Universul - Capitala, decembrie 1943 (Anul 60, nr. 329-356)

1943-12-01 / nr. 329

V 4­4 * Anul al 60-lea 10 Pagini fondator: LUICI CAZZAVILLAN Proprietar: „UNIVERSUL*­ S.A. înscris sub Nr. 160 Trib. Ilfov EXEMPLARUL 7 LEI Taxa poștală plătită In numerar conform aprobării Dir. G­le F. T. T. Nr. 24.464/939 CELE DIN URMA­­TIRI DIN LUMEA ÎNTREAGA, TELEGRAFICE SI TELEFONICE REDACTIA ŞI ADMINISTRAŢIA­ BUCUREŞTI, STR. BREZOIANU No. 23-23 CENTRALA TELEFONICA A ZIARULUI: 3.30.10. SECRETARIATUL DE REDACȚIE: 3.30.15 ADMINISTRAŢIA ORAŞELOR Conferinţele administrative, ce se ţin la ministerul afaceri­lor interne cu primarii oraşe­lor de reşedinţă, sunt menite să lămurească, după programul publicat, o serie de probleme strâns legate de buna adminis­traţie a centrelor urbane. Am subliniat importanţa conferinţelor şi cursurilor ad­ministrative cu prilejul convo­cării prefecţilor şi pretorilor,, arătând că o administraţie ac­­t şi rodnică se sprijină pe o cunoaştere exactă a realităţi­lor, pe un spirit de colaborare din partea tuturor organelor şi pe soluţii simple, dar adânc chibzuite în raport cu nevoile vieţii locale. Problemele pe­ care urmează să le desbată primarii oraşelor de reşedinţă sunt multiple şi variate. Oraşele noastre n’au avut un ritm accelerat în des­­voltarea lor. Păstrează încă în înfăţişarea lor tradiţionalismul şi specificul regiunii, care dacă le dau un farmec deosebit, în­registrează însă şi lipsuri din punct de vedere al esteticei e­­dilitare. Viaţa modernă impune pen­tru centrele orăşeneşti anu­mite condiţiuni de desvoltare pe care caută să le satisfacă noua ştiinţă: urbanismul, de care a început să se ţină seama în toate ţările civilizate, prin întocmirea planurilor de siste­matizare a grupărilor orăşe­neşti, fixându-se în linii mari şi pe o durată mai îndelungată cadrul în care are să se des­­volte oraşul. Această ştiinţă nouă, urba­nismul, care poate fi conside­rată şi artă, pentru că în con­cepţia ei intră şi im rafinat simţ de estetică, îmbrăţişează toate aspectele şi condiţiunile vieţii orăşeneşti: croirea pieţi­­lor şi a străzilor, întreţine­rea lor, canalizările cu apă po­tabilă, iluminatul, modul de construcţie a locuinţelor şi asi­gurarea igienei colective, mij­loacele de transport şi aprovi­zionare a populaţiei. Un oraş care a rămas cu străzi înguste, cu locuinţe prea înghesuite şi neigienice, cu fa­brici insalubre în mijlocul lui, costă prea scump ca să fie în­dreptate aceste defecte, dacă n’a existat din vreme spiritul de prevedere al organelor ad­ministrative. Urbanistul american Geo Ford spune în această privin­ţă : „Majoritatea cheltuelilor prilejuite azi de reconstrucţia oraşelor noastre, constitue sar­cini care ar fi putut fi evitate dacă dela început s’ar fi dove­dit mai multă prevedere. Plă­tim azi, lipsa de prevedere a înaintaşilor noştri. Aceasta nu este însă un motiv pentru că şi noi, să facem ca generaţiile viitoare să suporte consecinţele unor greşeli identice“. Iată de ce rolul unei admi­nistraţii prevăzătoare este de a stabili cu sprijinul specialişti­lor structura viitoare a oraşu­lui, de a fixa mijloacele de în­lăturare a defectelor şi de a urmări an de an, printr-o con­tinuitate stăruitoare, executa­rea unui plan de sistematizare, care nu trebue să fie modificat după concepţia proprie a fie­cărui edil care se perindă la conducere. Cea mai mare gre­­şală în aplicarea planurilor de sistematizare a oraşelor noas­tre a fost această modificare, adusă de fiecare primar, con­siderând că face mai bine de­cât predecesorul său. Un plan de sistematizare, studiat în toate amănunţimile, după părerea specialiştilor, tre­bue aplicat în 30-50 de ani, constituind temeiul desvoltării unei bune gospodării comu­nale. Desigur, că realizarea unui plan de sistematizare necesită mari cheltueli şi oraşele noa­stre, în general, nu dispun de venituri ca să poată satisface aceste cerinţe pe o scară prea întinsă. Aci intervine însă sim­ţul de buni gospodari al edili­lor, de râvna pe care ştiu s’o depună pentru binele obştesc, şi de modul cum se pricep să chivernisească finanţele locale. Realizând în etape un program de lucru, micşorând cheltue­­lile de personal şi sporind pe cele de material, cu alte cu­vinte, transformând bugetele de consumaţie în bugete de in­vestiţii, se poate ajunge la realizări folositoarei care să schimbe înfăţişarea oraşelor noastre. Se poate constata, că acolo unde sunt primari destoinici, cu tragere de inimă, cu simţ de prevedere şi grijă pentru nevoile obşteşti, se pot înfăp­tui lucruri îmbucurătoare. De aceia considerăm, că aces­te conferinţe cu primarii ora­şelor vor fi nu numai un sti­mulent în activitatea lor, ci şi un mijloc de a se găsi cele mai potrivite soluţii, ieşite din des­­baterile comune, pentru aşeza­rea administraţiei orăşeneşti pe temelii cât mai sănătoase. URIAŞII AERULUI Avionull Me 323 „Gigant“ cu şase motoare, în sbor spre front. Puterea acestui avion face ca el să, poată transporta cu uşurinţă tunuri, tancuri şi animale de tracţiune. (Ph. Wb.) ORDIN DE ZI PE NAŢIUNE NR. ŞI DIN 27 NOEMBRIE 1943 Luând parte la operaţiuni de la începutul campaniei şi până în prezent, unităţile Diviziei 10 Infanterie s’au acoperit de glorie luptând în diferite sectoare ale frontu­lui de răsărit. ODESA, KORPECI JUS­­NAJA - OZEREIKA, ADA­GUN, KIJEVSKOJE, CU­­BANUL, CRIMEEA stator­nicesc drumul de glorie al faptelor de arme ale acestei Divizii. Luptând contra unor for­ţe numeroase, în situaţiile schimbătoare şi grele ale câmpurilor de bătălie, ofiţe­rii, subofiţerii şi trupa ace­stei brave Divizii au săvârşit fapte de arme al căror răsu­net şi-a găsit ecou departe peste hotare: Regimentul 33 Infanterie în bătălia de la KORPECI din Februarie 1942, Compania căpitan Ha­bija în luptă eroică de la JUSNAJA-OZEREIKA şi la Est de PEREKOP, în Noem­­brie 1943. Pentru faptele de arme, spiritul de jertfă, dârzenia şi eroismul de care au dat dovadă — mai bine de 2 ani — pe îndepărtatele câm­puri de bătălie, se citează prin Ordin de Zi pe Naţiune, ofiţerii, subofiţerii şi trupa din Divizia 10 Infanterie. ION ANTONESCU Mareşal al României Şi Conducătorul Statului PRAF DE SÂNGE Mai ales acum, în vremurile acestea de cruntă încleştare de forţe, când fiecare beligerant caută să dea adversarului lovi­turi din ce în ce mai grele, ca să depăşească tot ceea ce primeşte el la rându-i, se dovedeşte că geniul uman este mai iscoditor, mai inventiv, în domeniul dis­trugerii şi al morţii, decât în cel al creării, al reconstrucţiei, al vieţii. După război abia se vor putea cunoaşte toate amănuntele re­feritoare la progresele făcute în utilizarea armelor de luptă: în aer, pe uscat, pe mare, progrese uriaşe, menite toate să contribue la o cât mai mare şi mai înspăi­mântătoare suprimare de vieţi omeneşti şi de lucruri cam­ altă dată constituiau orgoliul cons­tructivismului uman. Tocmai de aceea, prin con­trast, par şi mai interesante descoperirile menite să apere şi să menţină viaţa în sine— cum este aceia recentă — pe care medicii specialişti o cunosc pro­babil — în legătură cu tehnica transfuziunilor de sânge şi des­pre care găsim detalii într’o ga­zetă pariziană. Un praf de un roşu-gălbui umple fundul unui mic tub de sticlă. Este viaţa condensată. Dacă adăugăm puţină apă, a­­cest praf se va transforma în sânge, sânge vertitabil care a mai circulat întriun organism, şi , inactiv acum, în aşteptarea momentului când se va reîn­toarce la viaţă in corpul altui om pe care îl va salva de la moarte. Această pudră de sânge este socotită drept una din cele mai considerabile progrese ale ştiinţei în acest război, descope­rire datorită profesorului Ranke, de la academia militară germană. Se ştie de multă vreme că via­ţa umană se poate salva prin ser sanguin, dar greutăţile de transport erau mari deoarece a­cest ser conţine aproximativ 80 la sută apă. Profesorul citat a reuşit să scoată această apă din ser, astfel ca să nu rămăe decât un praf, uşor, uscat, inalterabil, uşor transportabil, care îşi men­ţine toate materiile vii active şi care reapar imediat ce se rezolvă acest praf în apă. Afară de aceasta, nu mai e ne­­voe să se ţină seama de diverse grupuri de sânge, deoarece se­rul uscat se poate aplica tutu­ror organismelor omeneşti, fără deosebire. In consecinţă, sângele furnizat de „dătători” este supus unei operaţiuni care îngădue să separe şi să usuce serul spre a-l expedia pe front sub formă de praf. Acest ser nu se învecheşte, se poate păstra la infinit şi poa­te fi retransformat în ser lichid în orice clipă. ...Geniul uman aduce deci în slujba vieţii o descoperire de mare prea menită să repare, măcar în parte, invenţiile puse în slujba morţii. ASTRONOMII AMATORI 4M: Aţi vâzut „steaua" . Se pare că aceşti cetăţeni, în faţa „Cercului Militari4, o văd.. INSULA SANTORIN S'A PREDAT UNITĂŢILOR FLOTEI GERMANE Berlin 29 (Rador). — Insula Santorin a încetat rezistenţa in noaptea de 27 spre 28 Noembrie şi s’a predat unităţilor flotei ger­mane. Insula, ca toate bateriile şi in­stalaţiile militare necesare apă­rării sale, se află în întregime in mâinile germanilor, ❖ Berlin, 29 (Rador). — Garni­zoana aparţinând lui Badoglio, din insula Santorin, a capitulat în noaptea de 27—28 Noembrie, în mâinile unor trupe de ma­rină germane. Insula Santorin este insula si­tuată cea mai la sud din arhi­pelagul Cicladelor greceşti, din Marea Egee. Ea are o suprafață de 31 kilo­metri pătraţi şi cam vreo 20.000 de locuitori. Luptele din sudul Italiei Berlin, 29 (Radar). — Se comu­nică următoarele cu privire­­ luptele din Italia de sud: Activitatea de luptă pe teatrul de război din Italia de sud s’a în­tărit ori pe cursul interior al râu­lui Sangro. Ea a fost caracterizată prin două energice contraacțiuni germane, care au adus din nou in mâinile germanilor două poziţii si­tuate pe înălţimi. Aceste poziţii au fost apoi păstrate împotriva con­traatacurilor britanice. Amândouă fuseseră părăsite vremelnic de trupele de siguranţă germane, in timpul unui bombardament brita­nic care a durat mai mult de o oră. Dar îndată ce forţele de şoc britanice s’au instalat in ele, au fost contraatacate cu mare elan de trupele germane şi au trebuit să se retragă. Prin aceasta, prima în­cercare a generalului Montgomery, de a progresa dela nivelul râului San­gro spre înălţimile munţilor, a dat greş. Forţele britanice continuă să fie aruncate la atac,­in focul nimici­tor al poziţiilor germane de munte. Formaţiuni de avioane de luptă şi de bătălie germane au atacat concentrări de tancuri şi de ca­mioane britanice, cu un efect pu­ternic. In Apeninii centrali, se semna­lează numai două atacuri ale ame­ricanilor la Monte Como şi pe o Înălţime situată la nord de Filig­­nano. Ambele atacuri au fost sfă­râmate înainte de a ajunge la li­niile germane. In sectorul coastei de vest, ar­mata a 5-a americană îşi continuă pregătirile de desfăşurare. Două divizi sovietice nimicite la Korosten Berlin, 29­­Rador. — In cursul înaintării lor spre Korosten, so­vieticii izbutiseră să pătrundă în acest oraş şi să se fortifice pe străzi şi prin case. Cu prilejul contraatacului des­­lănţuit imediat de germani s’au desfăşurat violente lupte corp la corp, în cursul cărora sovieticii, în speranţa că le vor veni întă­riri, s’au apărat cu învierşunare. Grenadier­ii germani au nimici® grosul diviziei 226 de infanterie sovietică, precum şi părţi consi­derabile din divizia 141 infante­rie. Restul formaţiunilor bolşevice s’a retras în trei puncte de rezis­­tență situate in oraș, unde dis­trugerea acestor forțe este imi­nentă. COLUMBIA A DECRETAT STAREA DE RĂZBOI CU GERMANIA Madrid, 29 (Rador). — Cores­pondentul agenţiei „D. N. R." transmite următoarea ştire a Bi­roului Internaţional de Informa­­ţiuni: După cum se anunţă din Bo­gota, guvernul columbian a co­municat, în urma unei singure şedinţe a Senatului, că Colum­bia se află în stare de război cu Germania. Motivul ce se dă pentru expli­carea acestei hotărîri este că goeleta „Ruby", de 70 de tone, ar fi fost scufundată recent de un submarin german în Marea Caraibelor. Cercurile oficiale columbiene nu și-au ascuns niciodată simpatiile destul de pronunţate pentru Statala Unite şi pentru cauza naţiunilor unite, dar până acum atitudinea guvernului columbian îngăduise totdeauna să existe o îndoială dacă această amiciţie este spontană şi fără rezervă sa­u este determinată in parte de dependenţa economică in care se află Columbia faţă de Statele Unite. D Lopez, preşedin­tele Columbiei, care se află în pre­zent în Statele Unite, a făcut de mai multe ori declaraţii de poli­,­tică externă, din care rezulta că acea măsură extremă care esta proclamarea stării de război nu intră în intenţiile guvernului co­lumbian. Dimpotrivă d. Lopez pro­punea un schimb de vederi îns­c toate ţările americane, în vederea fixării unei poziţii faţă de proble­mele de după război Mai mult încă el s-a pronunţat totdeauna­­ în favoarea strângerii legăturilor din­tre Columbia şi ţările vecine din America de Sud, pentru a întări astfel poziţia politică a naţiunilor nebeligerante. In aceste condiţiuni, se poate presupune că neaşteptata procla­mare a stării de război se dato­­reşte unei intrigi de politică in­ternă. Se ştie că pe timpul absen­ţ at preşedintelui republicei, condu­cerea guvernului a fost luată de d. Camargo, care declarase recent că Columbia este în stare de război, oricare ar fi poziţia sa juridică sau diplomatică. D. Camargo a in­trat în guvern abia în urma Octom­brie, iar înainte fusese ambasado­rul Columbiei la Washington. A­­ceastă remaniere recentă a gu­vernului a fost în legătură cu agitaţia politică începută în vede­rea alegerilor prezidenţiale ce vor avea loc în cursul anului viitor Totuşi, această încercare de rema­niere pe baza unui front liberal unic n’a putut calma pasiunile po­litice, mai ales că principalul ad­versar al preşedintelui Lopez, fostul preşedinte Santos, a fost ales membru în comitetul executiv al partidului liberal şi deci participă acum din nou în mod activ la viaţa politică. DESBATERILE DIN SENATUL COLUMBIAN Madrid, 29 (Rador). — Cores­pondentul agenţiei „D. N. R." retransmite următoarea ştire a Biroului Internaţional de Infor­­maţiuni: In cursul desbaterilor din Se­natul Columbian cu privire la declararea stării de război între Columbia şi Germania, senatorul Valencia şi-a exprimat îndoiala că goeleta „Ruby“ ar fi fost în adevăr scufundată de un subma­rin german, dat fiind — a spus el — că Germania are misiuni mai importante pentru submari­nele sale. D. Lozane, ministrul de exter­ne, a răspuns enervat că, în urma informaţiilor pe care le-a primit, vaporul american „Pompon“ fu­sese torpilat în acelaş loc numai cu trei zile înainte. D. Valenzia a replicat că se prea poate să fi fost o greşală şi că goeleta columbiană a putut tot atât de bine să fie scufun­dată de un submarin american. Este în orice caz foarte curios faptul că vasul care a pescuit pe naufragiaţi nu a fost şi el atacat. Ministrul de externe Lozano a respins ideea că o putere amică ar fi putut să atace un vas co­lumbian şi a declarat că pe viitor contratorpiloarele columbiene vor deschide focul fără avertis­ment îndată ce vor zări subma­rine germane. Populaţia rămâne indiferentă faţă de declaraţia de război, iar informațiile în legătură cu acea­sta sunt înregistrate aproape fără comentarii. MARI PAGUBE PRODUSE DE CUTREMURUL DIN TURCIA Numărul morţilor se ridică la 1792 Istanbul, 29 (Rador).­­ Cu pri­vire la cutremurul din Turcia, radio Ankara mai anunţă că la Usmancik şi în împrejurimile a­­cestui oraş au fost scoşi de sub dărâmături numai în cursul nop­ţii trecute 450 de morţi. Au fost distruse 90 la sută din casele oraşului. Se semnalează deasemenea pierderi mari de vite şi alimente. La Tessia şi în împrejurimi au fost scoşi de sub mine 250 de răniţi, dintre care 139 sunt în primejdie de moarte. Pagube materiale importante s-au produs şi la Kargi, unde pierderile de vieţi omeneşti sunt de asemenea considerabile. Şo­seaua între Kargi şi Tessia este complet scufundată, aşa încât transportul ajutoarelor nu se poate face decât pe drumuri de ţarină, cu căruţele. La Tessia, uzina electrică şi instalaţiile fabric­ă de orez, ca şi toate clădirile publice s’au pră­buşit. Până acum se semnalează 350 de morţi in acest oraş. Guvernul a alocat o sumă de 80.000 de lire pentru primele ajutoare. ❖ Istanbul, 29 (Rador). — Ziarele constată că pagubele făcute de cutremur în nord-estul Anatoliei sunt mult mai mari decât s’a crezut. Numărul total al morţilor sem­nalaţi până acum este de 1792 persoane. ALT CUTREMUR ÎNREGISTRAT LA lENA­ ­ lena, 29 (Rador). — Duminică 28 Noembrie, instrumentele insti­tutului seismografic din lena au înregistrat la ora 18 şi 40 un uşor cutremur de pământ. Mişcările sismice au durat a­­proape un ceas. Luni 29 Noembrie, în zori, la ora 3,5, s-a produs un alt cutre­mur de pământ ceva mai puter­nic, al cărui epicentru a fost la o depărtare de 650 de kilometri. Ondulaţiile au durat la luna 5 minute. Mişcările sismice proveneau din direcţia sud-est. Se presupune că epicentrul cutremurului a fost în regiunea Mării Adriatice. FAPTE EXEMPLARE Pentru fapta de omenie şi patriotism ce au săvârşit, o­­crotind părinteşte timp de doi ani şi susţinând moral şi ma­terial pe elevii Percec Arcadie şi Bruja Nicolae, refugiaţi fără părinţi din Bucovina cotropită, d-na Maria lt-col. Gheorghiu, institutoare şi d. It.-col. Gheor­ghiu din Botoşani, se citează la exemplu pe Naţiune Nr. 14 Antonescu Mareşal al României şi Conducătorul Statului CONFERINŢA DIPLOMAŢILOR JAPONEZI DIN CHINA Tokio, 29 (Rador). — Corespon­dentul agenţiei „D. N. B.“ trans­mite : După cum anunţă postul de radio Tokio, la Nanking a fost deschisă, sub prezidenţia amba­sadorului Tani, o conferinţă a di­plomaţilor japonezi din China. La această conferinţă au luat parte și consulii generali din China. PUNCTUL DE VEDERE SOVIETIC PRIVITOR LA POLONIA Berna, 29 (Rador). — Cores­pondentul agenţiei DNR trans­mite : „Exchange Telegraph” află din Moscova că „Izvestia” se ri­dică pe faţă împotriva oricărei interpretări greşite a punctului de vedere sovietic privitor la Polonia. „Exchange Telegraph” obser­vă că însăşi „Izvestia” stabileşte că o apropiată împăcare între Uniunea Sovietică şi guvernul emigrant polonez nu poate fi în­trevăzută. I Nr. 329 Miercuri 1 Decembrie 19430 10 Pagini DIRECTOR 51 ADMINISTRATOR DELICAT STELIAN POPESCU PREZENTAREA SCRISORILOR DE ACREDITARE PE LÂNGĂ M. S. REGELE A NORILOR MINIŞTRI AI SPANIEI SI UNGARIEI In ziua de 29 Noembrie 1943, la ora 11,30 Excelenţa Sa Don Manuel Gomez y Garcia de Bar­­zanallana, trimis extraordinar şi ministru plenipotenţiar al Spa­niei la Bucureşti, a fost primit în audienţă oficială, la Palatul Regal, cu ceremonialul obişnuit. Excelenţa Sa a avut onoarea a remite Majestăţii Sale Regelui, în prezenţa d-lui ministru Gheorghe Davidescu, secretar ge­neral al ministerului afacerilor străine, scrisorile sale de acredi­tare. După terminarea audienţei o­­ficiale, Excelenţa Sa Don Manuel Gomez y Garcia de Barzanallana a fost recondus la locuinţă cu acelaşi ceremonial ca la sosire. ❖ In ziua de 29 Noembrie 1943, la ora 11, Excelenţa Sa­­. An­dor de Hertelendy, trimis extra­­ordinar şi ministru plenipoten­ţiar al Ungariei la Bucureşti, a fost primit în audienţă oficială, la Palatul Regal, cu ceremonia­lul obişnuit. Excelenţa Sa a avut onoarea a remite Majestăţii Sale Regelui în prezenţa d-lui ministru Gheor­ghe Davidescu, secretar general al ministerului afacerilor străine, atât scrisorile sale de acreditare cât şi acelea de rechemare ale predecesorului său E. S. d. La­­dislas Nagy de Galanta. După terminarea audienței o­­ficiale, Excelenţa Sa d. Andern­de Hertelendy a fost recondus la locuinţă cu acelaşi ceremonial ca la sosire. LIMBA NOASTRĂ S SAU de AL. ROSETTI Profesor universitar Chestiunea nu este măruntă. Ea a adus desbinarea, în sânul Academiei Române, iar voci autorizate din public cer să se scrie cu s. Ne referim, în primul rând, la neologisme. Pentru unele neologisme, Academia Română a fixat scrierea cu s. autobus, censură, filosofie, deşi, în limba vorbită, aceste cuvinte se pronunţă cu z: autobuz, etc. Dar unii purişti cer ca să se meargă mai departe pe această cale, şi să se pronunţe efectiv un s, în cuvintele de mai sus, în locul lui z; aşa­dar, de astă dată se cere reformarea nu numai a ortografiei, ci şi a pronunţării însăşi. Este oare indreptăţită acea­stă pretenţie? In practică, nu, chiar adm­iţând că unele per­soane ar pronunţa cuvintele citate pu s, ceea ce ar consti­tui o pronunţare individuală sau de grup, fără nici o înrâu­rire asupra aspectului fonetic general al limbii Foneticeşte, trecerea lui s la z, în acest caz, este justifi­cată de faptul că vocalele sau consoana n fiind sunete so­nore, adică în tim­pul cărora coardele intră în vibraţiune, e mai uşor, pentru organele vor­birii, să sonorizeze consoana fi­nală după n sau intervocalică, decât să întrerupă vibraţiile glotale în timpul articulării lui s. Aşa­dar, prin inerţia or­ganelor, s’a ajuns dela o surdă (s) la o sonoră (z). De altă parte, un cuvânt ca autobus e grupat în mod na­tural în mintea vorbitorului, cu toate cuvintele cu o struc­tură fonetică asemănătoare, cu excepţia consoanei finale, care e sonoră: abuz, refuz, etc. Sunt însă alte neologisme pe care Academia Română ne re­comandă să le scriem cu z: cauză, pauză, poezie. Referindu-ne la cele de mai sus, această ortografie apare justificată. Ovid Densusianu propunea să se scrie, şi în a­­ceste cazuri, cu s, poezie, cu deosebire, scris cu z, i se pă­rea o ortografie de tot rebar­bativă. Şi totuşi, ea s’a impus, după cum se va impune scrie­rea cu z în cazurile celelalte, şi cu toate că în poezie şi în filosofie apropierea de proto­tipurile din limbile clasice, cu s, impune un oarecare respect! La începutul cuvintelor, se recomandă scrierea generală cu s: sbiera, smeu, etc. De asemenea, cuvintele com­puse cu prefixul des — (din­­ lait. de+ex) se scriu cu s, în ■ toate cazurile: de­samăgi, des* bina, etc. . Mai complicată e scriere*­­ lui s sau z în corpul cuvinte­­­­lor. , înaintea consoanelor b, d, p • se recomandă scrierea cu z: brazdă, guzgan, etc. Tot astfel, se scrie z când e­­ urmat de sufixul —nie: groaz­nic, obraznic, paznic, etc. (dar s în năprasnic). In celelalte cazuri, se im­pune scrierea cu s: cismă, glesnă. Aci, regula nu mai e consec­ventă. De Ce diferenţa între cuvin­tele cu s nne şi cele pu n după s? De fapt, în amândouă ca­zurile se pronunţă un z, şi ar trebui, deci, să scriem cizmă, gleznă, ca şi groaznic, etc. Pe de altă parte, scrierea cu s în cismă, glesnă a creat o pronunţare orăşenească afec­tată, cu s: cismă, groasnic, obrasnic, etc. In fine. », în cuvinte ca cizmă, gleznă, nu a justificat nici măcar istoriceşte, întrucât el reproduce cu z din prototi­purile respective. Scrierea cu z în cizmă, gleznă, etc., se impune deci de la sine. Dar ortografia cu z nu poate fi aplicată tuturor cuvintelor care au această structură fo­netică, întrucât lesne, de exem­plu, nu e pronunţat cu e de­cât în limba vorbită, uşor vul­gară, şi, deci, ortografia cu s trebuie menţinută în acest caz. De asemenea, în catapeteasmă, plăsmui, trăsni, etc. In aceste cuvinte, tendinţa este de a so­noriza, în limba vorbită, pe », dar procesul e numai schiţat, ca o tendinţă, în limba vor­bită de clasele culte. Din expunerea noastră de până aci vedem, odată mai mult, cât de complexe sunt faptele de limbă şi cum o sim­plă regulă ortografică poate deveni, dacă e este impusă de autoritatea de Stat, o regulă de pronunțare. Legiuitorul ortografic este deci pus în gardă să nu edic­­teze cu uşurătate legi care pot influența desvoltarea ulteri­oară a limbii și să-i confere un aspect diferit de acel care este conform cu desvoltarea sa istorică.

Next