Universul - Capitala, octombrie 1943 (Anul 60, nr. 268-298)

1943-10-14 / nr. 281

Anul al 6optea la Pagini Fondator: LUIGI CAZZAVILLAN Proprietar: „U N IV E R S U L“ S. A. înscris sub Nr. 160 Trib. Ilfov EXEMPLARUL 7 LEI ha l»|hu tuna la dwm Materni aprobării Dir. GM« V. 9. 9. Nr. UM*7m CELE DIN URMA ŞTIRI DIN LUMEA ÎNTREAGA, TELEGRAFICE Şl TELEFONICE REDACŢIA Şl ADMINISTRAŢIA: BUCUREŞTI, STR. BREZOIANU NR. 23-95 CENTRALA TELEFONICA A ZIARULUI: 3.30.10; SECRETARIATUL DE REDACŢIE: 3.30.15 RECUNOŞTINŢA Adunarea generală a asocia­ţiei absolvenţilor şcoalei co­­­merciale superioare şi ai li­ceului comercial „N. Kreţu­­lescu”, aminteşte indirect tu­turor elevilor cari au frecven­­tat cursurile diferitelor şcoli, datoria de recunoştinţă pe care trebue s’o aibă, în tot timpul vieţii faţă de acele lăcaşuri de lumină şi cultură cari le-au dat pregătirea necesară pentru lupta vieţii. Se fac deseori reuniuni de absolvenţi din anumiţi ani, din anumite promoţii, se strâng foştii colegi în jurul unei aga­pe şi, pentru o seară, toţi cei cari erau altă dată laolaltă şi care au apucat în viaţă dru­muri diferite îşi deapănă a­­mintirile cu duioşia pe care o zugrăvea Henry Murger în „Le pays latin“ : „Ţi-aduci a­­minte ?“. Dar existenţa pozitivă, prac­tică, a şcolii şi a lumii şcolă­reşti au necesităţi imperioase pe care Statul cu multiplele sale obligaţii nu le putea sa­tisface nici pe vremea celor ce se uită azi cu melancolie la necurmatul mers al anilor, nici în timpurile de acum.­. „Cursurile în momentul de faţă se ţin­ în acelaş locaş în care a început să funcţioneze liceul acum 60 de ani. Sălile de cursuri sunt insuficiente pentru tipul actual al liceului c­u 12 clase. Nu avem săli sufi­ciente de laborator, de biblio­tecă, de gimnastică, desemn, etc. şi mai ales nu avem lângă liceu un internat care să adă­postească tinerele vlăstare, vioae la munte şi trup ale ju­­deţului nostru“ , scrie într’un documentat apel inimosul di­rector al liceului Ştirbey-Vodă din Călăraşi. Asociaţia absolvenţilor de care pomeneam la începutul acestor rânduri dă un exemplu şi un îndemn tuturor absolven­ţilor din toate şcolile din ţară de tot ceea ce pot face împreu­nă bunăvoinţele şi energiile celor cari şi-au creiat un drum în carierele pe cari şi le-au ales Nu numai o promoţie, nu numai o serie de absolvenţi, nici doar pentru o efemeră re­uniune festivă, ci toţi la un loc absolvenţii din toţi anii ai şcolii pomenite s’au adunat să cerceteze şi să remedieze gri­jile materiale, permanente ale aşezământului de cultură care le-a dat lumina cu care au por­nit să-şi câştige fiecare un loc în lumea muncitoare şi pro­ductivă. Sistemul acesta se practică de mult în ţările din apus şi asociaţiile „amicale“ din jurul fiecărei şcoli fac adevarate minuni şi pentru învăţământul în sine şi pentru încurajarea elementelor tinere care nu au mijloace îndestulătoare pentru urmarea cursurilor. Nu poate fi o mai reală do­vadă de recunoştinţă faţă de instituţia şcolară respectivă, mai ales pentru cei cari reu­şind în viaţă şi-au putut ago­nisi şi o bună situaţie mate­rială, decât înlesnind şi altora din generaţiile care vin, să poate să capete lumină din lu­mină, spre desăvârşirea ins­trucţiunii necesară celor cari la rândul lor vor trebui să a­­chite în viitor aceeaşi datorie de mulţumire şi de gratitudi­ne, ca o permanentă obligati­vitate în slujba continuităţii naţionale, începutul e ceva mai greu. Dar odată înfiripată asociaţia absolvenţilor în jurul fiecărei şcoli şi fiecărui liceu, se vor putea face mult mai uşor toate cele necesare pentru comple­tarea lipsurilor materiale ale aşezămintelor respective. Sunt atâţia oameni de inimă printre cei cari, graţie muncii şi meritelor lor au ajuns în primele rânduri ale ierarhiei sociale, cari şi-au agonisit o bună stare materială şi cari nu au avut până acum prile­jul să-şi manifeste recunoş­tinţa faţă de factorii dătători de cultură, acea cultură care le-a înlesnit şi lor ascensiunea, încât suntem siguri că gene­ralizarea iniţiativei absolven­ţilor şcoalei comerciale „Kre­­ţulescu“, poate constitui prin înfăptuirile eventuale, un co­laborator preţios şi permanent al învăţământului pe care se sprijină viitorul oricărui neam din lume. CUM PRIVESC GUVERNELE EMIGRATE IA CAIRO ÎNCEPEREA CONFERINŢEI DE LA MOSCOVA Ankara, 12 (Rador). — O ştire a biroului internaţional de in­for­maţiuni, retransmisă de agenţia D. N. R. anunţă: După ecouri sosite din Cairo, cercurile conducătoare ale guver­nelor emigrante în capitala E­­giptului privesc cu oarecare ne­încredere începerea conferinţei miniştrilor de afaceri străine, care va avea loc în curând la Moscova, îşi face tot mai adânc loc te­merea că, atât d. Eden cât şi d- Huli vor avea depline puteri din partea guvernelor lor cu privire la concesiuni întinse, pentru a se obţine cu orice preţ un rezultat general pozitiv din această con­ferinţă. Deasemeni se arată foarte mare scepticism cu privire la recente­le declaraţiuni făcute de d. Eden reprezentanţilor guvernelor emi­grate, declaraţii care păreau îm­bucurătoare, deoarece până a­­cum fuseseră făcute multe de­claraţiuni oficiale, după care gu­vernul englez era gata la conce­siuni. Aceleaşi cercuri sunt convinse că Statele Unite deşi declară as­tăzi că nu pot recunoaşte fron­tierele strategice revendicate de Uniunea Sovietelor, vor fi gata să se abată de la acest punct de vedere, dacă ar reuşi să obţină consimţământul sovietic la prin­cipala cerere prezentată de d. Huli la Moscova şi care va fi invitarea Rusiei la intrarea în război alături de America împo­triva Japoniei. La Cairo se crede că ruşii vor refuza să intre oficial în război împotriva Japoniei, dar că sunt destule mijloace pentru a intra în negocieri referitoare la dispo­ziţia americanilor a unor puncte strategice. Deasemeni la Cairo se expri­mă teamă că Sovietele vor cere pentru aceasta mână liberă în Balcani, în Polonia şi în Baltica şi că vor ceda eventual în faţa americanilor, renunţând la deli­mitarea frontierelor şi mulţumin­­du-se cu o garanţie pentru rea­lizarea cererilor lor politice şi strategice, rămânând ca totul să fie aranjat definitiv după război. Cercurile emigrate din Cairo cred că pot vedea o confirmare a temerilor lor într-un articol pu­blicat de „New­ York Times” Du­minica trecută, prin care se ce­rea ca aliaţii să-şi coordoneze a­­titudinea lor cu politica Kremli­nului. Faptul că ziarul „Observer’’ din Londra a comentat aceeaşi temă în acelaşi timp şi că gu­vernul englez a atras atenţia a­­supra atitudinii opoziţioniste a majorităţii populaţiei din Grecia şi Iugoslavia, către guvernele res­pective emigrate şi asupra lentei dar completei lor orientări către Moscova, a provocat o mare sen­zaţie la Cairo. IN LUMINA EXPERIENŢELOR de I.­VION Chiar ţările neutre, unde viaţa economică n’a fost pusă sub presiunea asprelor necesităţi ale războiului şi deci n’au adoptat o con­ducere statală în toate com­partimentele muncii şi pro­ducţiei, chiar ele arată — ri­dicând problema veche în formă nouă a dreptului la muncă al cetăţenilor într’o economie statizată — că Sta­tul trebue să încurajeze şi să sprijine progresul tehnic şi comercial izvorit din în­trecerea, din concurenţa ini­ţiativelor particulare, dimi­nuând cât mai mult cu pu­tinţă intervenţionismul ofi­cialităţii Economistul german pro­fesorul dr. Hunke, apărând principiul economiei dirija­te, adaugă că nu e vorba de o economie „planificată“, condusă de o voinţă centra­lă după un plan aranjat in cele mai mici detalii, şi că a dirija nu înseamnă a admi­nistra . „Sarcina Statului — scrie d-sa — nu consistă în a se însărcina el însuşi cu condu­cerea economiei ţării. Exe­cuţia sarcinilor de ordin eco­nomic revine în mod fi­resc patronului. Recunoaş­tem acţiunea şi riscul perso­nalităţii economice ca forţă decisivă în activitatea eco­nomică. Arta de a dirija economia trebue să consiste în a for­ma şi a face să intervină personalitatea patronului, garantându-i libertatea ne­cesară activităţii lui, făcân­­du-l să intre în drepturile stimulentului la productivi­tate, la câştig“. Experienţa dovedeşte deci rolul imens al iniţiativei particulare, al emulaţiei, al firescului stimulent care e rodul muncii şi perseveren­ţei fiecăruia, iar Statului îi rezervă doar o conducere principială, pe liniile mari ale intereselor generale şi naţionale, încurajarea iniţiativei şi riscului patronal, dă posibili­tate largă întrebuinţării ma­nei de lucru şi ia Statului grija de a furniza posibilităţi de muncă, grije pe care ar fi avut-o în eventualitatea u­­nei economii pe care, el în­suşi ar fi dirijat-o şi admi­­nistrat-o, substituindu-se ini­ţiativei particulare. Această importantă pro­blemă de propăşire şi deci de viaţă, este discutată în toate ţările, sub toate aspec­tele ei şi o revistă elveţiană Suisse contemporaine“ fa­ce o originală comparaţie în ce priveşte felul cum trebue privită libera concurenţă în desvoltarea iniţiativei parti­culare. Socotind că nu trebue să vedem un pericol în desvol­tarea concurenţei, ci o con­diţie însăşi a progresului, că în locul unei cuirase protec­­ţioniste locale, mai practică e o pregătire a elementelor pentru necurmata luptă a vieţii, suscitată revistă scrie: „In locul strategiei statice a unei linii Maginot, făcută din interdicţii, restricţii, ga­ranţii, sprijiniri şi favori­zări, trebue preferată mobi­litatea întreprinzătoare a unei armate de câmpie, do­tată cu un armament din ce în ce mai puternic, deoarece poate fi mereu perfecţio­nat“. Sunt probleme de viitor care preocupă toate statele prevăzătoare şi din discu­ţiile în jurul temei, care tre­bue să fie cea mai cuminte politică economică ce se cu­vine să fie adoptată în inte­resul propăşirii individuale şi statale, reese că iniţiativa particulară rămâne pivotul, nucleul tuturor orânduiri­lor, pentru că ea constitue îmbărbătarea spre acea lup­tă pacinică de întrecere ce stă la baza tuturor acţiuni­lor omeneşti, ea constitue garanţia necurmatului mers al progresului uman. LA BEM SE CREDE CĂ CERERILE RUSIEI AU FOST ADMISE CHIAR ÎNAINTE DE CONFERINŢA DELA ROSCOVA O VIZITĂ DIPLOMATICĂ. — SITUAŢIA PE FRONTURI Prin telefon de la corespondentul nostru particular Berlin, 12. — Conferinţa de la Moscova, care după toate probabilităţile, va începe în curând, ia­r după cum se spune aci — caracterul unui scandal european. Toate şti­rile din sursă internaţională sosite azi sunt de acord că Anglia şi America au şi admis toate pretenţiile Sovietelor, chiar înainte de începerea conferinţei. ❖ In jurul unei vizite la Vati­can a ambasadorului german Weiszăcker s’a început o vie discuţie, care n’are însă niciun substrat serios. Cercurile berlineze nu con­­testă că ambasadorul german ar fi putut să facă o vizită Papei, dar nu știu nimic des­pre un demers diplomatic, pu­­nându-se aci mare greutate pe această deosebire. In orice caz, t­rebue aşteptat dacă şi ce în­râuriri va avea această vizită în opinia publică. In sectorul de sud al frontu­lui de răsărit, în care luptele sau desfăşurat cu mare violenţă în ultimele zile, a intervenit azi o anumită acalmie. Faptul acesta poate fi considerat ca un succes al trupelor germane, deoarece frontul german a rămas cu to­tul intact. Sovietele n’au reuşit aşa­dar să străpungă poziţia chee a trupelor germane dintre Melitopol şi Zaporoje. In timp ce pe cursul mijlociu al Niprului, nu se desfăşoară decât lupte cu caracter local, cele de la nord de Kiev au luat un caracter de extremă violenţă, încercările de străpungere de la Nevel au fost zădărnicite şi azi. In genere, se confirmă punctul de vedere că sovieticii n'au în­treprins o ofensivă generalii, pe frontul de est și că luptele fu­’au deocamdată decât un caracter local. Pe frontul italian, aliații se află în fața poziţiilor stermane. Lupte mai intense nu s-au des­făşurat încă. TOAMNA IN CPIGIU Pelicanii zgribuliţi de frig tânjesc du­pâ zări mai calde ACŢIUNI ÎNDRĂZNEŢE ALE AVIAŢIEI ROMANE IN LUPTELE DE LA MELITOPOL Berlin, 12 (Rador). — Avioane de luptă şi de atac româneşti, în cursul contraatacurilor date de armata terestră germană în ziua de 11 Octombrie la sud de Melitopol, au sprijinit aceste trupe prin atacuri îndrăsneţe împotriva concentrărilor de trupe şi a cuiburilor de mitraliere so­vietice. Ele au doborît patru avioane sovietice. Escadre de avioane de luptă şi „Stuka” germane au atacat în acelaşi timp trupe şi tancuri so­vietice aflate într-o străpungere zăvorită de formaţiile germane. Au fost obţinute lovituri în plin împotriva a numeroase tancuri inamice ce operau pe acest teren. In urma atacurilor aeriene date împotriva unor depozite de carburanţi şi de muniţii sovie­tice, situate în spatele frontului, s-au produs numeroase explozii şi incendii. Avioane de atac în picaj au distrus numeroase poduri impro­vizate de sovietici pe Nipru, iar avioane de asalt, sburând de la mică înălțime, au pricinuit pier­deri grele inamicului. Neutralitatea Elveţiei din nou violată Berna, 12 (Rador). — Corespon­dentul agenţiei „D. N. B.“ tran­smite : In cursul zilei de Marţi, avi­oane anglo-nord-americane au violat din nou neutralitatea El­veţiei. In această privinţă se anunţă oficial: Avioane străine au violat în după amiaza zilei de 12 octom­brie teritoriul elveţian. Incursi­unea a avut loc la orele 14.27, în apropiere de Neunkirch, în can­tonul Schauiffhausen, şi de An­­del­fingen. Avioanele au părăsit teritoriul elveţian la ora 14.35 între Arbon şi Altemheim. Arhiepiscopul de York despre situaţia bisericii in Rusia Sovietică Berna 12. (Rador). — Cores­pondentul agenţiei DNB trans­‘„NATIONAL ZEITUNG‘ află din Londra că arhiepiscopul de York a vorbit în faţa ziariştilor despre călătoria sa la Moscova. El a spus între altele că se menţine în Uniunea Sovietelor exproprierea bisericilor. Biseri­cile continuă a fi proprietatea statului. Acesta nu dă subvenţii, parohiile urmând să asigure funcţionarea bisericilor prin da­ruri. Mănăstirile, cu excepţia câtorva, sunt suprimate. In ge­neral, preoţii sunt în vârstă - a continuat arhiepiscopul de York — dar a întâlnit şi tineri, deşi cei mai activi dintre ei sunt „luptători în prezent pe front”. Arhiepiscopul a adăugat că în­văţământul religios este supri­mat în şcolile sovietice. MĂSURILE DE CURĂŢIRE GERMANE IN PENINSULA ISTRIA Berlin, 12 (Rador). — Succesul deosebit al măsurilor de curăţire germane în peninsula Istria şi în regiunile vecine dinspre răsărit constă în afară de consolidarea pacificării, în capturarea unui număr neobişnuit de mare de arme. Această captură se compune în primul rând din diferite mijloace de luptă pe care italienii le pre­daseră bandiţilor, dar şi din li­vrări britanice. Ea se compune, numai în acea zonă şi în ultimele patru zile, din 53 de tunuri de toate tabbrele, din 31 tunuri anti­tanc, 74 aruncătoare de granate, 414 puşti mitraliere şi peste 19.000 puşti. Numărul bandiţilor omorâţi sau făcuţi prizonieri în aceste lupte trece de 13.000. Pe lângă aceasta, au fost găsite şi câteva depozite bogate de arme şi material pe care bandiţii le ocupaseră, dar nu le folosiseră încă şi care au căzut în mâinile germanilor. Tot acolo au fost gă­site numeroase vehicule blindate și autovehicule de origină ita­liană. 4 1 . 10 Pagini STELIAN POPESCU Paradă de tancuri pe străzile Athenei (Ph. Wb.) NOTA OFICIALĂ A GUVERNULUI PORTUGHEZ Lisabona, 12 (Rador). — co­respondentul agenţiei C. N. R. transmite : Guvernul portughez a publicat Marţi după amiază textul decla­raţiei făcute de guvernul brita­nic în faţa Camerei Comunelor, de comun acord cu guvernul por­tughez. Cu privire la această declara­ţie, se spune intr’o notă oficială: Guvernul portughez crede că este de datoria sa să adauge şi respectiv să sublinieze cele ce urmează: a) In toate ocaziile când a fost necesar să se amintească nevoile politice internaţionale ale Portu­­gagliei şi să se precizeze neutra­litatea Portugaliei urmărită dela începutul războiului, s-a repetat declaraţia dela 12 octombrie că deşi guvernul era sincer hotărît să păstreze neutralitate, guver­nul socoteşte această neutralitate ca fiind în funcţie de o intrare în vigoare eventuală a alianţei anglo-portugheze, cum ar fi ca­zul dacă guvernul britanic ar ur­ma să ceară concesiuni referin­­du-se la această alianţă. b) Guvernul portughez, care, din primul moment, a respectat angajamentele pe care le com­portau pentru el pactul de ne­agresiune şi protocoalele adiţio­nale cu Spania, în conformitate cu politica externă a ţării, a pu­tut constata că în această pri­vinţă politica portugheză a fost urmărită de către guvernul bri­tanic nu numai cu interes, ci cu simpatie, politica de război a gu­vernului britanic neintrând în coliziune cu menţinerea unei po­litici şi unei zone de pace în pe­ninsula Iberică. Guvernul portughez a şi făcut să parvină Spaniei o declaraţie a aliaţilor cu privire la acest as­pect al relaţiilor anglo-portughe­ze. Guvernul poate să aducă la cunoştinţă că ambasada britani­că din Madrid va confirma aceste declaraţii în numele guvernului britanic. c) După cum primul ministru britanic declară în mod îndrep­tăţit concesiunea acordată acum şi care dă vechea alianţe dintre Portugalia şi Anglia o vigoare şi o forţă nouă, ceea ce dă prilej să se amintească şi să se confirme garanţiile politice ale acorduri­lor, este o nouă dovadă a ami­ciţiei dintre cele două ţări şi a intensificării acestor bune re­laţii. ACORD INTRE ANGLIA SI PORTUGALIA CU PRIVIRE LA INSULELE AZORE Geneva, 12 (Rador). — După cum anunţă Serviciul Britanic de Informaţiuni, d. Churchill, primul ministru al Marei Brita­nii, a declarat că guvernul en­glez, bazând­u-se pe vechea al­ianţă anglo-portugheză, a rugat guvernul portughez să-i acorde unele facilităţi în insulele Azore, care facilităţi vor permite să se asigure o mai bună protecţie ma­rinei de război aliate din Atlan­tic. D. Churchill a adăugat că gu­vernul portughez a acceptat a­­ceastă cerere iar aranjamente, care intră imediat în vigoare, au fost încheiate între cele două gu­verne. Printre condiţiile ac®rdulul, primul ministru a mai declarat că acordul are o natură provizo­rie, astfel că toate forţele bri­tanice vor fi retrase din insulă la terminarea ostilităţilor. Marea Britanie va furniza por­tughezilor din Azore întăririle militare necesare şi ajutor eco­nomic. La sfârşitul declaraţiei sale, d. Churchill a mai spus că acest a­­cord nu influenţează cu nimic dorinţa guvernului portughez de a menţine o politică de neutra­litate pe continentul european şi de a forma astfel o zonă de pace în Peninsula Iberică. ❖ Geneva, 12 (Rador). — După cum anunţă Serviciul britanic de informaţiuni, d. Churchill a mai declarat în Camera Comunelor cu privire la acordul cu guvernul portughez referitor la anumite facilităţi pe insulele Azore, că el se bazează pe acordul din 1373 dintre Marea Britanie şi Portu­galia, semnat de Regele Eduard al lll-lea, de Regele Ferdinand şi de Regina Eleonora a Portu­galiei. D. Churchill a subliniat în spe­cial în explicaţiile sale articolul din tratatul din 1373 in care se spune între altele că părţile con­tractante ca „prieteni credincioşi şi adevăraţi“ vor avea în viitor aceiaşi prieteni şi aceiaşi duş­mani şi că se vor ajuta mutual şi îşi vor asigura existenţa şi des­voltarea, atât pe mare, cât şi pe uscat, atât­ în cu­rsul generaţiei respective, cât­ şi sub generaţiile ce vor veni. După terminarea­ negocierilor anglo-portugheze în legătură cu acest acord, d. Churchill a spus că ministrul afacerilor străine a trimis preşedintelui consiliului de stat portughez un mesaj în care a subliniat între altele că facili­tăţile ce au fost acordate acum Marii Britanii de către guvernul portughez „constitue o contri­buţie esenţială la apărarea eficace a navigaţiei britanice“. In răspunsul său la acest me­saj al ministrului de afaceri străine englez, d. dr. Salazar, preşedintele consiliului de mi­niştri portughez, a declarat — după cum a precizat deasemeni d. Churchill — că facilităţile acor­date de Portugalia vor contribui la o mai mare securitate navi­gaţiei în Atlantic”. DREPTURILE DE SUVERANI­TATE ALE PORTUGALIEI Lisabona, 12 (Rador). — O şti­re a Biroului Internaţional de Informaţiuni, retransmisă de a­­genţia D. N. R. anunţă : Departamentul de presă al gu­vernului a anunţat Marţi la ora 17 (ora locală) că guvernul por­tughez va da un comunicat ofi­cial asupra negocierilor care au avut loc cu guvernul britanic referitoare la punerea la dispo­ziţie a unor puncte de sprijin in Insulele Azore, anunţându-se totdeodată că această înţelegere a fost făcută pe baza alianţei anglo-portugheze. Drepturile de suveranitate portugheze nu vor fi compromi­se prin punerea la dispoziţie a acestor puncte de sprijin. La dispoziţia aliaţilor a fost pusă insula Terceira care face parte din arhipelagul Azorelor. In plus, au mai fost făcute şi alte concesiuni, printre altele su­primarea consulatelor germane şi a altor consulate ale puterilor pactului tripartit din diverse alte insule precum şi expulzarea ce­tăţenilor acestor naţiuni. O declaraţie in acest sens va fi făcută de către ministrul afa­cerilor străine. O modificare a politicii de neu­tralitate portugheze nu este prevăzută, cum nici o schim­bare a poziţiei de bloc în Spania. De altfel, d. Jordana, ministrul de externe spaniol, a fost informat de acest fapt acum câteva zile de către d. Salazar, primul ministru portughez, într-o întrevedere ce a avut loc pe te­ritoriul spaniol. CE SE SPUNE LA BERLIN Berlin, 12 (Rador). — Redac­torul diplomatic al agenţiei D. N B. d. dr. Siegfried Horn, scrie: Declaraţiile d-lui Churchill cu privire la concesiunile acordate de Portugalia în legătură cu ba­­zele aeriene şi navale din insulele Azore, nu au surprins de fel cercurile politice din Berlin, ca­re, de mai multă vreme, au cons­tatat o activitate sporită a agen­ţilor englezi şi nordamericani la Lisabona şi Oporto. In ultima vreme, şi în special in ultimele zile, sporiseră svonu­­rile care vorbeau de o iminentă acţiune anglo-nordamericană îm­potriva acestui grup de insule portugheze. La conferinţa presei străine, ce a avut loc Marţi la Wilhelmstras­se, s’a răspuns de către o per­soană competentă germană la o întrebare privitoare la această chestiune, în aşa fel încât s’a vă­zut că cercurile germane erau in­formate despre dedesubturile po­litice şi militare ale acestei pro­bleme care ia acum un interes ac­tual. Dacă, deocamdată, de la Wil­helmstrasse nu se ia atitudine cu privire la noul acord, aceasta se datoreşte faptului că se aşteaptă informaţiuni în plus, în special de la Lisabona. Se poate auzi însă în anumite cercuri politice din Berlin părerea că Portugalia, după toate aparenţele a acţionat sub o puternică presiune anglo­­nordamericana pentru a acorda aceste concesiuni, care în Marea Britanie şi în Statele Unite sunt prezentate ca având o valoare cu totul deosebită în lupta împotriva Germaniei şi care simt sărbătorite de către propaganda celor două ţări. ÎNTREVEDERE INTRE D. SA­LAZAR ŞI AMBASADORUL BRAZILIEI Lisabona, 12 (Rador). — Co­respondentul agenţiei D. N. B. transmite: D. dr. Salazar, preşedintele consiliului de miniştri, a pornit Luni seara în audiență pe am­basadorul Braziliei, cu care a a­vut o întrevedere îndelungată.­­In cercurile politice se afirmă că d. Salazar a informat pe am­basador asupra negocierilor pe care Portugalia le-a avut cu An­glia în vederea concesiunilor în Azore și asupra convorbirilor pe care le-a avut cu contele Jorda­na, ministrul afacerilor străine al Spaniei. ANGLIA NU RECUNOAŞTE PE REGELE ITALIEI CA ÎMPĂRAT al etiopiei Stockholm, 12 (Rador). ■— Ser­viciul britanic de informaţiuni anunţă că subsecretarul de stat britanic al afacerilor străine a răspuns negativ Marţi, in Came­ra Comunelor, la întrebarea dacă guvernul britanic mai recunoaşte pe Regele Italiei ca împărat Etiopiei. ANIVERSAREA D-LUI IOSIF TISSO Slovacia sărbătoreşte astăzi pe preşedintele său de la a căuta naştere Se împlinesc 56 ani. , .

Next