Universul - Capitala, aprilie 1944 (Anul 61, nr. 91-117)
1944-04-01 / nr. 91
Anul al 61-lea 10 Pagini Fondator: LUIGI CAZZAVILLAN Proprietar: „UNIVERSUL*« S. A, înscris sub Nr. 160 Trib. Ilfov EXEMPLARUL 7 LEI Taxa poştală plătită in numerar conform aprobării Dir. G îe P. T. T. Nr. 24.464/939. CELE DIN URMA STIRI DIN LUMEA ÎNTREAGA, TELEGRAFICE ŞI TELEFONICE REDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA, BUCUREŞTI, STR. BREZOIANU No. 23-25 CENTRALA TELEFONICA A ZIARULUI: 3.30.10. SECRETARIATUL DE REDACȚIE: 3.30.IS Mr. 91 Sâmbătă 1 Aprilie 1944 10 Pagini DIRECTOR șl ADMINISTRATOR DELEGAT STELIAN POPESCU LINIA DE CONDUITĂ Linia de conduită ce trebue păstrată de unanimitatea suflării româneşti ne este trasă de seriozitatea împrejurărilor, de primejdiile ce ne ameninţă pe toţi deopotrivă şi de imperioasa datorie de a le face faţă. In primul rând, realitatea trebue privită şi văzută, aşa cum se înfăţişează. O parte a populaţiei ţării a luat drumul dureros al pribegiei, părăsindu-şi căminurile, părăsindu-şi avutul şi mulţumindu-se să-şi salveze viaţa. Să nu se uite că aceşti refugiaţi vin din o parte a ţării care, în trecutul război mondial, a servit drept loc de refugiu pentru românii din alte provincii româneşti. Vin din Moldova, a cărei populaţie confirmase prin purtarea ei faţă de refugiaţi nobila însuşire de ospitalitate românească. Acum e rândul să li se arate fraţilor moldoveni, porniţi pe drumul amarei pribegii, aceeaşi grije, aceeaşi simpatie şi aceeaşi bună primire, ce au arătat ei în anii 1916—1918 românilor cari cântaseră la dânşii adăpost şi mângâiere. Este o datorie de care nu poate fi scutit nimeni. Nici noi, cetăţenii particulari, şi nici autorităţile statului. Aceste autorităţi trebue să vegheze şi să procedeze în aşa fel, încât evacuarea, transportarea şi adăpostirea refugiaţilor să se facă în ordine, la timp şi, în măsura în care o permit împrejurările, în condiţiuni cât mai bune cu putinţă şi cu toată nepărtinirea. Lămurim acest din urmă punct, spunând că mijloacele de transport, atâtea câte sunt, trebue să fie puse în mod just şi nepărtinitor la dispoziţia celor evacuaţi sau cari urmează să fie evacuaţi. Să fie utilizate aceste mijloace după urgenţa nevoilor de întâmpinat, după iminenţa primejdiei de care este ameninţată populaţia. Păstrându-şi sângele rece, autorităţile publice, în sarcina cărora cad aceste obligaţiuni, nu trebue să fie călăuzite de altfel de consideraţiuni decât de sentimentul datoriei ce au de a veni în ajutorul populaţiei care, mai mult decât oricând, are nevoie de acest ajutor. Acelaş sentiment al datoriei trebue să ne călăuzească şi pe noi, cetăţenii, în linia de comnduită ce ne este impusă de situaţie. Prima datorie dictată de situaţie este să uităm tot ce ne-ar putea despărţi şi să nu ne amintim decât de ceea ce ne uneşte, de ceea ce trebue să ne unească. Să ne amintim că aparţinem aceleeaşi unităţi, că suntem un corp naţional cât mai unitar, care nu se poate menţine decât păstrându-şi această unitate prin cea mai strânsă solidaritate naţională şi socială. Primejdiile, care trebuesc privite în faţă şi cu tot calmul posibil, sunt egal de ameninţătoare pentru toate categoriile noastre sociale. Ameninţă deopotrivă pe locuitorii oraşelor şi pe locuitorii satelor, pe cei din pătura burgheză, ca şi pe cei din pătura muncitorească. In joc este doar totalitatea neamului, fără deosebire de clasă şi condiţie socială, precum este în joc soarta pământului, care e al nostru al tuturora şi ne hrăneşte pe toţi. Adevărul cuprins în vechia şi cunoscuta fabulă a lui Meneniu Agripa cu membrele corpului şi stomacul este şi astăzi tot atât de valabilă, ca şi acum două mii şi câteva sute de ani când a fost povestită. De aceea, afirmarea prin linia noastră de conduită a unităţii şi solidarităţii naţionale constitue imperativul momentului de faţă, fiind în acelaş timp o condiţie sine qua non pentru a preîntâmpina primejdiile pe care le simţim cu toţii. Trebue să pătrundă în fiecare din noi convingerea că o nenorocire, ce ar fi să se abată asupra ţării şi neamului, ne-ar lovi pe toţi fără cruţare, urmările ei fiind pentru toţi deopotrivă de fatale. îndemnul poetului, rostit în alte împrejurări : „Uniţi-vă în cuget, uniţi-vă în simţiri!“ se aplică situaţiei de astăzi cu toată puterea şi greutatea. Cât mai uniţi, cât mai solidari şi — totodată — cât mai atenţi, mai vigilenţi şi mai corecţi în îndeplinirea datoriei ce incumbă fiecăruia. Atenţie, vigilenţă şi o corectitudine desăvârşită din partea autorităţilor publice şi a organelor lor. Unire, solidaritate şi o cât mai strictă decenţă în fapte şi gesturi din partea tuturor cetăţenilor. Aceasta e linia de conduită de la care nu este permisă nici o abatere. ORAŞUL APRILIA Aspectul oraşului Aprilia distrus de bombardament (Ph. Ho.) RAŢIONALIZAREA CONSUMULUI DE FĂINĂ IN CUPRINSUL ŢĂRII D. general Ion Arbore, ministru subsecretar de stat al aprovizionării armatei şi populaţiei civile, a semnat următoarea decizie: ART.l. — Toate morile cu regim comercial sunt obligate să extragă : a) din grâul de 75 kg. greutate hectolitrică: 60% făină populară, 227% făină albă, 172% tărâţe. b) din secara de 68 kg. greutate hectolitrică: 72% făină integrală şi restul tărâţe. Pentru fiecare kg. în plus la greutate hectolitrică se va extrage 1% făină de grâu sau de secară în plus, modificându-se corespunzător şi procentul de tărâţe, plusul de extracţie la făina de grâu va fi format ii făină neagră şi făină albă în proporţia prevăzută la alin. a din prezentul art. Grâul care are o greutate hectolitrică sub 75 kg. se va macină numai în amestec cu grâul de o greutate hectolitrică superioară, astfel ca amestecul să aibă o greutate medie de cel puţin 75 kg. la hectolitru. Extracţia de făină se va calcula la cantitatea de grâu sau secară intrată la măciniş după eliminarea corpurilor străine. Făina de grâu sau secara rezultată din măciniş nu va conţine mai multă apă decât grâul sau secara din care au fost obţinute. Măcinarea de orz, mei şi fasole de către morile cu regim comercial, se va face numai cu aprobarea Subsecretariatului de stat al aprovizionării armatei şi populaţiei civile. Procentul de extracţie de făină pentru morile cu regim ţărănesc rămâne acela stabilit prin decizia ministerială nr. 1314 publicată în Monitorul Oficial nr. 179 din 3 August 1943, ART. 2. — Din extracţia de făină albă de grâu prevăzută la art. 1 de mai sus morile cu regim comercial vor putea fabrica cel mult 2% griş. ART. 3. — Pe tot cuprinsul ţării brutarii vor fabrica 2 feluri de pâine din făină de grâu: — pâine neagră din făină populară de grâu, — pâine albă, din făină albă de grâu. La fabricarea pâinei negre se va putea întrebuinţa cel mult 20% făină de secară sau cartofia fabricarea pâinei a.'ce se va putea întrebuinţa cel mult 20% făină de cartofi. Amestecul de făină de secară sau de cartofi nu dă dreptul la nici un spor de preţ. Greutatea pâinii negre va fi de 600 gr., pentru fabricarea (Continuare in pag. 2 a) ,’90 COMANDAMENTUL DE CĂPETENIE AL ARMATEI COMUNICAT ASUPRA OPERAŢIUNILOR DIN ZIUA DE 30 MARTIE 1944 După lupte grele între trupele germane şi sovietice oraşul Cernăuţi a fost evacuat. Trupele române sunt în luptă cu elementele înaintate sovietice cari au reulşit în câteva puncte să treacă la Vest de Prutul superior. Contraatacuri pline de avânt date de trupele noastre au înregistrat succese locale. In partea de mijloc a Basarabiei trupe române şi germane duc lupte cu caracter alternativ. In sectoarele ocupate de trupe române în Crimeea şi pe litoralul Mării Negre nimic important de semnalat LUPTELE DIN SECTORUL DE SUD AL FRONTULUI DE RĂSĂRIT Berlin, 30 (Radar). — Se dau următoarele amănunte cu privire la luptele din sectorul de sud al frontului de răsărit: In vreme ce în Crimeea, cu excepţia nimicirii atacurilor bolşevice date împotriva sectoarelor nordice ale frontului, ziua de Miercuri s’a scurs liniştit şi mişcările de desprindere la vest de Bugul inferior s’au efectuat conform planului, forţeie germane, operatul între Bug şi Nistru cu frontul înspre nord, au dat în tot cursul zilei grele lupte defensive cu divizii sovietice de tancuri şi de infanterie cu mult superioare. Bolşevicii au atacat masiv aci toată ziua între Balta şi Slobotseja şi au putut, după lupte foarte înverşunate, pătrunde pe un front îngust în sistemul de apărare german. Luptele au durat aci toată noaptea, reînsufleţindu-se în primele ore ale zilei de joi, când au devenit foarte îndârjite. In sectoarele învecinate la vest până la Prut, acţiuni de atac ale forţelor germane şi române au dus la îmbunătăţiri locale ale poziţiilor respective. Cu acest prilej, s’a reuşit să se distrugă două capete de pod bolşevice şi să se nimicească garnizoanele lor. In faţa presiunii formaţiilor de tancuri sovietice masive, ‘ oraşul Cernăuţi a trebuit să fie părăsit. Formaţiile de siguranţă germane s’au desprins aci luptând înspre vest şi sud-vest, reuşind înspre seară să oprească pătrunderea armatelor de atac sovietice. IN REGIUNEA KAMENEŢPODOLSK Lupte înverşunate au avut loc in regiunea Kameneţ-Podolsk. Aci, s-au dat Miercuri înverşunate lupte de stradă în cursul cărora un grup german de atac a putut încercui şi apoi nimici puternice forţe inamice. La nord-vest de Kolomea, o formaţie blindată sovietică, cu infanterie purtată, a pătruns in liniile de siguranţă ale vânătorilor unguri şi a înaintat până la marginea de sud-est a oraşului Stanislav. încercarea de a lua printr’o lovitură dată pe neaşteptate oraşul a fost dejucată cu eficacitate de către o formaţie germană de tunuri de asalt. După ce tunurile de asalt germane au nimicit vârfurile de tancuri sovietice şi au scos din luptă în total 17 tancuri, bolşevicii au fost respinşi şi părţi considerabile din terenul pierdut au intrat din nou în posesiunea germană. Lupte însufleţite s’au desfăşurat şi Miercuri în jurul fortăreţei Tarnopol, a cărei garnizoană, în ciuda grelelor atacuri concentrice ale inamicului, s’a menţinut pretutindeni pe poziţii. Formaţiile bolşevice atacatoare au suferit aci pierderi deosebit de grele. Şi pentru posesiunea oraşului Brody s’au dat lupte înverşunate în cursul zilei. Garnizoana germană a opus o rezistenţă înverşunată până inspre seară puternicilor formaţiuni de tancuri inamice. Ea şi-a putut menţine pretutindeni poziţiile, deşi bolşevicii au aruncat în luptă numeroase arme grele. Au căzut jertfă tunurilor antitanc germane 16 tunuri sovietice. Bolşevicii, care în cursul zilelor precedente înregistraseră lângă Kowel pierderi sângeroase, au îndreptat miercuri formaţiuni proaspete de infanterie şi de tancuri împotriva frontului de sud al oraşului, unde, cu preţul unor pierderi extrem de grele, inamicul a reuşit să realizeze câteva pătrunderi extrem de grele, inamicul a reuşit să realizeze câteva pătrunderi locale prin inelul de apărare german. Aceste pătrunderi au fost zăvorite. ACTIVITATEA AVIAŢIEI GERMANE Ca şi In cursul zilelor precedente, aviaţia germană a atacat cu foarte puternice formaţiuni de avioane de bătălie şi de luptă in regiunile Bălţi, Brody şi Tarnopol, intervenind astfel în violentele lupte de apărare. Escadrilele de avioane de vânătoare antitanc au distrus cu grenade distrugătoare de tancuri 12 care de luptă sovietice, opt tunuri de asalt şi nouă mortiere motorizate. In toate locurile, coloanele aflate în marş ale bolşevicilor au fost atacate imediat de avioanele germane sburând la mică înălţime şi au fost risipite şi decimate de armele brizate şi armele de bord. Deasemeni, atacurile date Împotriva întăriturilor, ca şi împotriva traficului din spatele frontului, au continuat fără întrerupere, fiind efectuat chiar şi în cursul nopţii-Două poduri importante pentru traficul cu spatele şi un bac destul de mare, complet încărcat cu trupe şi material de război, au fost nimicite. încercările făcute de aviatorii de vânătoare bolşevici de a respinge avioanele de luptă şi de bătălie germane au fost dejucate cu succes de avioanele de vânătoare şi de protecţie germane, care au doborît în total 28 de avioane inamice, in vreme ce alte patru avioane au fost doborte de bateriile antiaeriene. Din numeroase acţiuni întreprinse, trei avioane germane nu s-au înapoiat la bazele lor. BRANDT-UL Brandt-ul românesc instalat pe poziţie e pus la punct pentru a deschide focul asupra inamicului (S. M. P.) CUM PRIVESC CERCURILE OFICIALE GERMANE SITUAȚIA MILITARĂ DIN RĂSĂRIT Prin telefon de la corespondentul nostru particular din Berlin Berlin, 30. — Frontul de Est se întinde actualmente cam astfel: Golful Finlandei, Narva, lacul Peipus, Pscov, Nevel, Vitebsk, Ceaussy, Rogacev, Gomel, Kovel, Brody, Tarnopol, Stanislavov, Cernăuţi, Cameniţ-Podolsk, Bălţi, Balta, Pervomaisk şi se termină in regiunea de la Est de Odessa. Oraşul Cernăuţi a fost evacuat eri. La Nord-Vest de Cernăuţi şi la Stanislavov, trupele germane se află angajate în lupte violente împotriva bolşevicilor. Chiar şi această scurtă expunere asupra modului cum se desfăşoară un"out"' dă de gândit atât omului simplu o*, sj expe»-*»1“" Patrioţii din Germania şi statele aliate, dar mai ales cei din România, se întreabă cu drept cuvânt ce anume înseamnă actuala situaţie şi dacă se va reuşi să se oprească înaintarea sovietică. Din partea cercurilor oficiale germane nu se primeşte nici un răspuns la această privinţă, dar există o serie de constatări interesante, printre care şi unele ale d-lui dr. Göbbels, care vorbeşte aproape întotdeauna în mod realist şi care înlesnesc să se înţeleagă mersul ideilor germane. Uriaşul atac sovietic împotriva Sud-Estului european reprezintă, după aceste constatări, o încercare de a impune conducerii militare germane o nouă concepţie a aliaţilor, concepţie care pare să se fi schimbat foarte mult după conferinţa dela Teheran. Atunci, cel de al doilea front urma să fie o degrevare pentru bolşevici: azi, frontul de Est ar urma să reprezinte o degrevare pentru angloamericani, cari s’au convins cu siguranţă de pericolele unei invazii eşuate, mai ales î “Deja ,nevăţăturilor tra«» *— Nettuno, daiin vrea să forţeze pe Führerul-Cancelar să retragă o parte importantă a trupelor germane pregătite pe frontul de Vest împotriva unei invazii şi să le trimeată în sectorul de Sud ameninţat al frontului de Est. Führerul însă, pare-se, că nu este dispus să facă acest lucru, ci încearcă să cauzeze inamicului pe frontul de Est, cu minimum de forţe, maximum de pierderi In orice caz, la Berlin se atrage atenţia să nu se privească degajarea tactică de până acum a Germaniei drept o lipsă absolută de putere de luptă, şi că din contra, această degajare este rezultatul unei concepţii strategice bine gândită şi pus» l«’„ punct. Desfăşura*»'* iDilitara dt, frontul ă? Est este privită la drept hotărâtoare pentru soarta războiului. Că situaţia a luat o formă de criză din cauza atacului neaşteptat de puternic al bolșevicilor, aceasta o confirmă și d. dr. Göbbels, care constată în articolul său din săptămâna aceasta, că Occidentul este expus unui pericol de cel mai mare grad. UNITATEA EUROPEI de GABRIEL ŢEPELEA Despre unitatea Europei, federaţiile de state şi uniunea statelor europene s’au scris nenumărate articole şi s’au prezentat generoase proecte. Recent, d. Walter Layton, specialist în problemele de politică internaţională a prezentat la Universitatea din Oxford, după cum relatează presa elveţiană, un proect asupra ordinei mondiale de după război. Fireşte, proectul Layton e un proect personal şi nu angajează politica unei ţări, dar consideraţiunile pe cari le face d-sa asupra nevoii de unitate a Europei şi caracterul defensiv al proectului trebuesc cunoscute. D. Layton pleacă dela constatarea că primul răsboi mondial n’a rezolvat problemele europene, ci doar ,,le-a amânat. Pacea dela Versailles conţine germenii ’războiului mondial de astăzi şi pacea ce va veni trebue să se ferească de greşelile trecute, oferind soluţii mai radicale. Noua ordine mondială trebue să evite anarhia politică din Europa, ocrotind pe toţi cetăţenii în calitate de „europeni”. Revenirea la formele vechi de viaţă n’ar face decât să reînvenineze situaţia, cu urile naţionale aţâţate la maximum de război. Vechile frontiere şi transferul de populaţii nu pot oferi o soluţie durabilă şi nu pot anihila divergenţele naţionale, după d- Layton. Problema minorităţilor nici chiar prin schimbul de populaţie n’ar putea primi o fericită deslagare. Deci marile puteri trebue să intervină realizând prin oblăduirea lor federaţii europene cari să pregătească drumul evolutiv spre uniunea europeană, singura ce-ar fi în stare să salveze Europa de războaiele ei cronice. Ordinea mondială ar avea astfel un caracter impus de marile puteri ţinând seama de consideraţiile naţionale. Fără această intervenţie statele naţionale ar continua să se duşmănească şi reconstrucţia lăsată la îndemâna fiecărui stat ar întârzia să fie pusă în aplicare. Sir Walter Layton nu uită să sublinieze însă că ordinea mondială de după război depinde de (Continuare in pag. 2-a) în articolele noastre precedente am avut prilejul să ne ocupăm de formele de genitiv-dativ singular articulat ale numelor feminine de declinarea I-ai şi a IlI-a în -e şi în -ă. Arătam, atunci, că regula formării acestui caz porneşte de la forma de genitiv-dativ nearticulat sau de la forma de plural nearticulat. Aşadar: dela şcoli, forma de genit.-dativ articulat este şcolii, etc.; dela şcoale, genit.-dativul este şcoalei. In limba vorbită şi, uneori, în limba scrisă, se manifestă însă tendinţa de a porni, pentru formarea genitiv-dativului articulat al acestor substantive dela forma de noiminativacuzativ. Astfel, în loc de genit,dat. erorii (dela erori), se construeşte o formă eroarei; şi tot astfel: vioarei (î. 1. de viorii), vânătoarei (î. 1. de vânătorii), etc. In aceste forme de genitivdativ se suprimă alternanţa dintre diftongul ca şi o : nominat, acuzat, eroare, vioară, dar genit,dat. erorii, viorii. In felul acesta, se merge împotriva tendinţei de a crea forme marcate prin diferenţe cât mai aparente, pentru distingerea cazurilor. Alternanţa amintită ca, o alcătuia o astfel de diferenţă, al cărui rol morfologic este evident. Aceeaşi regulă pentru formarea genitiv-dativului este valabilă pentru numele de persoane feminine. Articularea numelor de persoane, în limba română, alcătueşte o reală dificultate, din cauza aşezării articolului la sfârşitul numelui. Intr’adevăr, articularea pune problema rataşării dezinenţei la silaba finală a numelui şi modificării, într’un fel, a sunetelor din silaba finală. In secolul al XVI-lea, un nume ca Anca, la genitiv-dativ, se prezenta încă sub forma Ancăei, care poate fi uşor despărţit în Ancă şi ei (articolul feminin de genitiv-dativ). Căci o formă cai Sara, de exemplu, cu articolul aşezat înaintea numelui, probează în mod evident că aşezarea articolului la sfârşitul numelor de această categorie nu era încă un fapt desăvârşit, deşi, alteori, găsim probe de contopire a articolului cu numele (Anuşcăi). Astăzi, forma de genitivdativ a lui Anca este Anchii, deşi, dacă ar fi să plecăm de la pluralul Ance, el ar trebui să sune Ancei. Dar, mai întâi, acest plural este neîntrebuinţat, numele proprii fiind invariabile. Şi atunci, cu atât mai mult este valabilă tendinţa amintită aci mai sus de a porni de la forma de nominat-acuzativ Anca, manifestată încă din secolul al XVI-lea, pentru formarea celei de genitivdativ articulat. Dificultăţile de care am vorbit şi nesiguranţa formei de genitiv-dativ au dus la un rezultat neaşteptat: adoptarea articolului masculin de genitiv-dativ lui şi întrebuinţarea lui cu numele feminine lui Anca. întrebuinţarea articolului masculin la numele feminine, deşi incorectă şi potrivnică tendinţei limbii de a folosi articole enclitice, rezolvă, însă, dificultăţile enumerate de noi: numele rămâne invariabil iar forma întrebuinţată pentru indicarea cazului este deosebit de clară, uşoară de mânuit şi are avantajul de a fi întrebuinţată şi la substantivele masculine, unealta fiind, deci, de un uşar bine determinat. Lui Ana, lui Maria sunt, aşadar, forme incorecte dar comode, şi de aceea, astăzi, ele sunt de o întrebuinţare generală. I întrebuinţarea acestui procedeu de determinare ne scoate din încurcătură în cazuri ca: lui Madam Ionescu, căci în limba scrisă întrebuinţarea formei (a) madamei Ionescu sau (a) madamei Ioneaschii este imposibilă. De asemenea, formarea genti-dativului articulat la nume feminine ca Jennyt Cadi, etc. pune dificultăţi care sunt rezolvate imediat prin întrebuinţarea articolului maselui lui Jenny, etc. In genere, limba vorbită manifestă tendința de a abandona articularea enclitică a numelor, din cauza dificultăţilor indicate de amenajare a finalei numelui propriu ce vine în contact cu articolul. De aceea, dacă la numele proprii masculine articularea enclitică a dispărut demult (în secolul al XVI-lea nimeni nu mai scria decât lu sau lui Isus, lu sau lui Avram, etc.), şi se zice şi scrie: lui (şi lu, în limba vorbită) Gheorghe, e firesc ca procedeul articulării numelor feminine să urmeze aceeaşi cale. Dacă lui Ana apare astăzi incorect, mâine această construcţie va fi tot atât de corectă ca şi lui Toma, presupunând că limba va evolua în viitor în aceeaşi direcţie. _ ^ N. . .?“ Un cititor a binevoit să ne întrebe dacă termenul ancombrant, pe care l-am întrebuinţat în articolul nostru precedent, nu este un „barbarism“. Noi socotim că un astfel de cuvânt este la locul lui într’un text cu caracter ştiinţific-informativ, acolo unde nu poate fi înlocuit cu un altul (ţinând seamă, fireşte, de sensul cuvântului şi de valoarea lui afectivă). Dar destuşi problema neologismelor intercţionăm să ne ocupăm cândva, în această rubrică, după ce vom fi epuizat alte aspecte ale gramaticii limbii române. LIMBA NOASTRĂ DESK CÂTEVA FORME DE CBfflW-DATIV de AL. ROSETTI prof. universitar