Universul - Provincie, ianuarie 1944 (Anul 61, nr. 1-30)
1944-01-21 / nr. 20
Anul al 61-lea 8 Pagini Fondator: LUIGI CAZZAVILLAN Proprietar: „UNIVERSUL“ S. A. înscris sub Nr. 160 Trib. Ilfov EXEMPLARUL 7 LEI Taxa poștală plătită in numerar conform aprobării Dir. Gle P T. T Nr 24 464/939 CELE DIN URMA STIRI DIN LUMEA ÎNTREAGA, TELEGRAFICE SI TELEFONICE REDACŢIA SI ADMINISTRAŢIA: BUCUREŞTI, STR. BREZOIANU No. 23-25 CENTRALA TELEFONICA A ZIARULUI: 3.30.10; SECRETARIATUL DE REDACTIE: 3.30.15 COMERŢUL CU PRODUSE ŢĂRĂNEŞTI Am relevat şi în alte rânduri, că noi nu avem încă un schimb organizat de mărfuri şi produse între sat şi oraş. Din această cauză suferă şi sătenii, cari se văd în neputinţă de a-şi valorifica în chip lesnicios şi la preţuri remuneratoare produsele şi suferă şi massa consumatoare a oraşelor, care sau nu întâlneşte în mod regulat pe piaţă produsele ţărăneşti sau, când le întâlneşte, le capătă prin a treia sau a patra mână, deci aproape tot de atâtea ori mai scumpe. Dacă în ce priveşte comerţul de cereale, se ajunsese înainte de război la înfiriparea unei reţele de achizitori şi de colectori, ca mandatari ai caselor de export sau ai negustorilor cerealişti, în toate regiunile producătoare şi dacă în anii din urmă acest oficiu a fost încredinţat cooperaţiei, armatei şi diverşilor mandatari particulari, anume autorizaţi de ministerul economiei naţionale, dacă pe de altă parte, achiziţionarea şi colectarea pieilor de vite, a pierelilor de miel, a lânei, fulgilor şi pufului sunt astăzi provizoriu reglementate, conform regimului de război, în schimb comerţul mai mărunt, dar zilnic, de produse ţărăneşti alimentare (păsări, ouă, lapte, unt, brânzeturi, miere, zarzavaturi, legume, fructe, nuci) a rămas până azi la voia întâmplării. Războiul, îngreunând condiţiunile de aprovizionare, scoate şi mai mult în relief importanţa acestei surse neistovite de alimentare a consumului orăşenesc, dar în acelaş timp deschide şi posibilităţi mai încurajatoare ca oricând unei ample şi stăruitoare iniţiative, care ar urmări organizarea comerţului ţărănesc de produse alimentare, în folosul atât al producătorilor cât şi al consumatorilor. Iniţiativa ar reveni în chip firesc cooperaţiei, care ar urma să asocieze pe producătorii din anumite centre sau regiuni, după specialitatea produselor respective, organizând vânzarea în comun pe marile pieţe de desfacere cele mai apropiate, atât direct prin magazine proprii, cărora li s’ar face toate înlesnirile cât şi către angrosişti. Acolo unde cooperaţia este absentă sau puţin dispusă pentru asemenea întreprinderi, iniţiativa poate fi adusă la îndeplinire printr’un sindicat ad-hoc sau prin orice fel de altă organizaţie, numai să fie încadrată de oameni energici, pricepuţi şi oneşti, cari să se bucure şi de încrederea obştei şi de creditele şi înlesnirile, pe care autorităţile vor fi datoare să le consimtă Lucrul nu e uşor, desigur, pentru că iniţiativa comercializării produselor trebue să meargă mână în mână cu şcoala ce trebue făcută ţăranului în ce priveşte condiţiunile de producţie, de preparare, şi de păstrare a mărfii, iar, alteori, de ambalarea şi prezentarea ei. Trebuesc asigurate apoi mijloacele de transport şi corecta gestiune a întreprinderii. E locul aci să recunoaştem că n’au lipsit unele începuturi în direcţia aceasta, care au dus la înjghebări ce se menţin şi azi cu rezultate foarte bune. Dacă unele n’au reuşit, de vină au fost conducătorii şi metodele lor. Ideea este, însă, minunată Şi pentrucă împrejurările vin în sprijin, ar fi de dorit, ca şi oamenii să pună umărul. Exemplul unor ţări mai mici decât noi şi cu pământuri mai sărăcăcioase, cum e Danemarca, Olanda, Belgia, Elveţia, chiar Bulgaria, trebue să ne fie un îndemn mai mult. O MARE LECŢIE A Una din puţinele reviste franceze care ajung până la noi este „Frontieres“ (apare la Lyon), revistă care şi-a luat parcă sarcina să convingă popoarele din sudestul european ce fericite erau când nu erau libere şi ce bine ar fi să se reîntoarcă la... situaţia dinainte de Versailles. Am citat în treacăt, mai demult, un articol „Francii din Est“... titulatură care cuprindea pe compatrioţii prinţului Windischgrafetz; astăzi găsim un alt articol, pe aceeaş temă, semnat cu pseudonimul unui cunoscut ziarist francez, Saint- Brice. Autorul porneşte de la următoarea constatare ca să justifice titlul „O mare lecţie a trecutului“ : ,..,Este un fapt indiscutabil că experienţa a continuat în mijlocul celor mai rele adversităţi. Ea a dovedit ce posibilităţi de înţelegere şi de cooperare au existat în basinul dunărean şi în acest bastion al Carpaţilor cari n’au fost numai zidul unei apărări reale contra agresiunilor repetate, dar cari au pus in practică principiile de unire, făcând dovada posibilităţilor de înţelegere şi de utilă cooperare. Când ar fi oare mai util să evocăm aceste amintiri şi să tragem învăţăminte, decât întrun moment atât de grav, în care pericolul posibil, din cauza uitării experienţelor, nu poate fi înlăturat decât printr’o redeşteptare imperioasă a renaşterii principiilor salvatoare ?“ Dar după această premiză bine gândită şi iscusit exprimată, d. Saint-Brice, după ce pomeneşte de opera întreprinsă de regii apostolici, „cari au convertit popoarele, admise frăţeşte, sau cari au rămas dincolo de marginile sudorientale ale lanţului Carpaţilor“, ajunge la concluzia : „Am spus destul ca să stabilim în mod indiscutabil în ce spirit de înţeleaptă şi generoasă fraternitate s’a dezvoltat conlocuirea elementelor atât de diverse cari s’au găsit reunite între basinul dunărean şi Balcani, în punctul de contact dintre Orient şi Occident“. Fireşte, în prealabil d. Saint Brice face un rezumat istoric, cu date de la sursa interesată, rezumat care culminează în regretul: „Marea ambiţie a umanismului lui Mathei era să facă să strălucească nu numai în ţara sa, dar în Europa, valorile nepieritoare cari trebuiau să înconjure, cu o lumină strălucitoare, apoteoza unei naţiuni căreia îi va fi dat să cunoască suferinţa unei ţări tăiată în trei bucăţi“. D. Saint-Brice citând faptul că ministerul instrucţiei publice din ţara de care e vorba, dă azi informaţiile şcolare în limfContinuare in pag. 2-a) TRECUTULUI Soldaţi indieni din armata engleză prizonieri de război. (Ph. D.) DESMINŢIREA SVONURILOR DE TRATATIVE SECRETE PENTRU O PACE SEPARATĂ GERMANO-ENGLEZĂ CUM E PRIVITĂ LA BERLIN SITUAŢIA PE FRONTUL DE EST Prin telefon de la corespondentul nostru particular Berlin, 18. — Marea senzaţie a presei mondiale şi anume ştirile despre pretinse tratative de pace separată anglo-germane s’a spulberat în cursul zilei de azi. Eri însă, guvernul britanic a desminţit categoric aceste ştiri, iar azi, ministerul de externe german a luat o atitudine categorică împotriva unor astfel de născociri neserioase. Intre timp, s'au constatat şi bazele pe care au fost construite aceste svonuri. Este vorba de o ştire din Cairo, publicată de ziarul „Pravda“ din Moscova, după care s-ar fi ţinut pe coasta Peninsulei Iberice o întrevedere secretă, şi anume între d. von Ribbentrop, ministrul de externe german şi două personalităţi britanice marcante. „Pravda“ spune că scopul acestei întrevederi ar fi fost stabilirea condiţiunilor în legătură cu tratarea unei păci şi că se crede că această întrevedere nu s’ar fi terminat fără rezultate. Această ştire este — cum am spus mai sus—atât de neserioasă încât orice cuvânt în această privinţă ar fi inutil. După părerile ministerului de externe german, ştirea desvălue însă, intr’un mod senzaţional, încordarea existentă între aliaţi, încordare care s’a agravat şi mai mult în ultimele zile, din cauza problemei polonosovietice. La Berlin există ferma convingere că Stalin a urmărit, prin ştirea publicată de „Pravda“, o nouă presiune asupra aliaţilor săi, spre a provoca, pe cât posibil, o prăbuşire morală a acestora faţă de desfăşurarea de forţe bolşevice. Stalin are — cum reese dintr’un ziar suedez — intenţia de a rezolva, fără colaborarea anglo-americană, toate problemele europene din sfera de interese bolşevice. In acest scop, el se foloseşte de actuala lui poziţie puternică faţă de aliaţii săi. Din aceste motive, Stalin a înjosit mai întâi guvernul emigrat polonez, nerecunoscându-i nici o competenţă, întrucât guvernul emigrat polonez se asigură întotdeauna, înainte de a face un pas, de aprobarea expresă a angloamericanilor, atitudinea lui Stalin a bruscat şi pe aceştia. De asemenea, Stalin a respins orice intervenţie anglo-americană în favoarea Poloniei, tot aşa cum pe vremuri a respins o intervenţie în favoarea Finlandei. Prin inventarea svonului despre tratative de pace separată intre Anglia şi Germania, Stalin a forţat pe aliatul său să desmintă în public astfel de intenţii şi să recunoască deci în mod expres obligaţiile de aliat, asumate la Teheran. Aceste obligaţii de aliat conţin — după părerile germane — nu numai o desinteresare în ceea ce priveşte sfera de interese sovietice, ci limitele ei spre vest se pare că au fost întinse intr’un mod exagerat. Deasemenea, obligaţiile de aliat mai prevăd o invazie apropiată cu orice preţ, indiferent care va fi acest preţ. La Berlin se subliniază că ultimele lupte aeriene au dovedit că nu poate fi vorba de o dominare anglo-americană a aerului pe continentul european, că deci deocamdată nu există condiţia unei invazii fără pierderi mari. Prin publicarea ştirei despre pretinse tratative anglo-germane de pace separată, Stalin vrea să exercite o presiune şi mai mare asupra anglo-americanilor şi să le amintească obligaţiile asumate pentru întreprinderea unei invazii. In aceste împrejurări , se subliniază la Berlin — anglo-americani nu sunt în stare să realizeze garanţiile luate faţă de anumite state, deoarece Moscova exercită o presiune din ce în ce mai puternică asupra lor. Azi, chiar Londra şi Washingtonul — cum se subliniază la ministerul de externe german — cred de asemenea că o expansiune bolşevică nu va putea fi oprită în cazul victoriei aliaţilor. In această situaţie interesantă, tema invaziei intră din ce în ce mai mult pe primul plan al discuţiilor din Anglia, cum reese dintr’o serie de ştiri recente. La Berlin se crede, că aceste ştiri nu mai pot fi încadrate în războiul nervilor, deoarece englezii au început să se convingă că nu pot produce nici o impresie în Germania ameninţând cu invazia. Din contră, la Berlin se crede că această febră a invaziei, răspândită prin radio şi prin presa britanică urmăreşte scopul de a spulbera temerile ivite chiar în Anglia asupra şanselor unei invazii. Aflăm în fiecare zi lucruri interesante printre cari nu numai polemici de politică mondială, dar şi chestiuni privind situaţia legăturilor dintre aliaţi. Una diin cauzele acestei stări,de lucruri atât de interesante — şi poate nu ultima — ar putea fi şi desfăşurarea neaşteptată a situaţiei pe frontul de Est. Se ştie că aliaţii credeau într’o apropiată prăbuşire a sectorului de sud al frontului de Est. Un bilanţ intermediar, dat de cercurile militare germane bine informate constată că primul val al ofensivei sovietice poate fi considerat ca eșuat. Interesantă este deasemeni constatarea că valul ofensivei sovietice nu s’a prăbușit din cauza epuizării, cum dovedesc atacurile sovietice continue, ci din cauza contramăsurilor germane. In orice caz, bolşevicii n’au mai putut obţine nici un progres şi din acest motiv s’au văzut nese deschidă un nou sector de luptă pe aripa de Nord a frontului de Est, dar în condiţiuni extrem de nefavorabile pentru ei. De altfel, marea ofensivă sovietică nu mai prezintă azi nici un centru de gravitate şi se secătueşte încet. Acest scurt bilanţ intermediar nu urmăreşte să producă impresia că la Berlin se crede în terminarea sforţărilor sovietice de a străpunge frontul german. Din contră, la Berlin se contează, pe nouă lupte grele, dar există ferma convingere că aceste lupte se vor des- I fășura sub controlul comanda- mentului german. Lupta împotriva bombardierelor inamice pe coasta Atlanticului. (PK, Serie) întorsătură senzaţională intr’un proces împotriva unor militari maghiari Budapesta. 18 (Rador). — O ştire a Biroului International de Informaţiuni, retransmisă de agenţia DNB, anunţă : In Ianuarie 1942 au fost omoriţi numeroşi civili la Novi Sad, în regiunea Bacska ,ocupată de trupele ungare. In urma celor întâmplateComandantul militar ungar, mareşalul Ferenc Fekethalmy-Czeydner, împreună cu mai mulţi alţi ofiţeri, au fost daţi în judecată sub învinuirea de a fi depăşit atribuţiile lor militare . In cursul procesului, care a început la Budapesta pe la jumătatea lunii Decembrie, s’a produs o întorsătură senzaţională. Principelui acuzat, mareşalul Vitéz Ferenc Fekethelmy-Czeydner, precum şi doi ofiţeri din honvezi şi un ofiţer de jandarmi, au fugit in 1inie de pronunţarea verdictului. Tntr’o comunicare ungară semioficioală, se arată că este un "caz unic in istoria honvezilor ungari si că principalii acuzaţi ■’*" sustras prin fugă din faţa judecăţii, deşi aveau posibilitatea unei deplinei apărări şi justificări. Se socoteşte a fi o circumstanţă agravantă faptul că ei au abuzat de lăsarea lor in libertate in cursul desbaterilor. De aceea ,fugarii trebuiesc considerați ca dezertori. împotriva fugarilor au fost lansate mandate de arestare. Nr. 20 Vineri 21 Ianuarie 1944 8 Pagini DIRECTOR $1 ADMINISTRATOR DELEGAT STELIAN POPESCU NEAMURILE PĂMÂNTULUIPROBLEMELE ECONOMICE DE PACE Deşi sfârşitul războiului nu se simte prea aproape, totuşi în cercurile economiştilor şi în presa din toate ţările stărite preocuparea de cum se va face revenirea la viaţa economică normală, prin trecerea de la economia de război la cea de pace. Se va face această trecere în chip automat, părăsindu-se deodată, chiar de a doua zi după încheierea păcii, toate aşezămintele, legislaţiile, normele excepţionale pe care se va fi sprijinit ordinea economică creeată pentru necesităţile şi în condiţiunile speciale impuse de împrejurările de război, sau va fi nevoie de o perioadă de tranziţie, deci, cu perpetuarea în bună parte a economiei de război — recte, a economiei dirijate — pentru înlesnirea procesului de lichidare a situaţiilor creeate de război ? Oricât de vie şi de legitimă ar fi dorinţa omenirii, ca odată scăpată din înviforarea războiului, să se lepede de toate aşezămintele şi creaţiunile acestuia şi mai ales de tot ce a zăgăzuit şi a încorsetat viaţa şi libertatea economică, lucrul nu ar fi cu putinţă, iar dacă, prin absurd, un guvern ar încerca să dea urmare unei asemenea fantezii, încercarea s’ar putea solda cu un adevărat dezastru. Războiul a schimbat profund condiţiunile pieţii, condiţiunile de producţie, funcţionarea mijloacelor de consumaţie, preţurile, piaţa schimburilor internaţionale, raporturile valutare, totul. Şi, după cum, pentru menţinerea ordinei economice în cadrul condiţiunilor speciale ale războiului a necesitat o politică de control şi de dirijare economică prin organele de stat, la fel pregătirea ordinei economice de pace va necesita, în perioada de transiţie, o economie dirijată de pace. Să nu uităm că încetarea sau reducerea furniturilor militare va creea o situaţie grea industriei de război, până la transformarea ei în industrie de pace, odată cu aceasta apărând la orizont şi fantoma şomajului muncitoresc; că puterea de cumpărare a populaţiei, acumulată la maximum în timpul războiului, datorită comprimării transacţiunilor, se va manifesta explosiv din prima zi a regimului de pace, ceea ce va putea împinge uşor la anarhizarea preţurilor a pieţii, iar producţia, lipsită de îndrumarea metodică în raport cu necesităţile reale ale pieţii şi cu tendinţele desvoltării lor în viitor va putea deasemeni împinge la situaţii de supraproducţie în sectoare minore şi la situaţii de subproducţie în sectoare esenţiale. De asemenea probleme şi preocupări nu sunt scutite mai ales statele mari capitaliste cu puternică structură economică, îngrijorarea ce se ridică din cercurile direct interesate ale acestor state ia uneori forme patetice, cum este cazul recent al studiului-memoriu publicat de Biroul de statistică a muncii din Washington, care are caracterul unui semnal de alarmă. Admiţând că Statele Unite după război vor fi mai mari şi mai puternice, autorii menţionatului studiu afirmă totuşi că viitorul se arată foarte tulbure, datorită ameninţării şomajului, care, dacă nu va fi preîntâmpinat prin măsuri luate din timp, va putea duce la zdruncinarea întregei economii americane. Biroul de statistică a muncii din Washing,ton prevede, că la 6 luni după terminarea războiului Statele Unite vor avea de înregistrat 12 milioane de şomeri, dacă nu se va interveni energic și la timp. In acest scop, Biroul a elaborat un întreg program cu privire la (Continuare in pag. 2-a) PERSONALITĂŢI DIN INDUSTRIA FRANCEZA A ŞAMPANIEI ARESTATE DE POLIŢIA GERMANĂ Paris, 18 (Rador). O ştire a Biroului Internaţional de Informaţiuni, retransmisă de corespondentul agenţiei „D. N. R.“ anunţă: Poliţia germană s-a văzut silită să intervină împotriva anumitor personalităţi din industria franceză a şampaniei. In Noembrie 1943, contele Robert de Vogue, directorul întreprinderii „Moet et Chandon“, a fost arestat pentru că întreţinea relaţii cu organizaţii de rezistenţă. In semn de protest împotriva acestei arestări, secretarul general al uniunii şampaniei, Leflont, a îndemnat pe funcţionari şi pe muncitorii fabricilor de şampanie din Reims şi Epernay să facă grevă. In diferite ocazii, s-au afişat apeluri aţâţând la grevă. In consecinţă, poliţia germană a luat măsuri speciale împotriva proprietarilor întreprinderilor în chestiune. Fabrica „Moet et Chandon“ din Epernay a fost pusă sub conducere germană. Şi fabrica „Pieper Heidsieck“ a fost pusă sub conducerea germană, sub învinuirea că a subvenţionat şi susţinut diverse grupuri teroriste. Tragicul sfârşit AL UNOR COPII Vichy, 18 (Pador). — La Clermont Ferrand, trei copii nesupraveghiaţi, jucându-se cu petrol în apropierea focului, au provocat un incendiu în care şi-au găsit moartea. Cei trei copii erau in vârstă de 8 ani, 6 luni si 2 DUPĂ CUTREMURUL DIN ARGENTINA Buenos Aires, 18 (Rador). — Corespondentul agenţiei D. N. R transmite: Ziua de doliu naţional a reunit poporul argentinean în durerea resimţită, pentru catastrofalul cutremur de pământ pe care l a suferit înfloritoare® provincie San Juan. Cu acest prilej, toate localurile de petrecere au fost închise în întreaga ţară, iar postul de radio nu a difuzat decât muzică gravă şi informaţiuni. Intre timp, preşedintele Ramirez a sosit la locul sinistrului cu un tren de salvare. După ce a vizitat străzile acoperite de dărâmături, un serviciu divin a fost oficiat sufe cerul liber, pentru odihna sufletelor celor omorîţi. In cursul serii, preşedintele Ramirez va rosti un discurs la radio adresat întregii populaţii argentineene. Graţie ajutoarelor sosite rapid, compuse din trupe şi din muncitori ce s’au oferit de bună voe să presteze servicii, s’a reuşit, să se facă faţă nevoilor celor mai urgente. Aprovizionarea cu alimente este asigurată. Aprovizionarea cu apă potabilă a populaţiei prezintă încă dificultăţi. Din această cauză, au fost trimeşi la San Juan bacteriologi. Una din cele mai mari griji a autorităţilor este temperatura ce creşte mereu, dat fiind că un mare număr de cadavre nu au putut fi încă scoase de sub dărâmături. Darurile făcute populaţiei sinistrate din San Juan au atins sume mari. In primele două zile, subscripţiile au totalizat 5.000 000 de pesos provenind din partea persoanelor particulare. Eventual, se va deschide o subscripţie naţională pentru reconstruirea oraşului. Banca Naţională a acordat un moratoriu pe termenlung pentru toate regiunile sinistrate. O BĂTĂLIE DE MARE AMPLOARE LA NORD DE LACUL ILMEN ȘI IN SECTORUL LENINGRAD Berlin, 18 (Rador). — Se dau următoarele amănunte asupra luptelor din sectorul nordic al frontului de răsărit: La nord de Nevel, activitatea de luptă a mai scăzut în cursul zilei de Luni. Câteva atacuri locale sovietice, date cu forţe de cel mult o companie, au fost oprite chiar în faţa liniilor principale de luptă germane. Pe frontul dela nord de lacul Ilmen, cum şi în sectorul Leningradului şi Oranienbaum, s’a semnalat în schimb Luni o bătălie de mare amploare. In toate aceste sectoare, sovieticii au căutat să efectueze o străpungere operativă, fără să ţină seamă de pierderi, atacând mereu mai ales cu formaţiuni de infanterie motorizată. Luptele din aceste sectoare au durat şi în cursul nopţii, căpătând o violenţă şi mai mare în cursul dimineţii de Marţi. După ştirile incomplete sosite până acum, au fost distruse la nord de lacul Ilmen 57 de tancuri, pe frontul de încercuire de la Leningrad 76 de tancuri şi în sectorul Oranienbaum 15 tancuri, fără ca inamicul să fi înregistrat vreun succes, deoarece trupele germane au reuşit să anihileze toate încercările bolșevicilor de a face străpungeri. NOUI ATACURI SOVIETICE RESPINSE DE GERMANI LA NORD-EST DE KERCI Berlin, 18 (Rador). — Se dau următoarele amănunte asupra luptelor din sectorul sudic al frontului de răsărit: La capul de pod de la nord-est de Kerci, sovieticii au atacat din nou poziţiile germane, după o lungă pregătire de artilerie. Totuşi, valurile de atac sovietice nu au putut străbate focul defensiv al armelor germane masate, astfel că cele mai multe din atacurile inamicului au fost oprite în faţa liniilor germane de apărare. In regiunea Nicopol, sovieticii nu au mai fost în stare să continue ofensiva din ultimele zile, astfel că s’au mărginit doar la retragerea de mari formaţiuni de pe front şi la regruparea lor. In schimb, sovieticii au încercat să continue atacurile lor la nord de Kirovograd, atacând cu sprijin de artilerie şi cu avioane de asalt, aruncate în luptă în valuri succesive. S-au dat lupte grele şi schimbătoare, în cursul cărora bolşevicii au reuşit de multe ori să intre în linile germane, dar cu preţul unor mari pierderi. Prin contraatacuri hotărîte, date de rezerve germane dinainte pregătite, s-a reuşit totuşi ca până seară să fie restabilit tot sistemul defensiv german. Toate grupurile sovietice pătrunse au fost nimicite, împreună cu 20 de tancuri. La nord de Uman, grenadierii germani au continuat contraatacurile lor, smulgând din mâinile sovieticilor mai multe localităţi şi înălţimi puternic apărate. In cursul acestor operaţiuni au fost distruse părţi importante din trei divizii de infanterie şi un corp blindat. O brigadă blindată, care era dotată cu tancuri americane grele, a fost aproape complet nimicită. Dintre aceste tancuri americane, 26 au fost distruse sau incendiate. MIŞCĂRI DE VASE IN STRÂMTOAREA GIBRALTAR Madrid, 18 (Rador). — După cum anunţă corespondentul agenţiei D. N. R., mari mişcări de vase au avut loc în strâmtoarea Gibraltar în zilele de Duminică şi Luni. Un convoi escortat a părăsit Gibraltarul plecând spre Atlantic. După aceea, două convoaie încărcate au sosit la Gibraltar venind din Atlantic. Circa 10 mari petroliere au plecat din fortăreața engleză, cu escortă formată din distrugătoare engleze și americane. IN RASĂRUT Lupte de strada intr’un oras din rasant. (Ph. Wb.)