Universul - Capitala, octombrie 1944 (Anul 61, nr. 270-294)
1944-10-14 / nr. 283
Anui al 6l-lea S Pagini EXEMPLARUL 10 LEI Fondator: LUIGI CAZZAVILLAN Proprietar: „UNIVERSUL11 S. A. înscris sub Nr. 160 Trib. Ilfov CELE poștală plătită la numerar conform aprobării Dir. Gl. P. I. T. Nr. 21164/939 URMA STIRI DIN LUMEA INTREAGA, TELEGRAFICE $1 TELEFONICE REDACTIA 91 ADMINISTRAŢIA: BUCUREŞTI, STR. BREZOIANU NR. 23-25 CENTRALA TELEFONICA A ZIARULUI: 3.30.10; SECRETARIATUL DE REDACŢIE: 3.30.15 CEEACE N’AR FI TREBUIT SÅ SE ÎNTÂMPLE de I. LUGOSIANU Sub titlul „Ceeace nu trebue să se mai repete”, confratele nostru „Graiul nou”, de Miercuri, a publicat un substanţial articol de fond, care merită să fie meditat de opinia noastră publică şi de conducătorii ei. „Ceeace n’ar fi trebuit să se întâmple“ ar fi fost titlul, pe care — dacă ar fi fost scris de noi — l-am fi dat acestui articol, ale cărui consideratiuni le subscriem în întregime. Este perfect adevărat că politica externă a României n’a corespuns imperativelor ei naţionale. In general, România — Stat răsăritean — n'a atribuit în acţiunea ei diplomatică locul pe care i-l impuneau realităţile, răsăritului european, în care se înfigeau atât de adânc rădăcinile întregii ei istorii. Dar politica noastră externă n’a corespuns imperativelor ei naţionale, mai ales în epoca dela 1936 până astăzi, când a luat o orientare opusă tradiţiei ei, instinctului ei popular, sentimentelor ei şi intereselor ei permanente. Ar fi trebuit să fie o dogmă pentru politica europeană, ca şi pentru politica României, că adevărata primejdie pentru continent, ca şi pentru ţara noastră, era puterea explosivă a imperialismului german şi a revizionismului auxiliarilor lui fascist şi maghiar. Nu a fost un secret pentru nimeni, cari erau adevăratele intenţii ale diplomaţiei şi armatei germane, cari s’au întregit întotdeauna una pe alta, războiul nefiind pentru Germania decât continuarea politicii prin alte mijloace, cum nu era un mister pentru nimeni, cari erau revendicările revizionismului maghiar. Era un fapt de evidenţă că primejdia pentru noi vine dela apus, nu dela răsărit. Dobândirea puterii în Germania de către hitlerism trebuia să deschidă ochii celor mai miopi dintre oamenii politici, mai ales după 1936. Un om cu o viziune europeană lucidă şi-a dat seama de realităţile situaţiei şi a încercat, cu strălucire, cu talent şi cu energie, să organizeze un baraj în calea expansiunii germane: a fost N. Titulescu. S’a străduit prin toate mijloacele să adapteze politica externă românească şi intereselor ei adevărate şi realităţilor europene; a crezut cu o adâncă convingere în foloasele securităţii colective; a dat un conţinut efectiv înţelegerilor regionale de asistenţă mutuală; a luptat pentru organizarea unui sistem de apărare răsăriteană în Europa; a fost adversarul neînfricat al revizionismului; a afirmat mereu că revizuirea înseamnă războiu şi a avut dreptate; a încercat — şi era pe punctul de a isbuti— să încheie un pact de asistenţă cu Uniunea Sovietică. Titulescu a avut credincioşi, admiratori şi prieteni. Ţara a crezut în politica lui şi a urmat-o. Câtă vreme funcţionarea normală a vieţii constituţionale nu a fost falsificată, Titulescu a fost ministrul de externe al guvernelor democratice. Intensitatea cu care Titulescu a fost urît la Roma şi la Berlin ne dă măsura vigoarei cu care a apărat interesele româneşti şi europene. Ziua de 29 August 1936, când Titulescu a fost demis pe chestiunea pactului de asistenţă cu Uniunea Sovietică, este ziua de mare doliu a istoriei noastre diplomatice contimporane. In ziua aceea ne-am pierdut virtual frontierele şi am primit virtual dictatura. Nu e o simplă întâmplare că Titulescu a fost gonit In lunile şi în anul când se constituia Axa, închegarea acestei alianţe nefaste, care tăia Europa In două din punct de vedere strategic şi politic, ne lipsia de orice contact cu Marile Puteri apusene apărătoare ale ordinei stabilite. Rămaşi singuri în faţa imperialismului hitlerist şi a revizionismului maghiar, cea mai simplă logică şi cea mai elementară reacţiune de apărare trebuiau să ne îndemne să ne căutăm sprijinul la singura mare Putere, care încă ,de la acea epocă era ameninţată de aceeaşi primejdie şi care, ca şi noi, voia menţinerea ordinei europene existente. Din nefericire, la acea dată, frânele guvernării României scăpau definitiv din mâinile celor cari ar fi putut realiza această politică. Această eroare ireparabilă este ceea ce n’ar fi trebuit să se întâmple. Ea ne-a dus la alianţa absurda cu cei cari voiau să ne revizuiască și ne-au revizuit frontierele. O asemenea eroare nu trebue să se mai repete. Astăzi un echilibru nou se stabileşte in lume. Suntem în funcţiune de noua structură a continentului şi de noua orientare, pe care Naţiunile Unite victorioase o vor da lumii întregi, în cursa ei viitoare spre libertate, ordine, prosperitate şi pace. In această formulă nouă de viaţă, locul nostru e precis determinat de aşezarea noastră geografică şi de evoluţia evenimentelor istorice. Până când organizarea lumii viitoare, in care Uniunea Sovietică va ocupa un loc atât de considerabil, îşi va lua formele ei definitive, avem un statut, care conţine toate premizele orientării noastre viitoare, în care o politică de sinceră şi permanentă înţelegere cu Uniunea Sovietică se situează pe primul plan. Până la încheierea păcii, convenţia noastră de armistiţiu cu Naţiunile Unite constitue legea noastră fundamentală. Ea nu conţine numai modalităţile militare, potrivit cărora România îşi va întregi statutul ei teritorial în cadrul armistiţiului, prin colaborarea armată pentru cauza comună. Ea e un program de guvernare în toate domeniile, care trebue aplicat cu stricteţă, punctualitate şi bună credinţă desăvârşită, fiindcă — lucrul trebue spus cu sinceritate şi repetat cu stăruinţă— România învinsă trebue să-şi redobândească încrederea deplină a Naţiunilor Unite. O convenţie internaţională trebue să fie o creaţiune continuă. Ea trebue să capete zilnic confirmarea substanţială a faptelor. In viaţa internaţională, singurele dovezi de bună credinţă sunt realităţile permanent afirmate şi verificate. Un fapt considerabil este sângele vărsat azi împreună pentru victoria cauzei comune şi pentru eliberarea Ardealului românesc, pentru care cad alături soldaţii sovietici şi ai noştri. Faţă de obligaţia supremă a sângelui vărsat, celelalte îndatoriri ale armistiţiului sunt mai mici şi nu trebue să fie mai greu de executat. Prin muncă încordată, prin seriozitate nedesminţită şi loialitate totală, în executarea tuturor clauzelor armistiţiului, politice, economice, financiare etc., vom isbuti să transformăm în realitate concretă acea politică de bune raporturi permanente cu Uniunea Republicilor Sovietice, care este pentru noi o necesitate vitală şi care are încă de pe acum la temelia ei tovărăşia de arme care desrobește astăzi pământul românesc al Transilvaniei. ORGANIZAREA PĂCII EXPUSĂ DE D. ROOSEVELT WASHINGTON 12 (Rador). — Preşedintele Roosevelt a făcut declaraţii presei, spunând, între altele, următoarele : „Victoria noastră militară obţinută cu atâta trudă împotriva inamicului, se apropie ?i de aceea este de două ori mai necesar ca să ne gândim la ceea ce va fi pacea şi să luăm măsurile necesa- re pentru a ne asigura că acea- stă pace va fi dreaptă, sigură şi durabilă. Pentru propria noastră salva- re, noi, cei din Statele Unite, tre- bue să cooperăm cu naţiuni însufleţite de acelaş spirit pentru a asigura un sistem sănătos şi echitabil de relaţii comerciale şi economice între toate naţiunile. Un comerţ internaţional viguros şi în plină desvoltare este indispensabil pentru un asemenea sistem. El nu poate fi realizat decât în măsura în care, în comun cu alte naţiuni, înlăturăm barierele neeconomice ce au strangulat comerţul internaţional după războiul mondial Nr. 1 şi în care împiedicăm ivirea unor nouă bariere”. OSTAŞI. După patru ani de robie şi de cumplite suferinţe, capitala Transilvaniei a fost eliberată. Stindardele biruitoare ale armatelor aliate, române şi sovietice, fâlfâie pe zidurile Clujului. Prin vitejia ostaşilor armatei sovietice aliata noastră şi prin vitejia voastră, prin toate jertfele care ne-au asigurat biruinţa, România vede începutul dreptăţii pe care o aşteaptă. Aduc recunoştinţa ţării aliaţilor noştri şi regimentelor care au câştigat laurii izbândei în luptele pentru dezrobirea Transilvaniei de Nord. Alături de vitezele armate sovietice, porniţi mai departe asaltul împotriva cotropitorilor de veacuri şi despresuraţi de ei întregul pământ românesc al Ardealului. Cu Dumnezeu înainte! MIHAI DUPĂ ELIBERAREA CLUJULUI ÎNALT ORDIN DE ZI PE ARMATĂ Nr. 2 DIN 11 OCTOMBRIE 1944 im SOVIETICE $1 ROMANE ramis înaintarea in mim thahsimanki MARELE STAT MAJOR AL ARMATEI COMUNICAT ASUPRA OPERAŢIUNILOR DIN ZIUA DE 12 OCTOMBRIE 1944 In zona nord-est Cluj, trupele române, în legătură cu cele sovietice, atacând pe o ploaie torenţială şi pe un teren complet desfundat, au sdrobit dârzele rezistenţe inamice şi au cucerit importante înălţimi la sudvest şi sud-est Bonţida şi est Mureşenii de Câmpie. In zona Oradea, luptele continuă. ORDINUL DE ZI AL MAREȘALULUI STALIN CĂTRE MAREȘALUL MALÎNOVSKI 7^.7 C-f n zt vn awn n o 7\/f ri ~ 1 n«. - - — am - m; î « , « * lor de geniu Tiulev, colonelului Ponimas, colonelului Kalinicenko, colonelului Isaev, colonelului Nasonov, locotenentului colonel Pavlenko, transmisioniștii generalului locotenent al trupelor de transmisiuni Leonov, colonelului Agafonov, colonelului Egorov, colonelului Makarenko. Pentru a marca victoria repurtată, formaţiunile şi unităţile care s’au distins cel mai mult în luptele pentru cucerirea oraşelor Cluj şi Seghed vor fi propuse a li se decerna denumirea „Cluj“ şi „Seghed“ şi pentru decorare cu ordine. Astăzi, 11 octombrie, la orele 22, capitala Patriei noastre, Moscova, va saluta, în numele Patriei, vitezele trupe ale Frontului II Ucrainean, care au cucerit oraşele Cluj şi Seghed — prin 20 salve de artilerie, trase de 224 de tunuri. Pentru modul excelent în care au fost executate operaţiunile militare, aduc mulţumiri trupelor de sub comanda Domniei Voastre, care au participat la luptele pentru eliberarea oraşelor Cluj şi Seghed. Glorie veşnică eroilor care au căzut în luptele pentru libertatea şi independenţa Patriei noastre! Moarte cotropitorilor germani! Mareşalul Stalin a trimes Mareşalului Malinowski următorul ordin de zi : Trupele frontului II Ucrainean, desvoltând cu succes ofensiva, au cucerit prin asalt, astăzi 11 octombrie, oraşul Cluj, capitala Transilvaniei. In acelaş timp, trupele frontului, forţând râul Tisa, au cucerit oraşul Seghed, marecentru economic, politic şi administrativ al Ungariei. In luptele pentru cucerirea oraşelor Cluj şi Seghed, s-au distins trupele generalului colonel Trofimenko, generalului locotenent Managarov, generalului locotenent Slemin, generalului locotement Goriacim, generalulu locotenent Petrușevski, generalului maior Kolciuk, generalulu maior Ostasenko, generalulu maior Karlov, generalului maior Konev, colonelului Hohlov, colonelului Guşcin, colonelului Kostrakin, generalului maior Karamaşev, generalului maior Zdanovici, colonelului Burik, colonelului Dunaiev, colonelului Esin, colonelului Parfenov, colonelului Kovtun-Stankevici, artileriștii generalului colonel de artilerie Fomin, generalului maior de artilerie Lebedev, generalului maior de artilerie Alexeenko generalului maior de artilerii Bobrovnikov, generalului maior de artilerie Popovici, colonelulu Zakov, colonelului Ivanov, tanchiștii generalului colonel al trupelor de tancuri Kurkin, colonelului Rumianţev, colonelului Stăzik, colonelului Brijinev, piloţi generalului colonel de aviaţii Goriunov, generalului locotenen de aviaţie Stepicev, generalul- locotenent de aviaţie Podgornai generalului maior de aviaţie Kamanin, colonelului Gheibo, colonelului Blagovescinski, pioneri generalului locotenent al trupelor de geniu Tirlin, generalulu maior al trupelor de geniu Ignatov, generalului maior al trupe Comandantul Suprem Mareșal al Uniunii Sovietice I. STALIN 11 Octombrie 1944. Nr. 283 Sâmbătă 14 Octomberie 1914 8 Pagini DIRECTOR lugoslaku ION D. GENERAL AUREL ALDEA, MINISTRU DE INTERNE, VORBEŞTE PRESEI Cum a fost desăvârşit actul istoric dela 23 August.—Pregătirea loviturii de stat. — Arestarea „mareşalului” Antonescu şi a lui Mihai Antonescu Intr’o convorbire avută cu reprezentanţii presei, d. general Aurel Aldea, ministrul afacerilor interne, a dat următoarele lămuriri cu privire la actul istoric de la 23 August 1944: „In 1941, în urma ordinului avut ca să cercetez pe miniştrii legionari şi persoanele proeminente cari au săvârşit rebeliunea din Ianuarie 1941, în calitate de raportor, am alcătuit un dosar de vreo 340 pagini, în care a trebuit să stabilesc partea de vină a fiecăruia. Deosebit de aceasta, printr’un raport special, am pus în vedere generalului Antonescu partea lui mare de vină, prin faptul că s’a asociat, fără niciun fel de rezervă, cu legionarii, necontrolând activitatea lor și dând dovadă de o criză de autoritate, care l-a dus la rebeliunea din 1941. Ca rezultat, a fost îndepărtarea unei din armată, comunicată de ministrul de război, pentru motivul că n’aș mai fi inspirat încredere generalului Antonescu, care, după decretul din acea vreme, era şi capul oştirii. In anii 1941—944 am căutat din răsputeri să înlocuesc guvernul dictatorial al mareşalului Antonesc cu ajutorul prietenilor şi camarazilor mei, comandanţi de mari unităţi şi cu sprijinul d-lui Maniu, cu care am avut întrevederi. Am reuşit sa stabilesc un acord cu parte din capii oştirii şi cu partidul politic, care reprezenta siguranţa că, prin mijlocirea lui, vom putea ajunge la o lovitură de stat. In 1944, la începutul lunii August, fiind informat de constituirea „Blocului” am venit în Bucureşti, cu scopul de a grăbi răsturnarea regimului Antonescu. Ca unul care prezidasem comisia guvernului român ce a tratat la Odesa în 1940 cu comisia rusă, lichidarea chestiunilor ce au decurs din cedarea Basarabiei, timp de cinci luni, prin relaţiile rănimare pe care le stabilisem cu autorităţile ruse, eram indicat, ca reprezentant al Blocului, să tratez încheerea unui armistiţiu la Moscova. Din motive independente de voinţa şi dorinţa mea, misiunea mea af'st depăşită de evenimente. Cum una din condiţiile pentru reuşita loviturii de stat era o ofensivă sovietică în Moldova de Nord, hotărârea persoanelor politice angajate în această lovitură, împreună cu ofiţerii cari trebuiau s’o pregătească în armată, această lovitură a fost grăbită, fără a mai ţine socoteală de reacţiunea inamicului care se găsea în ţară. S’a contat, în primul rând, pe devotamentul desăvârşit al oştirii, care la ordinul Maiestăţii Sale Regelui avea de îndeplinit greaua misiune de a lupta contra armatei germane, cu care era aliată a deceda, fără luptă, armatei sovietice întreg teritoriul, înlesnind astfel capturarea întregei armate germane de pe teritoriul Moldovei şi Basarabiei. Ultimele zile ale lunii August, care au precedat data de 23, au fost zile de consfătuiri ale persoanelor sortite să dea lovitura de stat, în care cuvântul hotărîtor îl avea M. S. Regele. Ziua de 23 August, salvatoare pentru ţară, ne-a găsit cu o pregătire tehnică insuficientă, deoarece ordinele care trebuiau executate de unităţile din Capitală, nu erau date comandanţilor, de teama de a nu se produce vreo indiscreţie. Lovitura era proectată pentru ziua de 26 August, când aveam speranţa că puteam avea la discreţia noastră pe mareşalul Antonescu, a cărui rămânere în libertate atrăgea, cu siguranţă, intervenţia armatei germane. In dimineaţa zileide 23 August, după un consiliu de miniştri, ale cărui hotărîri nu Ie aflasem încă, am luat cunoştinţă de la M. S. Regele că, în după amiaza acelei zile, urmau să se prezinte în audienţă mareşalul Antonescu şi Mihai Antonescu. După dejunul care a avut loc la Palat, şi la care au participat d. general Sănătescu, I. Niculescu- Buzeşti, d. Mocsony-Stârcea şi cu mine, a urmat o consfătuire în care s-au analizat motivele pentru care mareşalul Antonescu a cerut audienţă M. S. Regelui. Noi am întrevăzut trei supoziţii: 1) Demisia guvernului, pe care M. S. Regele ar fi acceptat-o imediat; 2) Continuarea războiului, în care caz trebuia să urmeze imediat arestarea mareşalului Antonescu; 3) Cererea pentru încheerea (Continuare in pag. 3-a) TRUPELE SOVIETICE AU OCUPAT ORADEA Moscova, 11 (Radio). și ocuparea orașului .* Un ordin de zi ai mare- radea de către trupesalului Stalin anunță ie sovietice. ARMATA ROŞIE Clujul a fost eliberat... Şi pentru eliberarea lui a curs sânge... Sânge mult. Alături de jertfa soldatului român însemnăm aici cu adâncă piozitate şi jertfa soldatului armatei roşii. Acest soldat îşi varsă azi sângele pentru idealul atât de mult visat al românimii de pretutindeni, Ardealul ! Până acum am purtat un război care n’a fost al nostru. Azi purtăm războiul neamului românesc. Război care deschide zările României de mâine. Suntem mândri să luptăm alături de soldatul sovietic. Darul sângelui adus azi, acolo, în munţii şi câmpiile Ardealului, cot la cot cu ostaşul nostru, în cea mai deplină camaraderie de arme şi de ţeluri, consfinţeşte odată pentru totdeauna legătura sufletească dintre marele popor rus şi poporul nostru. Frăţia de arme de azi dintre ostaşul nostru şi cel sovietic nu este o vorbă goală. Ea este organică şi măreţia ceasurilor de pe câmpul de luptă ca şi faptele de arme din leagănul neamului nostru — Ardealul — constituie temelia de mâine— temelie nesdruncinată — a bunei înţelegeri de vecinătate cu viteazul popor rus. Astăzi ne descoperim — pioşi — în faţa jertfei soldatului armatei roşii. Pentru acest sânge vărsat pe pământul năzuinţelor noastre suntem datori să fim prezenţi la datorie cu toate forţele noastre până la desăvârşirea totalei înfrângeri a duşmanului comun... Acest sânge zideşte azi destinul celor două popoare. El îl arstopie şi-l împlântă în istorie... El îl porunceşte, îl cere ca o condiţie a păcii de mâine.. Pentru el, înainte! Luptăm alături de armata roşie... Bravul soldat sovietic sângerează le culmile idealului nostru. Să fim vrednici de jertfa lui şi s’o contopim cu a noastră .. Frăţie în luptă, frăţie în moarte ! înainte ! OPERAŢIUNILE I ARDEAL ŞI UNGARIA Operaţiunile militare pe teatrele de luptă din Ardeal şi Ungaria au continuat pe ziua de 12 octombrie să se desfăşoare cu succes crescând pentru trupele române şi aliate ruse, care, stăpâne pe iniţiativă în toate sectoarele, urmăresc cu vigoare forţele germano-maghiare în retragere, răpindu-le orice posibilitate de a înjgheba vreo rezistenţă în terenul care dealtfel oferă numeroase obstacole naturale, favorabile apărării. Bătute pe Mureşul inferior, pe Crişul Alb şi Negru — şi zvârlite peste frontieră adânc pe teritoriul maghiar. Decimate în zadarnicele rezistenţe de pe înălţimile nord de Mureş şi Arieş — şi de două zile urmărite cu impetuozitate la nord de cele două râuri. Trupele germano - maghiare, sub presiunea crescândă a forţelor proprii şi aliate, s’au văzut în în imposibilitate de a organiza o rezistenţă serioasă între Mureş, Arieş şi Someşul Mic — acesta din urmă, după ocuparea Gilăului, Clujului, Apahidei şi Jupului — fiind trecut aproape peste tot dinspre sud şi est de trupele române şi ruse, în urmărire pe direcţiunile generale Zalau şi Dej. Pe un teren complet desfundat de ploile continui din ultimele 24 ore şi pe comunicaţii devenite pretutindeni impracticabile pentru tracţiunea auto şi foarte dificile pentru tracţiunile hipo —trupele noastre continuând totuşi cu vigoare urmărirea inamicului au ocupat localităţile Geaca, Palatca, Câmpeneşti şi înălţimile de la vest şi sud-est Bonţida — ajungând la 16 km. sud Gherla şi 28 km. sud Dej. In acelaş timp la dreapta, trupele aliate ruse, desvoltând spre nord-vest ofensiva, se găsesc la înălţimea liniei atinsă de trupele române în înaintarea spre nord — pe aliniamentul Jimbor — Tonciu — Ghinda (5 km. sud-est Bistriţa şi 22 km. sud-est Beclean). Sunt demne de înregistrat pe urma ultimelor operaţiuni întreprinse de trupele noastre, marile pierderi în oameni şi material pricinuite inamicului PRIMIREA LA MOSCOVA A D-LOR CHURCHILL ȘI EDEN Dela stânga la dreapta d-nii : A. I. VIŞINSKI, comisarul adjunct la externe; ANTHONY EDEN, ministru de externe al Angliei ; I. M. MAISKY ; B. F. PODFEROB ; N. W. CHURCHILL; V. M. MOLOTOV, comisarul pentru afacerile externe al U. R. S. S. ; A. KARIMAN, ambasadori:* Statelor Unite la Moscova; d. MALOMEY, ministrul Australiei la Hroscova ; d. general de armată ANTONOV şi alţii, primind defilarea companiei de onoare pe aerodromul din Moscova. (După ziarul „steaua Roşie din 16 Octombrie 14)