Universul - Provincie, octombrie 1943 (Anul 60, nr. 268-298)
1943-10-14 / nr. 281
IN SPRIJINUL ECONOMIEI DE RĂZBOI E îndeobşte cunoscut, că starea de război impune, în mod imperativ, tuturor ţărilor, restricţiuni mai în toate ramurile de producţie industrială, fiecare naţiune căutând să se limiteze la posibilităţile şi mijloacele ei proprii. Legile aspre ale războiului, rupând echilibrul vieţii economice între State, — echilibru, care în timp de pace se întemeiază pe principiul cooperării şi al schimburilor de materii prime, — creiază în împrejurări excepţionale ca acestea, greutăţi cari nu pot fi învinse decât prin sforţările proprii ale fiecărei ţări. Economia de pace trebuind astfel să fie adaptată economiei de război, duce fatal la o raţionare a producţiei pentru consumul general şi la o sporire cât mai accentuată a capacităţii industriei de război pentru împlinirea nevoilor armatei. Orice sacrificiu cât de mărunt din partea noastră pentru, dotarea şi întărirea armatei, constitue în aceste vremuri temeiul securităţii noastre naţionale şi reazemul de totdeauna al unităţii poporului român. O armată bine utilată şi bine îmbrăcată ne asigură viitorul neamului. Şi dacă în timpuri normale n’am cunoscut restricţiunile şi renunţările de nici un fel, astăzi, faţă de ceea ce trebue să dăm şi să contribuim pentru a avea o armată puternică, aceste restricţiuni şi renunţări sunt neînsemnate. Sub raportul alimentaţiei, pământul ţării a rodit din belşug. Se simt într’adevăr unele restricţii în ce priveşte îmbrăcămintea şi încălţămintea. Stofele şi pânzeturile nu mai sunt aşa de trainice ca altădată. Populaţia de la sate e nevoită să revie la pânza de cânepă şi in pe care o purtau înaintaşii, la zeghea de lână şi la opinci în locul ghetelor, iar orăşeanul să poarte din hainele vechi sau să le mai întoarcă pe dos. .Starea de război a pus şi pune totdeauna probleme noul spiritului de gospodărie al cetăţenilor Una din aceste probleme, care la noi, din cauză că nu s’au cunoscut lipsurile, nu i s’a dat nicio atenţie, a fost aceia a materialelor vechi, — a deşeurilor — cari se iroseau fără nici un rost, şi cari adunate şi transformate, constitue o valoare în economia unei ţări. In alte ţări aceste materiale vechi se strâng şi în timpuri normale, nu numai în timp de război. Fierul vechiu, metale neferoase, resturi detextile, cârpe, soivenţe, obiecte de îmbrăcăminte şi încălţăminte ce nu mai pot fi folosite în gospodărie şi cam altădată erau aruncate la gunoi, trebuesc adunate, fiindcă ele ajută la sporirea materialelor necesare industriei de război. Fierul vechiu adunat şi topit va fi folosit în uzinele de armament, iar materialul uzat de îmbrăcăminte, transformat în fabricile de ţesătorie va fi întrebuinţat pentru armată, pentru văduve şi orfanii de război şi chiar pentru noi toţi. A strânge aceste resturi cari par fără utilitate într’o gospodărie, dar care pot fi de mare folos în timp de război denotă şi un spirit de economie, de care trebue să dea dovadă fiecare cetăţean. Prin acest spirit de economie, de bun gospodar, cu grijă şi chibzuinţă de tot ce i-ar putea folosi la un moment dat, se creiază bunăstarea unui popor în timp de pace şi se asigură rezistenţa lui morală în vremuri excepţionale. »»Boierii se închinară frumos înaintea morţii şi o priviră in faţă“ (Istoria lui Ştefan cel Mare povestită neamului românesc de N. Iorga, p. 179). Am recitit astă-vară mai multe cărţi despre Revoluţia Franceză, între altele atât de documentatele volume ale lui Jean Jaurés şi am fost izbit de faptul că, di,ar n timpul preludiilor Revolutei, o bună parte din nobilimea franceză s’a refugiat în ţări vecine. Acest refugiu al celor mai timoraţi s’a transformat apoi intr’o emigrare masivă, care a umplut toate ţările Europei de vlăstare ale celor mai vrechi şi mai nobile familii franceze. M’am întrebat şi mă întreb : făcut-au bine acei ce şi-au părăsit patria atunci? Adus-au ei vre-un folos ţării în care s’au născut şi la a cărei mărire au contribuit părinţii şi strămoşii lor ? Mi se va răspunde, cum mi s’a şi răspuns odată, că prin această emigrare s’au păstrat Franţei elementele elitei sociale despre care omul de vastă cultură, socialistul Ioan Nădejde, spune, în prefaţa cărţii sale despre Vasile Morţun : „Această elită cu toate păcatele fatal legate de o mână de „pământ, este produsul cel mai „preţios ce s‘a selecţionat în „cursul veacurilor. A distruge „ori chiar a înlătura această e„lită e cea mai mare greşeală, „crima cea mai grozavă ce poate „făptui un popor, îngăduind „unui număr de inşi, ce se decretează, cu de la sine putere, „elită socială ,— să distrugă acest produs al unei evoluţii îndelungate şi costisitoare, de general R. ROSETTI „Atari greşeli se plătesc prim„tr'o recădere în barbarie,prin „refacerea unei noui elite sociale, care anevoie va fi la înălţimea celei ce are mii de ani în „trecutul ei“. Mi se va răspunde, poate, de asemenea, că prin această emigrare s’au creat în străinătate institute ce au răspândit cultura franceză şi s‘au înfiinţat centre de influenţă franceză, cum mi se va spune că, mulţumită acestei răspândiri, ideile secolului al XVIII-lea francez au fost cunoscute mai intens de lumea întreagă, contribuind la o mai repede desvoltare a mişcării liberale în Europa. Şi desigur că apărătorii, atât contimporani cât şi cei actuali ai acestei fugi au găsit şi ar găsi multe alte temeiuri subtile pentru a justifica pe emigraţii de la finele secolului al XVlll-lea. Pentru mine toate aceste chiţibuşerii nu sunt convingătoare. Şi nu sunt convingătoare pentru faptul că prin elită eu înţeleg nu numai ceea ce se numeşte elită socială, nici numai elita politică sau elita intelectuală, ci şi, şi mai ales, aceea care este pe lângă o elită socială, politică sau intelectuală şi o elită de caracter. Şi n‘aşi putea spune prin ce asociaţie de idei, gândul mi s‘a dus la purtarea boierimii — elita de atunci — moldoveneşti în vara anului 1476. Ţara era co-(Continuare in pag. 2-a) ROLUL ŞI POZIŢIA BĂNCILOR ROCI IN ECONOMIA ŢAR» Băncile mici şi mijlocii îndeplinesc, netăgăduit, un rost bine determinat în distribuţia creditului în ţara noastră şi, prin aceasta, în sprijinirea economiei româneşti. Ele acoperă aproape în întregime nevoile locale şi periferice de credit ale ţării, şi constitue, s’ar putea spune, sursa exclusivă de alimentare a micului întreprinzător din comerţ, din industrie şi agricultură. In aceste privinţi şi-au asigurat o poziţie atât de temeinică, încât nici sucursalele băncilor mari, nici alte creaţiuni înrudite nu le-au putut uzurpa vadul şi experienţa câştigate pe acest tărâm. Iată de ce am urmărit cu legitim interes problemele desbătute în adunarea generală de Duminică a Asociaţiei băncilor mici şi mijlocii din Româna, ţinută la Bucureşti sub preşedinţia d-lui Al. Săvulescu. Am reţinut în primul rând constatarea făcută de exponenţii provinciali ai acestor bănci, că în urma recentei revizuiri a regimului de lichidare prevăzut pentru datoriile din conversiune, afluxul datornicilor întârziaţi a început să se resimtă la ghişee, mulţi din ei încheind odată pentru totdeauna socotelile şi liberându-şi astfel avutul de sarcinile care-1 zălogeau. In legătură cu această problemă, observaţia că urcarea preţurilor şi deprecierea valorii creanţelor în numerar ar fi trebuit să determine revizuirea procentului iniţial de reducere a creanţelor intrate în conversiune, este, incontestabil, logică în principiu, nu numai ca un act de justiţie pentru creditori, dar şi pentru satisfacerea unui principiu de etică şi echitate de ordin general, care ne împiedecă să acordăm prime de încurajare şi regim privilegiat tocmai debitorilor cari au dovedit neglijenţă totală, recalcitrantă sau chiar rea voinţă în împlinirea angajamentelor lor. Noul legiuitor s’a gândit, însă, că printre debitorii neplatnici se vor fi găsind şi unii năpăstuiţi de soartă, cari nu din rea voinţă, ci din împrejurări de forţă majoră au fost puşi în imposibilitate de a-şi plăti ratele la timp, cu toate reducerile şi celelalte avantagii acordate de lege. Reţinând criteriul legiuitorului, trebue să recunoaştem totuşi că mijloacele de lucru ale băncilor mici şi mjlocii s’au redus simţitor prin efectele legii conversiunii, ceeace justifică cererea lor formulată in adunarea de Duminică de a li se pune la dispoziţie mijloace noui şi îndestulătoare pentru a’şi Îndeplini misiunea lor atât de însemnată în economia generală a ţării. S’a mai pus în discuţie şi chestiunea încurajării rezervelor bancare sub orice formă, prin scutirea lor de impozit, ceea ce ar da putinţa fiecărei unităţi bancare să formeze un element de stimulare a producţiei şi, prin aceasta, de sporire a veniturilor statului. Desvoltarea activităţii băncilor mai este apoi în funcţie de revizuirea regimului dobânzilor, atât debitoare cât şi creditoare, care, sporind rentabilitatea atât a băncilor cât şi a depunerilor, ar activa destezaurizarea şi afluxul disponibilităţilor particulare la bănci, ceea ce ar veni în sprijinul activităţilor economice. Nu am reţinut aci decât o parte din revendicările mai însemnate formulate de exponenţii băncilor mici şi mijlocii în adunarea generală de Duminica trecută. Ceea ce vrem să subliniem insă este seriozitatea problemelor desbătute şi, odată cu aceasta, importanţa sporită a acestor organizaţiuni in servirea intereselor economiei naţionale. Şi aceasta mai ales acum, când lozinca zilei este încurajarea şi sprijinirea micului producător şi când acţiunea de românizare, în plină desfăşurare, trebue să pornească dela formarea şi susţinerea micului intreprinzător. Dacă recunoaştem că toate aceste sforţări îşi au antenele şi punctul de reazăm în ponositele organizaţiuni ale creditului nostru mărunt şi popular, c ele înseşi reduse prin acţiunea de asanare la mai puţin de un sfert din numărul înregistrat înainte de criza bancară din 1932 —, apoi ipso facto trebue să le oferim şi posibilităţile de a-şi îndeplini în cât mai lesnicioase condiţiuni misiunea lor de animatoare şi de susţinătoare ale forţelor productive din categoria cea mai importantă, dar cea mai puţin ajutată din economia românească, aceea a micului întreprinzător din comerțul, industria şi agricultura noastră. H. I. CERCURILE BERLINEZE PREOCUPATE DE SOARTA POLITICĂ A EUROPEI SOVIETICII AU CREAT UN AL DOILEA CENTRU DE GRAVITATE PE FRONTUL DE EST Prin telefon de la corespondentul nostru particular Berlin, 11. — Cu toate că cercurile politice din capitala Reichului nu pot să-și dea încă perfect seama de tergiversările aliaţilor în ce priveşte plănuita conferinţă în trei, ele sunt continuu preocupate de soarta politică a Europei. Bineînţeles că aceste cercuri se bucură de situaţia penibilă în care au ajuns englezii şi americanii faţă de mereu zădărnicită conferinţă a celor trei miniştri de externe, anunţată până acum cu atâta lux de amănunte. Presa anglo-americană — aşa se stabileşte la Berlin — nu mai are în această privinţă niciun subiect de tratat. Conferinţa însăşi rămâne însă, deocamdată, neprecizată. Faptul acesta nu îndreptăţeşte însă să se vorbească despre o încordare între aliaţi, căci, — după cum se spune la ministerul de externe german — nu există încă baze suficiente în acest sens. Este însă cât se poate de limpede că englezii şi americanii nu şi-au închipuit ca lucrurile să ia o astfel de întorsătură. Ei trebue — şi aceasta e acum grija oricărui european inamic al bolşevismului, în speţă şi grija guvernului german — să capituleze acum, în mod practic, în faţa Moscovei. După toate aparenţele — astfel precizează purtătorul de cuvânt de la Wilhelmstrasse — Sovieticii se folosesc acum de vechea reţetă a d-lui Churchill: ei lasă pe englezi şi americani să fiarbă în propria lor zeamă, iar Stalin aşteaptă în tăcere momentul în care să poată să-şi realizeze pretenţiile sale imperialiste cu cât mai puţină artă de convingere. Această metodă a diplomaţiei Staliniste este considerată însă la Berlin ca foarte îndemânatecă, spunându-se că iniţiatorul ei se pricepe să-şi realizeze cu dibăcie scopul de a stăpâni Europa nu numai cu ajutorul armatei sale, sau prin manevre comuniste ascunse, ci şi prin metode de politică externă. Faptul că Stalin a refuzat net ca plănuita conferinţă să se ţină la Londra şi nu la Moscova, dovedeşte cât de mult sunt convinşi bolşevicii de puterea pe care o au în Europa. Cercurile berlineze consideră faptul că Moscova urmează să fie centrul acestui joc diplomatic ca o dovadă neîndoelnică a modului cum s’ar putea prezenta noua ordine a Europei în cazul unei eventuale victorii a aliaţilor. ❖ Bolşevicii au adus din nou puternice rezerve în sudul frontului de Est, şi anume între Melitopol şi Zaporoje, astfel că sectorul poate fi considerat ca un nou centru de gravitate al acestui front-Celalt centru de gravitate e situat, după cum se ştie, în sectorul mijlociu de nord al frontului de est, în regiunea Nevel. După cum spune însă purtătorul militar de cuvânt al guvernului german, bolşevicii n’au reuşit în niciunul din aceste puncte să-şi extindă pătrunderile realizate până acum. După părerea cercurilor militare germane nu poate fi în niciun caz vorba de o nouă mare ofensivă bolşevică. Luptele grele date în aceste sectoare arată însă — după cum se spune la Berlin — noui intenţii ale bolşevicilor de a străpunge frontul german SPRE FRONT Infanterie germană, îndlrum spre noile poziții PKF (RDV). CRIZĂ MINISTERIALĂ IN CROATIA Zagreb, 11 (Rador). — Luni s’a dat următorul comunicat : Luni la amiază, a avut loc sub preşedinţia primului ministru croat un consiliu de miniştri, la care au luat parte toţi membrii guvernului. Cu acest prilej, ei au pus la dispoziţia Poglavnicului portofoliile lor, pentru ca d. Ante Pavelici să poată forma un nou guvern. După terminarea consiliului, d. dr. Mandici, președintele consiliului de miniștri, a fost primit de Poglavnic, căruia i-a comunicat hotărîrea consiliului. Se vorbeşte în biblie de un caz unic de flagelare a orgoliului omenesc. ...Cică oamenii nu se simţeau bine lângă miresmele pământului. Prea erau strâmte zările, li se păreau cătuşe legile vieţii. Şi au pornit atuncia să scuture jugul ceresc, să înfrunte vămile omeneştilor puteri, să se ridice pe scara orgoliului până sus, la straşina împărăţiei Albastre. Pământul era cuprins de febra creaţiei. Căruţaşii plecau şi veneau, zidarii potriveau pietrele, meşterii durau spre înălţimi templul înfruntării omeneşti : Turnul Babilonului... Totul mergea de minune. Stăpânul cetăţii era pe punctul de a striga haiduceşte : priveşte Dumnezeule, ne apropiem de livezile Tale, unde Ţi-e puterea ?! Şi deodată pedeapsa vine, mare, neaşteptată. Slugilor le poruncea să aducă var şi ele aduceau apă, le poruncea să aducă pietre şi ele aduceau nisip... Oamenii nu se mai înţelegeau : se amestecaseră limbile. Totul era prevăzut exact: pârghia braţelor omeneşti, pietrele, varul, zilele de lucru. Uitaseră însă oamenii ceva : ceva care-i depăşeşte, graniţele puterii omeneşti, Suprema Lege. A urmat tragedia Turnului Babei. Oamenii apucară care încotro, pe poteci diferite. Ei nu voiseră să cunoască o lege, o graniţă, şi între ei apăreau dintr’odată mii de graniţe , limbile. Păşeau alături, ca nişte umbre ale înfrângerii... Păşeau, dar înspre ce destin ? Povestea Turnului Babei e în fond povestea orgoliului omenesc. Şi nu este o întâmplare că biblia aşează la temelia prăbuşirii omeneşti tot afurisita trufie. Cine nu-şi aminteşte de îmbietoarea viaţă a lui Adam ? Fericirea atârna — ciorchine — în grădina cu flori mirositoare şi gâlgâit de pâraie a Paradisului ? Nu i se cerea primului om decât să rămână ce-a fost: stăpânul florilor, regele plăsmuirilor pământene. Prin gradul de lumină al Paradisului s’a strecurat însă codiţa trufiei. Adam se săturase de monotonia fermecătoarei grădini. Se voia pe creste de azur, pe coama norilor, stăpân al începutului şi al sfârşitului: Dumnezeu. A ajuns pribeag, cu călcâile sfâşiate de muchea stâncilor... El, căruia i se plecau mătăsoase ierburile Paradisului, crengile îndoldorate de rod şi străjerii zărilor, brazii... El, pentru care dorinţa era lege, el, stăpânul păsărilor şi dobitoacelor de ieri! Şi a început să muncească. Pe frunte i se îngrămădeau broboane de sudoare şi în suflet se ghemuiau regretele... Era insă prea târziu : se împlinise legea. Există în cartea vieţii o sentinţă „cel ce se înalţă amili-seva“. E prima sentinţă aplicată de pronie oamenilor. E legea adamică. De atunci în particular sau colectiv nu facem decât să înfruntăm aceleaşi legi şi să ispăşim aceleaşi pedepse. Ne înălţăm şi ne prăbuşim. Oameni sau popoare... După sufletul nostru, după îndemnurile din noi. Toate planurile măreţe sunt un fel de Turnul Babei, de al (Continuare in pag. 2-a) POPASURI BIBLICE SENTINŢA CERULUI de GABRIEL ŢEPELEA Tranşeul bolşevic a fost cucerit după lupte grele. Iată prizonierii capturaţi cu această ocazie (PK Ob.) LUPTE GRELE IN SECTORUL DE SUD AL FRONTULUI RĂSĂRITEAN FOST PRETUTINDENI RESPINŞI BOLŞEVICII AU Berlin, 11 (Rador). — Se dau următoarele amănunte cu privire la luptele din sectorul sudic al frontului răsăritean : La nord de Marea Azov, forţe de infanterie germane au cucerit printr’un contraatac dat cu mare avânt o poziţie principală importantă, apărată cu înverşunare de bolşevici, pe care au căutat să se stabilească şi să o întărească cu toate că bolşevicii au făcut mari sforţări să o cucerească din nou, aruncând în luptă formaţii superioare ca număr şi fiind sprijiniţi de tirul puternic al artileriei şi al tunurilor de salve, deoarece această poziţie permite să se vadă până departe în regiunea de marş sovietică. INTRE MELITOPOL ŞI ZAPOROJE Flancul sudic al capului de pod dela Melitopol s’a aflat în mod trecător sub o puternică presiune bolşevică. Dar grenadierii germani şi-au apărat dârz poziţia şi au făcut în repetate rânduri să dea greş atacurile date în diferite locuri. Centrul de maximă presiune al marelui atac bolşevic a fost şi în cursul acestei zile în zona dintre Melitopol şi Zaporoje, unde înaltul comandament sovietic spera să obţină un succes hotărîtor prin utilizarea unor puternice forţe de tancuri şi infanterie. După ce primul val de atac sovietic, care era format în cea mai mare parte din unităţi pedepsite, sângerase considerabil sub focul armelor germane şi după ce urmase o pregătire intensă de artilerie de o jumătate de oră, au pornit la atac puternice forţe blindate, cărora le-au urmat companii de infanterie bolşevice. Agresorii au reuşit să ajungă în liniile germane, dar ei au fost pretutindeni respinşi prin contraatacuri în lupte dârze, cu toate că în câteva locuri, ei au reluat încercările de pătrundere de mai bine de zece ori Către seară, principala linie de, luptă fusese păstrată pe întreaga întindere. Cele 114 tancuri sovietice nimicite în primele două zile ale atacului, sunt la cea mai mare parte de tipul T 34. LA CAPUL DE POD DE LA ZAPOROJE Capul de pod de la Zaporoje a fost atacat de bolşevici de la nord şi de la est cu aproximativ zece divizii de infanterie şi două brigăzi de tancuri. Totdeodată, ei au folosit şi puternice forţe de artilerie şi de aviaţie. Inamicul a fost însă respins pe întreaga linie, cu mari pierderi sângeroase, în parte în urma unor contraatacuri. Un contraatac de forţe blindate germane într’un moment hotărîtor s’a transformat într’o mare luptă de blindate în care, de partea germanilor, au intervenit şi numeroase tunuri de asalt greu. Intr o luptă de mai bine de două ore, tanc contra tanc şi tun de asalt contra tanc, armele germane s’au dovedit din nou superioare. Cu pierderi reduse din rândurile germane au rămas pe câmpul de luptă, distruse, arzând sau imobilizate, nu mai puţin de 38 tancuri sovietice. O formaţie de grenadieri blindaţi germani, în cursul unor lupte cu rezultat schimbător, a reuşit printr’o îndrăsneaţă manevră de încercuire să taie legăturile cu spatele a două batalioane de infanterie sovietice şi a unei puternice formaţii de tunuri antitanc bolşevice şi să le nimicească în cea mai mare parte. Resturile acestor batalonade au fost prinse în fuga lor de focul de fanc al mitralierelor germane, astfel încât numai puţini bolşevici au reuşit să scape de pieire. In zona Niprului Mijlociu, b bolşevicii au executat la mai multe capete de pod atacuri de diversiune şi de reţinere de forţe, ce au putut fi respinse cu preciziune. Lupte deosebit de grele s’au dat vii regiunea mlăştinoasă dela Sicerca, la vest de Neşin, lupte ce nu s’au terminat ncă. Poziţia de pe înălţimi, cucerită în ziua de 9 Octombrie de trupele germane la Cernobil, a fost atacată Duminică fără încetare de bolşevici, care voiau să o cucerească cu orice preţ Ei au reuşit, după imense pierderi sângeroase să ocupe în chip trecător această poziţie. înainte de a fi putut aduce însă întăriri, ei au fost din nou isgoniţi din ea printr’un contraatac. Nici aducerea unorforţe mult superioare, nici folosirea unor arme grele, foarte greu de deplasat pe terenul accidentat şi supuse unor lovituri puternice din partea tunurilor antitanc germane, prin faptul că dispuneau de o mobilitate redusă, nu au permis bolşevicilor să obţină vreun avantaj, poziţiile acestora de pe înălţimi au putut fi menţinute în faţa tuturor atacurilor ce au urmat. IN SECTOARELE CENTRALEI NORDIC de a extinde zona de pătrundere de la Newel către sud şi nord. O deosebită menţiune se cuvine contribuţiei avioanelor de bătălie germane, care au sprijinit cu succes trupele terestre în grelele lor lupte de apărare. Prin raiduri de noapte ale forţelor aeriene germane, au fost distruse în aceiaşi zonă, în atacurile împotriva aprovizionărilor, cinci trenuri încărcate cu trupe şi material, ele fiind lovite de bombe grele. Alte opt au fost avariate, în parte prin proectile trasoare, atât de grav, încât au trebuit să-şi întrerupă călătoria. Cu efect vizibil au fost bombardate şi mai multe aerodromuri din zona Smolensk, cu care prilej au fost nimicite numeroase avioane aflate pe sol şi au fost incendiate depozite de carburanţi şi tabere. La nord de Veliki-Luki, trupele germane au reuşit câteva, atacuri de uşurare. In cursul unui atac asupra gării Veliki-Luki au fost nimicite sau incendiate şapte trenuri de transport, iar reţeaua din această intersecţie feroviară vastă, precum şi atelierele, au fost distruse într’o mare măsură. Pe frontul Volhov, bolşevicii au căutat, cu puternice forţe de infanterie şi blindate, să pătrundă în liniile germane, dar au fost obligaţi în urma pierderilor grele pe care le-au suferit, de a greş sforţările bolşevicilor să renunţe la intenţiile lor. Berlin, 11 (Rador). — Se dau următoarele amănunte cu privire la luptele din sectoarele central şi nordic ale frontului de răsărit. La nord de gurile Pripetului, acţiunile de atac germane au putut fi continuate în cursul zilei de 10 octombrie către sudest, cu un apreciabil câştig de teren, cu toate că bolşevicii s’au apărat cu înverşunare. La sud de Gomei, un contraatac dat de forţe de infanterie germane a dus la curăţirea aproape completă a unei pătrunderi sovietice pe care aceştia o obţinuseră în cursul zilelor anterioare. In schimb, capul de pod german de la Gomei, de pe malul răsăritean a fos îngustat spre a se obţine o linie mai bună de rezistenţă. Oraşul Gomei se află ca şi până acum puternic în mâinile germanilor. Şi de ambele părţi ale şoselei care duce de la Smolensk spre apus au fost retrase liniile germane din poziţii în formă de coardă, în faţa presiunii din nou sporite a unor forţe bolşevice mult superioare ca număr, iar toate atacurile au fost respinse cu succes de elementele de ariergardă. In lupte grele și deosebit de înverșunate, au fost făcute să