Universul - Capitala, iunie 1944 (Anul 61, nr. 149-178)

1944-06-01 / nr. 149

Anul al 61-lea 6 Pagini Fondator: LUIGI CAZZAVILLAN Proprietar: „UNIVERSUL“ S. A. înscris sub Nr. 160 Trib. Ilfov EXEMPLARUL­­7 LEI Taxa poștală plătită In numerar conform aprobării Nr. B­U P.­­ T. T. Nr. 24.464/93#. CELE DIN URMA STIRI DIN LUMEA ÎNTREAGA, TELEGRAFICE SI TELEFONICE REDACTIA ŞI ADMINISTRAŢIA: BUCUREŞTI, STR. BREZOIANU NR. 23-35 CENTRALA TELEFONICA A ZIARULUI: 3.30.10; SECRETARIATUL DE REDACŢIE: 3.30.15 ÎNCURAJAREA exploatărilor fermiere In ciuda condiiţiunilor ne­prielnice pe care concurenţa ţărilor transoceanice, apoi dumping-ul sovietic şi criza e­­conomică mondială le-au creat, după precedentul război, agri­culturii româneşti, nu se pot tăgădui progresele, pe alocuri remarcabile, ce s-au înregis­trat până acum în acest do­meniu- Paralel cu sforţările făcute în exploatările cerea­liere tradiţionale, care au adus pe alocuirea îmbunătăţiri se­rioase chiar în culturile ţără­neşti, sunt vrednice de amin­tit străduinţele depuse de ma­rea şi mijlocia proprietate, deoparte şi de o sumă de proaspeţi proprietari, de altă parte, de a îndruma exploată­rile lor spre producţia de fer­mă, destinând spaţii de teren din ce în ce mai importante şi făcând investiţii din ce în ce mai mari în direcţia creşterii cornutelor (în deosebi a vaci­lor), apoi a porcinelor, ovine­lor şi păsărilor, cum şi în di­recţia culturilor variate (gră­­dinărie, pomicultură, viticul­tură, floricultură, etc.)­E adevărat că tendinţa spre cultura fermieră a avut la în­ceput mai mult un mobil sen­timental, de agrement şi de diletantism, atingând uneori snobismul, deci fără o bază e­­conomică serioasă în investi­ţii, în organizarea exploatării şi comercializarea producţiei, care să satisfacă principiul rentabilităţii. Cu vremea, însă, proprietarii diletanţi şi nese­­rioşi s-au eliminat aproape au­tomat, iar cei rămaşi, ca şi în­locuitorii celor dintâi, au în­ţeles să-şi ia meseria în serios şi să facă din ea o adevărată întreprindere. Acestei pasiuni datorăm noi raiul care se des­făşoară în jurul Bucureştilor şi în jurul tuturor centrelor mai importante din ţară, cu sutele de ferme şi de vile în­şirate dealungul tuturor şose­lelor şi drumurilor. Deslănţuirea noului război, care a sporit necesităţile ali­mentare ale populaţiei şi ar­matei, s’a arătat, desigur, pri­elnică exploatării fermiere, care, de fapt, nici n’a întârziat să ia un avânt nou, din cele mai îmbucurătoare. Aceasta nu înseamnă, însă, că exploatarea fermieră nu are de luptat cu mari lipsuri şi cu multe greutăţi. Dacă n’am semnala de­cât lipsa oa­menilor de­ specialitate (cu ga­ranţii de stabilitate şi de se­riozitate) în practica legumi­­culturii, floriculturii, pomicul­tură, în îngrijirea animalelor şi industrializarea derivatelor, în crearea de iazuri, în cultu­rile de peşti, apoi, lipsa meca­nicilor şi technicienilor nece­sari în manipularea diferite­lor instalaţii, construcţii, iri­gări, asanări de lacuri şi di­verse alte îmbunătăţiri fun­ciare, şi încă ar fi deajuns ca să apreciem greutăţile pe cari le au de înfruntat fermierii cari vor să realizeze ceva. Dar la lipsa personalului cu pregătire specială, agravată de atâtea ori şi de lipsa bra­ţelor necalificate, se adaugă — mai ales în împrejurările de azi — greutăţile de trans­port şi lipsa unei organizaţiuni speciale pentru comercializa­rea zilnică pe pieţele de des­facere a produselor de fermă şi pen­tru valorificarea în genere — pe calea exportului, prin industrializare, etc­ — a acelo­raşi produse. Se mai resimte însă exploatarea de fermă şi de lipsa unui tratament de fa­voare din partea fiscului, care trebue să aibă în vedere, pe de o parte greutăţile cu care au de luptat aceste exploatări, ce­rând importante investiţii şi o lungă perioadă de neproducti­­vitate şi deci o nerentabilitate, iar pe de altă parte, necesita­tea înmulţirii şi desvoltării fermelor în economia noastră agricolă, care nu e cu putinţă fără un regim de înlesniri şi de încurajare. Ba, în a­fară de înlesnirile de transport şi cele fiscale, s’ar mai putea veni în ajutorul a­­cestor ferme prin preferinţa pe care diversele instituţii (spitalele, căminele, economa­­fiele funcţionăreşti, unităţile militare), ar fi cu cale s’o dea produselor acestor ferme, pen­tru nevoile lor de consum. E adevărat, însă, că vinovaţi în bună parte de lipsurile şi de greutăţile cu cari au de furcă, sunt înşişi fermierii noştri, atâta timp cât înţeleg să lucreze izolat, fără nici o înţelegere şi fără nici un spri­jin între ei, fără nici o solida­ritate concretizată în organi­zaţii locale pentru necesităţi locale şi cu o supraorganiza­­ţie centrală pentru interese şi necesităţi generale. E momentul cel mai potrivit acum, ca să împlinească acest gol. NEVOILE IAŞILOR CERCETATE DE O D­ELEGAŢIE MINISTERIALĂ In seara zilei de 27 Mai a. c. au sosit la Iaşi, spre a cerceta, la faţa locului nevoile oraşului, d-nii : prof. Ion Petrovici, mi­nistrul Culturii Naţionale şi al Cultelor, prof. Petre Strihan, mi­nistrul subsecretar de stat la Interne, Mircea Vulcănescu, mi­nistru subsecretar de stat la Fi­nanţe şi Ovidiu Vlădescu, minis­tru subsecretar de stat­­ al Ro­mânizării şi al Preşedinţiei Con­siliului de Miniştri. D-nii miniştri au participat la consiliul de colaborare ce s-a ţi­nut în sala de recepţii a primă­riei, în prezenţa tuturor repre­zentanţilor autorităţilor locale. A participat şi de general N. Stoenescu, comandantul unei mari unităţi. Cu acest prilej au fost cerce­tate în primul rând nevoile fi­nanciare ale oraşului, hotărân­­du-se cum să se facă plata aju­toarelor familiilor concentraţilor, refugiate din comunele ocupate de inamic. Plata acestor ajutoare se va face provizoriu în baza unei de­claraţii, urmând ca cei ajutaţi să fie verificaţi ulterior in­scriptele din arhiva autorităţilor evacuate. A fost cercetată apoi situaţia sanitară a judeţului, care este satisfăcătoare, întrucât organele sanitare militare din zona de o­­peraţiuni dau asistenţă şi locui­torilor din regiune. Viaţa economică a oraşului se­­ îndreaptă cu încetul spre normal, lumea nevoiaşă a Iaşilor înce­pând să se reîntoarcă. S-a hotărît apoi posibilitatea de a da de muncă muncitorilor rămaşi fără ocupaţie în urma închiderii fabricilor, întărindu-se incăodată principiul că cetăţenii au dreptul la ajutor, dar au şi obligaţia de a munci pentru co­lectivitate. In­­­legatul­­ cu personalul di­dactic evacuat­­s’au luat măsuri de a se chema câte o persoană de răspundere de fiecare şcoală pentru a pune în siguranţă ma­terialul didactic rămas A fost pusă deasemeni în dis­cuţie aprovizionarea oraşului cu talpă, piele, chibrituri şi carbu­ranţi, hotărându-se toate mijloa­cele de remediere a acestor lip­suri. O chestiune deosebit de însem­nată a fost aceea a alimentării uzinei electrice, care furnizează atât lumină, apă, cât şi curentul pentru tramvaeie oraşului. Insemânţările în judeţul Iaşi merg bine, realizându-se 90,­’­ din planul agricol. La sfârşitul consiliului de co­laborare s’a hotărît intensifica­rea măsurilor de pază în cuprin­sul oraşului, în special la casele rămase fără locatari. In dimineaţa zilei de 28 Mai a. c. d. ministru subsecretar de stat prof. Petre Strihan a in­spectat Prefectura judeţului, unde a luat cunoştinţă de lipsurile că­rora trebue să facă faţă persona­lul administrativ, luând măsu­rile necesare de îndreptare. Deasemeni d-sa a cercetat mo­dul cum funcţionează aprovizio­narea oraşului, care este satisfă­cătoare, interesându-se de mo­dul cum urmează să fie ajutorată populaţia civilă evacuată din sa­tele cuprinse în zona frontului. In cursul zilei, d-nii miniştri Ion Petrovici, Petre Strihan şi Mircea Vulcănescu au vizitat Mi­tropolia, cimitirul Eternitatea, unde sunt înmormântaţi­­ eroii morţi în apărarea Iaşului şi pe ale căror morminte au depus fiori, cartierul Sărăria, atelierele liceu­lui industrial, Universitatea şi grădina Copou. Au fost deasemeni vizitate am­­­­bulanţele din oraş precum şi spi­talul Sf. Spiridon, unde d-nii mi­niştri au stat de vorbă cu ofi­ţerii şi ostaşii răniţi, împărţin­­­du-le ţigări, cozonac şi vin. Pretutindeni îngrijirea răniţi­lor a fost găsită exemplară şi moralul tuturor foarte ridicat. In cursul după amiezii d-nii miniştri s’au înapoiat în Capi­tală. CITAT PE NAŢIUNE D. Traian Iovănaş, din comuna­­ Nădlac, judeţul Arad, a luat pe­­ seama sa întreţinerea a opt copii săraci, evacuaţi din Bucureşti, până la terminarea răsboiului. Pentru această faptă de bun român. Domnul Mareşal Ion An­­tonescu, Conducătorul Statului, a dispus citarea ca exemplu pe Națiune a d-lui Traian Iovănaș. COMANDAMENTUL DE CĂPETENIE AL ARMATEI C­OMUNICAT ASUPRA OPERAȚIUNILOR DIN ZIUA DE 30 MAI 1944 Pe Nistrul inferior și în Basarabia de mijloc nici un eveniment deosebit La Nord de Iași, activitate locală de luptă mai intensă. STATE ŞI SUPRA-STATE Din haosul mortal pe care a­­cest război fără iertare îl adân­ceşte zi de zi în spiritul şi in viaţa popoarelor, s’a desprins, în fine, un grăunte de lumină, care, licărind deasupra danţului morţii şi al distrugerilor ce ne cuprinde din toate părţile, pare să ne încredinţeze că isvoarele înţelepciunii şi ale bunului simţ încă n’au secat din depozitele sacre ale acestei omeniri rătă­cite. Deschizând congresul Uniunii naţionale portugheze, profeso­rul Salazar, preşedintele de con­siliu al unuia din puţinele state păstrate în afară de cercul de foc al războiului, a rostit, cu cu­raj şi demnitate, câteva adevă­ruri, a căror înţelepciune nu poate fi tăgăduită de nicio con­ştiinţă luminată, de nici un spi­rit realist, scuturat de pasiuni şi rezistent tentaţiilor oportuni­ste. Ce a spus preşedintele de con­siliu al Portugaliei ? Referindu-se la pasiunea cu care se încearcă — in mijlocul confuziei generale şi sub valul de ură şi de criterii răsturnate ce domină azi spiritele — să se­­ pună în circulaţie o serie de concepţii ciudate, care, deşi pro­duse specifice ale stărilor şi mentalităţii de război, tind to­tuşi să reglementeze şi să gu­verneze destinele popoarelor în timp de pace, d. dr. Salazar con­sideră drept erezie asemenea în­cercări şi nu ezită să le opună ferm concepţiile consacrate de experienţă, de tradiţie şi de rea­lităţi. Concepţiile puse azi în circu­laţie, spune în esenţă d. Salazar, tind să înlăture din cal­culele şi rânduelile de viitor realitatea naţiunii, vorbindu-ni-se stăruitor de necesitatea unor „supra-state“, unor „supra-naţiuni“, investite cu puterea de a conduce desti­nele restului omenirii şi de a ve­ghea la păstrarea ordinei inter­naţionale. E uşor de înţeles, ce realitate şi valoare mai pot să reprezinte, în lumina acestor concepţii, bunuri morale ca liber­tatea şi independenţa naţiunilor, când integritatea lor politică şi teritorială este ameninţată, iar harta globului împărţită in zone de influenţă ale câtorva „supra-­­ state“, care-şi rezervă partea I leului. Este o mare şi neiertată gre­­şală. In ciuda r­oun­or grupări posibile după război, a apus d. Salazar, naţiunea va rămâne şi pe viitor factorul primordial, ne­­desrădăcinat şi neasimilabil al vieţii internaţionale. Au mai e­­xistat, a adăugat d-sa, războaie ideologice sau războaie pur po­litice. Rezultatele sunt cunoscu­te. Este deci foarte discutabil dacă se va putea încredinţa unui organism super­naţional, orga­nizarea tuturor intereselor, după cum este iluzoriu de a se vedea în acest organism cheia ordinei mondiale. Dacă trebue să recunoaştem drept o realitate interdependen­ţa popoarelor şi deci greutatea izolării unuia din ele prin ac­ţiune absolut autonomă, este to­tuşi exagerat să se creadă că toate amănuntele vieţii naţionale­­vor depinde de viitoarea ordine internaţională. Soluţii uniforme valabile pentru toate ţările — a spus d. Salazar — nu numai că sunt de negăsit, dar nici nu sunt de dorit.­­ După părerea sa, nu interna- I (Continuare in pag. 2-a) ACTIVITATEA AVIAŢIEI GERMANE Berlin, 30 (Rador). Cores­pondentul aerian din Italia al Biroului internaţional de infor­maţii, după cum semnalează a­­genţia „DNR“ anunţă că avioane germane de luptă de tip greu au atacat,­in noaptea de Luni spre Marţi depozite de aprovizionare şi tabere de trupe din apropiere de Aprilia și Terracina, folosin­du-se de bombe explozive și ar­mele de pe bord. In sectorul Terracina, s’au pro­dus mari incendii, care au luat o mare întindere, după plecarea a­­vioanelor germane. Aviatorii germani, în rapoar­tele lor, semnalează totodată mai multe mari explozii. In această operație sunt lipsă două avioane germane. LUPTELE DE PE FRONTUL DIN ITALIA Berlin, 30 (Rador). — Se dau următoarele amănunte cu pri­vire la luptele din Italia : Deplasarea sistematică a forţe­lor de atac anglo-americane la aripa de vest a frontului italian a dus Luni la marele atac aş­teptat între coasta tireniană şi Lanuvio, cu care prilej luptele principale s’au dat pe şoseaua ce duce pe la vest de Aprilia înspre nord. Aci au intrat pentru prima dată în acţiune trupe britanice. Prin lupte înverşunate, forţele de apărare germane, care, încă înainte de începutul atacului, îşi repliaseră elementele de siguran­ţă înaintate în poziţia principală de luptă, au putut împiedica orice străpungere. Câteva pătrunderi mai mici 1® sud-est de Lanuvio au fost eli­minate printr un contraatac ime­diat dat de rezerve de intervenţie germane. In regiunea Valmontone, atacul iniţiat în ziua precedentă de gre­­nadieri blindaţi germani a con­tinuat să câştige teren. Golurile ce fuseseră create ari cu câteva zile mai înainte au pu­tut fi Luni aproape complet în­chise. Pierderile de material anglo­­americane au fost deosebit de mari de pe urma folosirii masive a tancurilor şi artileriei motori­zate, care au fost atacate în mod eficace de armele grele germane. ❖ Berlin. 30 (Rador). — Se dau următoarele amănunte cu privire la luptele din Italia. Ca și până acum, centrul de greutate pe frontul din Italia se află pe aripa vestică a întregului front de atac, lupte înverşunate dându-se mai cu seamă în zona de la sud-est de Valmontone. Forţele de infanterie şi de tancuri nord-americane, cari do­bândiseră acu­m câteva zile o pă­trundere adâncă, au căutat Dumi­nică din nou, cu forţe masive, să răzbească până la Valmon­torre. Atacul lor a fost însă respins cu atâta succes prin contra-atacuri puternice încât nord-americanii au trebuit să se retragă dincolo de poziţiile lor de plecare, după ce su­feriseră pierderi grele. Grenadierii bl­odaţi germani, cari preluaseră aci apărarea, au micşo­rat zona de pătrundere şi au ză­vorit-o atât de bine prin măsuri eficace, încât întregul grup de a­­tac nord-american şi-a pierdut în­­tr-o largă măsură libertatea de ac­ţiune. La vest de acest principal centru de luptă, trupe germane au dat lupte de oprire la Aprilia. Garni­zoana germană din Aprilia, care reuşise să oprească şi să respingă, în tot cursul zilei, forţele invada­toare, s’a retras sub protecţia nop­ţii în conformitate cu ordinele, pe principalele­­­uii de lupte, imediat la nord de oraş, după ce fuseseră distruse printre ruinele oraşului, prin explozibile, şi ultimile poziţii pe care ar mai fi putut să le fo­losească inamicul. In sectorul central al zonei de atac ce duce până aproape de Ce­­prano, nord-americani nu au ur­mat decât cu şovăire mişcările germane către liniile scurtate din munţi. Baraje de mine şi alte pie­dici au făcut imposibil atât pentru nord-americani, cât şi pentru cele două­­­vizii marocane ce luptă a­­lături de ei, să aducă forţe puter­nice pentru atacuri frontale împo­triva elementelor de siguranţă din faţa poziţiilor germane. Un al do­lea centru de greutate a fost, ca şi în zilele anterioare, în zona dintre Castro dei Volsci şi Ceprano. Aci, nord-americanii au aruncat nu mai puţin de 400 tancuri în luptă, pentru un atac masiv în va­lea Liri. Datorită însă focului de­fensiv eficace al armelor anti-tanc germane, ei nu au putut câştiga decât puţini kilometri şi au trebuit să se mulţumească să ocupe către seară ruinele localităţii Ceprano, ce fuseseră evacuate încă cu două zile înainte de către principalele forţe ale apărării germane. Prin acţiunea vânătorilor anti­tanc, prin mijloacele de luptă din apropiere şi prin încărcături explo­zive împrăştiate pe teren, au fost distruse cu certitudine 61 de tancuri. In celelalte sectoare ale frontu­lui italian a domnit o liniște a­­proape deplină. VILLA D’ESTE Luptele de pe fronturi, dar mai­­ ales bombardamentele avioanelor au cauzat şi cauzează mereu a­­tătea distrugeri de bunuri şi de vieţi omeneşti, încât nu e zi să nu se înregistreze alte pagube, alte pierderi, din cam­ multe ire­parabile. Din categoria acestora din ur­mă, care aparţine patrimoniului artistic al lumii, făcea parte şi faimoasa Villa d’Este de la Tivoli, care, anunţă o telegramă din Roma, a fost distrusă de bom­bardamentul aerian de Sâm­bătă. Construită la 1550 de unul din descendenţii familiei princiare d’Este—al cărei nume este strâns legat de toate evenimentele mari de cari pomeneşte istoria penin­sulei italiene, de la 1097 şi pârul la 1875. — Villa d’Este era soco­tită, graţie comorilor ei artistice poziţiei ei pitoreşti şi fantasticu­lui aranjament al grădinii cu su­tele ei de fântâni, cea mai fru­moasă villă din Europa întreagă Intrarea era construită in lo­cul unde fusese un vechiu schit de benedictini, iar picturile şi sculpturile de preţ erau păstrate cu adevărată religiozitate. De pe terasa semi-circulară se putea vedea un râuleţ reprezen­tând Tibrul cu o mică insulă — Tiberina, — apoi o statue a lupoaicei cu cei doi gemeni şi o reproducere în miniatură a edi­ficiilor Romei antice. Cine şi-a dus paşii pe calea celor 100 de fântâni dominată de impresio­nanta cascadă, cine s’a odihnit o clipă în rotonda celor mai înalţi cipreşti din Italia, cine îşi aduce aminte de uimirea ce procura văzului toate acele minunăţii ale artei şi ale naturii răspândite pe colina la umbra căreea se întin­dea câmpia Tivoli, îşi va da sea­ma ce imensă pierdere pentru patrimoniul artistic al lumii în­seamnă distrugerea Villei d’Este. Istoria artelor arată rolul pe care l-au jucat principesele­­din familia d’Este in mişcarea inte­lectuală a epocei şi în■ deosebi Isabella d’Este, marchiză de Mantua, protectoarea lui Rafael, celebra Lucreţia Borgia, a doua soţie a ducelui Alfons d’Este; Re­nee de France, fiica lui Ludovic XII şi soţia lui Ercole d’Este, care a protejat pe prietenii lui Calvin şi atâtea altele al căror gust artistic se putea urmări în comorile de artă din palatele din Ferrara şi Tivoli ale familiei stinsă acum, cu 70 de ani înainte ca bombele să distrugă ultimele vestigii ale splendorilor unor veacuri în care arta făcea parte integrantă din viaţa însăşi ce se desfăşura la umbra cipreşilor şi în susurul fântânilor, departe la 40 de kilometri de zgomotul şi pasiunile Romei. Ma­i târziu, când vor trece cli­pele de groază şi de teroare, slu­jitorii artei şi ai culturii se vor întreba nedumeriţi cum de a putut civilizaţia secolului al XX- lea să distrugă în câteva secunde tot ceea ce păstrase cu sfinţenie omenirea înapoiată cu veacuri şi veacuri în urmă şi comparaţia nu va fi deloc în favoarea gene­raţiei celor de azi, cari se mân­dresc cu cele mai perfecţionate unelte de distrugere, în locul or­goliului mărturiilor artei care înfruntă patiia vremii, dar ră­mâne dezarmată în faţa urii ci­vilizaţiei în zbor. V. UN MARE INCENDIU A DISTRUS 100 HA. PĂDURE IN ELVEŢIA Berna, 30 (Rador). — Cores­pondentul agenţiei D.N.B. trans­mite: In pădurile de la Aletsch şi de la Riederhorn, din cantonul Wallis, s’a declarat în Sâmbăta dinaintea Rusaliilor catolice un imens incendiu, datorit impru­denţei unor turişti. In 48 ore au fost distruse aproape 100 hecta­re de pădure. Luni focul a izbucnit cu o tă­rie mai mare, aţâţat fiind de un vânt puternic, astfel că sinistrul a luat proporţii şi mai mari. EVACUAREA COPIILOR Părinţii care doresc să-şi evacueze copiii din Capitală, îi pot înscrie în fiecare zi lucră­toare, între orele 15—20, la următoarele centre : SECTORUL I GALBEN şi IV VERDE în piaţa Amzei 13 (Primăria Sect. I Galben), SECTORUL 11 NEGRU la Centrul de Asistenţă Obor, în B-dul Ferdinand Nr. 159. SECTORUL III ALBASTRU la Centrul de Asistenţă Şer­­ban-Vodă, in Cal. Şerban-Vodă Nr- 211 Nr­ 149 Joi 1 Iunie 1944 6 Pagini MARINA LA JERTFĂ MAREŞALUL CONDUCĂTOR PRINTRE VITEJII EROICO REZISTENTE DE LA SEVASTOPOL SOSESC IN RADĂ CONVOAIELE.­CEI CARI AU CREZUT IN PATRIE ....,Contraamiralul Macellariu, comandantul forţelor maritime române, a fost decorat cu crucea de Cavaler al ordinului „Crucea de Fer”... ...Ochii trec repede peste in­formaţia laconică a ziarelor... Dar gândul sboară cu două săp­tămâni înapoi către amurgul a­­cela de Vineri 12 Mai, când bas­timentele tatuate de rănile bătă­liilor apărură la orizontul văz­duhului cu marame de pâclă. Nave multe şi stranie mişcare, în rada portului. Dinspre asfin­ţit, pătrunde dincoace de far un cap de convoi, cu severă siluetă de crucişător, urmat de câteva mici ambarcaţiuni: puitor de mine în zile calme, vasul acesta aduce acum la bord mii de ostaşi români şi germani din Crimeea. Mai spre larg, altă navă cu conturul estompat de pâcla fu­murie a amurgică, este un vas sub pavilion german, sosit peste noapte cu multă apă la bord, în urma loviturilor primite, şi acum rămas vremelnic departe de port, de vreme ce pescajul nu îi mai îngăduie accesul la cehia. In portul plin de trupe româ­ne şi germane, Mareşalul Con­ducător soseşte pe neaşteptate, oprindu-se o clipă spre a privi freamătul acestui furnicar de uniforme: unele unităţi se înco­lonează, altele au şi pornit spre punctele de cartiruire. Cozorocul curb al chipiului german se în­frăţeşte pretutindeni cu beretele Vânătorilor noştri de munte, se­meţ culcate pe sprânceană. Cei de colo, cari tresăriră la ivirea siluetei sprintene a Conducăto­rului, sunt munteni din „Divizia de cremene” a generalului Du­mitrache, învingătorii dela Ala­­gir şi dela Nalcik, pe cari chiar acum un an îi priveam trecând în parada lor de lângă Simfero­pol, acolo, între colinele înflorite ale Crimeei... SOSESC CONVOAIELE SOSESC... Raportul de astăzi, 12 Mai, lă­mureşte că în mare sunt încă pe drum, cu evacuaţi de la Sevasto­pol, 9 convoaie cuprinzând: 7 mari nave de transport şi 46 am­barcaţiuni şi vase de escortă, deopotrivă tixite şi acestea cu trupe îmixi rotite. In cursul u­lti­­mei dimineţi, iată, mai sosiră la malul românesc alte 6 convoaie, cu un total de 23 nave de trans­port şi escortă. Oră cu oră, sunt centralizate rapoartele radiotele­­grafice primite de la bastimentele în drum. Un submarin raporta adineaori că este urmărit de o navă sovietică, la 38 mile Est de capul Caliacra. Aviaţia de luptă a pornit într’acolo acum un sfert de oră, pe u­rmele avioanelor de recunoaştere. In largul portului, distrugăto­rul „Regele Ferdinand” are cin­stea de a primi cel dintâi inspec­ţia Mareşalului Antonescu. In faţa frontului de berete, coman­dantul contra-torpilorului, lt.­­comandor Samson, prezintă Con­ducătorului acest echipaj până adineaori istovit de oboseală, acum însă de la un flanc la ce­lălalt subit înviorat, cu frunţile trufaş înălţate spre soare. Dis­trugătorul s’a întors chiar astă­­noapte... Raportând Mareşalului cum şi-a îndeplinit misiunea în operaţiunile de evacuare a tru­pelor române şi germane dela Sevastopol, H.­comandorul Sam­son lămureşte în fraze sobre o­­bârşia numeroaselor găuri de schije primite de navă la supra­structură şi la bord. „Regele Ferdinand” a avut de îndurat şi de învins şase atacuri date d® avioanele torpiloare şi bombar­dierele sovietice. Primul atac, — cu bombe în picaj şi mitraliere. Nici un re­zultat. Al doilea atac, — cu mitraliere (Continuare in pag. 2-a)­­ Pe un vas român, timonierul transmite ordinele (S.M.P.). CELE DOUĂ TIPURI DE BILETE A 2000 LEI Banca Naţională a României reaminteşte că biletele de 2.000 lei, cari se găsesc acum în cir­culaţie, cu două înfăţişări dife­rite. Privite în zare: 1) unele cu capul lui Traian, un profil, în­­tr’un cerc alb aflat în mijlocul biletului; 2) altele au, pe toată suprafaţa biletului, o serie con­tinuă de scuturi, purtând una din iniţialele: B. N. sau R. Ace­ste din urmă bilete mai prezintă, în jumătatea din dreapta — în pasta hârtei — un cap de firi­şoare colorate. In consecinţă publicul nu tre­buie să facă nicio deosebire în­­tre tipurile de bilete descrise mai sus. APLICAREA LEGII PENTRU CHEMAREA LA PRESTAREA MUNCII OBLIGATORII INDIVIDUALE UN COMUNICAT AL PREŞEDINŢIEI CONSILIULUI DE MINIŞTRI Preşedinţia Consiliului de miniştri comunică: Decretul-lege pentru regle­mentarea procedurii de che­­ma­re la prestarea muncii obligatorii, individuale şi obş­teşti, se va aplica fără întâr­ziere tuturor funcţionarilor publici care nu prestează efectiv şi permanent servi­ciul pentru care sunt retri­buiţi, în special celor aflaţi in vacanţe, concedii, precum şi refugiaţilor. Membrii corpului didactic şi preoţii pot fi chemaţi la serviciul de muncă indivi­duală, în special in activita­tea de asistenţă socială şi ocrotirea sinistraţilor. Femeile căsătorite şi care se ocupă de menaj sau de în­grijirea familiei, nu vor pu­tea fi chemate la muncă mai mult de 5 zile consecutive pe lună, vor putea fi însă che­mate la prestarea serviciului de muncă individuală un ter­men mai mare de 5 zile, dacă prestează numai 2-3 ore pe zi. Mentarea la locul indicat de ordi­nul de chemare individuală, se pedepseşte cu închisoare corec­­ţională dela 6 luni la un an. Funcţionarii publici care, pri­mind ordinul de chemare la p­uncă nu-l vor executa, vor fi pedepsiţi disciplinar cu oricare din pedepsele prevăzute de Co­dul Funcţionarilor Publici sau legile­­lor speciale, inclusiv desti­tuirea pentru refuzul de serviciu datorit. La Preşedinţia Consiliului de Miniştri se va constitui o Comi­sie disciplinară pentru toate ser­viciile publice, care va judeca toate infracțiunile disciplinare la prezenta lege. Autoritatea administrativă care eliberează cartelele sau bonurile este obligată să le retragă ace­luia care nu s’a prezentat la ter­menul și locul prevăzut de ordi­nul de chemare individuală, pen­tru a executa serviciul de mun­că datorit Aceleaşi sancţiuni se aplică ce­lor care n’ar urma ordonanţele de chemare pentru munca obş­tească. ART. 4..­­ -Departamentele pot stabili, printr’o ordonanţă publi­cată în Monitorul Oficial, cate­goriile de locuitori, taberele şi s serviciiile de­­muncă obştească pe care le-ar organiza, în puterea art. 16 al legii pentru organiza­rea muncii naţionale. Ministrul Agriculturii şi Do­meniilor poate chema la munca obştească, prin ordonanţă, orice categorie de muncitori agricoli şi orice locuitori rurali ai ţării, de orice vârstă, de ambele sexe. Prefecţii şi primarii munici­piilor pot, pe cale de ordonanţă, să institue servicii de muncă ob­ştească locală, chemând la mun­că toate categoriile de locuitor­ care le vor fi fost aprobate de Ma­testerul Afacerilor Interne. Textul decretului lege pentru reglementarea procedurii de chemare la prestarea muncii obligatorii individuale şi obşteşti „Monitorul Oficial” de astăzi publică următorul Decret-Lege : Art. 1. — Locuitorii Ţării de ambele sexe, între 16 şi 57 ani, care nu au nicio activitate de muncă efectivă, pot fi chemaţi a presta serviciul de muncă indi­viduală, intelectuală sau ma­nuală, prevăzută de Legea nr. 425 din 15 Mai 1941, potrivit pregă­tirii si­stării fiecăruia. Funcţionarii publici cari, din orice cauză, nu prestează servi­ciul efectiv şi permanent pentru care sunt retribuiţi, pot fi che­maţi la dispoziţia autorităţilor, sau instituţiilor arătate în alinia­tul următor, pentru a presta ser­viciul de muncă individuală. Chemarea se va face printr’un „Ordin de chemare la muncă”, care va putea fi emis de Minis­tere şi Subsecretariate de Stat, de Marele Stat Major, de Consi­liul de Patronaj al Operelor Se­riale, de Regia Autonomă a Căi­lor Ferate, de organizaţia tinere­tului premilitar, precum şi de Guvernăminte, Inspectoratele Ge­nerale Administrative, Primăriile de Municipii şi Prefecturile de Judeţ. Ordinul de chemare pentru muncă va indica numele și pre­numele persoanei chemate, ser­viciul de muncă, intelectuală sau manuală, pe care urmează să-l presteze, autoritatea sau institu­ția la care urmează să se prezinte pentru executare, precum și data prezentării pentru începerea ser­viciului de muncă. Art. 2. — Cei chemaţi la muncă individuală au, dreptul la între­ţinere, cu excepţia celor cari pri­mesc în­ timpul prestării servi­ciului de muncă, un salariu dela Stat, judeţ, comună sau o insti­tuţie particulară Art. 3. — Nerespectarea Înda­toririlor de a presta serviciul muncii individuale, prin nem­e­

Next