Universul - Provincie, august 1943 (Anul 60, nr. 207-237)
1943-08-01 / nr. 207
Anul al 60-lea 8 Pagini Fondator: LUICI CAZZAVILLAN Proprietar: „UNIVERSUL“ S. A. înscris sub Nr. 160 Trib. Ilfov EXEMPLARUL 7 LEI Tasta poștală plătită la numerar conform aprobării Dir. Gle P. T. T. Nr. 24.464/939 CELE DIN URMA STIRI DIN LUMEA INTRI AGA, TELEGRAFICE SI TELEFONICE REDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA: BUCUREŞTI, STR. BREZOIANU No. 23-35 CENTRALA TELEFONICA A ZIARULUI: 3.10.10. SECRETARIATUL DE REDACȚIE: 3.30.15 GLASUL ROMÂNIEI La intervale destul de aproposturile de radiodifuziune şi prin conferinţele şi prelegerile cărturarilor noştri. Dar de doi ani şi ceva încoace, răsună mult mai puternic şi cu un efect mult mai simţit şi un alt glas românesc: glasul tunurilor româneşti. Ecoul acestui glas îl găsim aproape zilnic în coloanele pre-,sei aliaţilor şi amicilor noştri, ca şi în coloanele presei din state neutre. In aceste coloane sunt relevate în termeni măgulitori pentru noi românii curajui eroic, admirabilul spirit de jertfă, dispreţul de moarte al ostaşilor noştri. Şi este o strânsă legătură — ca de la cauză la efect — între dovezile de vitejie ale luptătorilor de pe front şi interesul ce trezeşte în opinia publică din străinătate tot ce este românesc, tot ce se referă la arta, cultura şi, în genere, la viaţa spirituală a poporului nostru. In această privinţă, putem spune că istoria se repetă. Şi în anii 1877—78, armata română, pe atunci tânără şi puţintică lanumăr, se acoperise de glorie pe câmpiile de luptă dela Plevna şi pe înălţimile dela Griviţa. Pentru o mare parte din opinia publică din Europa afirmarea în condiţiuni aşa de strălucite a vitejiei româneşti a fost o revelaţie. Se aveau cunoştinţe vagi despre poporul român * şi se ştia şi mai puţin despre virtuţile sale ostăşeşti. Insă glasul victorios al tunurilor româneşti a trezit atenţiunea şi interesul tuturor. Ca exemplu, cităm, reamintindu-i, următorul fapt concret: In anul 1878, România este invitată pentru întâia oară să ia parte prin poeţii săi la concursul din oraşul francez Montpellier, pentru alcătuirea unui imn închinat rassei neolatine. Precum se ştie, premiul, constând într’un arbore în miniatură cu păsări de aur şi oferit de un mare poet şi scriitor spaniol de origină catalană, a fost câştigat de Vacile Alecsandri al nostru cu a sa „Ginta latină”, care a fost admisă ca imnul neolatinităţii şi tradusă în toate limbile şi dialectele neolatine. Pomenim că Alecsandri avusese de înfruntat concurenţa unora din cei mai talentaţi poeţi ai celorlalte popoare neolatine. Şi iată cum glasul tunului, când răsună pentru apărarea unei cauze, drepte şi legitime, deschide şi netezeşte drumul pentru cuceriri de natură culturală şi spirituală, poate unele de altele, posturile de radiodifuziune din Capitale şi alte oraşe importante din străinătate anunţă „ore româneşti”. In alcătuirea lui generală, programul este cam acelaşi o conferinţă privitoare la România şi poporul român, îndeosebi la creaţia artistică şi culturală a neamului nostru, conferinţă urmată de producţii muzicale româneşti şi mai ales de cântece populare. Acum trei seri, o astfel de „oră românească” a avut loc la postul de radiodifuziune din Madrid. Am citat înadins acest din urmă fapt, deoarece avem credinţa că, printre celelalte popoare — inclusiv popoarele de origină neolatină — poporul spaniol apreciază şi gustă mai bine farmecul şi duioşia ce se desprind din muzica noastră populară. In cântecele româneşti, ca şi în cele spaniole, este atât în ce ■ priveşte textul, cât şi melodia, un fond comun de tristeţe orientală, de exprimare a unor dureri ce se cer alinate şi a unor frământări sufleteşti ce se cer potolite. ‘ Da, ştim că influenţa maură asupra muzicii populare este astăzi, ca şi acum câteva secole, vie şi puternică. Prin aceasta şi prin alte elemente, Ispaniiolii, deşi aşezaţi la extremitatea sud-vestică a continentului european, sunt sufleteşte şi ca mentalitate foarte apropiaţi de popoarele din Orient. Oricum, fapt vrednic de reţinut este că glasul României răsună dealungul kontinentului. Răsună şi se răspândeşte pe calea undelor hertziene, precum răsună de la înălţimea atâtor catedre universitare străine, unde sunt chemaţi să ţină conferinţe şi prelegeri profesori şi alţi distinşi intelectuali ai noştri. Ne aducem aminte că în anul 1913, când războaiele balcanice creiaseră o situaţie tulbure în Sud-Estul European, creând deci şi României o situaţie delicată, neuitatul şi gloriosul rege Carol I-iu declarase : „Glasul României va fi ascultat”. Acest glas a fost ascultat atunci, însă, după ce mai întâi fusese ascultat glasul tunurilor româneşti. A fost ascultat în aşa măsură, încât beligeranţii şi-au trimis pe delegaţii lor la Bucureşti, pentru ca aici, în Capitala României, să alcătuiască tratatul de pace. Astăzi, aşa cum am pomenit mai sus, glasul României se nnnn m'tn o vwî cm i m-i 1-\ «ni n PENTRU CULTURA POPORULUI de GABRIEL JEPELEA N ’ Este permisă întrebarea dacă, — tineretul cărturăresc de astăzi păstrează contactul necesar cu marile realităţi vitale prezente ale neamului ? Intr’adevăr, se publică mii de volume de versuri din simplă nevoie de figuraţie, se scot reviste după reviste, cu o existenţă efemeră de câteva săptămâni, se încing discuţii în presă, şi printr’o falsă interpretare a fenomenelor culturale, se încapăţinează să bată la porţile vrăjite ale creaţiei tineri, cari ar putea fi utili în alte compartimente ale vieţii publice. Prea mult romantism, prea multe improvizaţii şi prea puţină viziune realistă a vieţii! E mult mai „nobil“, îşi închipuie bunii noştri confraţi, să publice anual câte un volum urzit din 99% sudori literare, cu vizibile ecouri de pretutindeni, să cerşească recenzii, decât să-şi îndrepte puterea de muncă spre alte tărâmuri, unde ei aşteaptă cu sete, nevoi de realizări epocale. Se impune o descătuşare de prejudecăţi, o revizuire a atitudinilor. Să re gândim numai la un singur compartiment: cultura poporului. Cât avem de făcut în acest domeniu, câtă dragoste de lumină există acolo lângă adierea reavănă a brazdei româneşti, şi cum i-ar îmbrăţişa sufletul neamului pe tinerii cari ar porni dezinteresaţi pe calea îndrumării satelor! îndrumarea Ef’surală a Bâtelor ţm este o problemă care-i priveşte exclusiv pe învăţătorii şi pereoţi. Prea ne-am obişnuit căî i credem pe aceşti misionar ai satelor un fel de „buni (Cortinuare la pag. 2-a) • J to OCtATWm* UN NOU SFÂNT LOCAŞ IN CAPITALĂ Mareşalul Conducător la solemnitatea punerii pietrei fundamentale a nouei biserici de la bariera Vergului In prezenţa d-lui Mareşal Ion Antonescu, Conducătorul statului, a d-nei Maria Mareşal Antonesscu şi a d-lui profesor Mihai Antonescu, vice-preşedintele consiliului de miniştri, a avut loc Miercuri dimineaţa, solemnitatea punerii pietrei fundamentale a unei noui biserici care se zideşte la bariera Vergului, in acest cartier unde Mareşalul Conducător şi-a petrecut anii copilăriei. Au mai fost prezenţi d-nii: general Dumitru Popescu, ministrul afacerilor interne; general C. Z. Vasiliu şi Petre Strihan, miniştri subsecretari de stat la interne; general N. Pălăngeanu, prefectul Poliţiei Capitalei; lt. colonel Romeo Zaharia, prim adjutant al Mareşalului Conducător; prof. Aurel Popa, secretar, general al ministerului cultelor; general Scheletti, prim ajutor de primar; general Sahim, primarul sectorului; comitetul d-nelor din Cartier și numeroși sprijinitori ai ctitoriei în frunte cu industriașul Paul Vasilescu, colonel Al. Dumitrescu din Marele Stat Major, lt.-colonel Pandele din ministerul apărării naţionale. Slujba religioasă a fost oficiată de un sobor alcătuit din 15 preoţi în frunte cu Arhimandritul Melhisedec, secretarul Patriarhiei. După aceia protoiereul Traian Costea a dat citire hrisovului de temelie a bisericii pentru care s-a ales ca hram ziua Sfinţilor Constantin şi Elena. Cuvântarea inaugurală a fost rostită de părintele paroh Const Sârbu care, în numele enoriaşilor, a exprimat mulţumiri d-lui Mareşal Conducător şi d-nei Maria Mareşal Antonescu, care prin marele sprijin acordat şi prin daniile făcute fac posibilă ridicarea acestui sfânt locaş. A mulţumit deasemeni primăriei care a donat terenul, ministerului cultelor, consiliului parohial, comitetului de d-ne şi celorlalţi donatori care prin contribuţiii şi truda lor au ajutat la strângerea fondurilor necesare ridicării bisericii. Părintele paroh arată apoi cum va fi împărţită ctitoria : biserica va cuprinde în subsol o sală de aatisesc, ses de conferinţe şi de predici şi săli de lectură. „Va fi, acolo, biserica culturii. Deasupra, sub măiastră catapeteasmă, va fi biserica credinţii. Şi mai târziu, nădăjduim să înfiinţăm un orfelinat pentru fetiţe, o cantină pentru infirmi şi bătrâni, asupra cărora văpăile acestui altar să-şi reverse lumina alinătoare..."’. Potrivit datinei, Mareşalul Conducător, d-na Maria Mareşal Antonescu şi d. vice-preşedinte al consiliului au aşezat, câte o cărămidă pe piatra unde se aflau trei candele aprinse. Credincioşii au înconjurat pe Conducător. Printre ei se aflau şi câţiva camarazi de şcoală pe care d. Mareşal i-a recunoscut le-a strâns mâinile şi a stat de vorbă cu fiecare. Părăsind locul solemnităţii, Mareşalul Conducător, d-na Maria Mareşal Antonescu şi d. primministru prof. Mihai Antonescu au fost aclamaţi îndelung de mulţimea enoriaşilor. D. Mareşal Antonescu sărutând Sfânta Evanghelie ! BERLINUL ŞI SITUAŢIA DE PE FRONTUL DE EST Prin telefon de la corespondentul nostru particular Berlin, 29. — Ştirile sosite azi la Berlin de pe frontul de est sunt foarte optimiste. Ofensiva sovietică a slăbit mult, nemaidându-se acum lupte decât la Orei. Un bilanţ asupra situaţiei generale din răsărit lasă să se vadă că armata germană a făcut faţă în mod strălucit sforţărilor sovietice. Cu toate că bolşevicii au aruncat în luptă mari cantităţi de material de război, ei n’au reuşit să câştige o cât de mică porţiune de teren. Ei au suferit mari pierderi, şi tocmai la Orei, unde au făcut cele mai mari sforţări, n’au putut să-şi ajungă scopul. Se arată in acelaş timp la Berlin că puterea ofensivă a Sovietelor n’a fost în niciun caz definitiv înfrântă şi se aşteaptă noui atacuri ale acestora. Succesele ofensive ale trupelor germane au dovedit cu prisosinţă că nouile arme germane s’au dovedit cât se poate de bune şi că germanii pot rezista cu succes tuturor încercărilor de străpungere ale bolşevicilor. ❖ Ştirea despre sosirea mareşalului Rommel în Grecia a fost înregistrată fără comentarii de presa germană. Totuşi, trebue considerat ca un eveniment de seamă că acest strălucit comandant, care a pricinuit atâtea dificultăţi englezilor în Africa de nord, a apărut din nou pe pri-mul plan. ❖ In capitala Reichului e considerată ca absolut neserioasă ştirea despre fuga d-lui Kano Mach, ministrul slovac al propagandei. ❖ Situaţia creată in Italia de ultimele evenimente continuă să fie comentată in mod realist şi cu multă răceală. Disolvarea partidului fascist este considerată ca un act de politică internă. In comentariile lor, ziarele italiene nu arată nicio atitudine definitivă în legătură cu actuala situaţia a poporului italian. Numeroasele zvonuri care circulă asupra Italiei, nu sunt luate Berlin, 29 (Rador). — Cercurile militare din capitala Reichului constată, considerând situaţia generală de pe frontul de est, că armatele atacatoare sovietice nu au reuşit să obţină vreun succes ce ar putea fi vizibil pe hartă în cele patru mari sectoare ale bătăliei şi anume : capul de pod de pe Cuban , sectorul Mius-Doneţ, sectorul Kursk-Orel şi regiunea Leningrad, deşi sovieticii au concentrat cele mai mari forţe de tancuri care au luat vreodată parte într’o bătălie. Numai pe câmpurile de luptă controlate de trupele germane, peste 7000 de fortăreţe de oţel în seamă în capitala Reichului. Se crede aci că mersul evenimen- teior va arăta foarte curând Ce hotărîrii se vor lua. Atât d. Churchill, cât şi d. Roosevelt au lăsat să se înţelea Iga cu precizie că sunt hotăriţi să lupte împotriva Italiei până’ la capitularea acesteia. Reese cu precizie din declaraţiile acestora ca aliaţii nu luptă contra partidului fascist, ci împotriva poporului italian. La Berlin, s’a precizat că Italia nu poate obţine victoria decât alături de Reich. Germania se bazează şi azi pe declaraţia mareşalului Badoglio că războiul continuă, iar cercurile berlineze precizează că Reichul e destul de puternic spre a obţine victoria definitivă cu concursul aliaţilor săi. zac de la 5 iulie distruse sau scoase din luptă.. Cu toată prudenţa cercurilor militare germane în ce priveşte estimarea rezervelor sovietice în oameni şi material, ele înclină totuşi a crede că se pot număra săptămânile in timpul cărora va mai fi posibil sovieticilor să continue sub această formă asaltul lor contra zidului defensiv german. Punerea în acţiune acum mai redusă a escadrelor aeriene sovietice, se subliniază aci, arată că pierderea a peste 2.500 de avioane nu poate fi repede compensată. PESTE 7000 DE TANCURI $1 MAI MULT DE 2500 AVIOANE SOVIETICE DISTRUSE TrajASfiorturi geneiale de trupe și munițiuni, în sectorul marilor lupte Bjegorul Orei. STRATEGIA GERMANA A APARARII ELASTICE Berlin, 29 (Rador). — Pe frontul oriental, trebue să se conteze pe faptul că, după ce au concentrat trupe noui, Sovietele vor relua atacurile lor masive şi la capul de pod de pe Cuban, şi pe Miuls şi la sud de lacul Ladoga. Strategia germană a apărării elastice, care a arătat ce poate în sectorul Orei, lipseşte pe sovietici, ca şi până acum, de orice posibilitate de a folosi în mod operativ câştigurile locale teritoriale care costă totdeauna pierderi foarte grele, înaintările şi retragerile din anumite sectoare determinate, ca de exemplu la Bolkhov, demoralizează atât forţa combativă a Sovietelor, cât şi asalturile care durează de mai multe zile împotriva poziţiilor germane. In sectorul Orei, este vorba şi mai departe de o bătălie caracteristică fie uzură şi rezultatul acestui fel cri bătălie este faptul că massele pvietice atacatoare suferă pierderi și comparabil mai mari decât foliațiile germane, care pot să se sprijine pe poziții bine pregătite. N*** Joi Duminică 1 August 1945 8 Pagini DIRECTOR ȘI ADMINISTRATOR DELEGAT STELIAN POPESCU EVENIMENTELE DIN ITALIA REGIMUL FASCIST A FOST IN MOD OFICIAL ABOLIT. — ALTE HOTĂRÂRI ALE CONSILIULUI DE MINIŞTRI DE MIERCURI Roma, 29 (Rador). — Agenţia ŞTEFANI comunică : In cercurile responsabile italiene se subliniază că, după dizolvarea partidului fascist, abrogarea legilor cu privire la Marele Consiliu şi suprimarea tribunalului special pentru apărarea statului, decretată de consiliul de miniştri în cursul primei sale şedinţe, regimul fascist a fost în mod oficial abolit în Italia.Nu e momentul se declară la Roma, de a se discuta evenimentele trecute pentru a analiza cauzele apropiate sau îndepărtate, care au provocat prăbuşirea regimului fascist. Este limpede totuşi că d. Mussolini nu a căzut sub focul concentrat al propagandei inamice sau sub focul mult mai ucigător al evenimentelor militare. Cauzele care au provocat căderea fascismului sunt strict italiene şi nu pot fi discutate decât de italieni. Nu este vorba, se declară La Roma, de a fi întrebaţi cu privire la ce gândeşte inamicul despre această dispariţie neaşteptată a regimului fascist. Aceasta nu prezintă de altfel nici un interes. Dacă s’ar fi acordat crezare celor spuse de inamic până acum, cuvintelor pe care propaganda sa sgomotoasă nu înceta să Ie proclame, ar fi trebuit să se creadă că a sosit clipa pentru el de a dovedi prin faptele sale poporului italian că ura sa neîmblânzită esta îndreptată nu împotriva Italiei, ci împotriva regimului său politic. Zvonurile care vin din tabăra adversă par să i se spună dimpotrivă că inamicul a manifestat neplăcere aflând că poporul italian i-a înlăturat fin mod constituţional, elegant şi fără echivoc, ţinta sa preferată şi unele din argumentele cele mai comode ale propagandei sale. In privinţa evenimentelor care se desfăşoară în Italia, inamicul uită sensul afirmaţiilor pe care le-a făcut până acum şi se încăpăţânează Intr’o formulă care este lipsită de orice sens politic : acela a unei predări fără condiţii. Această predare fără condiţii, care se cere astăzi poporului italian, nu este aceea pe care pasiunea partizană o cerea până acum de la o dictatură. Poporul italian este inteligent, el ştie să facă deosebiri şi el ştie să vorbească şi să vadă, limpic urmările istorice ale existenţei sale. Nimeni nu poate afirma că evenimentele de la 25 iulie au fost evenimente antinaţionale şi mai puţin ca niciodată anti-italiene. Strigătul de „Trăiască Regele” a ţâşnit spontan nu numai de pe buzele dar şi din inima poporului italian. D. Churchill, se adaugă la Roma, a comentat de la tribuna Camerei Comunelor evenimentele italiene şi a precizat care va fi noua atitudine a anglo-saxonilor faţă de zilele de pătimire naţională pe care Italia este pe cale de a le trăi. I. Churchill a vorbit pentru urechile britanice şi nu pentru urechie rafinate ale italienilor. In substanţă, el nu a făcut altceva decât să rcpete ameninţarea obişnuită „să se predea fără condiţii sau să fie exterminaţi’’. Această eroare fanatică a angiosaxonilor se repetă. Astăzi, ca şi ieri, adversarii noştri arată că nu ne cunosc şi că ignoră totul în ce priveşte pe italieni. Anglo-saxonii uită că italienii se luptă şi pentru Europa. Diviziile germane, care la frontierele orientale barează calea invaziei bolşevismului, se luptă deasemeni pentru Europa. Astăzi inamicul se află la intrarea în frumoasele noastre teritorii. Astăzi, pentru nenorocirea noastră şi nu prin greşala noastră, primejdii şi mai grave pot să apară la orizont, dar trebue ca englezii să ştie că o ameninţare mult mai vastă apasă asupra lor dacă nu vor şti să evolueze, ameninţarea unei înfrângeri politice de mare aploare având consecinţe mul mai extinse decât o invazie sau o ocupaţie teritorială. Poporul italian, aderând la guvernul său naţional, a exprimat uniunea sa sacră fără retorică şi fără ezitări. Este inutil să se tergiverseze sau să se facă tot felul de presupuneri fără rost in jurul oamenilor şi numelor. Astăzi nu este decât un singur protagonist al istoriei italiene. Acesta este poporul italian strâns în jurul Dinastiei. Trebue ca aşa zisele naţiuni unite să nu uite aceasta şi ca ele să ştie deasemeni că italienii nu înţeleg cuvintele lipsite de sens, căci ei sunt depozitarii unei înţelepciuni care, dincolo de contingenţe, creiază epocile şi istoria. Oraşele pot fi prefăcute in cenuşă şi căminele pot fi distruse de forţa brutală a maşinilor, dar spiritul, esenţă profundă a naţiunii italiene, care este conştientă de istoria sa şi de situaţia sa în lume, nu poate fi cucerit şi ligă maipuţin prin formele încăpăţânate şi orbeşti, de o orbire brutală, care, dacă ar fi aplicată, ar constitui o condamnare inexorabilă a prezentului şi a viitorului în faţa lumii şi generaţiilor pentru toate popoarele Europei, ca şi pentru acelea, fără nici o execuţie, care au primit din Europa luminile civilizaţiei. Sovietele aruncă in luptă unităţi întregi purtând uniforma germana Berlin, 29 (Rador).— In cursul luptelor din regiunea Orei, s’a stabilit din nou, fără nici un fel de îndoială, că Sovietele au aruncat la asalt unităţi întregi purtând uniforme germane. Identificaţi, bolşevicii au fost respinși, în cursul unui contraatac ,după o luptă înverșunata. Sublocotenentul sovietic Nikolai Bruskov, făcut prizonier cu acest prilej, a confirmat că atacul în uniforme germane a fost efectuat in urma ordinului expres al șefului regimentului, colonel Mievik Halev. INTERDICŢIA CONSTITUIRII PARTIDELOR POLITICE Roma, 29 (Rador). — Agenţia „Ştefani" comunică: „ In cursul reuniunei sale din 27 Iulie, în afară de măsurile anunţate, consiliul de miniştri a cornfirmat interdicţia de a se constitui partide politice pe toată durata războiului. In consecinţă, este formal oprit de a se arbora în timpul războiului insigne, embleme sau drapele, care se pot raporta la partidele politice. Singura emblemă sub ■ care italienii trebue să se unească astăzi şi să fraternizeze esta drapelul tricolor. ■In cursul aceleiaşi şedinţe, consiliul de miniştri a propus închiderea celei de a 30-a legislaturi şi dizolvarea Camerei Fasciilor şi Corporaţiilor. In termen de patru luni de la încetarea stării de război, se va alege o nouă Cameră a Deputaţilor şi apoi se va convoca o nouă legislatură. Tot în cursul şedinţei de Marţi, consiliul de miniştri ahotărit abrogarea oricărei legislaţii care impune restricţii celibatarilor. Aceste măsuri au fost imediat sancţionate de Suveran. Roma, 99 (Rador). — Eliberarea condamnaţilor politici a şi început. Dat fiind numărul considerabil de cazuri pe care autorităţile tre-b bue să le ia în considerare, s’au luat măsuri pentru ca situaţia personală a fiecărui condamnat să fie examintă în cel mai scurt timp posibil. , • Printr’o măsură de precauţie de ordin public, numeroase persoane de seamă, care au militat în rândurile partidului național fascist, au fost arestate. PRESA TURCĂ $1 SITUAŢIA DIN ITALIA Ankapa, 29 (Rador). — Cores- I pondentul agenţiei „Ştefani“ comunică : I întreaga presă turcă consacră şi noi comentarii asupra rema- I nierii ministeriale din Italia. întreg guvernul italian în ansamblul lui a făcut o excelentă impresie şi numeroase omagii, au fost aduse persoanei mareşalului Badoglio, marele soldat, care a fost gata să-și asume grave responsabilități în interesul Patriei. GOLONISA de prof. ERNEST GRINJESCU Agricultura ţării noastre are de rezolvat o serie nesfârşită de probleme pentru a se putea măsura cu progresele altor ţări, cu care, vrând-nevrând, intră în concurenţă şi, mai ales, va intra în concurenţă odată cu epoca de pace. Odată terminată întrecerea între armate, va începe întrecerea între forţele economice, iar victoria va fi acolo, unde producţia va fi organizată în toate amănuntele ei. Deslegarea acestor probleme nu-i imposibilă, fie că ele se referă la repartiţia pământului, la întrebuinţarea lui judicioasă şi la complexul de întreprinderi legate de el, fie că se referă la tehnica agricolă propriu zisă şi la valorificarea produsului obţinut. Ceea ce este important, e ca studiul lor să fie permanent în preocupările de seamă şi să se caute soluţiuni potrivite ca ţara să intre pe calea progresului. Mi-am propus pentru astăzi să relev una din acele probleme, care face parte din repartiţia pământului şi care, în împrejurările actuale, reclamă o atenţie deosebită. Colonizările, în toate timpurile şi la toate popoarele au servit drept scopuri naţionale şi sociale; la noi, însă, astăzi mai ales, cer să se realizeze prin ele şi scopuri agricole. Intre exemplele strălucite de colonizări săvârşite de alte ţări şi cu influenţă asupra aşezărilor omeneşti se pot cita în trecut, colonizările efectuate de cavalerii teutoni în ţările baltice şi în Transilvania, fără să neglijăm opera lui Friederic cel Mare iar mai târziu a lui Bismarck pentru colonizările interne. Tot aşa demete de remarcat sunt operaţiile de acest soi în timpul de faţă, săvârşite în Germania, ca o consecinţă a Constituţiei de la Weimar, a ideilor naţional-socialiste după 1933 şi a transferului de populaţie de rasă germanică, in urma actualului război. Sunt apoi colonizări de seamă făcute de regimul fascist în urma uriaşelor asanări ale bălţilor din centrul Italiei sau ca forţă de civilizare a Libiei. In sfârşit, un alt exemplu modern de colonizare îl avem în Grecia, după schimbul de populaţii între acea ţară şi Turcia, când populaţia repatriată reprezintă 22% din întreaga populaţie a ţării, aşezată pe aproape 840.000 ha., devenite libere. Toate aceste exemple dau un material bogat de cunoştinţe asupra modului de aplicare a operaţiilor şi a rezultatelor dobândite, cari se găsesc în diferite studii publicate la noi. In trecutul ţării noastre cazuri de colonizări avem puţine şi, in orice caz, se întâlnesc mai mult în provinciile ce au fost unite in 1918. La noi, despre o colonizare internă în măsură mai largă nu se poate vorbi decât după războiul trecut și după aplicarea reformei (Continuare in pag. 2-a) Pe plajele de lux de odinioară de pe coasta Atlanticului, în locul restaurantelor și al costumelor de plajă, apar cazemate și uniforme militare.