Universul - Provincie, august 1943 (Anul 60, nr. 207-237)

1943-08-01 / nr. 207

Anul al 60-lea 8 Pagini Fondator: LUICI CAZZAVILLAN Proprietar: „UNIVERSUL“ S. A. înscris sub Nr. 160 Trib. Ilfov EXEMPLARUL 7 LEI Tasta poștală plătită la numerar conform aprobării Dir. G­le P. T. T. Nr.­ 24.464/939 CELE DIN URMA STIRI DIN LUMEA INTRI AG­A, TELEGRAFICE SI TELEFONICE REDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA: BUCUREŞTI, STR. BREZOIANU No. 23-35 CENTRALA TELEFONICA A ZIARULUI: 3.10.10. SECRETARIATUL DE REDACȚIE: 3.30.15 GLASUL ROMÂNIEI La intervale destul de apro­­posturile de radiodifuziune­­ şi prin conferinţele şi prelegeri­le cărturarilor noştri. Dar de doi ani şi ceva în­coace, răsună mult mai puter­nic şi cu un efect mult mai simţit şi un alt glas românesc: glasul tunurilor româneşti. E­­coul acestui glas îl găsim a­­proape zilnic în coloanele pre-,­sei aliaţilor şi amicilor noştri, ca şi în coloanele presei din state neutre. In aceste coloane sunt relevate în termeni mă­gulitori pentru noi românii cura­j­ui eroic, admirabilul spi­rit de jertfă, dispreţul de moarte al ostaşilor noştri. Şi este o strânsă legătură — ca de la cauză la efect — între dovezile de vitejie ale luptă­torilor de pe front şi interesul ce trezeşte în opinia publică din străinătate tot ce este ro­mânesc, tot ce se referă la arta, cultura şi, în­ genere, la viaţa spirituală a poporului nostru. In această privinţă, putem spune că istoria se repetă. Şi în anii 1877—78, armata română, pe atunci tânără şi puţintică la­­număr, se acope­rise de glorie pe câmpiile de luptă dela Plevna şi pe înălţi­mile dela Griviţa. Pentru o mare parte din opinia publică din Europa afirmarea în con­­diţiuni aşa de strălucite a vi­tejiei româneşti a fost o­ reve­laţie. Se aveau cunoştinţe vagi despre poporul român * şi se ştia şi mai puţin despre virtu­ţile sale ostăşeşti. Insă glasul victorios al tu­nurilor româneşti a trezit a­­tenţiunea şi interesul tuturor. Ca exemplu, cităm, reamin­­tindu-i, următorul fapt con­cret: In anul 1878, România este invitată­ pentru întâia oa­ră să ia parte prin poeţii săi la concursul din oraşul francez Montpellier, pentru alcătuirea unui imn închinat rassei neo­latine. Precum se ştie, premiul, constând într’un arbore în mi­niatură cu păsări de a­ur şi o­­ferit de un mare poet şi scrii­tor spaniol de origină catala­nă, a fost câştigat de­­ Vacile Alecsandri al nostru cu a sa „Ginta latină”, care a fost ad­misă ca imnul neolatinităţii şi tradusă în toate limbile şi dia­lectele neolatine. Pomenim că Alecsandri avusese de înfrun­tat concurenţa unora din cei mai talentaţi poeţi ai celorlal­te popoare neolatine. Şi iată cum glasul tunului, când răsună pentru apărarea unei cauze, drepte şi legitime,­­ deschide şi netezeşte drumul pentru cuceriri de natură cul­­turală şi spirituală, po­ate unele de altele, posturi­le de radiodifuziune din Capi­tale şi alte oraşe importante din străinătate anunţă „ore româneşti”. In alcătuirea lui generală, programul este cam acelaşi o conferinţă privitoare­­ la România şi poporul român,­­ în­deosebi la creaţia artistică şi culturală a neamului nos­tru, conferinţă urmată de pro­ducţii muzicale româneşti şi mai ales de cântece populare. Acum trei seri, o astfel de „oră românească” a avut loc la postul de radiodifuziune din Madrid. Am citat înadins a­­cest din urmă fapt, deoarece avem credinţa că, printre ce­lelalte popoare — inclusiv po­poarele de origină neolatină — poporul spaniol apreciază şi gustă mai bine farmecul şi duioşia ce se desprind din muzica noastră populară. In cântecele româneşti, ca şi în cele spaniole, este atât în ce ■ priveşte textul, cât şi melodia, un fond comun de tristeţe o­­rientală, de exprimare a unor dureri ce se cer alinate şi a unor frământări sufleteşti ce se cer potolite. ‘ Da, ştim că influenţa mau­ră asupra muzicii populare este­­ astăzi, ca şi acum câte­va secole, vie şi puternică. Prin aceasta şi prin alte ele­mente, Ispaniiolii, deşi aşezaţi la extremitatea sud-vestică a continentului european, sunt sufleteşte şi ca mentalitate foarte apropiaţi de popoarele din Orient­. Oricum, fapt vrednic de re­ţinut este că glasul României răsună dealungul k­ontinentu­­­­lui. Răsună şi se răspândeşte pe calea undelor hertziene, precum răsună de la înălţimea atâtor catedre universitare străine, unde sunt chemaţi să ţină conferinţe şi prelegeri profesori şi alţi distinşi inte­lectuali ai noştri. Ne aducem aminte că în a­­nul 1913, când războaiele bal­canice creiaseră o situaţie tul­bure în Sud-Estul European, creând deci şi României o si­tuaţie delicată, neuitatul şi gloriosul rege Carol I-iu de­clarase : „Glasul României va fi ascultat”. Acest glas a fost ascultat atunci, însă, după ce mai întâi fusese ascultat gla­sul tunurilor româneşti. A fost ascultat în aşa măsu­ră, încât beligeranţii şi-au trimis pe delegaţii lor la Bu­cureşti, pentru ca aici, în Capi­tala României, să alcătuiască tratatul de pace. Astăzi, aşa cum am pomenit mai sus, glasul României se nnnn m'tn o vwî cm i m­­-i 1­­-\ «ni n PENTRU CULTURA POPORULUI de GABRIEL JEPELEA­ N ’ Este permisă întrebarea dacă, — tineretul cărturăresc de astăzi păstrează contactul necesar cu marile realităţi vitale prezente ale neamului ? Intr’adevăr, se publică mii de volume de ver­­suri din simplă nevoie de figu­raţie, se scot reviste după re­viste, cu o existenţă efemeră de câteva săptămâni, se încing dis­cuţii în presă, şi printr’o falsă interpretare a fenomenelor cul­turale, se încapăţinează să bată la porţile vrăjite ale creaţiei ti­neri, cari ar putea fi utili în alte compartimente ale vieţii publice. Prea mult romantism, prea multe improvizaţii şi prea pu­­ţină viziune realistă a vieţii! E mult mai „nobil“, îşi închipuie bunii noştri confraţi, să publice anual câte un volum urzit din 99% sudori literare, cu vizibile ecouri de pretutindeni, să cer­şească recenzii, decât să-şi în­­drepte puterea de muncă spre alte tărâmuri, unde ei aşteaptă cu sete, nevoi de realizări epocale. Se impune o descătuşare de prejudecăţi, o revizuire a atitu­­dinilor. Să r­e gândim numai la un singur compartiment: cultura poporului. Cât avem de făcut în acest domeniu, câtă dragoste de lumină există acolo lângă adie­rea reavănă a brazdei româ­neşti, şi cum i-ar îmbrăţişa su­fletul neamului pe tinerii cari ar porni dezinteresaţi pe calea îndrumării satelor! îndrumarea Ef’surală a Bâte­lor ţm este o problemă care-i priveşte exclusiv pe învăţătorii şi pe­­­reoţi. Prea ne-am obiş­nuit căî­ i credem pe aceşti mi­sionar ai satelor un fel de „buni (Cor­tinuare la pag. 2-a) • J to OCtATWm* UN NOU SFÂNT LOCAŞ IN CAPITALĂ Mareşalul Conducător la solemnitatea punerii pietrei fundamentale a nouei biserici de la bariera Vergului In prezenţa d-lui Mareşal Ion Antonescu, Conducătorul statului, a d-nei Maria Mareşal Antones­scu şi a d-lui profesor Mihai Antonescu, vice-preşedintele con­siliului de miniştri, a avut loc Miercuri dimineaţa, solemnitatea punerii pietrei fundamentale a unei noui biserici care se zideşte la bariera Vergului, in acest car­tier unde Mareşalul Conducător şi-a petrecut anii copilăriei. Au mai fost prezenţi d-nii: ge­neral Dumitru Popescu, ministrul afacerilor interne; general C. Z. Vasiliu şi Petre Strihan, miniştri subsecretari de stat la interne; general N. Pălăngeanu, prefectul Poliţiei Capitalei; lt. colonel Ro­meo Zaharia, prim adjutant al Mareşalului Conducător; prof. Aurel Popa, secretar, general al ministerului cultelor; general Scheletti, prim ajutor de primar; general Sahim, primarul secto­rului; comitetul d-nelor din Car­tier și numeroși sprijinitori ai ctitoriei în frunte cu industriașul Paul Vasilescu, colonel Al. Du­­mitrescu din Marele Stat Major, lt.-colonel Pandele din ministe­rul apărării naţionale. Slujba religioasă a fost oficiată de un sobor alcătuit din 15 preoţi în frunte cu Arhimandritul Mel­­hisedec, secretarul Patriarhiei. După aceia protoiereul Traian Costea a dat citire hrisovului de temelie a bisericii pentru care s-a ales ca hram ziua Sfinţilor Con­stantin şi Elena. Cuvântarea inaugurală a fost rostită de părintele paroh Const Sârbu care, în numele enoriaşi­lor, a exprimat mulţumiri d-lui Mareşal Conducător şi d-nei Ma­ria Mareşal Antonescu, care prin marele sprijin acordat şi prin daniile făcute fac posibilă ridi­carea acestui sfânt locaş. A mulţumit­ deasemeni primă­riei care a donat terenul, minis­terului cultelor, consiliului pa­rohial, comitetului de d-ne­­ şi celorlalţi donatori care prin con­­tribuţiii şi truda lor au ajutat la strângerea fondurilor necesare ridicării bisericii. Părintele paroh arată apoi cum va fi împărţită ctitoria : biserica va cuprinde în subsol o sală de aatisesc, ses de conferinţe şi de predici şi săli de lectură. „Va fi, acolo, biserica culturii. Deasupra, sub măiastră catape­teasmă, va fi biserica credinţii. Şi mai târziu, nădăjduim să în­fiinţăm un orfelinat pentru fetiţe, o cantină pentru infirmi şi bă­trâni, asupra cărora văpăile ace­stui altar să-şi reverse lumina alinătoare..."’. Potrivit datinei, Mareşalul Con­ducător, d-na Maria Mareşal An­tonescu şi d. vice-preşedinte al consiliului au aşezat, câte o că­rămidă pe piatra unde se aflau trei candele aprinse. Credincioşii au înconjurat pe Conducător.­­ Printre ei se aflau şi câţiva camarazi de şcoală pe care d. Mareşal i-a recunoscut le-a strâns mâinile şi a stat de vor­bă cu fiecare. Părăsind locul solemnităţii, Mareşalul Conducător, d-na Ma­ria Mareşal Antonescu şi d. prim­­ministru prof. Mihai Antonescu au fost aclamaţi îndelung de mulţimea enoriaşilor. D. Mareşal Antonescu sărutând Sfânta Evanghelie ! BERLINUL ŞI SITUAŢIA DE PE FRONTUL DE EST Prin telefon de la corespondentul nostru particular Berlin, 29. — Ştirile sosite azi la Berlin de pe frontul de est sunt foarte optimiste. Ofensiva sovietică a slăbit mult, nemai­­dându-se acum lupte decât la Orei. Un bilanţ asupra situaţiei ge­nerale din răsărit lasă să se va­dă că armata germană a făcut faţă în mod strălucit sforţărilor sovietice. Cu toate că bolşevicii au aruncat în luptă mari canti­tăţi de material de război, ei n’au reuşi­t să câştige o cât de mică porţiune de teren. Ei au suferit mari pierderi, şi tocmai la Orei, unde au făcut cele mai mari sforţări, n’au putut să-şi a­­jungă scopul. Se arată in acelaş timp la Berlin că puterea ofensivă a So­vietelor n’a fost în niciun caz definitiv înfrântă şi se aşteaptă noui atacuri ale acestora. Succesele ofensive ale trupe­lor germane au dovedit cu pri­sosinţă că nouile arme germane s’au dovedit cât se poate de bu­ne şi că germanii pot rezista cu succes tuturor încercărilor de străpungere ale bolşevicilor. ❖ Ştirea despre sosirea mareşa­lului Rommel în Grecia a fost înregistrată fără comentarii de presa germană. Totuşi, trebue considerat ca un eveniment de seamă că acest strălucit coman­dant, care a pricinuit atâtea di­ficultăţi englezilor în Africa de nord, a apărut din nou pe pri-­­­mul plan. ❖ In capitala Reichului e consi­derată ca absolut neserioasă şti­rea despre fuga d-lui Kano Mach, ministrul slovac al pro­pagandei. ❖ Situaţia creată in Italia de ultimele evenimente continuă să fie comentată in mod realist şi cu multă răceală. Disolvarea partidului fascist este considerată ca un act de politică internă. In comentariile lor, ziarele ita­liene nu a­rată nicio atitudine de­finitivă în legătură cu actuala situaţia a poporului italian. Numeroasele zvonuri care cir­culă asupra Italiei, nu sunt luate Berlin, 29 (Rador). — Cercurile militare din capitala Reichului constată, considerând situaţia generală de pe frontul de est, că armatele atacatoare sovietice nu au reuşit să obţină vreun suc­ces ce ar putea fi vizibil pe har­tă în cele patru mari sectoare ale bătăliei şi anume : capul de pod de pe Cuban , sectorul Mius-Do­­neţ, sectorul Kursk-Orel şi regi­unea Leningrad, deşi sovieticii au concentrat cele mai mari for­ţe de tancuri care au luat vre­odată parte într’o bătălie. Numai pe câmpurile de luptă controlate de trupele germane, peste 7000 de fortăreţe de oţel în seamă în capitala Reichului. Se crede aci că mersul evenimen-­ teior va arăta foarte curând Ce­­ hotărîrii se vor lua.­­ Atât d. Churchill, cât şi d. Roosevelt au lăsat să se înţelea­ I­ga cu precizie că sunt hotăriţi­­ să lupte împotriva Italiei până’ la capitularea acesteia. Reese cu precizie din declaraţiile acestora ca aliaţii nu luptă contra par­tidului fascist, ci împotriva po­porului italian. La Berlin, s’a precizat că Ita­lia nu poate obţine victoria de­cât alături de Reich. Germania se bazează şi azi pe declaraţia mareşalului Badoglio că războiul continuă, iar cercu­rile berlineze precizează că Rei­­chul e destul de puternic spre a obţine victoria definitivă cu con­cursul aliaţilor săi. zac de la 5 iulie distruse sau scoa­se din luptă.. Cu toată prudenţa cercurilor militare germane în ce priveşte estimarea rezervelor sovietice în oameni şi material, ele înclină totuşi a crede că se pot număra săptămânile in timpul cărora va mai fi posibil sovieticilor să con­tinue sub această formă asaltul lor contra zidului defensiv ger­man. Punerea în acţiune acum mai redusă a escadrelor aeriene sovie­tice, se subliniază aci, arată că pierderea a peste 2.500 de avioa­ne nu poate fi repede compen­sată. PESTE 7000 DE TANCURI $1 MAI MULT DE 2500 AVIOANE SOVIETICE DISTRUSE TrajASfiorturi geneiale de trupe și munițiuni, în sectorul marilor lupte Bje­gorul Orei. STRATEGIA GERMANA A APARARII ELASTICE Berlin, 29 (Rador). — Pe fron­tul oriental, trebue să se con­teze pe faptul că, după ce au concentrat trupe noui, Sovietele vor relua atacurile lor masive şi la capul de pod de pe Cuban, şi pe Miuls şi la sud de lacul Ladoga. Strategia germană a apărării elastice, care a arătat ce poate în sectorul Orei, lipseşte pe so­vietici, ca şi până acum, de orice posibilitate de a folosi în mod o­­perativ câştigurile locale terito­riale care costă totdeauna pier­deri foarte grele, înaintările şi retragerile din anumite sectoare determinate, ca de exemplu la Bolkhov, demora­lizează atât forţa combativă a Sovietelor, cât şi asalturile care durează de mai multe zile îm­potriva­ poziţiilor germane. In sectoru­l Orei, este vorba şi mai departe de o bătălie ca­racteristică fie uzură şi rezultatul acestui fel cri bătălie este faptul că massele pv­ietice atacatoare suferă pierderi și comparabil mai mari decât foliațiile germane, care pot să se sprijine pe poziții bine pregătite. N*** Joi Duminică 1 August 1945 8 Pagini DIRECTOR ȘI ADMINISTRATOR DELEGAT STELIAN POPESCU EVENIMENTELE DIN ITALIA REGIMUL FASCIST A FOST IN MOD OFICIAL ABOLIT. — ALTE HOTĂRÂRI ALE CONSILIULUI DE MINIŞTRI DE MIERCURI Roma, 29 (Rador). — Agenţia ŞTEFANI comunică : In cercurile responsabile italiene se subliniază că, după dizolvarea partidului fascist, abrogarea legilor cu privire la Marele Consiliu şi suprimarea tribunalului special pentru apărarea statului, decreta­tă de consiliul de miniştri în cursul primei sale şedinţe, regimul fascist a fost în mod oficial abolit în Ita­lia.Nu e momentul se declară la Roma, de a se discuta evenimen­tele trecute pentru a analiza cau­zele apropiate sau îndepărtate, care au provocat prăbuşirea regimului fascist. Este limpede totuşi că d. Mus­solini nu a căzut sub focul con­centrat al propagandei inamice sau sub focul mult mai ucigător al evenimentelor militare. Cauzele care au provocat căde­rea fascismului sunt strict italiene şi nu pot fi discutate decât de italieni. Nu este vorba, se declară La Roma, de a fi întrebaţi cu privire la ce gândeşte inamicul despre a­­ceastă dispariţie neaşteptată a re­gimului fascist. Aceasta nu pre­zintă de altfel nici un interes. Dacă s’ar fi acordat crezare ce­lor spuse de inamic până acum, cuvintelor pe care propaganda sa sgomotoasă nu înceta să Ie pro­clame, ar fi trebuit să se creadă că a sosit clipa pentru el de a do­vedi prin faptele sale poporului italian că ura sa neîmblânzită esta îndreptată nu împotriva Italiei, ci împotriva regimului său politic. Zvonurile care vin din tabăra adversă par să i se spună dimpo­trivă că inamicul a manifestat ne­plăcere aflând că poporul italian i-a înlăturat fin mod constituţional, elegant şi fără echivoc, ţinta sa preferată şi unele din argumentele cele mai comode ale propagandei sale. In privinţa evenimentelor care se desfăşoară în Italia, inamicul uită sensul afirmaţiilor pe care le-a fă­cut până acum şi se încăpăţânează Intr’o formulă care este lipsită de orice sens politic : acela a unei predări fără condiţii. Această pre­dare fără condiţii, care se cere as­tăzi poporului italian, nu este aceea pe care pasiunea partizană o cerea până acum de la o dictatură. Poporul italian este inteligent, el ştie să facă deosebiri şi el ştie să vorbească şi să vadă, limp­i­c ur­mările istorice ale existenţei sale. Nimeni nu poate afirma că eve­nimentele de la 25 iulie au fost eve­nimente antinaţionale şi mai pu­ţin ca niciodată anti-italiene. Stri­gătul de „Trăiască Regele” a ţâş­nit spontan nu numai de pe buzele dar şi din inima poporului italian. D. Churchill, se adaugă la Roma, a comentat de la tribuna Camerei Comunelor evenimentele italiene şi a precizat care va fi noua ati­tudine a anglo-saxonilor faţă de zilele de pătimire naţională pe care Italia este pe cale de a le trăi. I­. Churchill a vorbit pentru urechile britanice şi nu pentru u­rechi­­e rafinate ale italienilor. In substanţă, el nu a făcut altceva decât să r­cpete ameninţarea obiş­­nuită „să se predea fără condiţii sau să­ fie exterminaţi’’. Această eroare fanatică a angio­­saxonilor se repetă. Astăzi, ca şi ieri, adversarii noştri arată că nu ne cunosc şi că ignoră totul în ce priveşte pe italieni. Anglo-saxonii uită că italienii se luptă şi pentru Europa. Diviziile germane, care la frontierele orientale barează calea invaziei bolşevismului, se luptă deasemeni pentru Europa. Astăzi inamicul se află la intra­rea în frumoasele noastre teritorii. Astăzi, pentru nenorocirea noas­tră şi nu prin greşala noastră, pri­mejdii şi mai grave pot să apară la orizont, dar trebue ca englezii să ştie că o ameninţare mult mai vastă apasă asupra lor dacă nu vor şti să evolueze, ameninţarea unei înfrângeri politice de mare a­­­ploare având consecinţe mul mai extinse decât o invazie sau o ocu­paţie teritorială. Poporul italian, aderând la gu­vernul său naţional, a exprimat uniunea sa sacră fără retorică şi fără ezitări. Este inutil să se tergiverseze sau să se facă tot felul de pre­supuneri fără rost in jurul oa­menilor şi numelor. Astăzi nu este decât un singur protagonist al istoriei italiene. A­­cesta este poporul italian strâns în jurul Dinastiei. Trebue ca aşa zisele naţiuni u­­nite să nu uite aceasta şi ca ele să ştie deasemeni că italienii nu înţeleg cuvintele lip­site de sens, căci ei sunt depozitarii unei înţe­lepciuni care, dincolo de contin­genţe, creiază epocile şi istoria. Oraşele pot fi prefăcute in ce­nuşă şi căminele pot fi distruse de forţa brutală a maşinilor, dar spiritul, esenţă profundă a naţi­unii italiene, care este conştientă de istoria sa şi de situaţia sa în lume, nu poate fi cucerit şi lig­ă mai­­puţin prin formele încăpăţâ­nate şi orbeşti, de o or­bire bru­tală, care, dacă ar fi aplicată, ar constitui o condamnare inexora­bilă a prezentului şi a viitorului în faţa lumii şi generaţiilor pentru toate popoarele Europei, ca şi pen­tru acelea, fără nici o execuţie, care au primit din Europa lumi­nile civilizaţiei. Sovietele aruncă in luptă unităţi întregi purtând uniforma germana Berlin, 29 (Rador).— In cursul luptelor din regiunea Orei, s’a stabilit din nou, fără nici un fel de îndoială, că Sovietele au a­­runcat la asalt unităţi întregi purtând uniforme germane. Identificaţi, bolşevicii au fost respinși, în cursul unui contra­atac ,după o luptă înverșunata. Sublocotenentul sovietic Niko­lai Bruskov, făcut prizonier cu acest prilej, a confirmat că ata­­cul în uniforme germane a fost efectuat in urma ordinului ex­pres al șefului regimentului, co­lonel Mievik Halev. INTERDICŢIA CONSTITUIRII PARTIDELOR POLITICE Roma, 29 (Rador). — Agenţia „Ştefani" comunică: „ In cursul reuniunei sale din 27 Iulie,­ în afară de măsurile anun­ţate, consiliul de miniştri a corn­­firmat interdicţia de a se cons­titui partide politice pe toată­ durata războiului. In consecinţă, este formal o­­prit de a se arbora în timpul războiului insigne, embleme sau drapele, care se pot raporta la partidele politice. Singura emblemă sub ■ care italienii trebue să se unească astăzi şi să fraternizeze esta drapelul tricolor. ■In cursul aceleiaşi şedinţe, consiliul de miniştri a propus închiderea celei de a 30-a le­­gislaturi şi dizolvarea Camerei Fasciilor şi Corporaţiilor. In termen de patru luni de la încetarea stării de război, se va alege o nouă Cameră a Depu­taţilor şi apoi se va convoca o nouă legislatură. Tot în cursul şedinţei de Marţi, consiliul de miniştri a­­hotărit abrogarea oricărei legislaţii care impune restricţii celibatarilor. Aceste măsuri au fost imediat sancţionate de Suveran. Roma, 99 (Rador). — Elibera­rea condamnaţilor politici a şi început. Dat fiind numărul considerabil de cazuri pe care autorităţile tre-b bue să le ia în considerare, s’au luat măsuri pentru ca situaţia personală a fiecărui condamnat să fie examintă în cel mai scurt timp posibil. , • Printr’o măsură de precauţie de ordin public, numeroase per­­soane de seamă, care au militat în rândurile partidului național fascist, au fost arestate. PRESA TURCĂ $1 SITUAŢIA DIN ITALIA Ankapa, 29 (Rador). — Cores- I pondentul agenţiei „Ştefani“ co­­­­munică : I întreaga presă turcă consacră­­ şi noi comentarii asupra rema- I nierii ministeriale din Italia. în­treg guvernul italian în ansam­blul lui a făcut o excelentă im­presie şi numeroase omagii, au fost aduse persoanei mareşalului Badoglio, marele soldat­, care a fost gata să-și asume grave res­ponsabilități în interesul Patriei. G­OLO­NIS­A de prof. ERNEST GRINJESCU Agricultura ţării noastre are de rezolvat o serie nesfârşită de probleme pentru a se putea mă­sura cu progresele altor ţări, cu care, vrând-nevrând, intră în concurenţă şi, mai ales, va intra în concurenţă odată cu epoca de pace. Odată terminată întrece­rea între armate, va începe în­trecerea între forţele economice, iar victoria va fi acolo, unde pro­ducţia va fi organizată în toate amănuntele ei. Deslegarea acestor probleme nu-i imposibilă, fie că ele se re­feră la repartiţia pământului, la întrebuinţarea lui judicioasă şi la complexul de întreprinderi legate de el, fie că se referă la tehnica agricolă propriu zisă şi la valorificarea produsului ob­ţinut. Ceea ce­ este important, e ca studiul lor să fie permanent în preocupările de seamă şi să se caute soluţiuni potrivite ca ţara să intre pe calea progresu­lui. Mi-am propus pentru astăzi să relev una din acele probleme, care face parte din repartiţia pământului şi care, în împreju­rările actuale, reclamă o atenţie deosebită. Colonizările, în toate timpurile şi la toate popoarele au servit drept scopuri naţionale şi so­ciale; la noi, însă, astăzi mai a­­les, cer să se realizeze prin ele şi scopuri agricole. Intre exemplele strălucite de colonizări săvârşite de alte ţări şi cu influenţă asupra aşezărilor omeneşti se pot cita în trecut, colonizările efectuate de cava­lerii teutoni în ţările baltice şi în Transilvania, fără să negli­jăm opera lui Friederic cel Mare iar mai târziu a lui Bismarck pentru colonizările interne. Tot aşa demete de remarcat sunt operaţiile de acest soi în timpul de faţă, săvârşite în Ger­mania, ca o consecinţă a Consti­tuţiei de l­a Weimar, a ideilor na­­ţional-socialiste după 1933 şi a transferului de populaţie de rasă germanică, in urma actualului război. Sunt apoi colonizări de seamă făcute de regimul fascist în urma uriaşelor asanări ale bălţilor din centrul Italiei sau ca­ forţă de civilizare a Libiei. In sfârşit, un alt exemplu modern de colonizare îl avem în Grecia, după schimbul de populaţii în­tre acea ţară şi Turcia, când populaţia repatriată reprezintă 22% din întreaga populaţie a ţării, aşezată pe aproape 840.000 ha., devenite libere. Toate aceste exemple dau un material bogat de cunoştinţe a­­supra modului de aplicare a ope­raţiilor şi a rezultatelor dobân­dite, cari se găsesc în diferite studii publicate la noi. In trecutul ţării noastre cazuri de colonizări avem puţine şi, in orice caz, se întâlnesc mai mult în provinciile ce­ au fost unite in 1918. La noi, despre o colonizare in­ternă în măsură mai largă nu se poate vorbi decât după războiul trecut și după aplicarea reformei (Continuare in pag. 2-a) Pe plajele de lux de odinioară de pe coasta Atlanticului, în locul restaurantelor și al costumelor de plajă, apar ca­zemate și uniforme militare.

Next