Universul - Capitala, noiembrie 1943 (Anul 60, nr. 299-328)
1943-11-01 / nr. 299
Anul al 60-lea 12 Pagini Fondator: LUIGI CAZZAVILLAN Proprietar: „UNIVERSUL" S. A. înscris sub Nr. 160 Trib. Ilfov EXEMPLARUL 7 LEI Taxa poștală plătită în numerar conform aprobării Dir. Gle P. T. T. Nr. 24.464/939 CELE DIN URMA ŞTIRI DIN LUMEA ÎNTREAGA. TELEGRAFICE ŞI TELEFONICE REDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA: BUCUREŞTI, STR. BREZOIANU No. 23-15 CENTRALA TELEFONICA A ZIARULUI: 3.30.10. SECRETARIATUL DE REDACȚIE: 3.30.15 TRANSPORTURILE IN COMUN Apropierea iernii impune luarea de măsuri din vreme în ce priveşte greutăţile pe care le prezintă mijloacele actuale ale transportului în comun, sau ca să ne exprimăm mai precis, insuficienţa mijloacelor de transport în comun. Dacă aglomeraţia actuală din tramvai, aglomeraţie care implică, pe lângă alte cauze, întârzierea şi aşteptarea în staţii, mai sunt suportabile, atunci când va începe vremea rea , frigul, zăpezile, neajunsul insuficienţei mijloacelor de transport în comun se va agrava şi consecinţele lui vor fi dăunătoare şi sănătăţii publice şi ordinei publice. Desigur, date fiind vremurile excepţionale de astăzi, rezolvarea problemei nu este uşoară şi greutatea ei s-a dovedit prin faptul că cu toate măsurile luate în ultimul timp atât de S. T. B. cât şi de prefectura Poliţiei Capitalei, precum şi acelea privitoare la orariul magazinelor şi al orelor de lucru, insuficienţa mijloacelor de transport tot s’a resimţit. Trebue deci, în mod evident, în această direcţie, căutată soluţiunea, adică în înmulţirea mijloacelor de transport cel puţin la anumite ore când aglomeraţia este mai mare. Aşa de pildă s’ar putea poate repune în circulaţie, la aceste ore şi în direcţiile mai aglomerate, autobuzele. S’ar putea deasemenea dispune obligativitatea, ca la orele de prânz şi seara, după închiderea magazinelor şi a biurourilor, un număr de taximetre să se găsească la diferite puncte fixe, de unde să pornească cu mai mulţi pasageri în direcţiuni anumite şi pe un traseu dinainte stabilit. S’ar putea, de pe altă parte, permite iniţiativei particulare de a organiza transporturi în comun în diferite direcţiuni şi în deosebi din şi către cartierele mai populate şi mai periferice. Mai adăugăm că ar fi foarte bine dacă s’ar examina şi posibilitatea unei reglementări a orariului reprezentaţiilor cinematografice în sensul ca ele să nu corespundă cu orele când începe sau încetează lucrul în întreprinderile comerciale şi industriale. Suntem încredinţaţi că o exaiminare atentă a problemei de către cei în drept, va putea găsi, dacă nu o completă soluţionare, cel puţin o ameliorare a situaţiei de azi, care nu va întârzia să se agraveze odată cu sosirea iernei. Dar publicul are şi el datoria impusă de împrejurările excepţionale de astăzi. Mai multă dragoste de cămin, mai mult ataşament de casă şi de familie, o mai accentuată grijă de interiorul şi nevoile gospodăriei ar împuţina desigur numărul acelora cari circulă fără nevoe şi ar uşura circulaţia şi transportul în comun al acelora cari muncesc şi n’au timp de pierdut. Tineretul mai ales, ar trebui să-şi piardă mai puţin vremea circulând inutil pe străzi şi, pătrunşi de conştiinţa seriozităţei timpurilor de faţă, să-şi petreacă orele libere citind şi lucrând. Oricâte măsuri s’ar lua de organele autorizate, dacă ele nu se vor bucura şi de concursul înţelegător al publicului, ele nu vor da rezultatele dorite şi vor suferi tot acei cari muncesc şi cari nu au timp nici de petreceri prin localuri publice, nici de lenevie. Teorie şi Expoziţia documentară a învăţământului practic a repus în actualitate problema orientării învăţământului românesc. Este un loc comun al retoricei noastre didactice afirmaţia că şcoala noastră trebue să se inspire de la specificul naţional şi să indrumeze tineretul ţării cât mai mult spre carierele productive, nu numai pentru a da acestuia o carieră remuneratoare, dar mai ales pentru a creea ţării un mai bun echilibru social. Aceste lucruri au ajuns să fie considerate ca adevăruri banale, nimeni nu le mai pune în discuţie. „Prea multă teorie în şcoala românească. Mai multă practică” este lozinca ce se aude şi se citeşte peste tot; ea a fost şi leit-motivul cuvântărilor ţinute la inaugurarea expoziţiei. Este interesant că noua împinsătură de vâslă înspre apele învăţământului practic s’a ivit atunci când barca şcoalei române era luată de curent înspre orizonturi de nebulositate. Deaceea s’a apăsat de vorbitori —■ oameni cu înalte rosturi în Stat — împotriva unui învăţământ de abstracţiuni şi pentru o îndreptare spre realităţile vieţii, precum şi asupra necesităţii de a creea ÎNSEMNĂRI culturale practică de CONSTANTIN KIRIŢESCU oameni cu spirit positiv, muncitori, creatori, iar nu firi contemplative, lipsite de iniţiativă, incapabile de acţiune. Dacă asupra principiilor toată lumea e de acord, greutatea începe de la aplicarea lor pe teren, adică atunci când e vorba a organiza un învăţământ în care să se poată doza precis cantitatea de elemente teoretice şi practice trebuitoare formaţiunii spirituale a tineretului, aşa cum o cer interesele vieţii noastre naţionale. Problema se înfăţişează sub aspecte deosebite după cum considerăm şcoala vn ţelul ori în spiritul ei. Cel dintâi punct de vedere pune chestiunea raportului de cantitate între şcoala teoretică — tip liceu — şi şcoala profesională. E curios că toată lumea pledează pentru cea de-a doua, dar... votează pentru cea dintâi. Cu toate sforţările sincere făcute de atâţia amar de ani, învăţământul teoretic distanţează încă, şi cu mult, pe cel profesional. Românul se naşte poet — spunea Alecsandri — dar mai (Continuare in pag. 2-a) IA EROUL NECUNOSCUT Generalul Weckman, comandantu' Academiei Militare Germane, depune o coroană la Mormântu' Eroului Necunoscut. (S.M.P.) La 18 octombrie Fuehrerul a primit la cartierul său general pe primul regent al Bulgariei prințul Cyril BERLINUL AFIRMĂ CĂ NU S’A AJUNS LA O COORDONARE A INTERESELOR ALIAŢILOR LA CONFERINŢA DELA MOSCOVA Prin telefon dela corespondentul nostru particular Berlin, 30. — Declaraţia d-lui Roosevelt, că odată cu încheerea conferinţei dela Moscova s’a realizat un succes desăvârşit, e considerată ca o încercare de sugestionare a opiniei publice angloamericane. Această sugestionare de natură propagandistică era — după cum se spune aci — absolut necesară, mai ales în urma modului cum a decurs conferința de la Moscova, deoarece după părerea cercurilor berlineze, d. Huli se înapoiază cu mâinile goale. El n’a reuşit să convingă Sovietele să intervină alături de Statele Unite în conflictul acestora cu Japon5*. Asa n'a reuşit, deasemenea să obţină o promisiune de garanţie în legătură cu poftele de expansiune ale Sovietelor, de care America se teme atât de mult. Acestea nu se îndreaptă însă numai împotriva micilor naţiuni din Estul şi Sud-Estul Europei, pentru a căror apărare Statele Unite pretind că luptă, ci şi împotriva Dardanelelor, precum şi contra poziţiilor anglo-americane din Orientul apropiat şi mijlociu. Tot după părerea cercurilor de la Wilhelmstrasse, nici d. Eden nu va putea prezenta parlamentului englez decât vorbe goale ca: siguranţa colectivă, Charta Atlanticului şi altele de acelaş fel. ❖ lut imposibil să se fi produs o coordonare a intereselor participanţilor la conferinţă. D-nii Huli şi Eden au fost — după cum confirmă şi o ştire a agenţiei „Reuter“ — atât de plini de tact, încât nici nu s-au ocupat cu chestiunile privind graniţele orientale, ci au recunoscut „a priori“, ca indiscutabile, toate cererile Sovietelor în această direcţie. Se declară dealtminteri aci, că toate hotărîrile luate la Moscova nu vor avea nicio influenţă asupra răsboiu’u ♦" Marea prăpastie ce există între speranţele aliaţilor şi realitate "■ dovedeşte faptul că în timp ce se trâmbiţează cu sgomot că soarta războiului s'a hotărît de pe acum în favoarea aliaţilor şi că la Moscova s’au şi fixat condiţiile armistiţiului pentru Germania, chestiunea celui de al doilea front a format principalul obiect al discuţiunilor conferinţei de la Kremlin. La ce mijloace drastice trebue să fi recurs Stalin o dovedeşte comunicarea agenţiei „Reuter“ că d. Eden a prezintat un memoriu asupra celui de al doilea front, semnat de d. Churchill şi în care acesta a promis, cu toate detaliile şi dând cele mai precise termene, o apropiată invazie în apusul Europei, spre a tempera nemulţumirea lui Stalin. Dar nici această promisiune a d-lui Churchill — după cum se spune aci — nu poate avea nici o influenţă asupra mersului războiului. In această privinţă, se arată la Berlin, că tocmai mersul ultimelor evenimente de pe frontul de Est face să se tragă concluzia că aliaţii ar trebui să fie mult mai prevăzători în pronosticurile lor. ❖ In acelaş timp, invazia, din Italia ,unde Badoglio a deschis aliaţilor porţile, e un exemplu drastic de greutăţile pe care le-ar întâmpina aceştia în cazul unei ipotetice invazii în Apusul Europei. In fine, cercurile berlineze constată că tot ce s'a petrecut la Moscova va deschide ochii europenilor din Estul şi Sud-Estul continentului asupra pericolului bolşevic, rezultat dinconcesiile făcute de anglo-americani sovieticilor. Căci e vorba, în acest caz, cu mult mai mult decât de situaţia de hegemonie, concesionată în mod necondiţionat Rusiei sovietice. E vorba chiar de existenţa unor state şi popoare, precum şi a multor milioane de indivizi, cari, după exemplul celor întâmplate la Katyn şi Viniţa, ar deveni victime sigure ale bolşevismului, dacă din cochetarea democraţiilor anglo-americane cu bolşevicii s’ar produce într’adevăr şi o modificare a situaţiei militare. Persistă aci părerea că e ales. SITUAȚIA LUPTELOR DIN SECTOARELE NORDIC SI CENTRAL ALE FRONTULUI DE RĂSĂRIT Berlin, 30 (Rador). — Cu privire la luptele de pe frontul de răsărit se dau următoarele amănunte relativ la sectoarele din nordul si centrul frontului : In centrul frontului au fost respinse cu mari pierderi pentru inamic toate atacurile masive date de forţele sovietice în ziua de 29 octombrie atacuri la care au luat parte un important număr de care blindate şi de avioane de bătălie. O bătălie de care blindate foarte crâncenă s-a dat de ambele părţi ale oraşului Gomei, unde sovieticii au încercat din nou să strănungă liniile germane. Din informaţiile primite până acum rezultă că 36 de tancuri sovietice de tipul ,,T 34“ au fost scoase din luptă în cursul unei lupte defensive încununată de succes. Lupta este încă în curs LA VEST DE CRICEV La vest de Crîcev sovieteci au reluat deasemeni marile lor ofensive, în cursul cărora, după lupte crâncene, au putut să fie stăvilite toate încercările de străpungere. Până seara linia principală germană de luptă a fost menţinută de forţele germane, în toate sectoarele. După regrupări destul de importante şi după intrarea în luptă a unei puternice artilerii, sovietele au reluat ieri ofensiva în ambele părţi ale marei şosele ce merge de la Smolensk la Orşa. Sovieticii au pregătit atacurile lor, date cu ajutorul a câtorva tancuri şi a unor importante forţe de aviaţie de bătălie, printr’un foc continuu de artilerie, într-un stil — mai puternic decât oricând. Bateriile sovietice erau aşezate una alături de alta pe o adâncime de mai mulţi kilometri şi făcând o nemaipomenită riaină de muniţii sovieticii au pregătit fiecare dintre cele 14 atacuri foarte puternice, pe care ei le-au dat într’un spaţiu foarte restrâns. MASURILE GERMANIEI Deoarece concentrarea artileriei sovietice fusese resperată la timp de către germani, s’au putut lua toate măsurile necesare pentru ca trupele germane să nu sufere decât pierderi minime. Artileria germană printre care se aflau şi numeroase tunuri cu tragere lungă, a cooperat la luptă cu mult succes. Din 13 tancuri sovietice, 7 au fost nimicite, în timp ce infanteria inamică a fost decimată în faţa poziţiilor germane de focul aruncătoarelor rapide degradate ale germanilor. Numai în câteva puncte s’a trecut la lupte corp la corp, in cursul cărora germanii au rămas stăpâni pe poziţiile lor. Cu acest prilej s’a observat că sovieticii nu au trimes în luptă decât foarte puţine care blindate şi acest lucru este foarte curios, întrucât dată fiind îndârjirea arătată prin atacurile lor ruşii au subliniat marea importanţă pe care o atribuiau acestui sector de luptă care de altfel este foarte favorabil întrebuinţării formaţiilor blindate. De aci se poate trage concluzia că sovieticii au trimis forţele lor blindate în special spre sectorul de la sud. In zona Nevel, sovieticii au atacat din nou cu importante forțe în împrejurimile lacului Orlov. Mai multe străpungeri locale au fost imediat lichidate. CONSOLIDAREA SPIRITULUI DE ECOIMIE înfruntând asprimea vremurilor. Casa naţională de economii şi cecuri poştale nu lipseşte nici anul acesta de la îndatorirea morală de a închina Zilei economiei un popas de atenţie festivă, la care înţelege să asocieze, ca de obicei, interesul marelui public. Un program adecvat desfăşurat în şcoli, în ateliere, la radio, are menirea de a pune în lumină forţa pilduitoare a agonisirii, în îndoita sa misiune creatoare, pentru viaţa familiei şi a Statului. Ziua de 31 Octombrie, sărbătorită de toate popoarele ca ziua economiei, a căpătat astfel şi la noi consacrarea tradiţiei, pe care tumultul evenimentelor din ultimii ani, departe de a o întrerupe şi întuneca, ne-o înfăţişează mai vie şi mai semnificativă. Numai uşuratecii şi desperaţii pot adopta deviza: „După mine potopul !“, spre a legitima risipa şi decumpănirea în viaţă. Cine are conştiinţa răspunderii faţă de sine şi de ai săi, cine are un ţel de atins, o familie şi un nume de apărat, işi pune toate nădejdile în puterea lui de muncă, în binefacerile economiei şi agoniselii, care-l conduc nu numai la o viaţă ordonată şi onestă, incorespondenţă cu preceptele cele mai înalte ale eticei creştine ,dar îl pun şi la adăpost de toate neajunsurile sărăciei şi ale neprevederii. Un om chibzuit şi strângător este un om înarmat în lupta vieţii. El îşi poate domina destinul, spre deosebire de omul dezordonat şi risipitor, care cu fiecare nesocotinţă nouă, alunecă mai adânc în prăpastie. De aceea educarea şi consolidarea spiritului de economie trebue să răzbată cât mai profund şi cât mai larg în toate straturile noastre sociale. Este mult de lucrat la noi în direcţia aceasta, când, cercetând depunerile spre fructificare, după categoriile sociale şi profesionale, constatăm cât de slab procent reprezintă cifra depunerilor ţârăneşti, cifra depunerilor muncitorilor industriali, ca şi a oltenilor precupeţi, a cărăuşilor, colportorilor de ziare, etc., până în rândurile cărora n’a pătruns încă credinţa în virtuţile şi binefacerile economiei. Ziua de 31 Octombrie este, în această privinţă, un prilej binevenit pentru toată lumea de recapitulare a strădaniilor depuse pe ogorul vast al promovării spiritului de economie, dar şi de programare a strailanii'er viitoare. H. I. Mr. 299 Luni 1 Noembrie 1949 12 Pagini ECTORATOR DELEGAT POPESCU DOMNUL VAN LEISEN $ STATISTICA de ZENOVIE PÂCLIŞANU Domnul Herbert van Leisen dorind să informeze Europa asupra problemei Transilvaniei, dă în cartea domniei sale, Das siebenbürgische Problem, pe lângă istorie, filologie, archeologie, istorie literară şi religioasă, şi statistică istorică. Dacă-i ghiveciu, să fie ghiveciul Călărind pe vechea teorie a lui Iancsó Benedek, domnia sa spune Europei că Transilvania s’a românizat numai între 1700 și 1821, căci înainte, elementul românesc forma aci o cantitate neglijabilă, chiar și din punct de vedere numeric. Evident autorul, care semnează cu nume olandez, nu face ştiinţă pentru ştiinţă şi deci nu studiază evoluţia numerică a Românilor ardeleni numai de dragul cifrelor, ci pentru a dovedi că o provincie nu poate fi expropriată de la vechii stăpâni şi nu poate fi dată coloniştilor şi fugarilor proaspăt adăpostiţi pe solul ei. Românii descălecând aci numai dela 1700 încoace, alungaţi de asprimea regimului fanariot, din cele două principate, Muntenia şi Moldova, nu pot avea nici o pretenţie asupra pământului ţării, asupra munţilor, văilor şi văzduhului ei. Dies ist — juridisch gesagt — die Sachlage (aceasta este, vorbind juridic, starea de fapt) exclamă domnia sa mândru şi satisfăcut la pagina 133 a cărţii. Povestea asta cu românizarea Transilvaniei e cam veche şi a fost făurită înainte cu aproape o jumătate de secol de săcuiul Iancsó Benedek. Ea a fost adoptată repede de toţi istoricii şi de alţi cercetători din ţara vecină şi răspândită în toate părţile globului, în volume masive, în sprinţare broşuri, în conferinţe publice şi în discrete şoptiri la ureche. Cu toată marea ei răspândire, povestea are un singur cusur: ESTE COMPLET FALSĂ. Nu Românii din principate au invadat Ardealul, ci cei din Ardeal au emigrat în principate. Au emigrat masiv şi permanent, în tot cursul veacului al 18-lea, din motive pe care cititorii le pot bănui uşor şi sigur, le bănuesc, dar pe care nu le putem arăta aci. Dieta ardeleană ţinută în iarna anului 1694 la Târgu-Mureş, hotărăşte reducerea cu 1/5 a impozitelor din Ţara Făgăraşului, fiindcă „o treime din populaţia de aci şi-a părăsit locuinţele şi a emigrat în Muntenia vecină”. Aşa citim în volumul 21 al Documentelor dietelor ardelene tipărite de Academia maghiară în anul 1899. O reducere a dărilor cerea şi dieta din 1698, ţinută la Alba Iulia, fiindcă citim tot acolo, „ceas de ceas şi zi de zi locuitorii emigrează în Ţara Românească”. Această trecere peste munţi in cele două principate luase proporţii atât de mari, încât în 1699 a intervenit împăratul Leopold I însuş, cerând să se ia măsuri ca populaţia să fie împiedecată, cu toate mijloacele, de a fugi în Moldova şi Muntenia. In 1728 se plâng şi Saşii, că din cauza emigrării Românilor, rămân satele pustii. Nu putem urmări aci, pas de pas şi an de an această statornică descălecare a Ardelenilor peste munţi, în Principatele Româneşti. Amintim numai că generalul Erzenberg, guvernatorul Bucovinei, într’un raport din 1778 dă, în acest colţ de Moldovă numele a 72 sate în care se găsesc bejenari ardeleni. Au fost înfiinţate de ei, între altele, satele Botoşana cu 116 familii, Bălăceana cu 84 familii, Micleşti cu 76 familii, Tereblecea cu 74 familii şi altele multe. Numărul emigraţilor din Transilvania în Bucovina era la 1778 de 5018. Intr’un raport din 17 ianuarie 1785, consulul austriac König, vorbeşte de emigrarea în Moldova a 24.000 familii din părţile Bistriţei şi Năsăudului. Un raport ceva mai vechiu, din 20 Maiu 1777, întocmit de G. Rail şi G. G. Obst, scrie despre eşirea Românilor din provincia de peste munţi, aşa: Asupririle au scos în curs de 120 de ani multe mii de familii româneşti din Transilvania, atât în Moldova, cât şi în Muntenia, precum şi în multe districte dominate in acele epoci de Turci, aşa numite raiale”. Pentru a dovedi invazia Românilor din Principate în Transilvania, în veacul al 18-lea, autorul care semnează cu nume olandez cartea Das siebenbürgische Problem, amintește că împăratul de la Viena a intervenit la sublima Poartă să zăgăzuiască (Continuare in pag. 2-a) SĂPTĂMÂNA INTERNAŢIONALĂ MILITARĂ ŞI POLTICĂ EVENIMENTE MILITARE. — EVENIMENTE POLITICE Pe frontul de răsărit. Dârzenia luptelor pe acest front, departe de a fi slăbit, a luat un caracter şi mai acut. Berlinul le califică drept „super-bătălii“. Sovieticii fac sforţări uriaşe pentru a obţine rezultate decisive, mai ales în spaţiul de la Melitopol, cu vădita intenţiune de a izola Crimeia. Rezistenţa trupelor germane este însă şi ea neşovăitoare şi pricinueşte inamicului pierderi simţitoare. întregul spaţiu între Marea de Azov şi Nipru este în agitaţie, pretutindeni sovieticii intenţionând să facă străpungeri, să lărgească pe cele făcute, să întoarcă frontul german şi să reuşească încercuiri de proporţii mari. La începutul săptămânii erau patru centre de activitate: regiunea Marea de Azov-cotul Niprului, zona de pătrundere de la nord-vest de Dnepropetrovsk, sectorul de la sud de Gomei şi sectorul autostradei Smolensk- Orşa. Trupele germane au evacuat, după lupte grele, Dnepropetrovsk unde sovieticii reuşiseră să întărească capete de pod pe malul de vest al Niprului pe ambele laturi ale oraşului. Sforţările de pătrundere în spaţiul de la Krivoirog au dus la lupte uriaşe şi în ultimele 48 de ore o mare bătălie de tancuri a fost deslănţuităîn această regiune. Ştirile germane anunţând această uriaşe bătălie precizează că sovieticii au avut mari pierderi de tancuri şică cu toate atacurile sovietice cu forţe superioare de infanterie şi blindate, poziţiile germane au fost menţinute. Operaţiile sovietice la vest de Melitopol au luat deasemenea un caractr de violenţă neobişnuită. Acest sector a devenit în ultimele zile un important centru de gravitate şi acţiunea sovietică este îndreptată în direcţia Cherson. La nord de Kiev o acţiune ofensivă germană a dus la rezultatele cunoscute. Deasemenea contraatacurile germane în regiunea oraşului Gomei, au dus — spune comunicatul german — la recucerirea terenului pierdut în mod vremelnic. In ultimele 24 de ore situaţia în regiunea Smolensk a redevenit foarte activă. După o violentă pregătire de artilerie sovieticii au trecut la un violent atac. Trupele germane. . .după cum precizează comunicatul german, au reuşit prin grele lupte superioare să-şi păstreze poziţiile. Comunicatele germane au subliniat in ultimele zile participarea plină de succes a aviaţiei române în regiunea la nord de Marea de Azov. Pe frontul italian. După o lnişte relativă pe acest front, activitatea trupelor anglo-nord americane a devenit mai vie în ultimele zile pe Volturno şi la nord de Cania. De ambele părţi ale fluviului Volturno au fost lunte violente. Trupele germane au fost retrase de poziţii nou- situate pe înălţimi mai spre nord-vest. Insula Levithe din Dodecanes a fost ocupată de trupele germane. Deasemenea si insula Stamvulia. Activitatea aeriană. In afară de participarea aviaţiei pe fronturile de luptă, aviaţia germană de bombardament a bombardat portul englez Great Jarmouth de pe coasta britanică şi diferite alte obiective din sudul Angliei şi din regiunea Londrei. Bombardiere nord-americane au bombardat diferite localităţi din Germania de vest şi de endest. Pe frontul Pacificului, Insula Mono din archipelagul Salomon şi care se află situată la sud de insula Shortland, a fost ocupată de trupele nord-americane. Pe frontul politic, Conferinţa de la Moscova a continuat să formeze obiectul pratupunerilor şi comentariilor de tot felul în deosebi ale presei din ţările neutre. D. Roosevelt a declarat că s’ar fi stabilit o înţelegere deplină la Moscova şi acesta declaraţii formează comentariile optimiste ale presei britanice şi nord-americane. D-nii Cordell Hull şi Eden au avut întrevederi separate cu Stalin. Se vorbeşte de o iminentă întrevedere (Continuare in pag. 2-a) DESPRE Mai multe persoane ne-au exprimat nemulţumirea lor pentru articolul nostru precedent. Ele se aşteptau, din partea noastră, la mustrarea sau chiar la condamnarea acelora care nu respectă regulile ortografiei oficiale. Mărturisim că am primit cu inima uşoară mustrările cenzorilor noştri. Căci, după concepţia noastră, rolul acestei rubrici, în materie de ortografie, nu este de a urmări cu străşnicie abaterile ci de a arăta cum au fost stabilite legile şi întrucât sunt ele îndreptăţite. Printre regulile ortografiei noastre oficiale, este una care impune scrierea lui u final în cuvinte care au în ultima silabă un i:biciu, cuiu, noroiu, ochiu, paiu, etc. In formularea regulii se spune că acest u „se păstrează“. De fapt, el nu se păstrează, căci dispăruse demult. Intr’adevăr, în pronunţare, acest u nu se aude. De unde atunci, impunerea lui u ? Scrierea cu u este un ultim ecou al Şcolii latiniste. In felul acesta se menţine până astăzi o regulă ortografică fixată de Academia Română în 1904, care nu e decât o concesie făcută acelora care adăugase un u la sfârşitul tuturor cuvintelor cu finală consonantică, încă din 1880, într’un raport prezentat Academiei Române,. Maiorescu arătase că "scrierea' cu u scurt final în cuvinte ca omă, bună, etc., trebue abandonată. Dar u a găsit apărători vai nici în sânul Academiei Române, și el nu a putut fi eliminat decât în 1904, și nu de tot Scrierea cu u final nu avea, de falit, nici o îndreptățire fonetică, ci numai una grafică. Căci el transcria o slovă cirilică ( ieri“ tare), care, la început, nota un fel de u foarte scurt, dar încă în secolul al XII-lea acest ieri nu mai avea nici o valoare fonetică în limbile slave; ieri figura la sfârşitul cuvintelor româneşti nemru că scrierea noastră cu slove cirilice imita scrierea limbii slavone, în care toate LIMBA NOASTRĂ U FINAL de AL. ROSETTI profesor universitar cuvintele se terminau în vocală. întrebuinţarea acestei slove era, deci, pur ortografică-Când s’a adoptat scrierea cu litere latine, „ieri“ a fost transcris cu «, deşi ar fi trebuit să nu fie transcris deloc, deoarece nu nota nici im sunet. Iată cum s’a ajuns la scrierea cu u final, în toate cuvintele. Mai târziu, s’a găsit de către latinişti o îndreptăţire acestui u, în cuvinte ca om, bun, etc., ale căror prototipuri latinești avusese, cândva, un u în ultima silabă. Din cuvintele enumerate mai sus sunt însă unele care nu au avut niciodată un u final, nici în limba română, nici în limba de origine (slava de sud); astfel, de exemplu : bici, noroi, dibaci, etc. Aci u a’fost Introdus fără justificarea că reproduce un sunet mai vechiu. Același lucru se poate spune despre scrierea cu u final impusă de ortografia noastră oficială în atribuiu, moiu, etc., adică la persoana I singular a indicativului prezent a unor verbe. Cititorul care ne va fi urmărit până aci îşi va fi dat seama că nu întotdeauna o ortografie tradiţională este îndreptăţită. Dar aceasta nu atrage nicidecum discreditarea ei. Căci există în ortografia lumbii franceze sau a limbii engleze , cazuri asemănătoare care nu ap,,ădu^,.după sine modificarea ortografiei acestor limbi. Astfel, de exemplu, fr. poids „greutate“ se scrie cu un d, printr’o apropiere greșită a cuvântului de lat. pondus, în loc de pensum. Grafia datează din secolul al XVI-lea și a rămas neschimbată până astăzi. Căci aspectul grafic al unui cuvânt nu mai poate fi modificat, fără "grave prejudicii, în limbi cu o veche tradiţie literară.De aceea e bine ca ortografia unei limbi să fie modificată cât mai rar, şi, atunci când i se aduce vreo modificare, se cuvine ca ea să fie făcută cu multă chibzuială, pentru ca întreg edificiul să nu se resimtă de ceasta schimbare.