Universul - Capitala, decembrie 1943 (Anul 60, nr. 329-356)
1943-12-01 / nr. 329
V 44 * Anul al 60-lea 10 Pagini fondator: LUICI CAZZAVILLAN Proprietar: „UNIVERSUL* S.A. înscris sub Nr. 160 Trib. Ilfov EXEMPLARUL 7 LEI Taxa poștală plătită In numerar conform aprobării Dir. Gle F. T. T. Nr. 24.464/939 CELE DIN URMATIRI DIN LUMEA ÎNTREAGA, TELEGRAFICE SI TELEFONICE REDACTIA ŞI ADMINISTRAŢIA BUCUREŞTI, STR. BREZOIANU No. 23-23 CENTRALA TELEFONICA A ZIARULUI: 3.30.10. SECRETARIATUL DE REDACȚIE: 3.30.15 ADMINISTRAŢIA ORAŞELOR Conferinţele administrative, ce se ţin la ministerul afacerilor interne cu primarii oraşelor de reşedinţă, sunt menite să lămurească, după programul publicat, o serie de probleme strâns legate de buna administraţie a centrelor urbane. Am subliniat importanţa conferinţelor şi cursurilor administrative cu prilejul convocării prefecţilor şi pretorilor,, arătând că o administraţie act şi rodnică se sprijină pe o cunoaştere exactă a realităţilor, pe un spirit de colaborare din partea tuturor organelor şi pe soluţii simple, dar adânc chibzuite în raport cu nevoile vieţii locale. Problemele pe care urmează să le desbată primarii oraşelor de reşedinţă sunt multiple şi variate. Oraşele noastre n’au avut un ritm accelerat în desvoltarea lor. Păstrează încă în înfăţişarea lor tradiţionalismul şi specificul regiunii, care dacă le dau un farmec deosebit, înregistrează însă şi lipsuri din punct de vedere al esteticei edilitare. Viaţa modernă impune pentru centrele orăşeneşti anumite condiţiuni de desvoltare pe care caută să le satisfacă noua ştiinţă: urbanismul, de care a început să se ţină seama în toate ţările civilizate, prin întocmirea planurilor de sistematizare a grupărilor orăşeneşti, fixându-se în linii mari şi pe o durată mai îndelungată cadrul în care are să se desvolte oraşul. Această ştiinţă nouă, urbanismul, care poate fi considerată şi artă, pentru că în concepţia ei intră şi im rafinat simţ de estetică, îmbrăţişează toate aspectele şi condiţiunile vieţii orăşeneşti: croirea pieţilor şi a străzilor, întreţinerea lor, canalizările cu apă potabilă, iluminatul, modul de construcţie a locuinţelor şi asigurarea igienei colective, mijloacele de transport şi aprovizionare a populaţiei. Un oraş care a rămas cu străzi înguste, cu locuinţe prea înghesuite şi neigienice, cu fabrici insalubre în mijlocul lui, costă prea scump ca să fie îndreptate aceste defecte, dacă n’a existat din vreme spiritul de prevedere al organelor administrative. Urbanistul american Geo Ford spune în această privinţă : „Majoritatea cheltuelilor prilejuite azi de reconstrucţia oraşelor noastre, constitue sarcini care ar fi putut fi evitate dacă dela început s’ar fi dovedit mai multă prevedere. Plătim azi, lipsa de prevedere a înaintaşilor noştri. Aceasta nu este însă un motiv pentru că şi noi, să facem ca generaţiile viitoare să suporte consecinţele unor greşeli identice“. Iată de ce rolul unei administraţii prevăzătoare este de a stabili cu sprijinul specialiştilor structura viitoare a oraşului, de a fixa mijloacele de înlăturare a defectelor şi de a urmări an de an, printr-o continuitate stăruitoare, executarea unui plan de sistematizare, care nu trebue să fie modificat după concepţia proprie a fiecărui edil care se perindă la conducere. Cea mai mare greşală în aplicarea planurilor de sistematizare a oraşelor noastre a fost această modificare, adusă de fiecare primar, considerând că face mai bine decât predecesorul său. Un plan de sistematizare, studiat în toate amănunţimile, după părerea specialiştilor, trebue aplicat în 30-50 de ani, constituind temeiul desvoltării unei bune gospodării comunale. Desigur, că realizarea unui plan de sistematizare necesită mari cheltueli şi oraşele noastre, în general, nu dispun de venituri ca să poată satisface aceste cerinţe pe o scară prea întinsă. Aci intervine însă simţul de buni gospodari al edililor, de râvna pe care ştiu s’o depună pentru binele obştesc, şi de modul cum se pricep să chivernisească finanţele locale. Realizând în etape un program de lucru, micşorând cheltuelile de personal şi sporind pe cele de material, cu alte cuvinte, transformând bugetele de consumaţie în bugete de investiţii, se poate ajunge la realizări folositoarei care să schimbe înfăţişarea oraşelor noastre. Se poate constata, că acolo unde sunt primari destoinici, cu tragere de inimă, cu simţ de prevedere şi grijă pentru nevoile obşteşti, se pot înfăptui lucruri îmbucurătoare. De aceia considerăm, că aceste conferinţe cu primarii oraşelor vor fi nu numai un stimulent în activitatea lor, ci şi un mijloc de a se găsi cele mai potrivite soluţii, ieşite din desbaterile comune, pentru aşezarea administraţiei orăşeneşti pe temelii cât mai sănătoase. URIAŞII AERULUI Avionull Me 323 „Gigant“ cu şase motoare, în sbor spre front. Puterea acestui avion face ca el să, poată transporta cu uşurinţă tunuri, tancuri şi animale de tracţiune. (Ph. Wb.) ORDIN DE ZI PE NAŢIUNE NR. ŞI DIN 27 NOEMBRIE 1943 Luând parte la operaţiuni de la începutul campaniei şi până în prezent, unităţile Diviziei 10 Infanterie s’au acoperit de glorie luptând în diferite sectoare ale frontului de răsărit. ODESA, KORPECI JUSNAJA - OZEREIKA, ADAGUN, KIJEVSKOJE, CUBANUL, CRIMEEA statornicesc drumul de glorie al faptelor de arme ale acestei Divizii. Luptând contra unor forţe numeroase, în situaţiile schimbătoare şi grele ale câmpurilor de bătălie, ofiţerii, subofiţerii şi trupa acestei brave Divizii au săvârşit fapte de arme al căror răsunet şi-a găsit ecou departe peste hotare: Regimentul 33 Infanterie în bătălia de la KORPECI din Februarie 1942, Compania căpitan Habija în luptă eroică de la JUSNAJA-OZEREIKA şi la Est de PEREKOP, în Noembrie 1943. Pentru faptele de arme, spiritul de jertfă, dârzenia şi eroismul de care au dat dovadă — mai bine de 2 ani — pe îndepărtatele câmpuri de bătălie, se citează prin Ordin de Zi pe Naţiune, ofiţerii, subofiţerii şi trupa din Divizia 10 Infanterie. ION ANTONESCU Mareşal al României Şi Conducătorul Statului PRAF DE SÂNGE Mai ales acum, în vremurile acestea de cruntă încleştare de forţe, când fiecare beligerant caută să dea adversarului lovituri din ce în ce mai grele, ca să depăşească tot ceea ce primeşte el la rându-i, se dovedeşte că geniul uman este mai iscoditor, mai inventiv, în domeniul distrugerii şi al morţii, decât în cel al creării, al reconstrucţiei, al vieţii. După război abia se vor putea cunoaşte toate amănuntele referitoare la progresele făcute în utilizarea armelor de luptă: în aer, pe uscat, pe mare, progrese uriaşe, menite toate să contribue la o cât mai mare şi mai înspăimântătoare suprimare de vieţi omeneşti şi de lucruri cam altă dată constituiau orgoliul constructivismului uman. Tocmai de aceea, prin contrast, par şi mai interesante descoperirile menite să apere şi să menţină viaţa în sine— cum este aceia recentă — pe care medicii specialişti o cunosc probabil — în legătură cu tehnica transfuziunilor de sânge şi despre care găsim detalii într’o gazetă pariziană. Un praf de un roşu-gălbui umple fundul unui mic tub de sticlă. Este viaţa condensată. Dacă adăugăm puţină apă, acest praf se va transforma în sânge, sânge vertitabil care a mai circulat întriun organism, şi , inactiv acum, în aşteptarea momentului când se va reîntoarce la viaţă in corpul altui om pe care îl va salva de la moarte. Această pudră de sânge este socotită drept una din cele mai considerabile progrese ale ştiinţei în acest război, descoperire datorită profesorului Ranke, de la academia militară germană. Se ştie de multă vreme că viaţa umană se poate salva prin ser sanguin, dar greutăţile de transport erau mari deoarece acest ser conţine aproximativ 80 la sută apă. Profesorul citat a reuşit să scoată această apă din ser, astfel ca să nu rămăe decât un praf, uşor, uscat, inalterabil, uşor transportabil, care îşi menţine toate materiile vii active şi care reapar imediat ce se rezolvă acest praf în apă. Afară de aceasta, nu mai e nevoe să se ţină seama de diverse grupuri de sânge, deoarece serul uscat se poate aplica tuturor organismelor omeneşti, fără deosebire. In consecinţă, sângele furnizat de „dătători” este supus unei operaţiuni care îngădue să separe şi să usuce serul spre a-l expedia pe front sub formă de praf. Acest ser nu se învecheşte, se poate păstra la infinit şi poate fi retransformat în ser lichid în orice clipă. ...Geniul uman aduce deci în slujba vieţii o descoperire de mare prea menită să repare, măcar în parte, invenţiile puse în slujba morţii. ASTRONOMII AMATORI 4M: Aţi vâzut „steaua" . Se pare că aceşti cetăţeni, în faţa „Cercului Militari4, o văd.. INSULA SANTORIN S'A PREDAT UNITĂŢILOR FLOTEI GERMANE Berlin 29 (Rador). — Insula Santorin a încetat rezistenţa in noaptea de 27 spre 28 Noembrie şi s’a predat unităţilor flotei germane. Insula, ca toate bateriile şi instalaţiile militare necesare apărării sale, se află în întregime in mâinile germanilor, ❖ Berlin, 29 (Rador). — Garnizoana aparţinând lui Badoglio, din insula Santorin, a capitulat în noaptea de 27—28 Noembrie, în mâinile unor trupe de marină germane. Insula Santorin este insula situată cea mai la sud din arhipelagul Cicladelor greceşti, din Marea Egee. Ea are o suprafață de 31 kilometri pătraţi şi cam vreo 20.000 de locuitori. Luptele din sudul Italiei Berlin, 29 (Radar). — Se comunică următoarele cu privire luptele din Italia de sud: Activitatea de luptă pe teatrul de război din Italia de sud s’a întărit ori pe cursul interior al râului Sangro. Ea a fost caracterizată prin două energice contraacțiuni germane, care au adus din nou in mâinile germanilor două poziţii situate pe înălţimi. Aceste poziţii au fost apoi păstrate împotriva contraatacurilor britanice. Amândouă fuseseră părăsite vremelnic de trupele de siguranţă germane, in timpul unui bombardament britanic care a durat mai mult de o oră. Dar îndată ce forţele de şoc britanice s’au instalat in ele, au fost contraatacate cu mare elan de trupele germane şi au trebuit să se retragă. Prin aceasta, prima încercare a generalului Montgomery, de a progresa dela nivelul râului Sangro spre înălţimile munţilor, a dat greş. Forţele britanice continuă să fie aruncate la atac,in focul nimicitor al poziţiilor germane de munte. Formaţiuni de avioane de luptă şi de bătălie germane au atacat concentrări de tancuri şi de camioane britanice, cu un efect puternic. In Apeninii centrali, se semnalează numai două atacuri ale americanilor la Monte Como şi pe o Înălţime situată la nord de Filignano. Ambele atacuri au fost sfărâmate înainte de a ajunge la liniile germane. In sectorul coastei de vest, armata a 5-a americană îşi continuă pregătirile de desfăşurare. Două divizi sovietice nimicite la Korosten Berlin, 29Rador. — In cursul înaintării lor spre Korosten, sovieticii izbutiseră să pătrundă în acest oraş şi să se fortifice pe străzi şi prin case. Cu prilejul contraatacului deslănţuit imediat de germani s’au desfăşurat violente lupte corp la corp, în cursul cărora sovieticii, în speranţa că le vor veni întăriri, s’au apărat cu învierşunare. Grenadierii germani au nimici® grosul diviziei 226 de infanterie sovietică, precum şi părţi considerabile din divizia 141 infanterie. Restul formaţiunilor bolşevice s’a retras în trei puncte de rezistență situate in oraș, unde distrugerea acestor forțe este iminentă. COLUMBIA A DECRETAT STAREA DE RĂZBOI CU GERMANIA Madrid, 29 (Rador). — Corespondentul agenţiei „D. N. R." transmite următoarea ştire a Biroului Internaţional de Informaţiuni: După cum se anunţă din Bogota, guvernul columbian a comunicat, în urma unei singure şedinţe a Senatului, că Columbia se află în stare de război cu Germania. Motivul ce se dă pentru explicarea acestei hotărîri este că goeleta „Ruby", de 70 de tone, ar fi fost scufundată recent de un submarin german în Marea Caraibelor. Cercurile oficiale columbiene nu și-au ascuns niciodată simpatiile destul de pronunţate pentru Statala Unite şi pentru cauza naţiunilor unite, dar până acum atitudinea guvernului columbian îngăduise totdeauna să existe o îndoială dacă această amiciţie este spontană şi fără rezervă sau este determinată in parte de dependenţa economică in care se află Columbia faţă de Statele Unite. D Lopez, preşedintele Columbiei, care se află în prezent în Statele Unite, a făcut de mai multe ori declaraţii de poli,tică externă, din care rezulta că acea măsură extremă care esta proclamarea stării de război nu intră în intenţiile guvernului columbian. Dimpotrivă d. Lopez propunea un schimb de vederi însc toate ţările americane, în vederea fixării unei poziţii faţă de problemele de după război Mai mult încă el s-a pronunţat totdeauna în favoarea strângerii legăturilor dintre Columbia şi ţările vecine din America de Sud, pentru a întări astfel poziţia politică a naţiunilor nebeligerante. In aceste condiţiuni, se poate presupune că neaşteptata proclamare a stării de război se datoreşte unei intrigi de politică internă. Se ştie că pe timpul absenţ at preşedintelui republicei, conducerea guvernului a fost luată de d. Camargo, care declarase recent că Columbia este în stare de război, oricare ar fi poziţia sa juridică sau diplomatică. D. Camargo a intrat în guvern abia în urma Octombrie, iar înainte fusese ambasadorul Columbiei la Washington. Această remaniere recentă a guvernului a fost în legătură cu agitaţia politică începută în vederea alegerilor prezidenţiale ce vor avea loc în cursul anului viitor Totuşi, această încercare de remaniere pe baza unui front liberal unic n’a putut calma pasiunile politice, mai ales că principalul adversar al preşedintelui Lopez, fostul preşedinte Santos, a fost ales membru în comitetul executiv al partidului liberal şi deci participă acum din nou în mod activ la viaţa politică. DESBATERILE DIN SENATUL COLUMBIAN Madrid, 29 (Rador). — Corespondentul agenţiei „D. N. R." retransmite următoarea ştire a Biroului Internaţional de Informaţiuni: In cursul desbaterilor din Senatul Columbian cu privire la declararea stării de război între Columbia şi Germania, senatorul Valencia şi-a exprimat îndoiala că goeleta „Ruby“ ar fi fost în adevăr scufundată de un submarin german, dat fiind — a spus el — că Germania are misiuni mai importante pentru submarinele sale. D. Lozane, ministrul de externe, a răspuns enervat că, în urma informaţiilor pe care le-a primit, vaporul american „Pompon“ fusese torpilat în acelaş loc numai cu trei zile înainte. D. Valenzia a replicat că se prea poate să fi fost o greşală şi că goeleta columbiană a putut tot atât de bine să fie scufundată de un submarin american. Este în orice caz foarte curios faptul că vasul care a pescuit pe naufragiaţi nu a fost şi el atacat. Ministrul de externe Lozano a respins ideea că o putere amică ar fi putut să atace un vas columbian şi a declarat că pe viitor contratorpiloarele columbiene vor deschide focul fără avertisment îndată ce vor zări submarine germane. Populaţia rămâne indiferentă faţă de declaraţia de război, iar informațiile în legătură cu aceasta sunt înregistrate aproape fără comentarii. MARI PAGUBE PRODUSE DE CUTREMURUL DIN TURCIA Numărul morţilor se ridică la 1792 Istanbul, 29 (Rador). Cu privire la cutremurul din Turcia, radio Ankara mai anunţă că la Usmancik şi în împrejurimile acestui oraş au fost scoşi de sub dărâmături numai în cursul nopţii trecute 450 de morţi. Au fost distruse 90 la sută din casele oraşului. Se semnalează deasemenea pierderi mari de vite şi alimente. La Tessia şi în împrejurimi au fost scoşi de sub mine 250 de răniţi, dintre care 139 sunt în primejdie de moarte. Pagube materiale importante s-au produs şi la Kargi, unde pierderile de vieţi omeneşti sunt de asemenea considerabile. Şoseaua între Kargi şi Tessia este complet scufundată, aşa încât transportul ajutoarelor nu se poate face decât pe drumuri de ţarină, cu căruţele. La Tessia, uzina electrică şi instalaţiile fabrică de orez, ca şi toate clădirile publice s’au prăbuşit. Până acum se semnalează 350 de morţi in acest oraş. Guvernul a alocat o sumă de 80.000 de lire pentru primele ajutoare. ❖ Istanbul, 29 (Rador). — Ziarele constată că pagubele făcute de cutremur în nord-estul Anatoliei sunt mult mai mari decât s’a crezut. Numărul total al morţilor semnalaţi până acum este de 1792 persoane. ALT CUTREMUR ÎNREGISTRAT LA lENA lena, 29 (Rador). — Duminică 28 Noembrie, instrumentele institutului seismografic din lena au înregistrat la ora 18 şi 40 un uşor cutremur de pământ. Mişcările sismice au durat aproape un ceas. Luni 29 Noembrie, în zori, la ora 3,5, s-a produs un alt cutremur de pământ ceva mai puternic, al cărui epicentru a fost la o depărtare de 650 de kilometri. Ondulaţiile au durat la luna 5 minute. Mişcările sismice proveneau din direcţia sud-est. Se presupune că epicentrul cutremurului a fost în regiunea Mării Adriatice. FAPTE EXEMPLARE Pentru fapta de omenie şi patriotism ce au săvârşit, ocrotind părinteşte timp de doi ani şi susţinând moral şi material pe elevii Percec Arcadie şi Bruja Nicolae, refugiaţi fără părinţi din Bucovina cotropită, d-na Maria lt-col. Gheorghiu, institutoare şi d. It.-col. Gheorghiu din Botoşani, se citează la exemplu pe Naţiune Nr. 14 Antonescu Mareşal al României şi Conducătorul Statului CONFERINŢA DIPLOMAŢILOR JAPONEZI DIN CHINA Tokio, 29 (Rador). — Corespondentul agenţiei „D. N. B.“ transmite : După cum anunţă postul de radio Tokio, la Nanking a fost deschisă, sub prezidenţia ambasadorului Tani, o conferinţă a diplomaţilor japonezi din China. La această conferinţă au luat parte și consulii generali din China. PUNCTUL DE VEDERE SOVIETIC PRIVITOR LA POLONIA Berna, 29 (Rador). — Corespondentul agenţiei DNR transmite : „Exchange Telegraph” află din Moscova că „Izvestia” se ridică pe faţă împotriva oricărei interpretări greşite a punctului de vedere sovietic privitor la Polonia. „Exchange Telegraph” observă că însăşi „Izvestia” stabileşte că o apropiată împăcare între Uniunea Sovietică şi guvernul emigrant polonez nu poate fi întrevăzută. I Nr. 329 Miercuri 1 Decembrie 19430 10 Pagini DIRECTOR 51 ADMINISTRATOR DELICAT STELIAN POPESCU PREZENTAREA SCRISORILOR DE ACREDITARE PE LÂNGĂ M. S. REGELE A NORILOR MINIŞTRI AI SPANIEI SI UNGARIEI In ziua de 29 Noembrie 1943, la ora 11,30 Excelenţa Sa Don Manuel Gomez y Garcia de Barzanallana, trimis extraordinar şi ministru plenipotenţiar al Spaniei la Bucureşti, a fost primit în audienţă oficială, la Palatul Regal, cu ceremonialul obişnuit. Excelenţa Sa a avut onoarea a remite Majestăţii Sale Regelui, în prezenţa d-lui ministru Gheorghe Davidescu, secretar general al ministerului afacerilor străine, scrisorile sale de acreditare. După terminarea audienţei oficiale, Excelenţa Sa Don Manuel Gomez y Garcia de Barzanallana a fost recondus la locuinţă cu acelaşi ceremonial ca la sosire. ❖ In ziua de 29 Noembrie 1943, la ora 11, Excelenţa Sa. Andor de Hertelendy, trimis extraordinar şi ministru plenipotenţiar al Ungariei la Bucureşti, a fost primit în audienţă oficială, la Palatul Regal, cu ceremonialul obişnuit. Excelenţa Sa a avut onoarea a remite Majestăţii Sale Regelui în prezenţa d-lui ministru Gheorghe Davidescu, secretar general al ministerului afacerilor străine, atât scrisorile sale de acreditare cât şi acelea de rechemare ale predecesorului său E. S. d. Ladislas Nagy de Galanta. După terminarea audienței oficiale, Excelenţa Sa d. Andernde Hertelendy a fost recondus la locuinţă cu acelaşi ceremonial ca la sosire. LIMBA NOASTRĂ S SAU de AL. ROSETTI Profesor universitar Chestiunea nu este măruntă. Ea a adus desbinarea, în sânul Academiei Române, iar voci autorizate din public cer să se scrie cu s. Ne referim, în primul rând, la neologisme. Pentru unele neologisme, Academia Română a fixat scrierea cu s. autobus, censură, filosofie, deşi, în limba vorbită, aceste cuvinte se pronunţă cu z: autobuz, etc. Dar unii purişti cer ca să se meargă mai departe pe această cale, şi să se pronunţe efectiv un s, în cuvintele de mai sus, în locul lui z; aşadar, de astă dată se cere reformarea nu numai a ortografiei, ci şi a pronunţării însăşi. Este oare indreptăţită această pretenţie? In practică, nu, chiar admiţând că unele persoane ar pronunţa cuvintele citate pu s, ceea ce ar constitui o pronunţare individuală sau de grup, fără nici o înrâurire asupra aspectului fonetic general al limbii Foneticeşte, trecerea lui s la z, în acest caz, este justificată de faptul că vocalele sau consoana n fiind sunete sonore, adică în timpul cărora coardele intră în vibraţiune, e mai uşor, pentru organele vorbirii, să sonorizeze consoana finală după n sau intervocalică, decât să întrerupă vibraţiile glotale în timpul articulării lui s. Aşadar, prin inerţia organelor, s’a ajuns dela o surdă (s) la o sonoră (z). De altă parte, un cuvânt ca autobus e grupat în mod natural în mintea vorbitorului, cu toate cuvintele cu o structură fonetică asemănătoare, cu excepţia consoanei finale, care e sonoră: abuz, refuz, etc. Sunt însă alte neologisme pe care Academia Română ne recomandă să le scriem cu z: cauză, pauză, poezie. Referindu-ne la cele de mai sus, această ortografie apare justificată. Ovid Densusianu propunea să se scrie, şi în aceste cazuri, cu s, poezie, cu deosebire, scris cu z, i se părea o ortografie de tot rebarbativă. Şi totuşi, ea s’a impus, după cum se va impune scrierea cu z în cazurile celelalte, şi cu toate că în poezie şi în filosofie apropierea de prototipurile din limbile clasice, cu s, impune un oarecare respect! La începutul cuvintelor, se recomandă scrierea generală cu s: sbiera, smeu, etc. De asemenea, cuvintele compuse cu prefixul des — (din lait. de+ex) se scriu cu s, în ■ toate cazurile: desamăgi, des* bina, etc. . Mai complicată e scriere* lui s sau z în corpul cuvintelor. , înaintea consoanelor b, d, p • se recomandă scrierea cu z: brazdă, guzgan, etc. Tot astfel, se scrie z când e urmat de sufixul —nie: groaznic, obraznic, paznic, etc. (dar s în năprasnic). In celelalte cazuri, se impune scrierea cu s: cismă, glesnă. Aci, regula nu mai e consecventă. De Ce diferenţa între cuvintele cu s nne şi cele pu n după s? De fapt, în amândouă cazurile se pronunţă un z, şi ar trebui, deci, să scriem cizmă, gleznă, ca şi groaznic, etc. Pe de altă parte, scrierea cu s în cismă, glesnă a creat o pronunţare orăşenească afectată, cu s: cismă, groasnic, obrasnic, etc. In fine. », în cuvinte ca cizmă, gleznă, nu a justificat nici măcar istoriceşte, întrucât el reproduce cu z din prototipurile respective. Scrierea cu z în cizmă, gleznă, etc., se impune deci de la sine. Dar ortografia cu z nu poate fi aplicată tuturor cuvintelor care au această structură fonetică, întrucât lesne, de exemplu, nu e pronunţat cu e decât în limba vorbită, uşor vulgară, şi, deci, ortografia cu s trebuie menţinută în acest caz. De asemenea, în catapeteasmă, plăsmui, trăsni, etc. In aceste cuvinte, tendinţa este de a sonoriza, în limba vorbită, pe », dar procesul e numai schiţat, ca o tendinţă, în limba vorbită de clasele culte. Din expunerea noastră de până aci vedem, odată mai mult, cât de complexe sunt faptele de limbă şi cum o simplă regulă ortografică poate deveni, dacă e este impusă de autoritatea de Stat, o regulă de pronunțare. Legiuitorul ortografic este deci pus în gardă să nu edicteze cu uşurătate legi care pot influența desvoltarea ulterioară a limbii și să-i confere un aspect diferit de acel care este conform cu desvoltarea sa istorică.