Universul - Capitala, februarie 1944 (Anul 61, nr. 31-59)
1944-02-01 / nr. 31
Anul al 61 «tea 3 Pagini Fondator: LUiCI CAZZAVILLAN Proprietar: „UNIVERSUL“ S. A. înscris sub Nr. 160 Trib. Ilfov EXEMPLARUL *1 LEI pttth* to wmttM wahrt aprobării Dir. CM« F. Tv T. Nr. BMW/9S9 CELE DIN URMA $TIRI DIN LUMEA ÎNTREAGA, TELEGRAFICE SI TELEFONICE REDACTIA fl ADMINISTRATIA: BUCURESTI, STR. BREZOIANU No. 23*25 CENTRALA TELEFONICA A ZIARULUI: 3.30.15; SECRETARIATUL DE REDACTIE: 3.30.15 A. v DELA PAMANT PANA LA SOARE... Desigur, faptul că s’a izbutit să se măsoare exact distanţa dintre soare şi pământ şi că, după cheltueli de sume enorme şi după veacuri de străduinţi, s’a stabilit că dela soare până la pământ sunt 93.005.000 mile, nu va schimba cu nimic mersul războiului şi nici nu va influenţa asupra deriziunii finale a încăerării mondiale. Omenirea este atât de adâncită în întunerecul patimilor şi cruzimilor încât nu va surprinde pe nimeni că soarele e atât de departe de ea. Surpriza pe care o poate naşte însă ştirea pe care ne-a transmis-o ieri capitala Suediei prin intermediul agenţiei ,,Rador”, e că se mai găsesc totuşi oameni cari îşi uzează materia cenuşie şi cu alte probleme decât cele pământeşti, actuale şi că se mai găsesc personalităţi ştiinţifice cari îndrăznesc să mai creadă că pot servi omenirea şi altfel decât scormonind misterele naturii pentru a descoperi cel mai sigur mijloc pentru distrugerea ei. Şi totuşi, lăsând deoparte orice amară ironie, această surpriză trebue să ne bucure. Telegrama pe care am pubicat-o eri ne spune că savanţii astronomi s’au străduit, veacuri, ca să soluţioneze această problemă a distanţei dintre soare şi pământ. Nu este scopul acestui articol de a cerceta ce urmări folositoare omenirii va aduce cunoaşterea exactă — cu o eroare probabilă maximă de 9000 mile — a distanţei între pământul nostru şi soare. Dar nu ne putem abţine de a constata, — cu o satisfacţie legată de încrederea ce o păstrăm totuşi în puterea spiritului uman, — că uraganul distrugător care s’a abătut asupra pământului n’a întunecat toate minţile, n’a anihilat toate nobilele străduinţe ale spiritului uman şi n’a spulberat toate iluziile. Mai sunt oameni caricugetă, mai sunt suflete care ştiu să nu înalţe mai presus de mizeriile mari sau mici ale vremurilor apocaliptice de astăzi, mai sunt inimi susceptibile de emoţii izvorâte din iubirea de semeni, de adevăr şi de frumos. Zilele trecute, la internatul teologic, d. profesor Ion Petrovici, ministrul Educaţiei naţionale, a vorbit despre bunătatea sufletească, invitând pe viitorii preoţi să o descopere în adâncul sufletului credincioşilor şi păstoriţilor lor. Iată calea pe care ar putea ajunge omenirea spre limanul menirii ei care este înfrăţirea între oameni. Intr’o societate omenească înfrăţită, valorile şi străduinţele spirituale nu vor mai fi chinuite să zmulgă misterele iadului pentru a distruge viaţa pe pământ. Intr'o societate omenească în care bunătatea va fi înţeleasă şi împărtăşită de toţi tuturor, inteligenţa umană nu va mai fi ţintuită la stâlpul neputinţei şi nici pusă în lanţuri pentru a nu-şi lua zborul spre acele postulate nobile cari alcătuesc însăşi esenţa ei: adevăr, dreptate, frumos, progres. Să ne bucure deci că chiar în aceste vremuri, în care flăcările distrugerii au cuprins tot pământul şi ura a eşit din umbră pentru ca la lumina acestor flăcări să se strecoare în sufletele oamenilor, să ne bucure că în colţuri, relativ mai liniştite, se mai găsesc reprezentanţi ai spiritualităţii cari au şi alte preocupări decât cele ale durerii, ale distrugerii, ale morţii. Dacă precizarea distanţei de la soare până la pământ nu va aduce, după cum am spus la începutul acestui articol, nicio modificare cursului războiului, poate că totuşi exemplul dat de aceşti câţiva savanţi va îndemna şi pe alte valori spirituale ale omenirii să descopere mai curând mijlocul de a apropia cât mai multacest pământ întunecat şi însângerat de soarele luminos şi binefăcător al înfrăţirii şi bunătăţii umane. Rezultatul îmbucurător al unui însufleţit apel al M. S. Reginei Mame Elena 'Apelul adresat de Maiestatea Sa Regina Mamă , Elena, pentru colectarea de ochelari şi lentile destinate ofiţerilor şi ostaşilor a fost urmat cu o largă înţelegere şi însufleţire de către toţi românii, strângându-se un mare număr de obiecte. Donatorii, şi publicul pot vedea o parte din acest material, aşa cum a fost prelucrat, în sala de expoziţii a ministerului propagandei naţionale, cu începere de Marţi 1 Februarie a. c., zilnic între orele 9—13 şi 15—18. POLITICA ANGLO-NORDAMERICANĂ FAŢĂ DE SPANIA Geneva, 30 (Rador). — Serviciul britanic de informaţii semnalează că suspendarea exportului de produse petrolifere pentru Spania a fost decisă de Statele Unite in calitate de ţară producătoare de asemenea produse, dar că în realitate ea se datoreşte unei iniţiative britanice. Prin această măsură s'ar sublinia, aşa scoate în relief ştirea, până la ce punct Londra şi Washingtonul sunt de acord înceea ce priveşte politica lor faţă de Spania. DISCURSUL FUEHRERULUI LA A 11-a ANIVERSARE DELA LUAREA PUTERII Berlin, 30 (Rador).— Dela marele cartier general al Fuehrerului se comunică: Cu ocazia celei de a 11-a aniversări dela luarea puterii, Fuehrerul a adresat poporului german, dela cartierul său general, următorul discurs: In acest al cincilea an al celui mai vast războiu, nimeni nu poate să ignoreze cauzele şi prin aceasta sensul şi scopul acestei lupte mondiale. Intr’adevăr, a trecut de mult timpul cănd se mai putea crede că în acest războiu era vorba de unul dintre aceie conflicte deslănţuite continuu în Europa de Anglia pentru a face Continentul neputincios şi pentru a menţine echilibrul forţelor în favoarea Imperiului britanic. Acei care din 1936 aţâţau în mod sistematic la Londra la războiu au ajuns azi să fie victimele propriei lor acţiuni. Spiritele de care şi de data aceasta ei aveau intenţia să se servească după vechiul obiceiu britanic, au ajuns stăpânii lor. Oricare ar fi sfârşitul acestei lupte, Anglia a sfârşit in mod definitiv să joace vreun rol pe Continent. Acum nu mai este chestiunea de a se şti dacă in războiul actual vechiul echilibru se menţine sau dacă va fi din nou restabilit, ci întrebarea care se pune este cine va avea, după terminarea acestui războiu, egemonia in Europa. Familia europeană va fi reprezentată sau de statul cel mai puternic, sau de colosul bolşevic. Primul caz nu este posibil decât dacă Germania câştigă acest războiu, pe care ea îl poartă nu numai pentru ea însăşi, ci pentru întreaga Europă. In cel de al doilea caz, Rusia sovietică ar fi invingătoarea, GERMANIA SAU UNIUNEA SOVIETICĂ... Observaţiile făcute de unele ziare engleze, anume că, după o eventuală înfrângere a Germaniei, Rusia nu ar mai avea niciun motiv să înainteze in Europa şi s’ar mulţumi deci să educe, adică să extermine poporul german, nu sunt altceva decât produsul spiritului evreiesc adresat celor nebuni din Europa, după cum la fel sunt susţinerile altora, anume că înainte de terminarea acestui război Anglia se gândeşte să organizeze imediat un nou războiu împotriva Rusiei sovietice. In adevăr, in primul rând, învingătorul din această conflagraţie dintre popoare nu va admite ca obiectivele sale să-i fie dictate de ziariştii englezi, iar în al doilea rând, in cazul unei victorii a bolşevismului, tristele rămăşiţe din Europa nu vor fi deloc în măsură să poată duce lupta, sub conducerea englezilor, împotriva colosului european-asiatic al U. R. S. S„ dominând Europa, şi aceasta cu atât mai mult cu cât şansele militare ale unei asemenea lupte nu pot fi luate în considerare decât de un cap lipsit de judecată. In afară de aceasta, fiecare european ştie că într’un asemenea caz cele câteva mici state din vestul Europei nu ar mai avea decât o existenţă trecătoare, având numai onoarea de a fi sacrificate, după cum sunt acum canadienii, australinii, neozelandezii, sud-africanii şi alţii, pentru a menţine dominaţia britanică şi pentru a contribui la bunăstarea englezilor. Astfel, un singur lucru este sigur : în această luptă nu va putea să fie decât un singur învingător, care va fi sau Germania, sau Uniunea sovietică. O victorie a Germaniei va însemna salvarea Europei, iar o victorie a Rusiei sovietice va fi distrugerea Europei. Acest lucru este atât de evident încât orice englez, care nu este complet abrutizat, trebue să-l înţeleagă prea bine. Cu toate acestea se continuă să se vorbească acolo, cu o ipocrizie specific britanică, lăsându-se să se subînţeleagă că alţii ar putea, să fie învingătorii, aceasta datorindu-se faptului că agitatorii la războiu de la Londra nu mai văr nicio posibilitate să se descurce din vechile lor intrigi şi că orice cale de revenire a fost închisă chiar din punctul de vedere al politicei interne de către instigatorii evrei din culise. Pentru acest motiv nici nu se mai pune problema, pentru Anglia şi Statele Unite, dacă după acest războiu ele vor avea voinţa sau posibilitatea de a combate bolşevismul. Ceva mai mult, pentru ei este vorba de a se şti dacă sunt în măsură să se apere pe propriul lor teritoriu împotriva bolşevismului. IN CAZUL UNEI ÎNFRÂNGERI GERMANE Ceea ce Europa se poate aştepta de fapt de pe urma făgăduelilor britanice reiese în modul cel mai isbitor din atitudinea anglo-americanilor faţă de soarta Poloniei şi Finlandei, a ţărilor baltice şi a întreg sud-estului Europei. Prin făgădueli neţinute ulterior Polonia (Continuare la Ultima Oră) BĂTĂLIE ASPRA SI GIGANTICA PENTRU ARIPILE EXTREME ALE FRONTULUI DE EST Berlin 30, (Rador). — Asupra situaţiei de pe frontul de est, se anunţă că în marea bătălie de iarnă de acolo, în ultimele zi’le s’au conturat din ce în ce mai mult două centre de luptă. Pe aripa de nord, presiunea principală a ofensivei sovietice se exercitează asupra sectorului frontului, care începe la nord de lacul Ihnen şi merge până la golful finlandei, la vest de Oranienbaum. Prin luptele, care sunt în toi de două săptămâni şi care sunt alimentate de sovietici prin continui formaţiuni de trăgători şi de care blindate recompletate, sovieticii ţintesc să înainteze în spaţiul baltic. Al doilea centru de gravitate al ofensivei de iarnă sovietice s’a constituit in mod foarte limpede acum intre sectorul Kirovograd şi Cerkassi. Şi aci, sovieticii se forţează cu un mare număr de divizii de infanterie şi de blindate să străpungă aripa de sud a frontului de est german. In aceste condiţiuni, grelele lupte de pe celelalte sectoare ale frontului central, cu toată violenţa lor, nu au decât o importanţă locală, şi aceasta cu atât mai mult cu cât datorită condiţiunilor atmosferice anormale, presiunea exercitată în mlaştinile şi pădurile dintre Pripet şi Berezina şi cari, acum câteva săptămâni, încă apăreau ca periculoase, nu mai au in momentul de faţă importanţă operativă. Bătălia ofensivă din est ia din ce în ce mai mult caracterul net al unei bătălii aspre și gigantice pentru aripile extreme. IN SECTORUL SUDIC Berlin, 30 (Rador). — Asupra luptelor din sectorul de sud al frontului de est, se dau următoarele amănunte: In Crimeea, unde nu s'au dat decât lupte locale, mai multe atacuri sovietice au fost oprite in faţa liniilor germane. Lupte excesiv de violente s’au dat in regiunea Kirovograd şi la sud-vest de Cerkassi. La nordest de Kirovograd. Sovietele au aruncat in luptă trei divizii de infanterie şi o brigadă blindată pentru a năpădi şi a disloca liniile germane, printr’un atac în massă, împotriva carelor sovietice, care veneau spre liniile germane, a fost opusă o formaţiune blindată a trupelor SS, ale căror mult temute tancuri „Tigre” au distrus 22 din cele 25 de care sovietce angajate în acest atac. In acelaş timp, tirul rapid al tuturor armelor formaţiuni grele blindate a provocat goluri mari în rândurile formaţiunilor de trăgători sovietici, astfel că elementele blindate germane, cooperând în mod perfect cu grenadierii, au reuşit să menţină câmpul de bătălie pe toată întinderea lui. Centrul de gravitate propriu zis al ofensivei sovietice pe aripa de sud se află în regiunea dela sud-vest de Cerkassi. Aci, comandamentul sovietic grupase, într’un sector de luptă din cele mai mici, nu mai puţin de 17 divizii de puşcaşi şi patru corpuri motorizate, în scopul de a disloca şi străpunge sistemul defensiv german pe o lărgime şi o adâncime considerabile, printr’una din cele mai puternice concentrări de arme grele ofensive. In urma unor lupte de o violenţă excepţională şi care s’au prelungit până la căderea nopţii,, năvala masselor sovietice a reuşit, după zeci de încercări pe cât de zadarnice pe atât de grele în pierderi, să ralizeze câteva spărturi locale. Insă, toate încercările inamicului, ca din aceste breşe să facă mişcări de înconjurare mai importante, s’au sdrobit in faţa rezistenţei formaţiunilor de grenadieri şi de care germane, care au distrus un total de 37 care blindate inamice. In acelaş timp, sovieticii grupaseră în sectorul de la sud de Pogrebisce, importante forţe, care aveau ca misiune degajarea grupurilor de luptă sovietice, încercuite în această regiune, de către formaţiunile blindate germane. Prin grele lupte defensive, toate aceste tentative au fost dejucate. Formaţiunile sovietice încercuite reuşiseră, e adevărat, în noaptea spre 29 Ianuarie, să rupă într’un punct cercul care le înconjura şi care încă nu era închegat cu destulă eficacitate, reuşind astfel să câştige teren spre est. Totuşi, grupurile blindate ale armatei de uscat şi ale trupelor de SS au reuşit în urmă să ajungă pe sovietici, trecând prin ochiurile dispozitivului german, să-i atace şi să-i nimicească. In momentul comunicării acestor amănunte, numai sialte resturi mai rezistă intr’o pădure, unde vederea este stingherită, pădure care este foarte mlăştinoasă. Şi aceste trupe însă nu vor scăpa de nimicire. Din numărul de 44 de oare, care au luat parte la acest atac inamic, 35 au rămas pe teren, imobilizate. Sfinţirea troiţei ridicată In Piaţa Naţiuirii Luptă navală anglo-germană in canalul Mânecii Berlin, 30 (Rador). — O ştire a Biroului internaţional de informaţii, transmisă de, agenţia „D N. B.” anunţă: Forte de protecţie ale marinei au obligat să primească lupta, in cursul nopţii trecute, către ora 21, mai multe vedete rapide britanice, care gratie timpului ce s’a ameliorat au încercat să se apropie din nou de coastă in faţa porturilor Boulogne şi Calais. Unităţile germane au lovit, în mai multe rânduri, vasele inamice. O vedetă, pe bordul căreia s’au produs explozii, a fost incendiată in apropiere de Calais. Ea poate fi socotită ca pierdută. Unităţile germane au fost lovite de câteva spărturi de obuze, însă aceasta nu le-a împiedicat să-şi continue misiunea. După cum s-a anunţat anterior, baterii germane cu tragere lungă au bombardat, cam in acelaş timp, coasta engleză, îndreptându-și focul asupra bateriilor engleze cu tragere lungă din apropiere de St. Margareth. Câteva salve bine ţintite au lovit poziții de baterii engleze. „Mişcarea pentru eliberarea Italiei“ a hotărât abdicarea regelui Victor Emanoil Genieva, 30 (Rador). — Serviciul britanic de informaţii transmite următoarea hotărîre luată de „mişcarea pentru eliberarea Italiei”, cu privire la abdicarea Regelui Victor Emanuel: Congresul este de părere că refacerea morală şi materială a Italiei depinde de abdicarea imediată a Regelui Italiei care este răspunzător de evenimentele tragice, care au lovit Italia. Congresul este convins de nevoia de a se forma un guvern care să aibă toate puterile şi să fie susceptibil să lucreze şi în împrejurări excepţionale. Toate partidele reprezentate lae Congres trebue să ia parte la guvern. Misiunea unui asemenea guvern trebue să consiste în intensificarea sforţării de războiu, în rezolvarea problemelor celor mai urgente şi în garantarea faptului că la sfârşitul ostilităţilor se va convoca o Adunare Constituantă. Totdeodată trebue să creeze o putere executivă permanentă din care să facă parte reprezentanţi ai partidelor, ai comitetului de eliberare naţională, ai comisiei centrale şi alte personalităţi politice. Decizia termină astfel: Aceasta este condiția pentru a se putea întruni factorii necesari spre a se putea ajunge la ţelul definitiv. Uf. 31 Mărfi 1 Februarie 1944 $ Pagini Camarazi români şi germani în jurul avioanelor de asalt (S. M. P.) Evoluţie sau revoluţie Orice cultură, pe orice tărâm s'ar desvolta ea — fie ca agricultură, apicultură, viticultură, sericicultură, pomicultură, etc. — este rezultatul unei evoluţii. Cu cât această evoluţie este mai îndelungată, cu atâta şi cultura este mai solidă şi mai durabilă. Cultura însă ce se desvoltă pe teren spiritual este mai mult produsul unei revoluţii decât al unei evoluţii. Ba am putea chiar spune că, în domeniul spiritualităţii, nici nu există propriu zis o evoluţie. Căci vieaţa noastră spirituală, vieaţa noastră de oameni „civilizaţi", neavănd o vechime mai mare, decât de câteva mii de ani — să spunem şapte-opt mii de ani — această durată de timp, faţă de sute şi poate chiar milioane de ani, de când fiinţa omenească există pe pământ, este, desigur, prea redusă, pentru ca o evoluţie să fi avut răgazul să se înfăptuiască temeinic. Şi ne aducem aminte de anul cel mare — annus magicus sau mundanus — al lui Cicero. Ţinând seamă de lungimea acestui an (de 25800 ani solari, timp în care cele şapte constelaţii rătăcitoare de pe cer revin în poziţia din care au pornit), marele orator roman a putut să spună, la un moment dat, că el este nu numai contemporan cu Homer, dar că trăesc chiar în aceeaşi lună. Numai astfel ne putem explica de ce omul, aşa numit civilizat de astăzi, după o existenţă evolutivă din paleolitic şi până în prezent, îşi dă uneori pe faţă instinctele cele mai primitive, instincte câteodată mai sălbatice decât ale fiarelor şi între cruzimile unor oameni zişi culţi şi între cruzimile celor mai sălbatice animale, nu este nici o deosebire. Această primitivitate a omului zis cult, primitivitate ce poate servi drept dovadă tocmai a lipsei de evoluţie a spiritualităţii, iese la iveală mai ales în educaţia copiilor. Aceştia din cea mai fragedă a lor pruncie, îşi manifestă câteodată faţă de semenii lor şi faţă de fiinţele inferioare, ca bunăoară faţă de animale, instinctele lor primitive cu atâta cârnoşie şi ferocitate că pun pe gânduri pe educatorul lor. De aceea, unii pedagogi au şi ajuns la convingerea că educaţia nu poate să schimbe instinctele şi caracterul omului, ci cel mult să le modeleze. Ba unii chiar cred că asupra unor indivizi ■ educaţia este cu totul neputincioasă iar, dacă sălbăticia înăscută în om şi primitivitatea sa animalică sunt până la un punct oarecare explicabile în timp de războiu, când se deslănţueşte la maximum instinctul de apărare sau agresiune, ele însă sunt cu totul de neînţeles în celălalt timp al vieţii sale. Şi chiar războiul, în timpul căruia de obiceiu ies la iveală atătea virtuţi, ca rezultat al unor de G. POPA-LISSEANU jertfe consimţite pentru o ideie mai înaltă, este tocmai un semn al lipsei de evoluţie a spiritului omului. De aceea, în zilele noastre, dar mai ales în antichitatea clasică, orice războiu trebuia să-şi aibă justificarea sa, trebuia să fie motivat de o cauză dreaptă. Căci zeii, ziceau cei vechi, nu pot fi apărători şi sprijinitori decât ai unor cauze drepte. De altfel, şi astăzi răspunderea războiului se aruncă întotdeauna în sarcina adversarului, fiind acest războiu, în conştiinţa celor ce iau parte la el, ca un semn al animalităţii omeneşti. (Continuare in pag. 2-a) ANIVERSAREA VENIRII LA PUTERE A PARTIDULUI NATIONAL-SOCIALIST GERMAN S-au împlinit dri 11 ani de la venirea la putere a partidului naţional-socialist german, sub conducerea Fuehrerului Adolf Hitler. Mişcarea naţional - socialistă, care a luat naştere în Germania după războiul mondial, a trecut prin grele clipe de sbucium până să-şi poată realiza idealul de a veni la conducerea Marelui Reich German. Popularitatea partidului naţional-socialist a mers crescând, acest partid reuşind, în cele din urmă, să obţină la alegerile din 31 iunie 1932, impunătoarea cifră de 230 de mandate in Reichstagul german. Ca să evite venirea lui Adolf Hitler la putere, celelalte partide au făcut front comun la alegerile preşedinţiale, susţinând la aceste alegeri candidatura mareşalului Hindenburg, care a şi fost ales, însă nu cu o prea mare majoritate şi numai graţie popularităţii sale obţinută în timpul războiului, prin măreţele sale fapte de arme. In alegerile următoare pentru Reichstag de la 6 Noembrie 1932, naţional socialiştii au pierdut 34 de mandate, nereuşind să trimeată în Reichstag decât 196 de deputaţi. Totuşi la alegerile din ianuarie 1933, ei obţin un număr mult mai mare de mandate, iar preşedintele Hindenburg se hotărăşte să cheme la 30 Ianuarie 1933 pe Fuehrerul Adolf Hitler la conducerea Reichului. De atunci, partidul naţionalsocialist a condus fără întrerupere destinele Reichului German, reorganizând structura internă a acestuia şi punând baze cu totul noui politicii sale externe. Primul act de seamă în această din urmă direcţie a fost retragerea Germaniei din Liga Naţiunilor. In 1935, Germania a redobândit Saarul, iar în luna Martie a aceluiaş an, s’a introdus serviciul militar obligator. A urmat intrarea armatei germane în zona renană demilitarizată, alipirea Austriei şi toate celelalte mari acţiuni ale partidului naţional-socialist. Acţiunea acestui partid a culminat fără îndoială prin cruciada împotriva bolşevismului, în care este secondat de aliaţii săi. Toate aceste izbânzi au fost cu putinţă numai graţie conducerii superioare a Fuehrerului şi ataşamentului nelimitat al poporului german faţă de conducătorul său. IN CAZ CAND TURCIA AR INTRA IN RĂZBOI... Istanbul, '30 (Rador).— Corespondentul agenţiei „D. N. B.“ transmite: Ziarul „Tasviri Efkiar" scrie că guvernul turc va face un mare serviciu poporului turc dacă rămâne credincios politicei sale de pace. Turcia a pierdut trei părţi din teritoriile sale, precum şi un milion de morţi, în cursul războiului 1914—1918. Nici un turc nu va putea accepta astăzi ca o singură piatră măcar din Istanbul să fie sacrificată, pentru ca alte puteri să profite. Pe de altă parte, în caz când Turcia ar intra în război, Istanbulul ar fi distrus în câteva ore, după cum a declarat, pe vremuri, un gazetar american. COASTELE MEDITERANEI Prizonieri negri lucrează la un depozit de materiale de pe coasta Mediteranei (Ph. Wb.)