Universul - Capitala, aprilie 1944 (Anul 61, nr. 91-117)

1944-04-01 / nr. 91

Anul al 61-lea 10 Pagini Fondator: LUIGI CAZZAVILLAN Proprietar: „UNIVERSUL*« S. A, înscris sub Nr. 160 Trib. Ilfov EXEMPLARUL 7 LEI Taxa poştală plătită in numerar conform aprobării Dir. G­ îe P. T. T. Nr. 24.464/939. CELE DIN URMA STIRI DIN LUMEA ÎNTREAGA, TELEGRAFICE ŞI TELEFONICE REDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA, BUCUREŞTI, STR. BREZOIANU No. 23-25 CENTRALA TELEFONICA A ZIARULUI: 3.30.10. SECRETARIATUL DE REDACȚIE: 3.30.IS Mr. 91 Sâmbătă 1 Aprilie 1944 10 Pagini DIRECTOR șl ADMINISTRATOR DELEGAT STELIAN POPESCU LINIA DE CONDUITĂ Linia de conduită ce trebue păstrată de unanimitatea su­flării româneşti ne este trasă de seriozitatea împrejurărilor, de primejdiile ce ne ameninţă pe toţi deopotrivă şi de impe­rioasa datorie de a le face faţă. In primul rând, realitatea trebue privită şi văzută, aşa cum se înfăţişează. O parte a populaţiei ţării a luat drumul dureros al pribegiei, părăsin­­du-şi căminurile, părăsindu-şi avutul şi mulţumindu-se să-şi salveze viaţa. Să nu se uite că aceşti refu­giaţi vin din o parte a ţării ca­re, în trecutul război mondial, a servit drept loc de refugiu pentru românii din alte pro­vincii româneşti. Vin din Mol­dova, a cărei populaţie confir­mase prin purtarea ei faţă de refugiaţi nobila însuşire de os­pitalitate românească. Acum e rândul să li se arate fraţilor moldoveni, porniţi pe drumul amarei pribegii, ace­eaşi gri­je, aceeaşi simpatie şi aceeaşi bună primire, ce au arătat ei în anii 1916—1918 românilor cari cântaseră la dânşii adăpost şi mângâiere. Este o datorie de care nu poate fi scutit nimeni. Nici noi, cetăţenii particulari, şi nici au­torităţile statului. Aceste auto­rităţi trebue să vegheze şi să procedeze în aşa fel, încât eva­cuarea, transportarea şi adă­­postirea refugiaţilor să se facă în ordine, la timp şi, în măsura­­ în care o permit împrejurările, în condiţiuni cât mai bune cu putinţă şi cu toată nepărtini­­rea. Lămurim acest din urmă punct, spunând că mijloacele de transport, atâtea câte sunt, trebue să fie puse în mod just şi nepărtinitor la dispoziţia ce­lor evacuaţi sau cari urmează să fie evacuaţi. Să fie utilizate aceste mijloace după urgenţa nevoilor de întâmpinat, după iminenţa primejdiei de care este ameninţată populaţia. Păstrân­du-şi sângele rece, autorităţile publice, în sarcina cărora cad aceste obligaţiuni, nu trebue să fie călăuzite de altfel de consideraţiuni decât de sentimentul datoriei ce au de a veni în ajutorul populaţiei care, mai mult decât oricând, are nevoie de acest ajutor. Acelaş sentiment al datoriei trebue să ne călăuzească şi pe noi, cetăţenii, în linia de comn­duită ce ne este impusă de si­tuaţie. Prima datorie dictată de si­tuaţie este să uităm tot ce ne-ar putea despărţi şi să nu ne amintim decât de ceea ce ne uneşte, de ceea ce trebue să ne unească. Să ne amintim că a­­parţinem aceleeaşi unităţi, că suntem un corp naţional cât mai unitar, care nu se poate menţine decât păstrându-şi a­­ceastă unitate prin cea mai strânsă solidaritate naţională şi socială. Primejdiile, care trebuesc privite în faţă şi cu tot calmul posibil, sunt egal de ameninţă­toare pentru toate categoriile noastre sociale. Ameninţă deo­potrivă pe locuitorii oraşelor şi pe locuitorii satelor, pe cei din pătura burgheză, ca şi pe cei din pătura muncitorească. In joc este doar totalitatea nea­mului, fără deosebire de clasă şi condiţie socială, precum este în joc soarta pământului, care e al nostru al tuturora şi ne hrăneşte pe toţi. Adevărul cu­prins în vechia şi cunoscuta fabulă a lui Meneniu Agripa cu membrele corpului şi stomacul este şi astăzi tot atât de vala­bilă, ca şi acum două mii şi câteva sute de ani când a fost povestită. De aceea, afirmarea prin li­nia noastră de conduită a uni­tăţii şi solidarităţii naţionale constitue imperativul momen­tului de faţă, fiind în acelaş timp o condiţie sine qua non pentru a preîntâmpina primej­diile pe care le simţim cu toţii. Trebue să pătrundă în fiecare din noi convingerea că o neno­rocire, ce ar fi să se abată a­­supra ţării şi neamului, ne-ar lovi pe toţi fără cruţare, urmă­rile ei fiind pentru toţi deopo­trivă de fatale. îndemnul poe­tului, rostit în alte împreju­rări : „Uniţi-vă în cuget, uni­­ţi-vă în simţiri!“ se aplică si­tuaţiei de astăzi cu toată pu­terea şi greutatea. Cât mai uniţi, cât mai soli­dari şi — totodată — cât mai atenţi, mai vigilenţi şi mai co­recţi în îndeplinirea datoriei ce incumbă fiecăruia. Atenţie, vigilenţă şi o corec­titudine desăvârşită din partea autorităţilor publice şi a orga­nelor lor. Unire, solidaritate şi o cât mai strictă decenţă în fapte şi gesturi din partea tu­turor cetăţenilor. Aceasta e linia de conduită de la care nu este permisă nici o abatere. ORAŞUL APRILIA Aspectul oraşului Aprilia distrus de bombardament (Ph. Ho.) RAŢIONALIZAREA CONSUMULUI DE FĂINĂ IN CUPRINSUL ŢĂRII D. general Ion Arbore, minis­tru subsecretar de stat al apro­vizionării armatei şi populaţiei civile, a semnat următoarea de­cizie:­­ ART.­l. — Toate morile cu regim comercial sunt obligate să extragă : a) din grâul de 75 kg. greutate hectolitrică: 60% făină populară, 22­7% făină albă, 17­2% tărâţe. b) din secara de 68 kg. greu­tate hectolitrică: 72% făină integrală şi restul tărâţe. Pentru fiecare kg. în plus la greutate hectolitrică se va ex­trage 1% făină de grâu sau de secară în plus, modificându-se corespunzător şi procentul de tărâţe, plusul de extracţie la făina de grâu va fi format ii făină neagră şi făină albă în proporţia prevăzută la alin. a din prezentul art. Grâul care are o greutate hec­tolitrică sub 75 kg. se va ma­cină numai în amestec cu grâul de o greutate hectolitrică su­perioară, astfel ca amestecul să aibă o greutate medie de cel puţin 75 kg. la hectolitru. Extracţia de făină se va cal­cula la cantitatea de grâu sau secară intrată la măciniş după eliminarea corpurilor străine. Făina de grâu sau secara re­zultată din măciniş nu va con­ţine mai multă apă decât grâul sau secara din care au fost ob­ţinute. Măcinarea de orz, mei şi fa­sole de către morile cu regim comercial, se va face numai cu aprobarea Subsecretariatului de stat al aprovizionării armatei şi populaţiei civile. Procentul de extracţie de făină pentru morile cu regim ţărănesc rămâne acela stabilit prin decizia ministerială nr. 1314 publicată în Monitorul Oficial nr. 179 din 3 August 1943, ART. 2. — Din extracţia de făină albă de grâu prevăzută la art. 1 de mai sus morile cu regim comercial vor putea fa­brica cel mult 2% griş. ART. 3. — Pe tot cuprinsul ţării brutarii vor fabrica 2 fe­luri de pâine din făină de grâu: — pâine neagră din făină populară de grâu, — pâine albă, din făină albă de grâu. La fabricarea pâinei negre se va putea întrebuinţa cel mult 20% făină de secară sau cartofi­­­a fabricarea pâinei a.'ce se va putea întrebuinţa cel mult 20% făină de cartofi. Amestecul de făină de secară sau de cartofi nu dă dreptul la nici un spor de preţ. Greutatea pâinii negre va fi de 600 gr., pentru fabricarea (Continuare in pag. 2­ a) ,’90 COMANDAMENTUL DE CĂPETENIE AL ARMATEI COMUNICAT ASUPRA OPERAŢIUNILOR DIN ZIUA DE 30 MARTIE 1944 După lupte grele între trupele germane şi sovie­tice oraşul Cernăuţi a fost evacuat. Trupele române sunt în luptă cu elementele înain­tate sovietice cari au reu­l­şit în câteva puncte să trea­că la Vest de Prutul supe­rior. Contraatacuri pline de avânt date de trupele noa­stre au înregistrat succese locale. In partea de mijloc a Ba­sarabiei trupe române şi germane duc lupte cu ca­racter alternativ. In sectoarele ocupate de trupe române în Crimeea şi pe litoralul Mării Negre ni­mic important de semnalat LUPTELE DIN SECTORUL DE SUD AL FRONTULUI DE RĂSĂRIT Berlin, 30 (Radar). — Se dau următoarele amănunte cu privire la luptele din sectorul de sud al frontului de răsărit: In vreme ce în Crimeea, cu ex­cepţia nimicirii atacurilor bolşevice date împotriva sectoarelor nordice ale frontului, ziua de Miercuri s’a scurs liniştit şi mişcările de des­prindere la vest de Bugul inferior s’au efectuat conform planului, forţeie germane, operatul între Bug şi Nistru cu frontul înspre nord, au dat în tot cursul zilei grele lupte defensive cu divizii sovietice de tancuri şi de infanterie cu mult superioare. Bolşevicii au atacat masiv aci toată ziua între Balta şi Slobotseja şi au putut, după lupte foarte în­verşunate, pătrunde pe un front îngust în sistemul de apărare ger­man. Luptele au durat aci toată noap­tea, reînsufleţindu-se în primele ore ale zilei de joi, când au deve­nit foarte îndârjite. In sectoarele învecinate la vest până la Prut, acţiuni de atac ale forţelor germane şi române au dus la îmbunătăţiri locale ale poziţiilor respective. Cu acest prilej, s’a reuşit să se distrugă două capete de pod bol­şevice şi să se nimicească garnizoa­nele lor. In faţa presiunii formaţiilor de tancuri sovietice masive, ‘ oraşul Cernăuţi a trebuit să fie părăsit. Formaţiile de siguranţă germane s’au desprins aci luptând înspre vest şi sud-vest, reuşind înspre seară să oprească pătrunderea ar­matelor de atac sovietice. IN REGIUNEA KAMENEŢ­­PODOLSK Lupte înverşunate au avut loc in regiunea Kameneţ-Podolsk. Aci, s-au dat Miercuri înverşu­nate lupte de stradă în cursul că­rora un grup german de atac a putut încercui şi apoi nimici puter­nice forţe inamice. La nord-vest de Kolomea, o for­maţie blindată sovietică, cu infan­terie purtată, a pătruns in liniile de siguranţă ale vânătorilor unguri şi a înaintat până la marginea de sud-est a oraşului Stanislav. încercarea de a lua printr’o lo­vitură dată pe neaşteptate oraşul a fost dejucată cu eficacitate de către o formaţie germană de tu­nuri de asalt. După ce tunurile de asalt ger­mane au nimicit vârfurile de tancuri sovietice şi au scos din luptă în total 17 tancuri, bol­şevicii au fost respinşi şi părţi considerabile din terenul pierdut au intrat din nou în posesiunea germană. Lupte însufleţite s’au desfăşurat şi Miercuri în jurul fortăreţei Tar­­nopol, a cărei garnizoană, în ciu­da grelelor atacuri concentrice ale inamicului, s’a menţinut pretu­tindeni pe poziţii. Formaţiile bolşevice atacatoare au suferit aci pierderi deosebit de grele. Şi pentru posesiunea oraşului Brody s’au dat lupte înverşunate în cursul zilei. Garnizoana germană a opus o rezistenţă înverşunată până inspre seară puternicilor formaţiuni de tancuri inamice. Ea şi-a putut menţine pretutindeni poziţiile, deşi bolşevicii au aruncat în luptă nu­meroase arme grele. Au căzut jertfă tunurilor anti­tanc germane 16 tunuri sovietice. Bolşevicii, care în cursul zilelor precedente înregistraseră lângă Kowel pierderi sângeroase, au în­dreptat miercuri formaţiuni proas­pete de infanterie şi de tancuri împotriva frontului de sud al ora­şului, unde, cu preţul unor pierderi extrem de grele, inamicul a reuşit să realizeze câteva pătrunderi ex­trem de grele, inamicul a reuşit să realizeze câteva pătrunderi locale prin inelul de apărare german. A­­ceste pătrunderi au fost zăvorite. ACTIVITATEA AVIAŢIEI GERMANE Ca şi In cursul zilelor prece­dente, aviaţia germană a atacat cu foarte puternice formaţiuni de a­­vioane de bătălie şi de luptă in re­giunile Bălţi, Brody şi Tarnopol, intervenind astfel în violentele lupte de apărare. Escadrilele de avioane de vână­toare antitanc au distrus cu gre­nade distrugătoare de tancuri 12 care de luptă sovietice, opt tunuri de asalt şi nouă mortiere motori­zate. In toate locurile, coloanele aflate în marş ale bolşevicilor au fost a­­tacate imediat de avioanele ger­mane sburând la mică înălţime şi au fost risipite şi decimate de armele brizate şi armele de bord. Deasemeni, atacurile date Împo­triva întăriturilor, ca şi împotriva traficului din spatele frontului, au continuat fără întrerupere, fiind efectuat chiar şi în cursul nopţii-Două poduri importante pentru traficul cu spatele şi un bac destul de mare, complet încărcat cu trupe şi material de război, au fost ni­micite. încercările făcute de aviatorii de vânătoare bolşevici de a respinge avioanele de luptă şi de bătălie germane au fost dejucate cu succes de avioanele de vânătoare şi de protecţie germane, care au doborît în total 28 de avioane inamice, in vreme ce alte patru avioane au fost doborte de bateriile antiae­riene. Din numeroase acţiuni întreprinse, trei avioane germane nu s-au îna­poiat la bazele lor. BRANDT-UL Brandt-ul românesc instalat pe poziţie e pus la punct pentru a deschide focul asu­pra inamicului (S. M. P.) CUM PRIVESC CERCURILE OFICIALE GERMANE SITUAȚIA MILITARĂ DIN RĂSĂRIT Prin telefon de la corespondentul nostru particular din Berlin Berlin, 30. — Frontul de Est se întinde actualmente cam astfel: Golful Finlandei, Narva, lacul Peipus, Pscov, Nevel, Vitebsk, Ceaussy, Rogacev, Gomel, Ko­vel, Brody, Tarnopol, Stanisla­­vov, Cernăuţi, Cameniţ-Podolsk, Bălţi, Balta, Pervomaisk şi se ter­mină in regiunea de la Est de Odessa. Oraşul Cernăuţi a fost evacuat eri. La Nord-Vest de Cernăuţi şi la Stanislavov, trupele germane se află angajate în lupte violente împotriva bolşevicilor. Chiar şi această scurtă expu­nere asupra modului cum se des­făşoară un"out"' dă de gândit atât omului simplu o*, sj expe»-*»1“" Patrioţii din Germania şi statele aliate, dar mai ales cei din Ro­mânia, se întreabă cu drept cu­vânt ce anume înseamnă actuala situaţie şi dacă se va reuşi să se oprească înaintarea sovietică. Din partea cercurilor oficiale germane nu se primeşte nici un răspuns la această privinţă, dar există o serie de constatări inte­resante, printre care şi unele ale d-lui dr. Göbbels, care vorbeşte aproape întotdeauna în mod rea­­list şi care înlesnesc să se înţe­leagă mersul ideilor germane. Uriaşul atac sovietic împotriva Sud-Estului european reprezintă, după aceste constatări, o încer­care de a impune conducerii mi­litare germane o nouă concepţie a aliaţilor, concepţie care pare să se fi schimbat foarte mult după conferinţa dela Teheran. Atunci, cel de al doilea front urma să fie o degrevare pentru bolşevici: azi, frontul de Est ar urma să repre­zinte o degrevare pentru anglo­­americani, cari s’au convins cu siguranţă de pericolele unei in­vazii eşuate, mai ales î­ “Deja ,ne­văţăturilor tra«» *— Nettuno, d­aiin vrea să forţeze pe Fü­hrerul-Cancelar să retragă o parte importantă a trupelor ger­mane pregătite pe frontul de Vest împotriva unei invazii şi să le trimeată în sectorul de Sud ameninţat al frontului de Est. Führerul însă, pare-se, că nu este dispus să facă acest lucru, ci încearcă să cauzeze inamicu­lui pe frontul de Est, cu minimum de forţe, maximum de pierderi In orice caz, la Berlin se atrage atenţia să nu se privească dega­jarea tactică de până acum a Germaniei drept o lipsă absolută de putere de luptă, şi că din con­tra, această degajare este rezul­tatul unei concepţii strategice bine gândită şi pus» l«’„ punct. Desfăşura*»'* iDilitara dt, frontul ă? Est este privită la drept hotărâtoare pentru soarta războiului. Că situaţia a luat o formă de criză din cauza atacului neaşteptat de puternic al bolșevicilor, aceasta o confirmă și d. dr. Göbbels, care constată în articolul său din săptămâna acea­sta, că Occidentul este expus unui pericol de cel mai mare grad. UNITATEA EUROPEI de GABRIEL ŢEPELEA Despre unitatea Europei, fe­deraţiile de state şi uniunea sta­telor europene s’au scris nenu­mărate articole şi s’au prezentat generoase proecte. Recent, d. Walter Layton, spe­cialist în problemele de politică internaţională a prezentat la U­­niversitatea din Oxford, după cum relatează presa elveţiană, un proect asupra ordinei mondiale de după război. Fireşte, proectul Layton e un proect personal şi nu angajează politica unei ţări, dar consideraţiunile pe cari le face d-sa asupra nevoii de uni­tate a Europei şi caracterul de­fensiv al proectul­ui trebuesc cu­noscute. D. Layton pleacă dela consta­tarea că primul răsboi mondial n’a rezolvat problemele europe­ne, ci doar ,,le-a amânat. Pacea dela Versailles conţine germenii ’războiului mondial de astăzi şi pacea ce va veni trebue să se ferească de greşelile trecute, oferind soluţii mai radicale­. Noua ordine mondială trebue să evite anarhia politică din­ Eu­ropa, ocrotind pe toţi cetăţenii în calitate de „europeni”. Reve­nirea la formele vechi de viaţă n’ar face decât să reînvenineze situaţia, cu urile naţionale aţâ­ţate la maximum de război. Vechile frontiere şi transferul de populaţii nu pot oferi o so­luţie durabilă şi nu pot anihila divergenţele naţionale, după d- Layton. Problema minorităţilor nici chiar prin schimbul de populaţie n’ar putea primi o fe­ricită deslagare. Deci marile puteri trebue să intervină realizând prin oblă­duirea lor federaţii europene cari să pregătească drumul evo­lutiv spre uniunea europeană, singura ce-ar fi în stare să sal­­veze Europa de războaiele ei cronice. Ordinea mondială ar avea astfel un caracter impus de marile puteri ţinând seama de consideraţiile naţionale. Fără această intervenţie statele na­ţionale ar continua să se duşmă­nească şi reconstrucţia lăsată la îndemâna fiecărui stat ar întâr­zia să fie pusă în aplicare. Sir Walter Layton nu uită să sublinieze însă că ordinea mon­dială de după război depinde de (Continuare in pag. 2-a) în articolele noastre prece­dente am avut prilejul să­ ne ocupăm de formele de geni­tiv-dativ singular articulat ale numelor feminine de declina­rea I-ai şi a IlI-a în -e şi în -ă. Arătam, atunci, că regula for­mării acestui caz porneşte de la forma de genitiv-dativ ne­­articulat sau de la forma de plural nearticulat. Aşa­dar: dela şcoli, forma de genit.-da­­tiv articulat este şcolii, etc.; dela şcoa­le, genit.-dativul este şcoalei. In limba vorbită şi, uneori, în limba scrisă, se manifestă însă tendinţa de a porni, pen­tru formarea genitiv-dativului articulat al acestor substanti­ve dela forma de noiminativ­­acuzativ. Astfel, în loc de ge­­nit,­dat. erorii (dela erori), se construeşte o formă eroarei; şi tot astfel: vioarei (î. 1. de viorii), vânătoarei (î. 1. de vâ­nătorii), etc. In aceste forme de genitiv­­dativ se suprimă alternanţa dintre diftongul ca şi o : no­­minat, acuzat, eroare, vioară, dar genit,­dat. erorii, viorii. In felul acesta, se merge împo­triva tendinţei de a crea for­me marcate prin diferenţe cât mai aparente, pentru distinge­rea cazurilor. Alternanţa a­­mintită ca, o alcătuia o astfel de diferenţă, al cărui rol mor­fologic este evident. Aceeaşi regulă pentru for­marea genitiv-dativului este valabilă pentru numele de persoane feminine. Articula­rea numelor de persoane, în limba română, alcătu­­eşte o reală dificultate, din cauza aşezării articolului la sfârşitul numelui. Intr’ade­­văr, articularea pune proble­ma rataşării dezinenţei la si­laba finală a numelui şi modi­ficării, într’un fel, a sunetelor din silaba finală. In secolul al XVI-lea, un nume ca Anca, la genitiv-dativ, se prezenta încă sub forma Ancăei, care poate fi uşor despărţit în Ancă şi ei (articolul feminin de ge­nitiv-dativ). Căci o formă ca­­i Sara, de exemplu, cu arti­colul aşezat înaintea numelui, probează în mod evident că aşezarea articolului la sfârşi­tul numelor de această cate­­gorie nu era încă un fapt de­săvârşit, deşi, alteori, găsim probe de contopire a articolu­lui cu numele (Anuşcăi). Astăzi, forma de genitiv­­dativ a lui Anca este Anchii, deşi, dacă ar fi să plecăm de la pluralul Ance, el ar trebui să sune Ancei. Dar, mai întâi, acest plural este neîntrebuin­ţat, numele proprii fiind inva­riabile. Şi atunci, cu atât mai mult este valabilă tendinţa a­­mintită aci mai sus de a por­ni de la forma de nominat­-a­­cuzativ Anca, manifestată în­că din secolul al XVI-lea, pen­tru formarea celei de genitiv­­dativ articulat. Dificultăţile de care am vor­bit şi nesiguranţa formei de genitiv-dativ au dus la un re­zultat neaşteptat: adoptarea articolului masculin de geni­tiv-dativ lui şi întrebuinţarea lui cu numele feminine­ lui Anca. întrebuinţarea articolu­lui masculin la numele femi­nine, deşi incorectă şi potriv­nică tendinţei limbii de a fo­losi articole enclitice, rezolvă, însă, dificultăţile enumerate de noi: numele rămâne inva­riabil iar forma întrebuinţată pentru indicarea cazului este deosebit de clară, uşoară de mânuit şi are avantajul de a fi întrebuinţată şi la substan­tivele masculine, unealta fi­ind, deci, de un uşar bine de­terminat. Lui Ana, lui Maria sunt, aşa­dar, forme incorecte dar co­mode, şi de aceea, astăzi, ele sunt de o întrebuinţare gene­rală. I întrebuinţarea acestui pro­cedeu de determinare ne scoa­te din încurcătură în cazuri ca: lui Madam Ionescu, căci în limba scrisă întrebuinţarea formei (a) madamei Ionescu sau (a) madamei Ioneaschii este imposibilă. De asemenea, formarea genti-dativului arti­culat la nume feminine ca Jennyt Cadi, etc. pune difi­cultăţi care sunt rezolvate i­­mediat prin întrebuinţarea ar­ticolului mase­­lui­ lui Jenny, etc. In genere, limba vorbită manifestă tendința de a a­­bandona articularea enclitică a numelor, din cauza dificul­tăţilor indicate de amenajare a finalei numelui propriu ce vine în contact cu articolul. De aceea, dacă la numele pro­prii masculine articularea en­clitică a dispărut demult (în secolul al XVI-lea nimeni nu mai scria decât lu sau lui Isus, lu sau lui Avram, etc.), şi se zice şi scrie: lui (şi lu, în lim­ba vorbită) Gheorghe, e firesc ca procedeul articulării nu­melor feminine să urmeze a­­ceeaşi cale. Dacă lui Ana a­­pare astăzi incorect, mâine a­­ceastă construcţie va fi tot atât de corectă ca şi lui Toma, presupunând că limba va evo­lua în viitor în aceeaşi direc­­ţie. _ ^ N. . .?“ Un cititor a binevoit să ne întrebe dacă termenul ancombrant, pe care l-am în­trebuinţat în articolul nostru precedent, nu este un „barba­rism“. Noi socotim că un ast­fel de cuvânt este la locul lui într’un text cu caracter ştiin­­ţific-informativ, acolo unde nu poate fi înlocuit cu un al­tul (ţinând seamă, fireşte, de sensul cuvântului şi de valoa­rea lui afectivă). Dar destuşi problema neologismelor inter­c­ţionăm să ne ocupăm cândva, în această rubrică, după ce vom fi epuizat alte aspecte ale gramaticii limbii române. LIMBA NOASTRĂ DESK CÂTEVA FORME DE CBfflW-DATIV de AL. ROSETTI prof. universitar

Next