Universul - Provincie, august 1944 (Anul 61, nr. 210-239)

1944-08-01 / nr. 210

Anul al 6l-lea 8 Pagini Fondator: LUICI CAZZAVILLAN Proprietar» „UNIVERSUL» S. A. înscrii sub Nr. 160 Trib |lfo* CELE URMA ŞTIRI DIN LUMEA ÎNTREAGA, TELEGRAFICE ŞI TELEFONICE REDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIAI BUCUREŞTI, STR. BREZOIANU NR. 23-25 CENTRALA TELEFONICA A ZIARULUI: 340.10; SECRETARIATUL DE REDACŢIE: 1.30.15 DISCIPLINA COLECTIVĂ INADĂPOSTIte S’a mai scris şi se va mai scrie desigur asupra acestui capitol, privind disciplina co­lectivă în adăposturi. Zilnic se dau instrucţiuni şi sfaturi, de modul cum trebue să se poarte fiecare în adăpos­turi pe timpul alarmelor­ Nu toţi însă înţeleg să le respecte şi să le urmeze în interesul lor, şi al tuturor. Sunt oameni recalcitranţi, lipsiţi de simţul disciplinei şi al cuviinţei ce se impune în a­­tari împrejurări. Provoacă in­cidente inutile, vorbesc vrute şi nevrute, povestesc lucruri care tulbură starea sufletească a celor mai slabi de înger, în­­tr’un cuvânt se dovedesc ele­mente cari se sustrag dela nor­mele unei discipline colective, ce trebue să şi le impună fie­care atunci când se află într’un adăpost public, unde caută să-şi salveze viaţa sute şi mii de persoane. S’au afişat pe pereţii adă­posturilor publice felurite ins­trucţiuni: să nu se vorbească pentru că se consumă­ oxigenul şi se viciază aerul în detrimen­tul tuturor; să nu se strige; să nu se provoace panică; să-şi­­ păstreze fiecare calmul; să lase culoarele de trecere a echipe­lor sanitare de ajutor libere; bărbaţii cari stau pe scaune, să le mai cedeze şi femeilor cari au rămas în picioare. Unele persoane, deşi citesc a­­ceste îndemnuri, nu le dau nici o atenţie. Desigur, că în adăposturi vine fiecare cu educaţia, cu moravurile şi cu manierele lui. E greu să pretinzi tuturor să aibă aceeaşi educaţie, dacă nu şi-a făcut-o la vreme Dar cel puţin, în cele câteva ore pe care le petrece în adăpost, este dator fiecare să respecte liniş­tea celorlalţi supunându-se disciplinei colective şi ordinei necesare în adăposturi Comandamentul apărării pa­sive a dat dispoziţii ca persoa­nele cari se sustrag obligaţii­lor ce trebue să le aibă în a­­dăposturi, să fie identificaţi şi să nu li se mai permită să vină a doua oară, ca să tulbure li­niştea celor paşnici, prin ati­tudinile lor neînţelegătoare.E o măsură menită să asi­gure disciplina şi liniştea de care populaţia are nevoe în tragice împrejurări. AV1GM NORDAMERICANE ROBOM PE TERITOIRIUL GERMANIEI $1 IN ROMÂNIA Berlin, 29 (Rador) — Anglo-a­­nv '.'cânii au pierdut iarăşi în ul­timele 24 ore un procent însemnat d­e formaţiile lor aeriene folosite la operaţii de atac împotriva teri­toriului Reichului şi împotriva unor localități din România. Mai ales englezii au trebuit să plătească un foarte mare preţ pen­tru atacurile lor teroriste împotri­va­ oraşelor Stuttgart şi Hamburg. După ştirile de până acum, ina­micul a pierdut cel puţin 120 avioa­ne de bombardament, printre care 90 avioane de bombardament te­­tramotoare. * Formațile inamice, care au sbr­­iat noaptea trecută înspre Ger­mania de sud-vest și peste golful German în regiunea , estuarului Elbei, au pierdut numai ele, de pe urma aviatorilor de vânătoare de noapte germani, 81 avioane, cu câte patru motoare. Chiar în cursul sbornlui de so- STe al escadrelor inamice, care, în grupuri izolate spre a înşela a­­părarea aeriană germană, au pă­truns pe deasupra Germaniei de nord-vest a Reichului, englezii au fost interceptaţi de aviatorii de vânătoare germani. După ce inamicul, cu prilejul ac­ţiunilor sale teroriste precedente, scăpase oarecum cu­ faţa curată din cauza condiţilor atmosferice ne­favorabile pentru apărarea aeriană germană, el a revenit acum să su­fere pierderi foarte mari. O mare parte din cele 81 avioa­ne britanice de bombardament ni­­micite a fost doborâtă în flăcări înainte de a-şi fi putut arunca bombele. Partea principală a fost doborită deasupra regiunii din sud-vestul Germaniei. Inamicul încearcă, cu prilejul o­­perațiilor sale în aceste districte ale Reichului, folosind un teritoriu neutru pe care îl violează de fie­­care dată la sosire, să influenţeze în mod considerabil apărarea ae­riană germană. Noaptea troeută însă acest lucru nu l-a reuşit în măsura în care el se aştepta. Aviatorii de vânătoare de noapte germani s’au putut des­făşura în voe şi au pricinu­­ ina­micului una dtar cele mai însem­nate înfrângeri. Şi avioanele de bombardament nord-a­mericane tetramotoare, că­rora le-a fost dată o puternică es­cortă de avioane de vânătoare cu mare rază de acţ­iune, care au făcut în timpu­­l zilei o incursiune pe dea­supra teritoriului României, s’au văzut expuse rezistenţei hotărîte a forţelor de apărare aeriană ger­mane, române şi bulgare în violente lupte aeriene, precum şi prin tirul masiv al artileriei de­asupra Germaniei centrale, au pu­tut folosi stratul des de nori ce acoperea cerul ac­, astfel încât nu­mai puţine avioane de vânătoare germane au reuşit să între în con­tact cu formaţiile teroriste. In îndârjite lupte aeriene mai multe aparate nord americane sau atât­ de grav avariate încât de bună seamă că s’au prăbuşit la pă­­mânt în cursul sborului de îna­poiere. In vest, deasupra regiunii de In­vazie, aviatorii de vânătoare ger­mani au înregistrat din nou suc­cese în combaterea forţelor aerie­­ne amrco-americane şi îndeosebi a avioanelor de bombardament şi de vânătoare, care au întreprins ata­cul de la mică înălţim­e împotriva firmelor germane. Ştirile cu privire la pierderile de avioane Inamice care până acum cuprind 120 avioane nimicite, nu s’au terminat Trebue să se con­teze pe faptul că 'namb­ul a su­ferit nierdriri mai mari de attt el lasă actualmente să se vadă Pierderile de oameni ale anrio­­americanUce, eu­ nri'riul sbomrilor lor pe luncă dMantă s' eu nrile­­bil onoratelor eferinate în veri­si în regiunea Balcanilor, se riscă la aproximativ o mie de aviatori. COMANDAMENTUL DE CĂPETENIE AL ARMATEI COMUNICAT ASUPRA OPERAȚIUNILOR DIN ZIUA DE 29 IULIE 1944 Pe Nistrul inferior, in Basarabia de mijloc și frontul Moldovei, nici un eveniment important. rp OBIECTIVE MILITARE Suntem la război şi răz­boiul are legile lui aspre. In deosebi, in necruţătoarea în­­căerare a vremii noastre, răz­boiul a fost proclamat tota­litar. El trebuia să fie atât de generalizat,, încât toate ener­giile naţionale să se concen­treze pentru dobândirea vic­toriei şi toate mijloacele de intimidare, de presiune sau de lovire să continue la de­moralizarea adversarului şi la înfrângerea lui. Cine primeşte războiul tre­bue să-i suporte urmările. A­­ceasta pare să fie lozinca inu­mană a taberelor în războiu. Lamentaţiile nu-şi au deci raţiunea de a fi. Loviturile se dau şi se primesc până la istovirea totală, până la în­frângerea totală sau până la biruinţa totală. O asemenea concepţie apli­cată cu toată rigoarea *»' lo­gică şi cu toată lipsa de umanitate pune tr n cauză o imensă răsp­ire morală pentru astăzi şi mai ales pentru mâine. Dacă oricine primește ca cei răspunzători de război sau cei cari fac războiul să su­porte toate urmările lui, ori­cât de aspre ar fi ele; dacă lista obiectivelor militare se extinde dela tancul și tunul de pe front, la fabrica ce ali­mentează frontul; la gara, care triază trenurile; la loco­motiva, care le transportă; la combustibilul, care e indis­pensabil aprovizionării răz­boiului, aceasta poate fi ne­om­e­nos sau abuziv, dar intră în cadrul războiului total. Şi această extindere a răz­boiului total are însă limite, în legile morale şi în îndato­ririle de umanitate. Legea războiului — fie el şi total — rămâne acela a tuturor răz­boaielor: cel care se poate apăra, poate fi atacat. In cuprinsul unei ţări exi­stă totuşi o imensă proporţie de populaţie, care nu are nici© răspundere In conducerea războiului, nici o acţiune in purtarea lui, nici o armă îm­potriva lui. Bolnavul in spi­tal, bătrînul in azil, copilul la maternitate, ţăranul la paşnica muncă a pământului, refugiatul sau evacuatul în necăjita lor existenţă, aceştia nu sunt, nu pot, nu trebue să fie­ actori ai dramei întune­cate, care de cinci ani îngră­mădeşte ruinele şi seceră vieţile. De­sigur, un bombarda­ment aerian are limitele lui de siguranţă. In urma ata­cului, pe anumite distanţe sunt inevitabile erori şi a­­proximaţii, care provoacă victime inocente şi ruine ne­drepte. Dar un atac aerian, ca cel din noaptea de Joi, 27 spre 28 iulie, nu are o astfel de explicaţie. El a atins ex­clusiv cartierele centrale ale oraşului. Nu a fost lovit un singur obiectiv militar. Un azil de bătrâni, două spitale şi câteva instituţii publice, pe lângă numeroase locuinţe în tot oraşul au fost lovite fără discriminare. Dacă un asemenea atac este ceea ce se chiamă, în vo­cabularul vremii, un „bom­bardament de teroare“, el şi-a atins şi mai puţin sco­pul: nici bolnavii din spitale, nici femeile cu părul desple­tit şi cu boccelele în stradă pe trotoarele locuinţelor dă­râmate, nici copiii rămaşi cu crize cardiace. In urma ex­ploziilor, nu vor putea schim­ba orientarea politică a gu­vernului sau grăbi eşirea ţării din răsboiu. Forţe mai mari de­cât ei, împrejurări care-i depăşesc II împiedică pe ei — şi pe atâţia alţii de­cât el — să fie altceva decât victime. Nicăeri până azi presiunea morală asupra populaţiei ci­vile n’a dus la revoltă, ci la resemnare sau la indignare individuală. Soarta răsboiu­­lui se hotăreşte pe fronturi, nu în oraşele dinnapoia frontului; se hotăreşte între soldaţi ,nu între aviatori şi populaţia civilă. Dar oricare ar fi epilogul marei drame de azi şi ori­care ar fi simpatiile de azi şi de mâine ale popoarelor, conducătorii actuali ai ma­rilor Puteri în luptă, nu trebue să se lase ameţiţi de succesele sau de puterea lor. Intr’o zi va fi iarăşi pace; va fi iarăşi nevoie de încredere între oameni şî naţiuni; va fi iarăşi nevoie de omenie, de echitate şi de justiţie. Va e­­xista din nou o opinie pu­blică internaţională, care va judeca şi aplica sancţiuni morale. Şi într’un regim de pace trainică, marile naţiuni conducătoare ale lumii trăesc nu numai de pe urma pute­rii lor materiale, ci de pe ur­ma prestigiului, pe care li-l dau concepţiile lor mo­rale, regulile lor de umani­tate şi respectul lor pentru justiţie şi echitate — chiar în vreme de răsboiu, a unui război, care se apropie de sfârşit. STADIUL PROBLEMEI POLONEZE V9S SCHIMB BE PĂRERI ANGWOPOLONEZE IN CERCURILE1' OFICIAU: BIN "LONDRA Geneva, 29 (Rador). — Cores­pondentul agenţiei „D. N. B.” transmite : Se află din Londra că proble­ma poloneză a prilejuit un in­tens schimb de păreri anglo­­poloneze în cercurile oficiale. Comitetul emigrat polonez se află pentru a spune aşa, într’o şedinţă permanentă. In afară de aceasta, au loc consfătuiri neîncetate între per­sonalităţile din jurul d-lui Racz­­kiewicz. Date fiind Informaţiile amă­nunţite că s’ar plănui în Intere­sul unei împăcări cu Rusia So­vietică, să se sacrifice sau să fie rugate să se retragă una sau mai multe din aceste personalităţi, se aminteşte, dintr’o sursă po­loneză foarte bine informată, că d. Raczkiewicz nu este popular în toate cercurile poloneze. In ce­­ priveşte pe generalul Sosnkowski s se pare, deasemeni pe bază de informaţii amănun­ţite, că nu este exclus ca comi­tetul emigrat sau cel puţin unii dintre membrii săi să fie dispuşi a-l sacrifica, în cazul când per­soana sa ar sta în mod inevitabil în calea unei împăcări cu Rusia Sovietică. INTENŢIILE GUVERNULUI SOVIETIC Vichy, 29 (Rador). — Cores­pondentul agenţiei D.N.R. trans­mite Semnarea acordului dintre aşa numi­tul „comitet de eliberare polonez“ şi înaltul comandament sovietic cu privire la adminis­trarea regiunilor poloneze con­firmă, după părerea agenţiei „Havas-Ofi“, voinţa guvernului sovietic de a transforma Polonia într’o republică sovietică. „Comitetul de eliberare polo­nez“ nu va fi niciodată altceva decât un mijloc de care se va­­ servi Moscova pentru a extinde influenţa bolşevică în­spre vest. CERCURILE POLITICE BERLI­­NEZE ŞI CĂLĂTORIA D-LUI MIKOLAICZIK LA MOS­COVA Berlin, 29 (Rador). — Călăto­ria șefului exilat polonez din Londra, Mikolaiczik, la Moscovă, nu a produs nici o surprindere în cercurile politice berlineze. Această călătorie, după cum s-a declarat Vineri la Wilhelm­strasse, a fost cerută în ultimele zile din ce în ce mai insistent de presa engleză, pe motivul că Anglia trebue de acum înainte să refuze a se mai ocupa de con­flictul polono-sovietic. Stalin, care nu s’a lăsat amă­git și care a Instituit un soviet polonez, poate că acum se va coborî până la a-l primi pe Mi­kolaiczik. Motivul pentru care face a­ceastă călătorie șeful guvernu­lui exilat polonez, — se constată aci, — este de a evita cât mai mult posibil ca să înfrunte pe Stalin, pentru ca eventual să poată ajunge la un acord favo­rabil într’o oarecare măsură pentru eL Urmarea acestui procedeu va fi, cu o oarecare probabilitate ceea ce a subliniat şi postul de radio ,Swit” al emigraţilor polo­nezi, ruperea cercului polonezilor exilaţi, lucru care ar fi folositor eforturilor lui Stalin. Că Stalin, în ciuda apropiatelor conversaţii, nu şi-a schimbat câ­tuşi de puţin aspiraţiile sale cu privire la Polonia, acest lucru nu mai este astăzi un secret. El rezultă şi din faptul că, în mod semnificativ, marile ziare moscovite Pravda şi Isvestia nu mai vorbesc de consiliul naţional polonez, ci intitulează comunica­tul privitor la numirea comite­tului de eliberare: „Creiarea u­­nui soviet polonez”. Acest fel de exprimare mos­covit, — se constată la Berlin,— stă în opoziţie cu consideraţiile, aşa cum au fost făcute în anu­mite ziare neutre, ce au încer­cat să scuze situaţia şi au preci­zat că în Polonia nu a fost con­stituit nici un organ sovietic. Interesant în legătură cu că­lătoria lui Mikolaiczik, — se de­clară mai departe, — este că şe­fului guvernului polonez îi stă în faţă ca tovarăş de tratative la Moscova, generalul Mihail Boia Chimiersky, comandantul suprem al armatei roşii poloneze şi mi­s­­­nistru de război al sovietului polonez. Chimiersky are o interesantă carieră. El a fost cu prilejul re­voluţiei în cursul ultimului răz­boi, şef adjunct al administraţiei armatei şi a fost acuzat de dela­pidare de bani publici în legă­tură cu însărcinările oficiale pri­mite, ceea ce s’a soldat prin izgo­nirea sa din armată şi prin aceea că i s’a aplicat o pedeapsă de 6 ani de carceră grea. In încheiere, se declară că tre­bue să se conteze în problema poloneză, în foarte scurtă vreme, pe desvoltări senzaţionale, care '• însă până la urmă vor evidenţia toate că Anglia nu se va opune în nici un fel tendinţelor de ane-­­­xiune totalitare ale Sovietelor cu­­ privire la Polonia. Un tren de artilerie antiaeriana, in Franța de nen* ferment puternic Omn acţiune, sguduind p&nft In adâncuri pati­mile, punând In mişcare uriaşe forţe, fluturând aripele morţii dar excitând eroismul, nu ar putea ca războiul să nu impre­sioneze sensibilitatea şi să nu găsască expresie în cea mai înaltă ci­taţiune a spiritului u­­man. Războiul a fost pururea un motiv fecund de inspiraţie în artă. Spectacolul forţei încordate spre a dă ciocnirii un maxim de efect, a impresionat vizual pe pictori şi pe sculptori, a inspi­rat poeţilor şi muzicanţilor ac­cente eroice, menite a exalta su­fletele ori a reda descriptiv ima­­gina câmpurilor de bătălie sau a singuratecelor lui episoade. La Muzeul din Napoli este un fragment de pictură în mozaic Dompeian, reprezentând episodul din bătălia de la Issus, în care Alexandru cel mare pune pe goană pe Darius al Persiei. Este, pe cât cunosc, cea mai veche re­prezentare picturală a unei mari scene de bătălie. De la artistul ■M— mtm ans » MSife* *»­presionalite scene a atacului fa­langei macedonene şi până in zi­lele noastre, câtă artă s’a risipit pentru a Îmbogăţi galeriile şi muzeele cu viziuni de război. Nume ca Edouard Detaiîle, Men­zel, Werner, Matejko ş. a. ne evoacă imense pânze în care, pe fundaluri întunecate de fum vrâstate de sclipiri de flăcări ori de metale, oameni îmbrăcaţi în costume multicolore se împung sau se taie, cai se cabrează, dra­pele fâlfâie în vânt, luptători că­zuţi întind braţele spre a da sa­lutul suprem generalului ce ca­­racolează victorios pe calul său alb, salutând izbânda cu sabia sau măcar cu chipiul. Cred că realizarea cea mai uluitoare a genului, prin proporţiile ei uria­şe, — aproape 30 metri lungime, adevărată dioramă! — este pân­za din Muzeul de la Versailles, executată — dacă mi-aduc amin­te exact — de Horace Vernet, înfăţişând episodul culminant al campaniei de cucerire a Aîge­(Continuar© in pag. 2-a) ÎNSEMNĂRI culturale RĂZBOIUL ŞI ARTA MODERNĂ de CONSTANTIN KIRIŢESCU ARTELE PLASTICE Nr. 210 Marţi 1 August 1944 8 Pagini DIRECTOR $1 ADMINISTRATOR DELEGAT STELIAN POPESCU SĂPTĂMÂNA INTERNAŢIONALĂ MILITARĂ $1 POLITICA EVENIMENTE MILITARE. — EVENIMENTE POLITICE PE FRONTUL DE RĂSĂRIT. Pentru moment în regiunea su­dică, pe Nistrul inferior, în Basa­rabia de mijloc şi pe frontul Mol­dovei în afară de o activitate re­dusă, nici un eveniment mai im­portant nu s’a produs. Totuşi, la sfârşitul săptămănei, s’a putut observa o activitate mai vie de recunoaştere din partea forţelor Carpaţi, adică circa 900 km. fără a se socoti frontul finlandez. Ocuparea localităţii Denublin pe Vistula, important nod de cale ferată, apropie trupele sovietice, în această regiune la circa 90 km de Varşovia. Comandamentul sovietic ur­măreşte încercuirea Varşoviei li luptele ce se dau in această re­bel generală, rezistenţa cu cât mai multă economie de forţe îm­potriva forţelor sovietice, în timp ce rezervele şi forţele de elită germane sunt întrebuinţate pe frontul occidental, in acelaşi timp ştirile sosite din Berlin arată că acolo se pune temei pe mobi­lizarea totală ordonată de Fue­hrer şi graţie căreia se va putea sovietice ceea ce ar putea indica intenţia de a începe şi în acest sector al frontului răsăritean o ofensivă concomitentă cu pre­siunea pe care trupele sovietice o exercită în regiunea Carpatică. Pe restul frontului de la nord şi până la sud forţele germane au fost nevoite să se replieze şi să evacueze centre importante. Această repliere este explicată de cercurile competinte germane ca impusă de nevoia organizărei unei noui linii de rezistenţă care să corespundă mai bine cons­ide­­rabilei disparităţi numerice între forţele ofensive sovietice şi cele germane de apărare, disparitate în defavoarea acestora din urmă. De la nord la sud comandamen­tul german a dispus evacuarea localităţilor Schaulen (Lituania), Dunaburg (Letonia), Bialistoc, Brest Litovsc, Lemberg şi Przemysl. Comunicatul german arată că în toate aceste ora­şe au fost distruse înainte de evacuarea lor, instalaţiile militare. Tactica adoptată de sovietici de a înconjura di­ferite centre şi a trimite a­­poi înviate coloane motoriza­te, este acum întrebuinţată pe întregul front. Garnizoanele germane au rezistat cu multă dârzenie în faţa unui inamic cu mult superior numericeşte şi dispunând de un bogat material, dar situaţia devenind din ce în cea mai primejdioasă, toate loca­­lităţile citate mai sus au fost evacuate şi comunicatul german, anunţând aceasta,­­ spune că e­­vacuarea acestor ari de front înaintate a fost făcută în urma „pătrunderei în parte adânci” a trupelor sovietice în frontul ger­man şi că scopul urmărit a­­e „o econimie a forţelor”. După ocuparea Narvei, frontul sovietic se întinde fără întreru­pere acte golful finis, până la uiune­a capitalei poloneze sunt din cele mai îndârjite. Deci ofensiva având drept o­­biectiv Varşovia a crescut în in­tensitate în ultimele zile. Se poa­te spune acelaş lucru şi pentru activitatea din sectorul de nord al frontului, unde sovieticii ata­că neîncetat. Nu e încă precizat dacă trupele sovietice din aceas­tă regiune intenţionează să-şi deschidă drum spre Riga sau spre Prusia orientală. In general modul cum se des­făşoară luptele pe frontul de ră­sărit, pare a confirma că la Ber­lin s’a adoptat ca tactică de răz­alcătui — după cum spune cores­pondentul nostru că se crede în capitala Reichului — „o armată mare care să fie atât de puter­nică în­cât să poată curând să treacă din nou pe frontul de est de la defensivă la ofensivă” PE FRONTUL INVAZIEI. — In Normandia americanii au por­nit un violent atac, după o pre­gătire de bombardament aviatic, în direcţia St. Los Coutances A­­tacul a fost dat pe o întindere de 70 ton. Coloanele de tancuri, înaintând spre Coutances, lăsau (Continuare in pag- 2­ a) i¥ITA|iE IA BRADIŞTEA «CELUL! de ION CONEA Anul trecut, în apelul pe care Comitetul de iniţiativă pentru săparea cetăţilor dace din munţi, Sebeşului îl publica în ziare, in­vitând pe studenţi să se înscrie cât mai mulţi — şi de la toate Universităţile ţării — pentru ta­băra care avea să facă săpături la cetatea dela Costeşti, se repro­ducea şi următoarea pagină din­­tr’un mare istoric străin, privi­toare la Burebista şi Dacii din vremea lui. Pentru cetitoru­­ ro­mân, această pagină a constituit — atunci — mai mult de alt o revelaţie. Dacă ar fi fost­­să de un istoric român, poate că nici nu i s’ar fi dat crezare). Iată textul ei: „Un trib modest, la început. Dar un complex de împrejurări fericite şi câţiva şefi alfili făcură de Daci, pe vremea lui Pompei, cea mai mare putere a Europei.. Olbia, care rezistase la cinci seco­le de asalturi barbare, fu cucerită şi distrusă — şi de atunci îna­inte Dacii, stăpâni ai ţărmului Mării, ai gurilor marilor fluvii­­ (din nord-vestul Pontului Euxin) şi stăpâni ,peste pământurile ro­ditoare din acea regiune, putură idica pretenţii pentru un rol su­veran. Pe Dunăre în sus, ei ur­cară spre Europa Centrală : în­­frânseră repede pe Galii Scordişci din părţile Belgradului de astăzi; cuceriră câmpia panonică de la ultimi moştenitori ai celtului Se­­govese; înfrânseră pe Boii din Boemia de azi şi pe Noricii d­e Stiria ; Galii fură şi ei bătuţi în lupte sângeroase... Din Viena şi până la Odesa, imperiul Dărilor stăpânea cele mai valoroase dru­muri şi cele mai importante va­duri de comerţ, ca şi pământurile cu solul şi subsolul cel mai bocat din Europa Centrală în jurul lui Burebista şi al lui Deceneu. Daci delicată de entuziasm şi de încredere în puterile lor vreme de trei decenii. Tar Burebista, în această a­cui domnie glorioasă da aproximativ treizeci de ani, nu fu învins nici măcar o singură dată (Continuare in p*

Next