.000 de tone. Alte 19 vase comerciale inam imediaţi, trei comisari sovietic, precum şi mai multe femei inai-' nate care au luat parte la atacuri jafuri, ce au fost torplate şi mai multe dintre ele au fost foarte probabil scufundate. La aceste cifre trebue adăugate cele 11 vase atinse în după amiaza zilei de 26 Iunie şi în noaptea spre 27, de avioane torpiloare şi de avioane de bombardament ale Axei în canalul Siciei. De la 1 Iunie forţele aeronavale ale Axei au distrus și făcut inutilizabile în Mediterana 50 de vase comerciale inamice cu o deplasare totală de 333.000 tone Din acestea, 13 vase, cu o deplasare totală de 110.000 tone, au fost în mod sigur scufundate, în vreme ce celelalte 37 de vase au fost atât de grav avariate încât pierderea multora dintre ele poate fi foarte probabilă. SUCCESE GERMANO-ITALIENE PE TEATRUL UE OPERAȚIUNI MEDITERANEAN Bande de sovietici decimate la Sud de Veliki-Luki Berlin, 28 (Rador). — Formaţiuni ale armatei de uscat au dus la bun sfârşit în ziua de 24 iunie în sectorul central al frontului răsăritean o acţiune împotriva bandelor sovietice, acţiune ce a durat 10 zile. 4. Prin lupte înverşunate, grenadierii germani au putut să încercuiască pe bolşevici în terenuri împădurite şi mlăştinoase la sud de Veliki-Luki, unde i-au decimat. Bandiţii, cari se apărau sălbatec in poziţii puternic întărite şi apărate printr’o centură de mine, au fost distruşi. Cu prilejul curăţirii terenului de luptă, au fost găsiţi 202 bandiţi morţi când de fapt şefii bandelor fuseseră încunoştiinţaţi că pierderile bolşevice sunt de peste 300 de morţi într-o singură zi. Reiese din aceasta că, pentru a ascunde germanilor pierderile lor, aceste bande aruncă in mlaştini corpurile celor morţi şi ale celor grav răniţi. In cursul acţiunii lor, grenadierii UN MESAJ AL D-LUI ROOSEVELT CĂTRE GENERALUL SIKORSKY Stockholm. 28 (Rador). — Corespondentul agenţiei „Ştefani“ transmite: Corespondentul din Londra al ziarului „Afton Bladet“ anunţă că un mesaj personal al preşedintelui Roosevelt a fost remis generalului Sikorsky, şeful guvernului nominal polono? Se socoteşte că conţinutul acestui mesaj se referă la relaţiile ruso-poloneze In legătură cu o eventuală reglementare a diferendului polono-sovietic, adaugă corespondentul ziarului polonez, la Londra nu se face nici o presupunere. Imin ■ Iimmkjani Atacurile aviaţiei japoneze in Pacificul de sud Tokio, 28 (Rador). — Dela un punct de sprijin japonez din Pacificul de sud se anunţă că avioane japoneze au atacat la 25 iunie baza inamică dela Russel, bombardând aerodromul şi instalaţiile militare, cu care prilej s’au declarat numeroase incendii violente. De asemeni, se mai anunţă că avioane japoneze au atacat la 26 iunie un vas de transport, care a fost lovit în plin de două bombe. Vasul naviga în largul insulei Save şi a căutat să scape prin viteză, dar a fost incendiat şi s-a aplecat puternic pe o parte. Pe frontul Cuban, aruncător Brandt în poziţie de tragere (S. M. P.) A