Universul - Provincie, ianuarie 1944 (Anul 61, nr. 1-30)

1944-01-21 / nr. 20

Anul al 61-lea 8 Pagini Fondator: LUIGI CAZZAVILLAN Proprietar: „UNIVERSUL“ S. A. înscris sub Nr. 160 Trib. Ilfov EXEMPLARUL 7 LEI Taxa poștală plătită in numerar conform aprobării Dir. G­le P T. T Nr 24 464/939 CELE DIN URMA STIRI DIN LUMEA ÎNTREAGA, TELEGRAFICE SI TELEFONICE REDACŢIA SI ADMINISTRAŢIA: BUCUREŞTI, STR. BREZOIANU No. 23-25 CENTRALA TELEFONICA A ZIARULUI: 3.30.10; SECRETARIATUL DE REDACTIE: 3.30.15 COMERŢUL CU PRODUSE ŢĂRĂNEŞTI Am relevat şi în alte rân­duri, că noi nu avem încă un schimb organizat de mărfuri şi produse între sat şi oraş. Din această cauză suferă şi sătenii, cari se văd în nepu­tinţă de a-şi valorifica în chip lesnicios şi la preţuri remu­neratoare produsele şi suferă şi massa consumatoare a ora­şelor, care sau nu întâlneşte în mod regulat pe piaţă pro­dusele ţărăneşti sau, când le întâlneşte, le capătă prin a treia sau a patra mână, deci aproape tot de atâtea ori mai scumpe. Dacă în ce priveşte comer­ţul de cereale, se ajunsese înainte de război la înfiripa­rea unei reţele de achizitori şi de colectori, ca mandatari ai caselor de export sau ai ne­gustorilor cerealişti, în toate regiunile producătoare şi dacă în anii din urmă acest oficiu a fost încredinţat cooperaţiei, armatei şi diverşilor manda­tari particulari, anume auto­rizaţi de ministerul economiei naţionale, dacă pe de altă par­te, achiziţionarea şi colectarea pieilor de vite, a pier­elilor de miel, a lânei, fulgilor şi pufu­lui sunt astăzi provizoriu re­glementate, conform regimu­lui de război, în schimb co­merţul mai mărunt, dar zilnic, de produse ţărăneşti alimen­tare (păsări, ouă, lapte, unt, brânzeturi, miere, zarzavaturi, legume, fructe, nuci) a rămas până azi la voia întâmplării. Războiul, îngreunând condi­­ţiunile de aprovizionare, scoate şi mai mult în relief impor­tanţa acestei surse neistovite de alimentare a consumului orăşenesc, dar în acelaş timp deschide şi posibilităţi mai încurajatoare ca oricând unei ample şi stăruitoare iniţiative, care ar urmări organizarea comerţului ţărănesc de pro­duse alimentare, în folosul a­­tât al producătorilor cât şi al consumatorilor. Iniţiativa ar reveni în chip firesc cooperaţiei, care ar urma să asocieze pe producă­torii din anumite centre sau regiuni, după specialitatea produselor respective, organi­zând vânzarea în comun pe marile pieţe de desfacere cele mai apropiate, atât direct prin magazine proprii, cărora li s’ar face toate înlesnirile cât şi către angrosişti. Acolo unde cooperaţia este absentă sau puţin dispusă pen­tru asemenea întreprinderi, iniţiativa poate fi adusă la în­deplinire printr’un sindicat ad-hoc sau prin orice fel de altă organizaţie, numai să fie încadrată de oameni energici, pricepuţi şi oneşti, cari să se bucure şi de încrederea obştei şi de creditele şi înlesnirile, pe care autorităţile vor fi da­toare să le consimtă Lucrul nu e uşor, desigur, pentru că iniţiativa comercia­lizării produselor trebue să meargă mână în mână cu şcoala ce trebue făcută ţăra­nului în ce priveşte condiţiu­­nile de producţie, de prepa­rare, şi de păstrare a mărfii, iar, alteori, de ambalarea şi prezentarea ei. Trebuesc asi­gurate apoi mijloacele de transport şi corecta gestiune a întreprinderii. E locul aci să recunoaştem că n’au lipsit unele începuturi în direcţia aceasta, care au dus la înjghebări ce se menţin şi azi cu rezultate foarte bune.­­ Dacă unele n’au reuşit, de­­ vină au fost conducătorii şi metodele lor.­­ Ideea este, însă, minunată Şi pentrucă împrejurările­­­­ vin în sprijin, ar fi de dorit,­­ ca şi oamenii să pună umărul.­­ Exemplul unor ţări mai­­ mici de­cât noi şi cu pămân­turi mai sărăcăcioase, cum e­­ Danemarca, Olanda, Belgia,­­ Elveţia, chiar Bulgaria, trebue­­ să ne fie un îndemn mai mult. O MARE LECŢIE A Una din puţinele reviste franceze care ajung până la noi este „Frontieres“ (apare la Lyon), revistă care şi-a luat parcă sarcina să convingă po­poarele din sudestul european ce fericite erau când nu erau libere şi ce bine ar fi să se re­întoarcă la... situaţia dinainte de Versailles. Am citat în treacăt, mai de­mult, un articol „Francii din Est“... titulatură care cuprin­dea pe compatrioţii prinţului Windischgrafetz; astăzi găsim un alt articol, pe aceeaş temă, sem­nat cu pseudonimul unui cu­noscut ziarist francez, Saint- Brice. Autorul porneşte de la urmă­toarea constatare ca să justifi­ce titlul „O mare lecţie a tre­cutului“ : ,..,­Este un fapt indiscutabil că experienţa a continuat în mijlocul celor mai rele adversi­tăţi. Ea a dovedit ce posibili­tăţi de înţelegere şi de coope­rare au existat în basinul du­nărean şi în acest bastion al Carpaţilor cari n’au fost numai zidul unei apărări reale contra agresiunilor repetate, dar cari au pus in practică principiile de unire, făcând dovada posi­bilităţilor de înţelegere şi de utilă cooperare. Când ar fi oare mai util să evocăm aceste a­­mintiri şi să tragem învăţă­minte, decât întrun moment a­­tât de grav, în care pericolul posibil, din cauza uitării expe­rienţelor, nu poate fi înlăturat decât printr’o redeşteptare im­perioasă a renaşterii principii­lor salvatoare ?“ Dar după această premiză bi­ne gândită şi iscusit exprimată, d. Saint-Brice, după ce pome­neşte de opera întreprinsă de regii apostolici, „cari au con­vertit popoarele, admise fră­ţeşte, sau cari au rămas dinco­lo de marginile sudorientale ale lanţului Carpaţilor“, ajun­ge la concluzia :­­ „Am spus destul ca să stabi­lim în mod indiscutabil în ce spirit de înţeleaptă şi generoa­să fraternitate s’a dezvoltat conloc­uirea elementelor atât de diverse cari s’au găsit reu­nite între­ basinul dunărean şi Balcani, în punctul de contact dintre Orient şi Occident“. Fireşte, în prealabil d. Saint Brice face un rezumat istoric, cu date de la sursa interesată, rezumat care culminează în re­gretul: „Marea ambiţie a uma­nismului lui Mathei era să facă să strălucească nu numai în ţara sa, dar în Europa, valorile nepieritoare cari trebuiau să în­conjure, cu o lumină străluci­toare, apoteoza unei naţiuni căreia îi va fi dat să cunoască suferinţa unei ţări tăiată în trei bucăţi“. D. Saint-Brice citând faptul că ministerul instrucţiei publi­ce din ţara de care e vorba, dă azi informaţiile şcolare în lim­fContinuare in pag. 2-a) TRECUTULUI Soldaţi indieni di­n armata engleză prizonieri de război. (Ph. D.) DESMINŢIREA SVONURILOR DE TRATATIVE SECRETE PENTRU O PACE SEPARATĂ GERMANO-ENGLEZĂ CUM E PRIVITĂ LA BERLIN SITUAŢIA PE FRONTUL DE EST Prin telefon de la corespondentul nostru particular Berlin, 18. — Marea senzaţie a presei mondiale şi anume ştirile despre pretinse tratative de pace separată anglo-germane s’a spulberat în cursul zilei de azi. Eri însă, guvernul britanic a desminţit categoric aceste ştiri, iar azi, ministerul de externe ger­man a luat o atitudine categorică împotriva unor astfel de născo­ciri neserioase. Intre timp, s'au constatat şi ba­zele pe care au fost construite aceste svonuri. Este vorba de o ştire din Cairo, publicată de zia­rul „Pravda“ din Moscova, după care s-ar fi ţinut pe coasta Penin­sulei Iberice o întrevedere se­cretă, şi anume între d. von Rib­­bentrop, ministrul de externe german şi două personalităţi bri­tanice marcante. „Pravda“ spune că scopul acestei întrevederi ar fi fost stabilirea condiţiunilor în legătură cu tratarea unei păci şi că se crede că această întreve­dere nu s’ar fi terminat fără re­zultate. Această ştire este — cum am spus mai sus—atât de neserioasă încât orice cuvânt în această pri­vinţă ar fi inutil. După părerile ministerului de externe german, ştirea desvălue însă, intr’un mod senzaţional, încordarea existentă între aliaţi, încordare care s’a agravat şi mai mult în ultimele zile, din cauza problemei polono­­so­vi­etice. La Berlin există ferma convin­gere că Stalin a urmărit, prin ştirea publicată de „Pravda“, o nouă presiune asupra aliaţilor săi, spre a provoca, pe cât posibil, o prăbuşire morală a acestora faţă de desfăşurarea de forţe bolşe­vice. Stalin are — cum reese din­­tr’un ziar suedez — intenţia de a rezolva, fără colaborarea an­glo-americană, toate problemele europene din sfera de interese bolşevice. In acest scop, el se fo­loseşte de actuala lui poziţie pu­ternică faţă de aliaţii săi. Din aceste motive, Stalin a înjosit mai întâi guvernul emigrat polo­nez, nerecunoscându-i nici o com­petenţă, întrucât guvernul emi­grat polonez se asigură în­tot­deauna, înainte de a face un pas, de aprobarea expresă a anglo­­americanilor, atitudinea lui Sta­lin a bruscat şi pe aceştia. De asemenea, Stalin a respins orice intervenţie anglo-americană în favoarea Poloniei, tot aşa cum pe vremuri a respins o interven­ţie în favoarea Finlandei. Prin inventarea svonului des­pre tratative de pace separată intre Anglia şi Germania, Stalin a forţat pe aliatul său să des­mintă în public astfel de intenţii şi să recunoască deci în mod ex­pres obligaţiile de aliat, asumate la Teheran. Aceste obligaţii de aliat conţin — după părerile ger­mane — nu numai o desintere­­sare în ceea ce priveşte sfera de interese sovietice, ci limitele ei spre vest se pare că au fost în­tinse intr’un mod exagerat. Dea­semenea, obligaţiile de aliat mai prevăd o invazie apropiată cu orice preţ, indiferent care va fi acest preţ. La Berlin se subliniază că ul­timele lupte aeriene au dovedit că nu poate fi vorba de o domi­nare anglo-americană a aerului pe continentul european, că deci deocamdată nu există condiţia unei invazii fără pierderi mari. Prin publicarea ştirei despre pretinse tratative anglo-germane de pace separată, Stalin vrea să exercite o presiune şi mai mare asupra anglo-americanilor şi să le amintească obligaţiile asumate pentru întreprinderea unei in­vazii. In aceste împrejurări , se subliniază la Berlin — anglo-a­­mericani nu sunt în stare să rea­lizeze garanţiile luate faţă de anumite state, deoarece Moscova exercită o presiune din ce în ce mai puternică asupra lor. Azi, chiar Londra şi Washingto­­nul — cum se subliniază la mi­nisterul de externe german — cred de asemenea că o expansiune bolşevică nu va putea fi oprită în cazul victoriei aliaţilor. In această situaţie interesantă, tema invaziei intră din ce în ce mai mult pe primul plan al dis­cuţiilor din Anglia, cum reese dintr’o serie de ştiri recente. La Berlin se crede, că aceste ştiri nu mai pot fi încadrate în războiul nervilor, deoarece engle­zii au început să se convingă că nu pot produce nici o impresie în Germania ameninţând cu in­vazia. Din contră, la Berlin se crede că această febră a invaziei, răs­pândită prin radio şi prin presa britanică urmăreşte scopul de a spulbera temerile ivite chiar în Anglia asupra şanselor unei in­vazii. Aflăm în fiecare zi lucruri in­teresante printre cari nu numai polemici de politică mondială, dar şi chestiuni privind situaţia legăturilor dintre aliaţi. Una diin cauzele acestei stări,­de lucruri atât de interesante — şi poate nu ultima — ar putea fi şi des­făşurarea neaşteptată a situaţiei pe frontul de Est. Se ştie că aliaţii credeau într’o apropiată prăbuşire a sectorului de sud al frontului de Est. Un bilanţ intermediar, dat de cercurile militare germane bi­ne informate constată că pri­mul val al ofensivei sovietice poate fi considerat ca eșuat. Interesantă este deasemeni constatarea că valul ofensivei sovietice nu s’a prăbușit din cau­za epuizării, cum dovedesc ata­curile sovietice continue, ci din cauza contramăsurilor germane. In orice caz, bolşevicii n’au mai putut obţine nici un progres şi din acest motiv s’au văzut ne­se deschidă un nou sector de luptă pe aripa de Nord a frontului de Est, dar în condi­­ţiuni extrem de nefavorabile pentru ei. De altfel, marea ofen­sivă sovietică nu mai prezintă azi nici un centru de gravitate şi se secătueşte încet. Acest scurt bilanţ intermediar nu urmăreşte să producă impresia că la Berlin se crede în terminarea sforţări­lor sovietice de a străpunge frontul german. Din contră, la Berlin se contează, pe nouă lupte grele, dar există ferma convin­gere că aceste lupte se vor des- I fășura sub controlul comanda-­­ mentului german. Lupta împotriva bombardierelor inamice pe coasta Atlanticului. (PK, Serie) întorsătură senzaţională intr’un proces împotriva unor militari maghiari Budapesta. 18 (Rador). — O ştire a Biroului International de Informa­ţiuni, retransmisă de a­­genţia DNB, anunţă : In Ianuarie 1942 au fost omoriţi numeroşi civili la Novi Sad, în re­giunea Bacska ,ocupată de trupele ungare. In urma celor întâmplate­­Co­mandantul militar ungar, mareşa­lul Ferenc Fekethalmy-Czeydner, împreună cu mai mulţi alţi ofiţeri, au fost daţi în judecată sub în­vinuirea de a fi depăşit atribuţiile lor militare . In cursul procesului, care a în­ceput la Budapesta pe la jumăta­tea lunii Decembrie, s’a produs o întorsătură senzaţională. Principelui acuzat, mareşalul Vi­téz Ferenc Fekethelmy-Czeydner, precum şi doi ofiţeri din honvezi şi un ofiţer de jandarmi, au fugit in­ 1­inie de pronunţarea verdictului. Tntr’o comunicare ungară semi­­oficioală, se arată că este un "caz unic in istoria honvezilor ungari si că principalii acuzaţi ■’*" sus­tras prin fugă din faţa judecăţii, deşi aveau posibilitatea unei depli­nei apărări şi justificări. Se soco­teşte a fi o circumstanţă agra­vantă faptul că ei au abuzat de lăsarea lor in libertate in cursul desbaterilor. De aceea ,fugarii trebuiesc con­siderați ca dezertori. împotriva fugarilor au fost lan­sate mandate de arestare. N­r. 20 Vineri 21 Ianuarie 1944 8 Pagini DIRECTOR $1 ADMINISTRATOR DELEGAT STELIAN POPESC­U NEAMURILE PĂMÂNTULUIPROBLEMELE ECONOMICE DE PACE Deşi sfârşitul războiului nu se­­ simte prea aproape, totuşi în cer­curile economiştilor şi în presa din toate ţările stărite preocupa­rea de cum se va face revenirea la viaţa economică normală, prin trecerea de la economia de război la cea de pace. Se va face aceas­tă trecere în chip automat, pără­­sindu-se deodată, chiar de a doua zi după încheierea păcii, toate aşezămintele, legislaţiile, normele excepţionale pe care se va fi sprijinit ordinea economică creeată pentru necesităţile şi în condiţiunile speciale impuse de împrejurările de război, sau va fi nevoie de o perioadă de tran­ziţie, deci, cu perpetuarea în bună parte a economiei de răz­boi — recte, a economiei diri­jate — pentru înlesnirea procesu­lui de lichidare a situaţiilor creeate de război ? Oricât de vie şi de legitimă ar fi dorinţa omenirii, ca odată scă­pată din înviforarea războiului, să se lepede de toate aşezămintele şi creaţiunile acestuia şi mai ales de tot ce a zăgăzuit şi a încorsetat viaţa şi libertatea economică, lu­crul nu ar fi cu putinţă, iar dacă, prin absurd, un guvern ar în­cerca să dea urmare unei ase­menea fantezii, încercarea s’ar putea solda cu un adevărat de­zastru. Războiul a schimbat profund condiţiunile pieţii, condiţiunile de producţie, funcţionarea mijloace­lor de consumaţie, preţurile, piaţa schimburilor internaţionale, raporturile valutare, totul. Şi, după cum, pentru menţinerea or­­dinei economice în cadrul con­diţiunilor speciale ale războiului a necesitat o politică de control şi de dirijare economică prin or­ganele de stat, la fel pregătirea ordinei economice de pace va ne­cesita, în perioada de transiţie, o economie dirijată de pace. Să nu uităm că încetarea sau reducerea furniturilor militare va creea o situaţie grea industriei de război, până la transformarea ei în industrie de pace, odată cu a­­ceasta apărând la orizont şi fan­toma şomajului muncitoresc; că puterea de cumpărare a popu­laţiei, acumulată la maximum în timpul războiului, datorită com­primării transacţiunilor, se va manifesta explosiv din prima zi a regimului de pace, ceea ce va putea împinge uşor la anarhiza­­rea preţurilor a pieţii, iar pro­ducţia, lipsită de îndrumarea me­todică în raport cu necesităţile reale ale pieţii şi cu tendinţele desvoltării lor în viitor va putea deasemeni împinge la situaţii de supraproducţie în sectoare mi­nore şi la situaţii de subproducţie în sectoare esenţiale. De asemenea probleme şi pre­ocupări nu sunt scutite mai ales statele mari capitaliste cu puter­nică structură economică, îngri­jorarea ce se ridică din cercurile direct interesate ale acestor state ia uneori forme patetice, cum este cazul recent al studiului-memo­riu publicat de Biroul de statis­tică a muncii din Washington, care are caracterul unui semnal de alarmă. Admiţând că Statele­ Unite după război vor fi mai mari şi mai puternice, autorii menţio­natului studiu afirmă totuşi că viitorul se arată foarte tulbure, datorită ameninţării şomajului, care, dacă nu va fi preîntâmpinat prin măsuri luate din timp, va putea duce la zdruncinarea între­­gei economii americane. Biroul de statistică a muncii din Washing­,­ton prevede, că la 6 luni după terminarea războiului Statele­ Unite vor avea de înregistrat 12 milioane de şomeri, dacă nu se va interveni energic și la timp. In acest scop, Biroul a elaborat un întreg program cu privire la (Continuare in pag. 2-a) PERSONALITĂŢI DIN INDUSTRIA FRANCEZA A ŞAMPANIEI ARESTATE DE POLIŢIA GERMANĂ Paris, 18 (Rador).­­ O ştire a Biroului Internaţional de Informa­­ţiuni, retransmisă de coresponden­tul agenţiei „D. N. R.“ anunţă: Poliţia germană s-a văzut silită să intervină împotriva anumitor personalităţi din industria franceză a şampaniei. In Noembrie 1943, contele Robert de Vogue, directorul întreprinderii „Moet et Chandon“, a fost arestat pentru că întreţinea relaţii cu or­ganizaţii de rezistenţă. In semn de protest împotriva a­­cestei arestări, secretarul general al uniunii şampaniei, Leflont, a în­demnat pe funcţionari şi pe munci­torii fabricilor de şampanie din Reims şi Epernay să facă grevă. In diferite ocazii, s-au afişat a­­peluri aţâţând la grevă. In consecinţă, poliţia germană a luat măsuri speciale împotriva pro­prietarilor întreprinderilor în ches­tiune. Fabrica „Moet et Chandon“ din Epernay a fost pusă sub conducere germană. Şi fabrica „Pieper Heidsieck“ a fost pusă sub conducerea germană, sub învinuirea că a subvenţionat şi susţinut diverse grupuri teroriste. Tragicul sfârşit AL UNOR COPII Vichy, 18 (P­ador). — La Cler­­­­mont Ferrand, trei copii nesu­­praveghiaţi, jucându-se cu petrol în apropierea focului, au provo­cat un incendiu în care şi-au găsit moartea. Cei trei copii erau­­ in vârstă de 8 ani, 6 luni si 2 DUPĂ CUTREMURUL DIN ARGENTINA Buenos Aires, 18 (Rador). — Corespondentul agenţiei D. N. R­ transmite: Ziua de doliu naţional a reunit poporul argentinean în durerea resimţită, pentru catastrofalul cu­tremur de pământ pe care l a suferit înfloritoare® provincie San Juan. Cu acest prilej, toate localurile de petrecere au fost închise în întreaga ţară, iar postul de radio nu a difuzat decât muzică gravă şi informaţiuni. Intre timp, preşedintele Rami­rez a sosit la locul sinistrului cu un tren de salvare. După ce a vizitat străzile aco­perite de dărâmături, un servi­ciu divin a fost oficiat sufe cerul liber, pen­tru odihna sufletelor celor omorîţi. In cursul serii, preşedintele Ramirez va rosti un discurs la radio adresat întregii populaţii argentineene. Graţie ajutoarelor sosite rapid, compuse din trupe şi din munci­tori ce s’au oferit de bună voe să presteze servicii, s’a reuşit, să se facă faţă nevoilor celor mai urgente. Aprovizionarea cu alimente este asigurată. Aprovizionarea cu apă potabilă a populaţiei prezin­­tă încă dificultăţi. Din această cauză, au fost trimeşi la San Juan bacteriologi. Una din cele mai mari griji a autorităţilor este temperatura ce creşte mereu, dat fiind că un mare număr de cadavre nu au pu­tut fi încă scoase de sub dă­râmături. Darurile făcute populaţiei si­nistrate din San Juan au atins sume mari. In primele două zile, subscrip­ţiile au totalizat 5.000 000 de pe­sos provenind din partea persoa­nelor particulare. Eventual, se va deschide o subscripţie naţională pentru re­construirea oraşului. Banca Naţională a acordat un moratoriu pe termen­­lung pen­tru toate regiunile sinistrate. O BĂTĂLIE DE MARE AMPLOARE LA NORD DE LACUL ILMEN ȘI IN SECTORUL LENINGRAD Berlin, 18 (Rador). — Se dau următoarele amănunte asupra luptelor din sectorul nordic al frontului de răsărit: La nord de Nevel, activitatea de luptă a mai scăzut în cursul zilei de Luni. Câteva atacuri locale sovietice, date cu forţe de cel mult o companie, au fost oprite chiar în faţa liniilor principale de luptă germane. Pe frontul dela nord de lacul Ilmen, cum şi în sectorul Lenin­gradului şi Oranienbaum, s’a­­ semnalat în schimb Luni o bătă­­l­­ie de mare amploare. In toate­­ aceste sectoare, sovieticii au cău­tat să efectueze o străpungere operativă, fără să ţină seamă de pierderi, atacând mereu mai ales cu formaţiuni de infanterie moto­rizată. Luptele din aceste sec­­­toare au durat şi în cursul nopţii, căpătând o violenţă şi mai mare în cursul dimineţii de Marţi. După ştirile incomplete sosite până acum, au fost distruse la nord de lacul Ilmen 57 de tancuri, pe frontul de încercuire de la Le­ningrad 76 de tancuri şi în secto­rul Oranienbaum 15 tancuri, fără ca inamicul să fi înregistrat vreun succes, deoarece trupele germane au reuşit să anihileze toate încercările bolșevicilor de a face străpungeri. NOUI ATACURI SOVIETICE RESPINSE DE GERMANI LA NORD-EST DE KERCI Berlin, 18 (Rador). — Se dau următoarele amănunte asupra luptelor din sectorul sudic al frontului de răsărit: La capul de pod de la nord-est de Kerci, sovieticii au atacat din nou poziţiile germane, după o lungă pregătire de artilerie. To­tuşi, valurile de atac sovietice nu au putut străbate focul defensiv al armelor germane masate, ast­fel că cele mai multe din atacu­rile inamicului au fost oprite în faţa liniilor germane de apărare. In regiunea Nicopol, sovieticii nu au mai fost în stare să con­tinue ofensiva din ultimele zile, astfel că s’au mărginit doar la re­tragerea de mari formaţiuni de pe front şi la regruparea lor. In schimb, sovieticii au încer­cat să continue atacurile lor la nord de Kirovograd, atacând cu sprijin de artilerie şi cu avioane de asalt, aruncate în luptă în va­luri succesive. S-au dat lupte grele şi schimbătoare, în cursul cărora bolşevicii au reuşit de multe ori să intre în linile ger­mane, dar cu preţul unor mari pierderi. Prin contraatacuri hotă­­rîte, date de rezerve germane dinainte pregătite, s-a reuşit to­tuşi ca până seară să fie restabi­lit tot sistemul defensiv german. Toate grupurile sovietice pă­trunse au fost nimicite, împreună cu 20 de tancuri. La nord de Uman, grenadierii germani au continuat contra­atacurile lor, smulgând din mâi­nile sovieticilor mai multe loca­lităţi şi înălţimi puternic apărate. In cursul acestor operaţiuni au fost distruse părţi importante din trei divizii de infanterie şi un corp blindat. O brigadă blindată, care era dotată cu tancuri ameri­cane grele, a fost aproape com­plet nimicită. Dintre aceste tancuri americane, 26 au fost dis­truse sau incendiate. MIŞCĂRI DE VASE IN STRÂMTOAREA GIBRALTAR Madrid, 18 (Rador). — După cum anunţă corespondentul a­­genţiei D. N. R., mari mişcări­ de vase au avut loc în strâmtoarea Gibraltar în zilele de Duminică şi Luni. Un convoi escortat a părăsit Gibraltarul plecând spre Atlan­tic. După aceea, două convoaie în­cărcate au sosit la Gibraltar ve­nind din­­ Atlantic. Circa 10 mari petroliere au ple­cat din fortăreața engleză, cu escortă formată din distrugătoare engleze și americane. IN RASĂRUT Lupte de st­rada intr’un oras din rasant. (Ph. Wb.)

Next