Universul - Provincie, decembrie 1943 (Anul 60, nr. 329-356)

1943-12-01 / nr. 329

E % TE IT vinde cu preț de fabrică, manufactură de bumbac UH)% Araes?!că I»a Lei 4SI m. ISlfllStSS culori tt 599 ti AtScă bumbac ,, 426 ChîSfoss 80 lai ,, 590 bumbac 100% 2,20 lat, Lei 2739 m fllsauină 1595 „ P©pM*a pt. ccrpăsi ,, 691 „ Zefir pt. cămăşi n 659 Gradel bumbac 74* PiSSSt bumbac ,, 489 n Fînet unft „ 552 „ Ftoet’^f"1.. 70S „ De la3!s& mătase ,, 860 țț Sto£ţa!i$©,iii.cui.„685 „ St©fe taioare „982 ii StOEC taioare ,, 2.008 11 Stofe "gg* „ 2.315 ii Zenanale impr. Lei 878 „ Plfflsse alb Lei 925 „ Banchet Lei 598 m. Sibii» ,, 895 ii îs&Set țț 665 11 Catmir negri Ui 141 Nmghin pt perne647., Furnituri de croitorie: Serge de damă, l­a Lei 772 m. Serge 1.40 lat. 1 ei 985 m. Atlas 1.40 lat Lei 1848 „ Vatelină de lână „ 649 n Căptuşeli mâneci „ 625 „ Pânză Valir cal. I-a ,, 475 11 Chembvică, Canafas COOPERATIVE ŞI COMERCIANŢI din provincie, înainte de a vă apro­viziona. vizitați secţia noastră speciali Str. Gabroveni 15 92 4»+ + + + + »+-+ + + +-+4.» Fag în Mini si St­raburit cca. 25 m. c. Vinde „PANDRA" Str. Doamnei No. 12. Telefon 4.65.09. IA14 n ii ii ii *--*.+**»**+A. «. A A-A--A. «A-A-A Capitalist caută combinaţie afaceri sigure lichiidabile uşor fără regie adresaţi ziar „Combinaţie“ 190 X. MINISTERUL MUNCII, SĂNĂTĂŢII Şl OCROTIRI­LOR SOCIALE Legea Nr. 760 ANTONESCU MAREŞAL AL ROMÂNIEI CONDUCĂTORUL STATULUI Asupra raportului D-lui Minis­tru Subsecretar de Start la Depar­tamentul Muncii, cu nr. 4261 din 1943. In baza dispoziţiunilor decrete­­lor-legi nr. 3052 din 5 Septembrie şi nr. 3072 din 7 Septembrie 1940, Am decretat şi decretăm: DECRET-LEGE pentru declarare de utilitate pu­blică pentru interes social şi expro­prierea terenului fără construcţi­­uni din Braşov, proprietatea Bise­ricii Evanghelico iuuterană-Ma­­ghiară, în suprafaţă de 47 jugăre şi 1328,55 stânjeni pătraţi sau 275.197 m.p., în vederea edificării unui cartier de construcţiuni muncito­reşti. ART. 1. — Pe temeiul art. 69—78 din legea generală de exproprieri din 20 octombrie 1864, cu modifi­cările ulterioare şi art 45 din le­gea Casei Construcţiilor din 30 Iu­lie 1942, se declară de utilitate pu­blică, cu caracter de urgenţă şi se expropriază pentru interes social, suprafaţa de 47 jugăre şi 1.328,55 stânjeni pătraţi sau 275.197 m. p., terenul fără construcţiuni, cu nr. top. 7.490/1, proprietatea Bisericii­­Evanghelica Luterană-Maghiară, situată în Braşov, cuprins între şo­seaua Zizin, str­. Baba Novac, teren arabil şi linia C. F R. Braşov- Bucureşti. ART. 2. — Pentru acest teren se of­eră ca indemnizaţie suma de lei SC­­.600 jugărul sau cca 53 lei m.p., justiţia urmând să hotărască des­­păgubirea definitivă ce se va plăti de către Casa Construcţiilor. Dat în Bucureşti, la 18 Noembrie 1943. ANTONESCU Mareşal al României şi Conducătorul Statului Ministru Subsecretar de Stat la Departamentul Munci, Arh. I. D. Enescu Ministrul Justiţiei, , Ion C­nroirinescu Medi­rttul Culturii Naţio­nali“ şi ai CulteiCr. Prof. G. Perovici Nr. 3010. _ ______________19 ■fâsnsscâMS CALENDAR MARTI, 30 NOEMBRIE Ortodox : Sf. Ap. Andrei. Catolic : Andrei. Protestant: Andrei. Răs. soarelui 7,11. Ap. soarelui 18,25 RADIO MARTI, 30 NOEMBRIE 1943 RADIO ROMANIA, RADIO BUCUREŞTI ŞI POSTUL DACIA ROMANIA 6.55—8.00 . ORA DIMINEŢII — Des­chiderea emisiunii. Radio-Jurnal. Concert de dimineaţă. RADIO ROMANIA ŞI RADIO BUCUREŞTI 12.45 : Deschiderea emisiunii : Ra­­dio-Jurnal (informativ, agricol şi cul­tural). 13.00 : Taraful Iile Rădulescu şi Ta­raful Victor Radu. 13.50: Ştirile serviciului german. 14.00 : Radio-Jurnal. 14.30 : ORA RĂNIŢILOR ! Muzică variată (discuri). 15.30 : Muzică variată (discuri). RADIO ROMANIA, RADIO BUCUREŞTI ŞI POSTUL DACIA ROMANIA 15.40 : POŞTA MILITARĂ. 16.40: Emisiune specială In limba rusă. 17.00 : închiderea emisiunii. RADIO ROMANIA ŞI RADIO BUCUREŞTI 17.58 : Deschiderea emisiunii. Mu­zică instrumentală (discuri). RADIO ROMANIA 18.18 : Jurnal în limba turcă. RADIO BUCUREŞTI 18.15 : Ştirile serviciului german. RADIO ROMANIA ŞI RADIO BUCUREŞTI 18.30: Orchestra Ştefan Kiriţescu­­voce: Petre Rusti. 13.00: Cronica cărţii de Alex. Ho­­doş. 19.15: Recital de pian-Josef Prun­­ner: pies­e lirice de Bortkiewici. 19.45 : Radio-Jurnal. 19.50 : Curs de limba germană. 20.05 : D-na Guţianu-voce, acomp. de Orchestra Radio, dirij. de Alfred Aless­andrescu. 20.40 : UNIVERSITATEA RADIO Ciclul „Pedagogi ai naţiunii lor şi ai lumii“ Prof. c. Kiriţescu: Lung şi educaţia fizică. 21.00 : Concertul simfonic al Orche­strei Radio, dirij. de Alfred Alessan­­drescu. 22.00 : Radio-Jurnal. Sport. 22.29 : Muzică variată uşoară 23.30 : închiderea emisiunii. RADIO MOLDOVA pe unda medie de 289,9 şi unda scurtă de 48,5 12.00: Deschiderea emisiunii — în­văţătura zilei — Muzică populară (discuri). 12.30: Muzică pentru masă (discuri). 13.30 : Radio-jurnal (I). 13.45 : Muzică uşoară (discuri). 14.30: închiderea emisiunii de prânz. 19.00 : Deschiderea emisiunii — Ci­clu de sonate Beethoven (discuri). 19.22 : Mari cântăreţi români şi străini (discuri). 20.00 : CONFERINŢA: D-l Dr. Petre Vancea — „Graiul ochilor“. 20.15: Coruri româneşti (discuri). 20.40 : Orchestra de promenadă a Soc. Filarmonica „Moldova“ dirijată de d-l Carol Nosek. 21.00 : Radio-jurnal (II). 21.15: Orchestra de promenadă — continuare. 21.45: Muzică distractivă (discuri). 22.30 : închiderea emisiunii. DACIA ROMANA 12,4 m. 9260 kHz. 2 kw. M.40: Juma­­hi limba italiană. Muzică. 22.00 : Emisiune ta limba germană : Muzică. 22.20 : Emisiune ta limba Italiană : Muzică. greză. 22.40 : Emisiune ta limba franceză. 22.50—23.00 : Emisiune In limba en­MIERCURI 1 DECEMBRIE 1943 RADIO ROMANIA, RADIO BUCU­REŞTI ŞI POSTUL DACIA RO­MANA 6.55.28.00 : ORA DIMINEŢII: Des­chiderea emisiunii ; Radio-jurnal ; Concert de dimineaţă- RADIO ROMANIA, RADIO BUCU­REŞTI ŞI POSTUL DACIA RO­MANA 12.15 : Deschiderea emisiunii : Ra­­dio-Jurnal (informativ, agricol şi cultural). 13.00 : ORA OSTAŞULUI. RADIO ROMANIA ŞI RADIO BU­CUREŞTI 13.50 : ştirile serviciului german. 14.00 : Radio-Jurnal. 14.30 : ORA RĂNIŢILOR : Orches­tra Radio dirij. de Th. Rogalski şi Corul Radio, condus de prof. I. Cro­­itorii solişti : Alexandru Grozuţă şi Mircea Buciu. RADIO ROMANIA RADIO BUCU­REŞTI ŞI POSTUL DACIA RO­MANA 15.40 : POŞTA MILITARĂ RADIO. 16.00 : ORA OFICIULUI EDUCA­ŢIEI TINERETULUI ŞCOLAR SE­CUNDAR 17.00 : închiderea emisiunii. RADIO ROMANIA ŞI RADIO BU­CUREŞTI 17.58 : Deschiderea emisiunii. Mu­zică populară ardelenească (discuri). RADIO ROMANIA 18.15 : Jurnal în limba turcă. RADIO BUCUREŞTI 18.15 : Ştirile serviciului german. RADIO ROMANIA ŞI RADIO BU­CUREŞTI 18.30 : Festival de muzică ardele­nească Soc. „Carmen“, dirijată de Ion Chirescu. — D. Teodora vioară şi Liviu Teclu pian. 19.00 : Viaţa noastră culturală de Em. Bucuţa. 19.15 : Continuarea festivalului de muzică ardelenească. 19.45 : Radio Jurnal. 19.50 : Curs de limba franceză. 20.05 : Muzică de Brediceanu şi Drăgoi (discuri). 20.05 : Poeţi ardeleni-recitări. 20.40 : ALBA-IULIA. 21.00 : ORA GERMANIEI. 22.00 : Radio-Jurnal. Sport. 22.20: Muzică variată uşoară (disc.) 23.30 : închiderea emisiunii. RADIO MOLDOVA pe unda medie de 289,9 şi unda scurtă de 48,5 12.00 . Deschiderea emisiunii. învă­ţătura zilei. Muzică ardelenească (discuri). 12.30: Muzică variată (discuri). 13.30 : Radio-jurnal (I). 13.45: Jazzul Rudolf Wagner. 14.30 : închiderea emisiunii de prânz. 19.00 : Deschiderea emisiunii. Mar­şuri şi cântece patriotice (discuri). 19.30 : Muzică uşoară românească 20.00: CONFERINŢA. D. Prim Pro­curor Ilie Rădulescu : „Extinderea legiuirilor româneşti In teritoriile a­­lipite după 1916“. 20.15: D-ra Cristina Popovicî, vo­ ce : Cântece ardeleneşti. 20.35 : Muzică simfonică româneas­că (discuri). 21.00 : Radio-Jurual (II). 21.15 : ,,Scarlatina“, piesă simfonică de Caserla (discuri). 21.43 : Muzică de dans (discuri). 22.30 : închiderea emisiunii. DACIA ROMANIA 32,4 m. 9260 kHz. 2 kw. 21.40 : Jurnal în limba Italiană. Muzică. 22.00 : Emisiune în limba germană. Muzică. 22.20 : Emisiune la limba italiană. Muzică. 22.40 : Emisiune în limba franceză. 22.50—23.00 : Emisiune în limba engleză. (dls.). Şedinţa Soc. Rom. de otorinolaringologie Societatea română de otorino­­laringologie va ţine şedinţă ştiin­ţifică în amfiteatrul cel mare al spitalului Colţea Marţi 30 Noem­brie, la ora 8 seara. La ordinea zilei: Comemorarea împlinirii a 25 de ani de la unirea Ardealului cu Patria Mamă. Prof. dr. Titu Gane, dr. Toma T,­dr. Amza şi dr. Popescu . Frec­venţa otitelor la copii hospitali­­zaţi. HERNIE Bandajul fără arc SALVATOR cordon cu părţi elastice, pelete flexibile, reţine her­­nia perfect fără apăsare, fără deplasare, fără iritare Prospecte şi demonstraţiuni Sanitara Română S. A. R. SECŢIA BANDAJE B-dul Elisabeta 10 Bucureşti Telefoane 3.43.88 şi 4.20.14105 TEREN JIANU vând 330 m. p. colţ două faţade telef. 2.37.12 120 Prof. dr. Predescu Rion: Ade­­nitele salivare acute faţă de ra­zele X. Prof. dr. Ţeţu I., Conf. dr. Jo­­vin I. şi dr. Popa N.: Considera­­ţiuni asupra unui caz de boala lui Mikulicz. Dr. Toma I., dr. Medeşan şi dr. Amza: Evoluţia otitelor la sugari. Dr. Tanaşoca Take: Poate a­­migdalita purulentă să determine reumatismul poliarticular acut ? Dr. Tanaşoca Take: Tratamen­tul anginelor şi amigdalitelor cu salicilat de sodiu. Dr. Ştefan Popian: Considera­­ţiuni asupra plăgilor craniene de răsboi. Dr. Alex. Mirescu, dr. Parai­­pan C. şi drd. Romaşcanu Gh.: Epiteliom atipic etimoido-maxi­­lar stâng cu nevrită optică (Pre­zentare de bolnav). Dr. Ştefaniu A. şi d-r. dr. Ghi­­ţuleasa E.: Miaza auriculară. Dr. Ștefan Popian: Cazuri de e­­pistaxis grav tratate prin transfu­zie de sânge conservat. UNIVERSUL O UNIVERSITATE IN PRIBEGIE (Urmare din pag. I-a) vreme. Era un zumzet de viaţă peste tot. In acest cadru, Lupoaica vor­bea de trecutul glorios al unui neam, primăria şi clădirile de epoca feudală, iar tineretul su­­râdea viitorului. Trei lumi stă­teau faţă în faţă, trei epoci. Era Clujul care vorbea în acelaş timp de gloria străbună, de su­ferinţele trecutului şi de posibi­lităţile viitorului. Şi cine se pu­tea îndoi de viitor ? Sub porunca vremurilor, uni­versitatea şi-a înfăşurat steagul şi a plecat. In anul 1940—41 trebuia să-şi deschidă porţile la Sibiu. Aici totul trebuia luat de la început: clădiri, laboratoare, bi­blioteci. Sibiul nu visase o ase­menea cinste. Răsfoind paginile anuarului şi certitudinea forţei creatoare ro­mâneşti. Din nimic au apărut în câteva luni de toate. Dar nu în fastul exterior, în măreţia clă­dirilor, stă gloria unei universi­tăţi, ci în suflul de spiritualitate care o domină. Universitatea Ardealului tre­buia să realizeze testamentul lui Iancu , să lupte pentru ,ar scoate drepturile naţiunii noastre“. Să nu facă numai speculaţii reci, abstracte, ci să pună ştiinţa în slujba poporului. Conducerea universităţii a în­ţeles comandamentele vremii. Câteva manifestaţii şi iniţiative din anul şcolar 1941—42 sunt edificatoare. Pelerinajul în corpore — pro­fesori şi studenţi — la mormân­tul lui Gheorghe Lazăr, de la Avrig, însemnează o închinare a universităţii în faţa dascălului ardelean care a înţeles că „soa­rele României răsare la Bucu­reşti“, iar pelerinajul la mor­mântul lui Şaguna însemnează un omagiu adus bisericii luptă­toare. O iniţiativă interesantă este şi introducerea cursurilor de ini­ţiere şi sinteză. „Credem — spu­ne hotărîrea Senatului univer­sitar — că este de foarte mare importanţă de a inaugura cursuri de ansamblu cari să îndrumeze pe studentul din primul an în viaţa universitară şi cursuri de sinteză, la sfârşitul anilor de studii, cari să îndrumeze pe stu­denţi spre realităţile naţionale. Societăţile studenţeşti sunt la Sibiu un mare număr. Există la Sibiu o orchestră filarmonică, reuniune teatrală, reuniune co­rală, societate literară, etnogra­fică etc. Universitatea s’a străduit dea­­semenea să cuprindă sub aripile sale şi pe studenţii de ieri, res­firaţi pe întinsuri de ţară în „Asociaţia prietenilor universită­ţii din Cluj“. Rostul acestei aso­ciaţii este de a strânge legătura între generaţiile ardelene, de a le îndruma lupta spre izbăvirea dreptăţii ardelene. Activitatea ştiinţifică a profe­sorilor este şi ea coordonată spre marile probleme ardeleneşti, prin „Centrul de studii transilvane“. Centrul de studii are: o secţie arheologică şi istorică, o secţie lingvistică şi literară, o secţie geografică, etnografică, o secţie pentru ştiinţe sociale, un birou de studii şi documentare. Toate secţiile reunite ţin câte o şe­dinţă lunară. Rezultatele cerce­tărilor sunt publicate în diferite reviste destinate străinătăţii. Desigur, activitatea universi­tăţii pribege nu se rezumă la cele consemnate de noi aici. Câţiva profesori au nume care au trecut graniţele Ţării, încă­­­drându-se în ştiinţa universală. Anuarul ne-a adus odată cu amintirile Clujului, nostru drag, încrederea în puterea de creaţie a neamului, în dârzenia specifică ardeleană. In faţa greutăţilor clujenii n’au plecat steagul. Anuarul redactat de d. secretar general Ioan Vă­­tăşescu subliniază nu numai munca şi spiritul de animator al d-lui rector Haţieganu ci şi de­votamentul profesorilor pentru cauza românească. Oricât ar fi de frumoase reali­zările de la Sibiu amintirea Clu­jului rămâne. E epoca de aur a Universităţii Ardealului. Examenele particulare in învăţământul comercial Dispoziţiunile generale relati­ve la examenele particulare c© urmează să se ţină în cursul a­­nului şcolar 1943—1944, au fost modificate şi completate, în ceea ce priveşte învăţământul comer­cial, cu următoarele norme: Elevii şi elevele care dau exa­men particular pentru clasele a IV-a şi a VIII-a comercială sunt obligaţi să comunice şcoalei res­pective magazinele şi întreprin­derile unde fac practica com­er­­cială, odată cu înscrierea la examen. La prezentarea pentru prima sesiune vor depune la şcoală carnetul de practică, vizat de patron sau şeful întreprinderii, precum şi de profesorul care a controlat practica, în caz con­trar refuzându-se primirea la examen In clasa I-a comercială nu mai pot fi înscrişi pentru exa­menele particulare elevii şi ele­vele care depăşesc vârsta de 15 ani la 1 Septembrie. La gimnaziile comerciale de băeţi şi de fete nu se admite înscrierea pentru examene par­ticulare de ci- III-a şi a IV-a în cursul aceluiaşi an şcolar. Elevii clasei a Vll-a atât cei de la curs, cât şi cei particulari, — nu însă şi elevele — se pot înscrie la examenul particular de cl. VIII-a cu respectarea condiţiu­nilor prevăzute de art. 195 de regulamentul învăţămân­tului particular şi cu obligaţia de a face practică comercială efectivă, sub controlul şcoalei, în cursul anului. Absolvenţii cursului primar superior vor putea fi înscrişi la examenele de diferenţă pentru clasele I-a şi a Il-a, numai dacă nu depăşesc vârsta de 15 ani pentru clasa I-a şi de 16 ani pentru clasa II-a. Aceste examene se vor da din următoarele­­ materii: studiul comerţului cl. I-a, contab şi co­­resp. com. cl. II-a, mărfuri clasa I-a şi a Il-a, matematici cl. I-a şi a Il-a, limba română cl. I-a şi a Il-a, şi limba străină care se predă in şcoală, cL I-a şi a II-a. înscrierile la examenele de di­ferenţă de la liceul teoretic, şcoa­la normală şi smimar, la liceul comercial, se pot face numai pentru clasele I-a, a Il-a şi a III-a şi numai dacă elevii nu de­păşesc limita de vârstă socotin-,­du-se 15 ani pentru clasa I-a. Aceste examene se vor da din următoarele materii: studiul co­merţului cl. I-a, contabilitatea şi coresp. com. cl. II-a şi a IlI-a, mărfuri cl. I-a, II-a şi a III-a şi limba şi coresp. comercială străină care se predă la şcoala respectivă, cl. I-a, II-a şi a IlI-a*­Absolvenţii fostelor şcoale co­merciale elementare îşi vor pu­tea echivala studiile cu cele ale clasei a IlI-a a actualelor gim­nazii comerciale printr-un exa­men sumar din materia clasei a IlI-a a gimnaziului comercial actual, putând, în caz de reu­şită, să se înscrie la examen particular pentru clasa IV-a­­fără restricţie de vârstă. Absolvenţii a patru clase de liceu teoretic, şcoală normală sau seminar, care vor să urmeze liceul comercial, sunt obligaţi să treacă examenul de admitere în clasa V-a de liceu comercial, în aceleaşi condiţii şi din aceleaşi materii ca şi absolvenţii gimna­ziului comercial, chiar dacă au trecut examenul de admitere în clasa V-a la şcoala pe car© au urmat-o. Prăstirea Sfatului An­drei, apostolul Daciei Marţi, 30 Noembrie, biserica prăznueşte sărbătoarea sfântului Andrei, primul apostol chemat de Mântuitorul şi trimis să predice apoi în Dacia. Sfântul Andrei a lăsat urme a­­dânci în mistica poporului ro­mân, care-l asociază sufletelor străbunilor ce capătă deslegare în noaptea lui să scoboare şi să ajute pe urmaşii lor din Dacia. Din România, puţine biserici poartă hramul primului apostol chemat de Domnul şi venit să increştineze pe Daco-Romani Numai la mănăstirea Dervent, de lângă Silistra, se găsesc trei cruci făcătoare de minuni şi pe care tradiţia le leagă de aposto­latul sfântului Andrei şi de moar­tea şi martiriul primului său a­­dept. In Capitală, s’a ridicat acum 3 ani, în Bucureştii Noui, o bise­rică închinată sfântului Andrei, Şi care’şi va serba mâine hramul cu mare ceremonie cu sobor de 12 preoţi, reprezentând numărul simbolic al apostolilor şi cu P­S. arhiereul Veniamin Ploeştea­­nu, vicarul sfintei Patriarhii. Slujba va începe la ora 8 dim oficiindu-se după sfânta Litur­ghie, parastasul pentru eroii neamului şi ctitorii decedaţi La biserică se ajunge cu tram­vaiul 2 sau 2 baraj, continuân­­du-se cu tramvaiul 10. Altă biserică ce prăznuește pe Sa-tul Andrei, patronul lumână­­rariul, este: Sf. D-tru Colentina t »—©♦O-------­Recitalul Const. Silvestri Compozitorul şi pianistul Con­stantin Silvestri, unul din cele mai organizate şi mai active ta­lente muzicale tinere, va da un recital de compoziţii proprii, cu concursul d-nei Ajax Savagian, de la „Opera Română”, care va interpreta întreg ciclul de lieduri op. 1 ale autorului. Prin aceste lieduri primele două caete sunt tipărite iar ultimul este în curs die apariţie. Cu acest prilej, d. Silvestri va prezenta şi ultima d -sale lucrare, sonata p. pian op. 24. Anul al 60-lea Nr. 329 Mi Miercuri 1 Decembrie 1945 ERI PLANETA MARTE A FOST IA CEA MAI MARE APROPIERE DE PĂMÂNT (Urmare din pag. I-a) pe Marte să se succeadă in mod analog 4 anotimpuri, cu singura deosebire că din cauza alungirii orbitei anotimpurile nu sunt a­­proape egale, ca pe pământ. Va­ra mai scurtă cu 75 zile în he­­rmsferul sudic, dar și mai caldă decât în hemisferul nordic, pla­neta fiind mai aproape de soare la acea epocă. Ca mărime, Marte este ceva mai mare ca jumătate din dia­metrul pământului şi anume 6800 km. Greutatea pe supra­faţa sa este 0,37 din aceea de pe suprafaţa pământului, iar den­sitatea planetei este 0,69 din a­­ceea a globului nostru, sau de 3 în densitatea apei. Marte are doi sateliţi, Phobos şi Deimos, mici astre de circa 25 şi 10 km, dintre care primul prezintă particularitatea cos­mogonică extrem de interesantă de a se roti mai repede ca pla­neta însăşi! In timp ce planeta face o rotaţie, Phobos face trei, iar un observartor marţian vede astrul răsărind la apus şi apu­­nând la răsărit ! Marte se vede frumos chiar cu o mică lunetă, observându-se pe el pete cu caracter permanent şi altele, printre care cele 2 calote polare, au un caracter variabil cu sezonul. Planeta apare în ge­neral de culoare roşiatică, suge­rând culoarea ardeziei şi dezola­rea pustiului. Trei optimi din suprafaţă e acoperită de regiuni mai închise, de culoare verde­­cenuşie, sugerând mări sau ve­getaţii. Fotografia pe care o reprodu­cem a fost luată de Barnard, la observatorul Yerkes din America şi arată aspectul planetei cu o mică lunetă. Pozele au fost luate la 1­0. 20 m. interval şi evidenţiază mişcarea de rotaţie a planetei. Primul amănunt care atrage atenţia este calota polară. Prin aspectul şi variaţia ei cu ano­timpul, această calotă se asea­mănă cu zăpezile polare de pe planeta noastră. Această pată albă se poate observa şi la polul nord ca şi la cel sudic, iar desvoltarea ei ur­măreşte exact intensitatea căl­durii primite de la soare. La sol­­stiţiul de iarnă calota nordică coboară până la jumătate din distanţa până la ecuator, pentru a se reduce la vreo 400 km. dia­metru în timpul celor trei luni de vară. Calota sudică poate să se topească cu desăvârşire, din cauza faptului că hemisferul sudic are o vară mai caldă, da­torită apropierei mai mare de soare la acea epocă. Topirea ză­pezii se face cu mare repeziciu­ne, ajungând uneori la o mic­şorare a calotei de 100 km. pe zi ! Marginile petei albe au o culoare mai­ închisă şi indică apa formată din topirea zăpezilor. Intensitatea şi culoarea celor­lalte pete aflate mai la sud în regiunea ecuatorială, sunt mult condiţionate de apariţia apei provenită prin topire. Faptul că zăpezile marţiene se topesc une­ori complet şi într’un ritm atât de rapid este o indicaţie că stra­tul de zăpadă e foarte subţire. Pe pământ, unde căldura pri­mită de la soare e mult mai ma­re, niciodată nu dispar zăpezile polare. După toate estimaţiunile stratul de zăpadă nu ajunge la polii lui Marte decât la câţiva decimetri, iar ana rezultată din topire n’ar putea umple nici un lac mare, cum ar fi Erie din A­­merica de Nord. Pe planeta Mar­te trebue să fie condiţiile climei din desert, pe o mare întindere a suprafeţei astrului. Existenţa apei este confirmată de prezenţa norilor, cari s-au vă­zut uneori proectându-se deasu­pra terminatorului planetei, iar alteori, în cazuri mai dese, pro­vocând o estompare a detaliilor de pe suprafaţă. Prezenţa ge­nerală a norilor şi a ceţei este indicată şi prin mărirea bruscă, la unele epoci, a luminii polari­zate care vine de la planetă. Prezenţa norilor este un indi­ciu pentru existenţa atmosferei, dar cea mai bună dovadă o for­mează fotografiile în diferite cu­llori ale lui Marte. Fotografiile în roşu şi infraroşu indică cele mai «nari contraste şi arată cele mai multe amănunte, exact ca şi pe pământ. Atmosfera pământească a mult mai transparentă pentru culorile de la marginea roşie a spectrului, de aceea pe o foto­grafie în infraroşu se pot ur­mări obiectele departe la orizont prin atmosfera joasă, pe când cu lumina violetă o fotografie la orizont apare complet estompa­tă de o fotografie în lumina violetă, Marte apare mai mare decât pe una cu lumina infraro­­şie, diferenţa fiind produsă de faptul că în primul caz apare pe clişeu şi pătura atmosferică. Astfel s-a dedus înălţimea at­mosferei marţiene, care ar fi de 190 km. Unii nori au dus la în­­nălţimi de 30—40 km. Marea al­titudine a atmosferei lui Marte se explică prin mica intensitate a gravităţii la suprafaţa plane­tei. Din observaţiile spectrosco­­pice s’a dedus că procentul de vapori de apă e numai 6% faţă de atmosfera pământului. Con­diţii analoage se întâlnesc în atmosfera pământească la 10 km. înălţime! Presiunea atmos­ferică pe Marte cu greu ar pu­tea ajunge la 20 la sultă din a­­ceea la suprafaţa pământului şi desigur e mult mai mică. Cât despre temperatură, am indicat temperaturi cari variază poate mult cu epoca zilei. Dimi­neața, la răsăritul soarelui, tem­peratura e de minus 45°, pentru a se ridica la ecuator spre prânz la -i-10° sau ceva mai mult. Sea­ra temperatura coboară la 0°, ca noaptea să scadă mereu. La poli temperatura ajunge până la —70°, dar vara când zăpada a dispărut comptet, temperatura se ridică şi acolo aproape ca la ecuator. Clima din regiunea ecuatoria­lă a lui Marte seamănă cu clima tundrelor siberiene, unde se ob­servă aceleaşi mari variaţiuni de temperatură cam în aceleaşi limite, cu singura diferenţă că pe Marte sunt variaţiuni diver­se, iar în tundrele siberiene ele sunt anuale. La Verd­o­iansk, în Siberia, temperatura trece de la —60° iarna la -1-20 gr. vara! Poate exista viaţa în condiţii atât de vitrege? E foarte proba­bil că viaţă vegetală există pe Marte, fiindcă se găsesc chiar pe pământ plante care ar putea rezista unor condiţii analoage. De altfel şi observaţia pare să indice mari regiuni de vegetaţie formând acele pete întunecate de culoare verde-cenuşie din zona tropicală şi ecuatorială a planetei. La început s’a crezut că acele pete ar fi mări, dar fap­tul că niciodată nu s’a observat o reflexi­une a soarelui în ele este un puternic argument îm­potriva acestei teorii. Variaţiile de culoare şi schimbările pro­gresive de nuanţă, legate de to­pirea zăpezilor polare şi de ano­timpuri, sunt toate indicii puter­nice în favoarea părerii generale ■nimwiniPB—ITM—— actual« că avem de a face cu mari regiuni de vegetaţie. E pu- Jţin probabil ca să nu existe Şi 'viaţă animală, dar în ce fonna e greu de spus. Când, în 1877, Schiaparelli a descoperit o bogată reţea de ca­nale, care păreau că sunt făcute să aducă apa dela pilii planetei într’o sumedenie de paze, sen­zaţia a fost mare. In anul 1879 el le-a văzut dublându-se pe mari întinderi. Se părea că s’a găsit dovada existenţii marţie­­nilor, căci numai nişte fiinţe superior dotate ar fi putut con­strui acea operă gigantică de iri­gaţi« printr’un sistem de canal« geometric trasat« şi acoperind toată suprafaţa planetei. Existenţa canalelor a fost de atunci dese­ori contestată. Deşi mulţi observartori au văzut a­­celeaşi configuraţii ca şi Schia­parelli, cei mai atenţi cercetători ai planetei utilizând instrumen­tele cele mai mari, nu au văzut decât vagi succesiuni de pete, fără acel aspect de aliniere geo­metrică. Opinia cea mai răspân­dită este că avem de a face cu nişte iluzii optice: ochiul, la li­mita vizibilităţii, integrează per­­cepţiunile în nişte figuri geome­trice cu totul iluzorii. Desigur că la baza observaţiilor este ceva real, însă forma exactă a confi­guraţiilor este o problemă des­chisă. Unii, ca Pickering, au fost de părere că aceste „canale“ sunt făşii de vegetaţie care limi­­tază cursurile de apă, care tra­versează regiunile aride. Cât despre intenţia construirii „ca­nalelor” este o chestiune legată tocmai de aspectul geometric an­elor, fapt care nu e cu nimic­­­onfirmat de observaţie. . Existenţa oxigenului în atmos­fera planetei este o dovadă pu­ternică în favoarea prezenţei vieţii vegetale pe planetă. Con­­diţiunile atmosferice, tempera­tura scoborîtă şi acea eroziune completă a planetei, toate ne zugrăvesc o imagine pentru vii­torul îndepărtat care aşteaptă­­ propria noastră planetă. Marte,­­ planeta roşiatică ce luminează acum nopţile noastre, e un fel de memento pentru propriul no­­stru pământ. Care sunt exact formele de viață de acolo și pâ­nă unde se poate adapta celula vie, este o problemă care trece de limitele astronomiei. Propu­tul memorării zilei de 1 Decembrie de „Astra“ din Bucureşti la „Aro“ Despărţământul Bucureşti al „Astrei“ comemorează împlinirea a 25 de ani de la Marea Unire, Miercuri 1 Decembrie la ora 11 dim, în sala cinematografului „Aro“, după următorul program: Imnul Regal, col . Ştefan Pop. Cuvânt de deschidere; Zenovie Pâ­­clişanu: Cuvântare festivă; „Pe al nostru steag” cor; V. Copilu Chia­­tră : Recitări din versurile sale; Sabin Drăgoiu: Doina, cor ; Lu­cian Valea: Recitări din operele sale; N. Oancea : „Pe marginea Târnavei“, cor soprano-solo d-ra M. Diaconescu ; I. V. Spiridon : Recitări din versurile sale; S. Drăgoiu : „Toate fetele se uită“, cor; N. Oancea: Marioară de pe coastă, cor ; Iustin Ilieşiu : Reci­tări din poeziile sale ; I. Brătia­­nu : Pui de lei, cor . A. Mureşa­­nu : „Deşteaptă-te Române“, cor. Corul învăţătorilor din Bucu­reşti. Conducerea muzicală d. N. Oancea dir. conserv. „Astra". Pentru pomenirea Regelui Fer­dinand şi a Reginei Maria, a lup­tătorilor pentru Unire şi a osta­şilor cari şi-au dat sângele pen­tru întregirea Ţării, vor avea loc la ora 9 dim., servicii divine la biserica Albă (Calea Victoriei) şi la biserica Română-Unită (Str. Polonă 48), iar la ora 9.45 servi­ciu liturgic şi requiem la Cape­la Inst. Notre-Dame de Sion (B-dul Paire 78). Geta Soc. Ortodoxă Naţională a femeilor romie, fia la „Lucaci“ Filiala „Lucaci“ a Soc. orto- ( «roxe naţionale a femeilor româ­ne a ţinut Sâmbătă, 27 Noem­brie, adunarea generală anuala, în primitoarea casă a venerabilei doamne Pavel Negreanu, asis­tând câteva zeci de membre. Comitetul Central a fost pre­zent prin d-na Alexandrina Gr. Cantacuzino, preşedinta generală a Societăţii. I. P. S. Mitropolit Nifon al Olteniei, întemeietorul filialei şi preşedintele ei de o­­noare, şi-a scuzat telegrafic ne­­participarea. Au luat parte şi ai­ lor preoţii Ion Dărvărescu şi Gr. Oancea. Intr’o amplă dare de seamă d-na Zefira col. Voiculescu, pre­şedinta filialei, a arătat cum fi­liala a creiat la Carmen Sylva, in Dobrogea, o grădiniţă de co­pii, pe care o întreţine de 15 ani, folosind vara Imobilele z­i­dite pentru colonii şcolare In ultimii zece ani, filiala a cunu­nat sute de familii care trăiau neligitim opera ei de asistenţă morală şi culturală reprezentând o sumă de 9.500.000 lei. D-na Alexandrinei Gr. Canta­cuzino, într-o simţită cuvântare, a elogiat această frumoasă acti­vitate cu realizări exemplare şi a rugat pe d-nele membre să scoboare cât mai mult în mijlo­cul muncitorimei, ducându-i spri­jin şi iubire creştină. La sfârşit, amfitrionii au servit un bogat bufet. ATENŢIUNE VASLUI! Azi, Marţi 30 turneul TEATRULUI NOSTRU cu extraordinara comedie a lui Marcel Achard D­UMBA­­O CU­­DINA COCEA, FORY ETTE­RLE, JEAN CONSTAN­­TINESCU, LUCY CHEVALIER şi JULES CAZABAN. Miercuri 1 Dec.: IAŞI Joi 2 Dec.: ROMAN 20 ASPECTE DIN UIMEA VECHE Moartea Ciceronilor Când Octavian se făcu stăpân pe Roma, mulţi oameni î­nsem­­naţi veniră să-l salute şi să-l fe­licite şi Cicerone nu lipsea din­tre ei. Viitorul August presim­ţea însă că posesiunea Romei ar fi trecătoare, dacă nu şi-ar Mă­gura prietenia lui Marcu An­to- Biu şi Leplei. Intr’o insulă mică, aproape de Bolonin se întâlniră aceşti trei oameni şi închei­ară pactul, care pete truia căderea re­­publicei romane, a libertăţii şi a acei­ora cari ţinuseră la ea- Con­damnările la moarte hotărîte de aceşti trei alinţi întrecură însă cu mult la moaşele proscrpţhii­ ale lui Suia după înfrângerea lui Marius Cu această ocazie Marcu Antoniu şi soţi­a sa văzu­ră că a venit momentul să se răzbune contra acelua, care îi combătuse fără cruţare Se pare că Deriv­an rezistase să sacri­fice pe Cicerone către care avea oblgaţii de recuinoştină mai mult, chiar decât­ către unchiul său Cezar şi pe care îl numea pă­rinte şi ultimul său prieten. Două zile s’au tocmit până ce au poţivenit ca Cicerone să fie lăsat pradă răzbunării lui Antoniu, cel ma­î furios din capetele mon­strului cu trei capete, care era triumviratul al doilea, după ce Antonii o puse la rândul său pe lista proscrișilor pe unchiul său, iet Lep!­i pe fratele său. Când Cicerone află cele ce se petrecea fugi din Roma la plă­cuta sa vilă de la Ti­­acul­um (Fras­cati), un­de avu o ultimă întâl­nire cu fratele său Quintus. Pri­mind vestea că figurau amândoi pe lista proscrişilor lui Antoniu hotărîră să plece în Macedonia, unde să se întâlnească cu Bru­tus, care prepara trupe contra triumvirilor. Quintus însă nu era preparat pentru plecare şi după ce merse o bucată de drum se despărţi de Cicerone plângând şi­ apucă calea spre Roma unde sosi împreună cu fiul său şi pătrun­seră în casă. Sclavii însă ,îi de­nunţară oamen­iei lui Antoniu, cari de câteva zile dau târcoale case. In zilele acestea de teroa­re cea mai mare parte din sclavii proscrişilor se arătară sub cea mai tristă în­făţ­oa­re deşi stăpâ­­nii fuseseră buni faţă de ei. De­nunţători , spioni, perfizi, ei dă­dură fără milă pe stăpânii lor in mâna urmăritorilor. Fiul lui Quintus fusese mult timp îi­ neînţelegere atât cu tatăl cât şi cu unchiul său pentru că era un partizan fanatic al lui Cezar, cu care se plimbase în Spania şi Africa dar mai pe urma devenise duşmanul lui Antoniu, de aceia unchiul său îl umplea acum de laude. Toate neajunsu­rile care le făcuse însă le-a răs­cumpărat cu ocaziunea morţii tatălui său. Când intrară în casă Quintus putu in grabă să ascun­dă pe tatăl său în aşa fel că ni­meni nu putea să-l găsească. Oa­menii Iul Antoniu­ puseră mâna pe fiu și îl torturau în mod groaznic, dar el nu voia să des­copere ascunzătoarea. Atunci bă­trânul Quintus nu mau ;«utu sa rabde acest spectacol îngrozitor al martiriului- fulul său și ehn ascunzătoare: „lat» mă' O* mn-rîţi-mă, dar cruţefi-nu fiu!” O mişcătoare luptă, dr generozi­tate se născu între tată şi fiu, fie­care' voind să fie omor 11 cel Hin­tâi, până c© cală­ , gândindu-s­e la o recompensă îrdoită ti măce­lăresc pe amândo. b"*Andu-'- to ■••am*-re separate Cicerone se întoarse să aştepte în Tusculum său iubit. Casa cu posnticul ei splendid, bă le pi­ne de strălucire, biblioteca de m­ar­moră, scumpele sale vase de Co­rint ,grădina cu straturile de fier, și aleele umbrite, prin care nu de mult se plimbase cu tră­dătorul Octavian Ii aminteau de atâtea momente plăcute­ petrecu­te acolo. Era la sfârşitul lui Noembrie şi numeroşii tranda­firi, de care trebuia să se des­partă, parcă îi spuneau adio! Ci­cerone se decide mai întâi să se ducă la Astura ,o mică localitate pe malul mării, cam la 60 km de Roma unde poseda o casă, în care primise atâţia oaspeţi şi unde plânsese moartea fiicei sale şi îşi scrisese comsolaţiunea, de­parte de plictisitoarele afaceri publice. Aci găsi o carabie şi pluti cu un vânt bun până la capul Circei. Cârmacii voiau să meargă mai departe, dar fie tea­ma de mare, fie că nu pierduse încă speranţe într’o bunăvoinţă a lui August, debarcă şi se îndrep­tă spre Roma. Pe drum însă, cu­prins de nelinişte îşi schimbă planul şi se coborî la Astura. Aci petrecu noaptea cuprins de grele şi felurite gânduri- Iî trecu prin­ minte ideea să se ducă în tarnă la Ingratul Octavian, să se stre­coare în casa lui şi să s­e si­n­u­cid S­ângă alter r,?n'r-u a stând ■ • - * -•••p . ă pme ca­­ di' nun ii abătu i"b ace. s a o ață rîre. El merge cam vre-o 22 km. în Campania, amintindu-și poate de drumul pe care îl făcuse cu Cezar, când acesta sărise din car, pentru a nu vedea pe primul ora­tor al Romei și fost consul ce­­rându-i iertare. Dar această ve­denie nu ţinu mult, căci alta de groază îi apare în minte. Fanto­me de asasini şi călăi apar din toate părţile şi Cicerone se vede deja martirizat, bătut, pus în ţeapă ,crucificat. Atunci murmu­ră sclavilor: „Spre Formianum’. Aci la Form­i! Ci­ cero­ne avea o vilă lângă mare unde se retrăse­se adesea şi compusese în li­nişte opere neperitoare. Acolo ri­dicase şi un templu lui Apol­one, de pe care acum se ridică un stol de corbi, cari ţipând sburară spre corabia lui Cicerone, car­e vâslea spr€ ţărm, unii croncănind, alţii rupând cu ciocul capetele fund­ier, îl urmăriră până acasă a,şe­­zându-se pe ferestre. Un corb veni char la patul, pe care se od’hr­ea Cicerone şi trase înce­tişor toga cu c­­re îşi acoperise capul. Tuturor li s’a părut că este un semn ră­u ş; mai cu rugăminţi, mai cu sila, îl urcară în lect’că şi o apucară, spre mare. In timpul acesta omori terii, de căror nume ni s’au conservat de ’s’orie, din care unul Popu­lius­­­ena, d­ntr’o familie de liberți, fusese apărat de Cicerone pentru crimă şi achitat. Acești vampiri, lacomi de sânge, căutaseră pe cel care cu 20 ani înainte fusese nu­mit părintele patriei la Tuscailum şi apoi la Astura urmărindu-l până la Formianum. Aci sparg uşile cu furie şi scormonesc a­­partamentale dar negăsind pe ni­meni, tocmai se gândeau să ple­­ce spre a-l căuta In vila dala Cume sau dela Puzzoli sau chiar I dela Pompei, când in libert­a! Iul Quintus ,anume Philologus căci şi numele acestui Iuda­o» s’a păstrat, şopteşte celor doi asasini că nu da mult a trecut o lectică pe aleea umbroasă spre mare. Ca o haită de câini se reped aceştia pe urmele proscrisului. Deja Ci­cerone zărea jocul valurilor mării şi tremura la ideia că trebue să se urce din nou într’o corabie, care îl va duce cine ştie unde, când s­e auziră paşii grei şi gră­biţi ai urmăritorilor, cari se a­­propiau. îndată dete ordin să o­­prească lectica şi c­m li era o­­biceiu­l îşi sprijini bărbi­a cu mâ­na stângă şi privi cu och­i fix, pe ucig?şi Era galben, cu faţa îngrijorată, plin de pulbere, cu­­ perii nepieptănaţi (Plutarh). Fără­­ îndoia’,­ un sentiment de dea­­t gust pentru omenire cuprinse pe Cicerone, când recunoscu în­­tr’unul din acestoi asasini pe omul căruia îi scăpase viaţa şi atunci la ce bun să se apere contra aces­tor călăi ! El învăţase să moară în aceste ultime săptămâni, la care visul unei liberări de tiranie şi întoarcerea spre vechea repu­blică se împrăştiase încetul cu încetul şi se spune că ar fi zis unuia din mercenari: „Apropie­­te şi dacă eşti capabil loveşte“ şi Cicerone scoase liniştit capu­l din lectică şi-l oferi călăilor. Pe când însoţitorii săi îşi acopereau ca­petele plângând, Herenius ridică arma şi lovi de trei ori ca să des­partă capul de trunchi. Tot He­­renius (după Plutarh) sau­­ chiar Pop­­lius (după Valerius Maxi­mus) tăiară, după ordinul expres al lui Antonio, și mâna dreaptă cu care marele orator scrisese cela 14 FN­ p'c9 (d­ar arsuri con­tra lui Antoniu) Corpul lipsit de c*o s: de braţ ai lui C oeron® fu ars de cred n­­cioşii lui sclavi s; criu)8 fu în­gropată într’un mormânt la mar­ginea dramului ia r de artăp se ri­d c­ă un turn în mijlocul* v;:lo­­rare se rh’nmî încă mormântul lui Cicerone. Tot Plutarh ne spune că Anto­niu prezida o alegere când i se aduse membrele Iul Cicerone, pe care privindu-le exclamă că de acum s’a isprăvit ciu proscr­ipţiu­­tîîle. Antoniu porunci să se aşeze,, capul şi mâinile oratorului dea­supra tribunii, privelişte degus­tătoare pentru Romani, cari cre­deau că nu văd chipul lui Cice­rone Ci icoana sufletului lui An­toniu. Mai târziu Octavian căuită să repare nedreptatea ce făcuse lui Cicerone luând pe fiul acestuia coleg la consulat şi se pare că i-a conservat toată viaţa o m­artă consideraţie, Plutarh ne sp­une că August a intrat la unul din ne­poţii săi, care ţinea în mână o carte a lui Cicerone. Tânărul în­spăimântat ascunse volumul sub togă, Cezarul observându-i îi luă cartea, citi stând în picioare o mare parte din ea, apoi laapo­i ind-o copilului zise : „Ţine, co­pite, era un om învăţat- de foar­te învăţat şi îşi iubea patria”. Operele lui Cicerone ne-au ră­mas vii şi să nu ne mirăm că Frideric cel Mare citea în timpul campaniilor sale pe Cicerone servind prietenului său Voltativ: „îmi place foarte mult Cicerone. Găsesc mn Tusculane multe sen­timente ce se potrivesc cu ale mele“. Cicerone, cum spune un biograf al său, este o oglindă pentru fiecare din noi şi exron- P’ul său ne învaţă ceea ce trebue să facem şi ceea ce trebue să *~ vi;am. I Prof.. T. IORDANESCU 1 i f

Next