Universul - Capitala, octombrie 1944 (Anul 61, nr. 270-294)

1944-10-01 / nr. 270

HAOSUL LEGIFERĂRII CHIRIILOR de AURELIU WEISS Avocat, fost deputat Nimic nu poate caracteriza m­ai semnificativ diletantismul şi confuzia sistemului de legife­rare a regimului trecut, decât măsurile edictate în materia con­tractelor de locaţiune. In inter­valul de la 22 Septembrie 1940 şi până la 23 Martie 1942, adică în timp de un an şi jumătate, Mo­nitorul Oficial a publicat nu mai puţin decât patru legi pentru regularea raporturilor dintre proprietari şi chiriaşi, fără a mai număra deriziunile ministeriale şi fără a mai socoti a cincea lege, acea a Centrului Naţional de Românizare, care creea con­diţii speciale pentru chiriaşii ei. Fiecare dintre aceste legi, rezul­tând dintr o concepţie proprie şi dintr-o tendinţă de discrimi­nare după originea chiriaşilor, a fixat raporturi divergente, lip­site de orice orizont al conse­cinţelor economice şi sociale ce erau destinate să producă. Prima lege pentru regularea raporturilor dintre proprietari şi chiriaşi a regimului trecut. Instituia la 22 Septembrie 1940, în afară de mici sporuri procen­tuale de 2­ 5 puncte un drept pentru proprietari de a conveni, „prin înţelegere... alte sporuri decât cele prevăzute în prezen­tul decret“. Dacă ne transpor­tăm un moment cu gândul la izbucnirea virulentă a ,,nouei ordine“, care începuse pe atunci să-şi impute primele efecte, ne putem închipui ce trebuia să însemne această bună înţelege­re, pentru că este de neînchipuit ca, în ciocnirea intereselor con­tradictorii, chiriaşii să fi fost dispuşi să nu se prevaleze de dispoziţiunile protectoare ale le­gii. Decretul-lege din 18 Martie 1941 dă o bază de drept abuzu­lui şi tendinţelor de sporire exagerată a chiriei, scoţând din dreptul de prelungire contrac­tele de înc­­­hier­e ce depăşeau chiria de lei 180.000 anual, cele ale străinilor care nu se puteau prevala de reciprocitate şi cele ale evreilor. Dacă împrejurările cererii şi ofertei ar fi permis concurenţei libere un efect re­gulator, măsura ar fi fost meni­tă să apară ca­­ pas spre nor­malizarea vieţii economice. în­săşi existenţa legilor de regulare forţată a raporturilor dintre proprietari şi chiriaşi demon­stra însă fenomenul unei cereri superioara ofertei şi convingerea legiuitorului că trebuie să se evite cursul liber al progresiu­­nii chiriilor, spre a nu da loc nemulţumirilor, fricţiunilor şi desvoltării unor fermenţi dău­nători ordin­i sociale. Măsura lăsării,, la libera tran­zacţie a unui număr atât de im­portant de contracte de închi­riere, capătă un aspect cu atât mai grav cu cât corespundea unei perioade de evacuări silite, a căror sălbătecie nu era între­cută decât de graba pe care C. N. R. o punea în opera de răs­turnare socială şi de dezordine, pe care o întronase. Proprietari şi chiriaşi aşezaţi în apartamen­te de ani sau de decenii, au fost forţaţi să se mute în câteva ore dela avizare, utilizând, într’o stare de derută şi de completă demoralizare, intervalul tragic al acelor ore, spre a implora pe proprietarii rarelor apartamente goale, să-i primească în orice condiţiuni. Decretul-lege din 16 Septem­brie 1941 sporind cu cote de 10*/o şi 15°/o contractele de închiriere prelungite prin legile anterioa­re, lasă să dăinuiască mai de­parte libera tranzacţie pentru categoria contractelor amintite. Rezultatele n’au întârziat să se facă greu simţite. O atmosferă din ce în ce mai încărcată în­cepe să tulbure raporturile din­tre proprietari şi chiriaşii cu contracte prelungite. De vreme ce unii proprietari se bucurau de privilegiul de a exploata fără nici o limită conjunctura fruc­tuoasă a momentului, iar alţii erau ţinuţi în frâu de legile de prelungire cu chirii reduse, ten­dinţa evacuării prin orice mij­loc a chiriaşilor protejaţi deve­nea o aspiraţie explicabilă. E­­fectele sociale ale discriminări­lor arătau panta nefericită pe care lunecase concepţia uşura­­tecă a legilor de prelungire. Consecinţele de ordin econo­mic au fost şi mai accentuate. Cursa de ridicare vertiginoasă a chiriilor, care părea că nu mai cunoaşte margini rezonabile, a creat o inflaţie de preţuri în do­meniul atât de important al ve­niturilor imobiliare urbane. Nu­mai uşurinţa diletantismului le­giferării a putut concepe iluzia că inflaţiile dintr’un anumit sector al vieţii economice pot rămâne fără o repercusiune ne­­cesară asupra celorlalte. Sub in­fluenţa acestei stări de spirit, dar şi involuntar frânat de con- f iecinţele urcărilor nelimitate, d­­ecretul-lege din 23 Martie 1942 egitimează, pe de o parte, va­lorile locative stabilite de fisc n domeniul liberei tranzacţiuni pentru exerciţiul 1942-1943, iar pe de alta mai permite o urcare imitată la 50°/o peste aceste va­­ori. Abia decretul-lege din 6 Apri­le 1943 instituie un control a­­supra urcărilor exagerate rezul­­tate prin efectul liberei tram­­zacţii. Acest decret e nevoit să constate, în însuşi textul lui, existenţa unor acte secrete de sporire a chiriilor, pe care le le­gitimează alături de cele apa­rente, consacrând prin aceasta imoralitatea existenţei celor două măsuri: a constrângerii u­­nora şi a liberei exploatări a al­­ora. Legiuitorul actual trebuie să ermine cu această dualitate. O revizuire generală a condițiilor­­ care au fost percepute chiriile se impune, pentru stabilirea lor pe o bază echitabilă și de justi­­ie socială. Nu este admisibil ca unii dintre chiriași să fie apă­­aţi împotriva ridicării chiriilor, ar alţii lăsaţi exploatării create , prin licenţe anterioare. Dease- . neni, nu este bine ca atâta timp cât proprietarii de imobile ur­­bane nu sunt scutiţi de sarcinile e­con­o­mice, sociale şi fiscale ce e incumbă în această calitate, să fie lipsiţi de posibilitatea unui venit echitabil. Chiriile trebue,f­ie cât posibil, normalizate prin-n­ir’un sistem de echilibru, care s­ă înlăture vechile abuzuri. Alt­­­interi ideile prolixe ale legi­ferării în materia chiriilor vor acţiona în producerea şi agrava­­ea dezechilibrului economic. Di Lupta pentru Ardeal văzută de corespondentul ziarului „Pravda“ Din clipa în care a început uraganul de foc al artileriei noa­stre, lupta, pornită într’o dimi­neaţă de August din marginea Iaşilor, n’a încetat nici ziua nici noaptea. Am ajuns la poalele munţilor. Agăţându-se frenetic de toate fortificaţiile naturale ale terenului, nemţii şi ungurii se bat pentru fiecare sat, pen­tru fiecare înălţime. Li s-a po­runcit să oprească, cu preţul ori­cărei jertfe, folosind orice mij­loc de apărare, înaintarea arma­telor Roşii care luptă umăr la umăr cu trupele române. A­­locuri, atacurilor le succed con­traatacurile, de zece şi douăzeci de ori într’o singură zi. Fără a ţine seama de pierderile sufe­rite, duşmanul aruncă în luptă batalioane de infanterişti, sute de tancuri şi artilerie motori­zată. După lupte înverşunate, care au durat câteva ore fără între­rupere, diviziile noastre şi în urma lor infanteriştii intră în oraşul românesc Sibiu. Acest oraş e un important nod de cale ferată şi se găseşte la răscrucea drumurilor care duc spre cen­trul Transilvaniei de nord — Clujul. Pentru a opri înaintarea trupelor noastre, inamicul a con­traatacat cu sprijinul a sute de tancuri şi patru divizii de in­fanterie. Dar nimic nu a putut opri înaintarea noastră şi am in­trat în Sibiu, după ce am cu­cerit fiecare sat, luptând aprig pentru fiecare metru de şosea, pentru fiecare casă. Primii intrau luptătorii loco­tenentului Sidorov. Dându-le exemplu, locotenentul însuşi a luat parte activă la luptă. A dis­trus, împreună cu soldatul Poli­­vanov, două care de asalt şi un tanc de tipul cel mai greu. Dru­mul care duce la Sibiu e jalonat de maşini distruse, de armament german părăsit şi de cadavre de hitlerişti. Un alt contraatac ger­man a fost respins într-un in­terval de 30 de minute, de ba­talionul de artilerişti al locote­nentului Dmitriev. Tunurile au fost încărcate din mers şi puse în linie de tragere. După o ju­mătate de oră, rezistenţa germa­nilor era înfrântă. Infanteriştii au trecut atunci râul, spre a sta­bili capete de pod. Luptele au devenit atât de crâncene, încât nu rar nu funcţionau decât gra­natele de mână, baionetele, pumnalele şi patul puştilor. Dar nemţii nu mai puteau rezista! înfrângerea s’a prefăcut în cu­rând în d­handadă. Fugeau, cu­­prinşi de panică. Iar vitejii ar­tilerişti ai locotenentului Dmi­triev nu s’a­u lăsat. Urcând, unul după altul, pe potecile înguste şi primejdioase ale Carpaţilor, ei au dus pe umeri tunurile lor şi au tras în fortificaţiile blin­date din trecători. Acest atac a fost atât de neaşteptat, încât nemţii şi ungurii au părăsit tre­­cătoriie, aproape fără să reziste. Urcând dealungul văilor celor două râuri, trupele sovietice au intrat în Sighişoara. Concomi­tent cu ac­eastă­ acţiune, o altă coloană sovietică, operând la nord de Braşov, a atacat în di­­recţia Sfântului Gheorghe, eli­­berându-i de unguri. In toate luptele care au avut loc în vederea eliberării Tran­­silvaniei de nord, inamicul s-a apărat cu îndârjirea fiarelor în­colţite. Germanii au încercat să zăgă­zuiască trecătorile care deschid drumul, din Carpaţi, în şesul maghiar. Toate trecătorile au fost, nu numai apărate, dar şi minate într’un fel aproape dia­­bolic. Dar toate acestea n’au pu­tut opri înaintarea noastră. Ro­mânii au luptat alături de noi, cu aceiaşi dârzenie, cucerind cu vitejie fiecare metru de pă­­mânt, fiecare nod de cale ferată, fiecare sat. Deseori, duelurile de artilerie degenerau în lupte corp la corp. Pământul Transilvaniei arde sub picioarele ocupanţilor germani şi unguri ! Drumul, făcut de armata roşie, a fost aprig şi greu. Mii de eroi s’au acoperit de glorie în trecâ­­turile Carpaţilor. Mulţi au căzut, luptând pentru eliberarea ţării lor, dar nicio jertfă nu e prea grea pentru un popor care ştie că numai astfel va ajunge la victoria finală. Până şi duşmanii recunosc superioritatea noastră. Pe un stâlp de frontieră, din Ardealul de nord, mâna unui hitlerist desnădăjduit a scris cu creta următoarele cuvinte: „Ma­reşalul Antonescu n’a reuşit să ne salveze Fuehrerul. Nici tre­­cătorile Carpaţilor nu-l vor sal­va. Nici ungurii!“ Ceea ce e just, e just. Armata Roşie a eliberat Transilvania, iar astăzi luptele se dau pe te­ritoriul maghiar. Hitleriştii vor fi alungaţi şi din Ungara. Dar Armata Roşie nu se va opri în drumul care duce spre biruinţa totală. Ea îşi va răzbu­na toţi morţii, iar mânia ei tre­ce, invincibilă peste graniţele Germanei. A. COSTIN (ziarul „Pravda“ din 17 Sept.) UNIVERSAE RĂSPUNDERILE POLITICE ŞI EPURAŢIA APARATU­LUI DE STAT (Urmare din pag. I-a) motive legitime să fie decep­ţionat de această evoluţie a politicii europene. Nu este mai puţin adevărat însă că el nu n. îrbtâlp.st wrrir.dr.tr, an rl poî în. n Se pune însă întrebarea dacă regimul Antonescu este singurul răspunzător de acea­stă evoluţiune nefastă a poli­ticii României. La această în­trebare nu ezit să răspund : nu. Răspunderea regimului Antonescu aruncă o umbră asupra vinovăţiei altora prin simplul fapt că, sub acest re­gim, a sosit scadenţa care a făcut poporul român să su­fere atât de dureros conse­cinţele uno­r greşeli care se datoresc nu numai regimului Antonescu dar şi altor regi­muri. Răspunderile vor trebui deci să fie complete pentru a cuprinde pe toţi vinovaţii. Toţi cei ce au împins politica României pe căi rătăcite şi contrare interesului naţional vor trebui să dea socoteală de actele lor. R­ĂSPUNDERILE LOR SUNT SOLIDARE ŞI IN­DIVIZIBILE. Pentru ca democraţia să fie o realitate, nu sunt suficiente bunele intenţi­uni ale guver­nului sau ale partidelor poli­tice ce reprezintă opinia pu­blică. Apanatul de st­at, care este o forţă prin el însuşi, constituie un element de cea mai mare importanţă în orice operă de guvernare. Un aparat de stat ostil poate compromite şi paraliza opera unui guvern animat de cele mai sincere convingeri democratice. Or, regimurile dictatoriale ce s-au perindat la conducerea Ţării­ noastre în ultimii ani au introd­us şi au promov­at în a­­­paratul de stat, potrivit con­­cepţiunii lor totalitare, ele­mente servile, legate de o obe­dienţă totală faţă de aceste Este, desigur, de cea mai mare importanţă ca măsurile ce se vor lua în legătură cu problema răspunderilor şi a epuraţiei să se poată încadra­­ în regimul constituţional al­­ ţării. Noul regim inaugurat la 23 August este un regim de legalitate. El nu are nimic comun cu regimurile dictato­riale şi abuzive. Printr’unul din primele acte ale noului regim s’a stabilit că drepturile românilor sunt cele prevăzute de constituţiu­­nile din 1866 şi 1923. Din a­­numite părţi s’a emis ideia că unele din măsurile ce ar com­porta rezolvarea problemei răspunderilor şi epuraţiei ar putea fi contrare principiilor constituţionale ce au fost ast­fel repuse în vigoare. Pentru mine problema este foarte simplă. Regimurile to­talitare nu îşi aleg mijloacele împotriva celor ce luptă pen­tru convingerile lor democra­tice. Asasinatul, temniţa, la­gărul de concentrare, totul le este bun. Bunul plac şi ar­bitrarul constitue singura normă de­­drept. Pot cei ce au ultragiat umanitatea să se pună acum la adăpostul libertăţi­lor constituţionale pentru a instrumentul politicii altora, aşa cum am văzut şi am sim­ţit-o cu toţii sub regimul An­ton­escu. N­u este o coincidenţă în- n­tâmplătoare faptul că aceşti­­ vinovaţi sunt în acelaş timp­­ şi autorii regimurilor de­­ dictatură şi de corupţie.­­ Aceasta constituie dovada­­ cea mai bună că politica lor 15 nu a întrunit adeziunea po-­­ porului român şi că, în con­secinţă, ei şi-au asumat sin- * guri răspunderea acestei­­ politici. Nu poate fi deci e vorba de răspundere minis­­­sterială în sensul obişnuit­­ al cuvântului. Avem de a o face cu o răspundere cu­­ mult mai gravă decât acea­sta şi anume cu acea a vio­­r­­ării flagrante, prin forţă şi­­ asuprire, a voinţei poporu- u­lui român. Pentru acest mo­­c­tiv, răspunderile nu se pot 1­i mărgini la vinovaţii regi- * 1­­inului Antonescu. * regimuri şi animate de senti­mentele peile mai ostile faţă de principiile democratice. Aceşti duşmani ai regimului democra­tic nu vor ezita să-l compro­mită şi să-l descalifice. Toate aceste elemente trebuiesc scoase fără întâr­ziere din aparatul de stat. Este indispensabil ca epu­raţia să fie totală şi radi­cală. Ea constituie un ele­ment esenţial pentru secu­ritatea democraţiei româ­neşti.­­ Sunt com­ică toţi acei cărora le int­ Mibă răspun­derea operei i de epuraţie nu vor ezita să-şi îndepli­nească până la capăt acea­stă datorie faţă d­e ţară, eluda pedeapsa ce li se cu­vine ? Democraţia s-ar co­­damna singură la moarte dacă ar adopta o asemenea atitudine. Protejaţi de liber­tăţile constituţio arie, duş­manii ei nu ar întârzia de a-şi reîncepe complotul îm­potriva omenirii. Este un principiu admis de Naţiunile Unite că crimi­nalii regimurilor dictatoria­le, răspunzătoare de acest război, să fie trataţi cu pro­priile lor mijloace. Potrivit acestui principii, am pro­pus consiliului de miniştri de a se completa decretul­­lege cu caracter constituţio­nal adoptat de actualul gu­vern, printr'o dispoziţiune conform căreia cei ce s’au făcut vinovaţi de violarea libertăţilor constituţionale nu se pot prevala de aceste libertăţi. Mărturisesc că aşi vedea nu fără satisfacţiune faptul că România ar fi pri­ma ţară care va fi introdus in regimul său constituţio­nal acest nou principiu de drept public ce poate fi considerat încă de pe acum ,a definitiv consacrat,­tru arestarea şi judecarea cri­minalilor de război şi interzi­cerea organizaţ­nilor fasciste. Anumite măsuri sunt deci in­dispensabile pentru a satis­face aceste obligaţiuni. Nu aceasta este însă pro­blema. Chiar dacă România nu şi-ar fi asumat nici o astfel de obligaţiune, rezolvarea proble­mei răspunderilor şi a epura­ţiei cer fi nu mai puţin indis­pensabilă pentru a se da po­­­­porului român satisfacţiunea pe c­­re o aşteaptă pentru a se asigura protecţiunea inte­reselor Ţării. Poporul român care a fost asuprit şi care a suferit, cere pedepsirea celor răspunzători de tragedia lui. Viaţa publică a Ţării nu va putea intra în­tr’o fază liniştită şi normală până când această chestiune nu va fi primit o soluţiune satisfăcătoare. * Cât despre interesele Țării, mi se pare indiscutabil că ele vor putea fi cu atât mai bine ocrotite cu cât va fi mai evi­dent că poporul român nu este răspunzător de politica regi­murilor dictatoriale care nu au avut adeziunea lui. Este deci pentru noi un comandament suprem să repudiem orice so­lidaritate cu aceste regimuri. Nu o putem face mai bine de­cât pedepsind pe cei vinovaţi. Sunt convins că, nu numai rezolvarea definitivă de că­tre Conferinţa Păcii a pro­blemelor româneşti dar şi cea a unor chestiuni în legătură cu aplicarea armistiţiului, ar fi sensibil uşurată printr’o deriziune grabnică în ce pri­veşte răspunderile şi epuraţia. Nu cred că există un alt mij­loc mai bun pentru ca ţara noastră să împrăştie rezer­vele ce ar mai putea nutri faţă de noi Naţiunile Unite şi să câştige astfel încrederea lor. PROBLEMA RĂSPUNDERI­LOR ŞI A EPURAŢIEI MI SE PARE ASTFEL CA CONSTI­TUIE ADEVARATA CHEIE A TUTUROR CHESTIUNILOR INTERNE ŞI EXTERNE ALE ROMÂNIEI. La 23 August, datorită Ma­iestăţii Sale Regelui care şi-a câştigat recunoştinţa neş­­tearsă a întregii naţiuni, Ro­mânia a făcut cu hotărâre şi curaj primul şi cel mai fericit pas pentru a-şi recâştiga lo­cul printre naţiunile iubitoa­re de libertate. Soldaţii noştri îşi sacrifică acum viaţa în Transilvania unde luptă ală­turi cu camarazii din armata roşie. Ar fi o greşală de ne­iertat dacă din slăbiciune, in­dulgenţă sau un sentiment de umanitate nejustificată faţă de cei ce nu au ezitat să o ultragiere, am pierde avanta­­giile meritate obţinute până acum. Acţiunea începută la 23 August nu se poate opri la jumătatea drumului. Ea tre­buie continuată fără nici o şovăire până la capăt. Opinia publică poate fi deci liniştită. Problema răs­punderilor şi a epuraţiei va fi rezolvată. Cu prudenţă, pentru a nu se comite ne­dreptăţi. Dar în acelaş timp cu fermitate, pentru a se face toată dreptatea.­ ­ Este regimul Antonescu singurul răspunzător de evoluţiunea nefastă a politici României? : Epuraţia aparatului de stat, condiţiune esenţială pentru securitatea democraţiei / Aspectul constituţional al problemei Nu este vorba de a se da o satisfacţiune străinătăţii ci de a se îndeplini un imperativ moral şi de a se asigura protecţiunea intereselor Ţării Prin convenţia de armisti- i­blema răspunderilor.. Mă re­­ţin, România şi-a asumat unele fel în special la dispoziţiunile obligaţiuni în legătură cu pro- I prevăzând o colaborare pen- -x 4x- I­oul preşedinte al consiliului de admi­nistraţie C. F. R. D. inginer inspector general Aurelian Georgescu a fost nu­­mit preşedinte al consiliului e administraţie C. F. R. în le­ul d-lui inginer inspector ge­neral Victor Stoika. PURIFICAREA APARATU­LUI DE STAT de tXENTE SEVER BANCiU Am fost cei dintâi cari, prin articolul „Revizuirea funcţionari­lor publici”, am cerut purificarea aparatului de Stat de toate ele­mentele impuse de regimul de dictatură în posturile de con­ducere ale ministerelor şi insti­­tuţiunilor anexe şi cam­ astăzi, în faţa ameninţării de a fi daţi a­­fară, au strâns cu toţi rândurile pentru a se apăra şi ar fi gata cel puţin unii din ei să înceapă mâine acţiunea de boicot împo­triva noului regim Am susţinut atunci­­— şi sus­ţinem şi acum — că noul regim de sinceră democraţie, pe care îi vrea şi îl aşteaptă ţara, trebue început imediat cu înlocuirea tuturor duşmanilor democraţiei şi a beneficiarilor regimului de dictatură din administraţia de Stat. Suntem plăcut obligaţi să re­cunoaştem că aproape întreaga presă a susţinut cu căldură nece­sitatea epurării corpului funcţio­năresc, problemă, de rezolvarea căreia depinde în bună parte via­bilitatea Statului democrat. Intr’adevăr, guvernul in scurtă vreme a şi venit cu decretul lege din 18 Septembrie crt., pentru purificarea aparatului de Stat. Aşadar, ceea ce aşteaptă toată ţara este pe cale de a se realiza cât de „membri dintre funcţionarii su­­periori ai ministerului sau insti­­tuţiei respective”, iar în altă parte, „stabilirea şi concluziunil „de fapt ale comisiului aprobat „de ministru sau şeful instituţii „nu vor putea fi atacate sau cor „testate pe nici o cale“. Aşa­dar, reese clar că toat purificarea depinde în prim rând de comisiuni. De felul cri vor fi ele constituite. Se impune deci ca în acei comisiuni nu numai să fie li­meni profund corecţi, dar ei£ nu fie în nici un caz dintre b:­­neficiarii legilor excepţionalei ai regimului de dictatură. Să­ fi fost compromişi în polica fascistă şi să aibă convingerin­­cer democratice. Să nu fie aşa­dar între tri­­brii comisiunilor de revizuit oa­­meni cari ei înşişi vor trebi re­­­vizuiţi. : In legătură cu acest Decrenad este nevoe de o precizare, ce priveşte fondul. In Decret S’P1'­­ne că aceste comisiuni sun nu­mite de „ministru sau şefrjisti- I. tuţiei“. Este dela sine Injfs că­­ expresia „şeful instituţy nu­­ poate însemna directorii jerali ai reginiilor autonome cari hi au * fost numiţi de minister« ca şi ] ceilalţi funcţionari supori ai ' :i­proape toţi funcţionarii din pos­­i­turile de conducere sunt dintre că cei cari vor suporta consecinţele­­ revizuirii, fie pentru activitatea­­ i°r politică alături de dictatură , fie pentru motivul că au fost avansaţi „ilegal, nejustificat sau abuziv“ cum prevede Decretul lege. Deci, funcţionarii de grade superioare ai regiilor autonome care au fost numiţi sau avansaţi prin decrete de către ministere să fie şi ei revizuiţi de către Co­misiile centrale ale ministerelor şi cel mult pentru revizuirea gradelor mai mici din institu­ţiile autonome se vor putea face alte comisiuni. Aşa, dar atenţiune, mare aten­ţiune la formarea comisiunilor­ Un ministru, deşi de perfectă bu­­­nă credinţă, ar putea fi indus în eroare de către conducătorii ac­tuali — revizui­bili — cari vor să-şi pună în aceste comisiuni oa­meni de p­e cari să-i salveze pe ei şi este bine să nu se întâmple nicăieri astfel de lucruri, cum suntem iatocmaţi că se încearcă la unele instituţiuni şi ministere. Intr’un astfel de caz se va face o altă revizuire căci să nu uităm, că şi prin semnarea armistiţiului ne-am obligat să democratizăm aparatul de Stat. Şi ţara cere cu ! I sau . ­o i.f '••• £■-’ j f . .. ■ r­ . V: stîlgil’. :• •■■î.-'l* ' • ’’ ejti, :a :ciV' rv -U ?V. .-Ti ' u Cine ştie ceva despre Le­­cot. rez. Eugen Covor din sat. 13 Vânători Munte, care se afla la 23 August 1944 în regiunea Tg. Neam), este rugat să scrie soţiei sale Maria Covor, pe adresa Elena Mirescu, Str. Toamnei 130, Bucureşti. 19 Dispărut o mamă disperată roagă pe cine ştie unde se află locot. ad­ministrator Dumitrescu Mircea din Baza II înaintată aeriană Buzău. Plecat în caravană cu 3 zile înainte de armistiţiu, roagă să comunice mamei lui, str. Paris 33, măcelărie sau Consumul Paris, Piaţa Washington No. 2, telefon 1.01.18, Bucureşti, 384 »♦♦♦♦♦♦»♦+♦>»+♦»♦♦♦♦♦♦ !» S AVEŢI LÂNĂ, NU, CÂNEPĂ? Puteţi toarce şi ţese acasă, cu maximum de randament întrebuinţând Torcătoarea „TORS RAPID» Războiul sistematic 1943 Războiul Semi-Automat 1944 Meliţa „TANCUL" şi alte maşini pentru industria casnică Cereţi prospecte gratuite, la TRICORAPID-Ghinion Bucureşti, Str. Decebal 5 (Piaţa Sf. Gheorghe) 400­3 ♦+■»♦♦♦♦♦ MO NATALIA PANTELIMON NITU GRAMON Căsătoriţi 17 Septembrie 1944 Bucureşti PERII TECHNICE industriale şi casnice din sârmă de oţel şi orice alt material PENTRU ORICE SCOP confecţionează şi livrează din depozit Fabrica COROANA Bucureşti III, Aleea Tonola Nr. 19 Telefon 1.24*05 Sursa ochelarilor din ţară OCHELARI medicali şi de soare cel mai mare magazin de optică din ţară INSTRUMENTE MEDICALE USTENSILE de LABORATOR USTENSILE FARMACEUTICE „CENTRALA LABORATOARELOR” DINU IONESCU & CO, ,Str. Academiei No. 1 -Telefon 4.13.86­ 5.22.91 FABRICA de CONSERVE CAUTĂ ŞEF DE FABRICAŢIE pentru legume, carne şi peşte „SPERANŢA“ Str. Alex. Vlahuţă 38, Tel. 3.85.39 AUTOTURISM sau auto­camionetă şi eventual chiar motocicletă se caută pentru plecare Sâmbătă 30 Septembrie din București la Călimăneşti şi întoarcere Duminică în Bucureşti Adresaţi telefonic la No. 4.02.96 între orele 7 şi 9 dimineaţa ____________ 4001 28 ** + « «­­ M M ♦ M O ♦ M M ♦ » Rog persoanele care cu­nosc sau ştiu ceva despre locat. BASAMAC ION, din reg. 8 Dorobanţi, care a lup­tat la Podul Iloaiei, să anun­ţe pe soţia sa d-na Marga­reta Basamac, înv. Piua Pe­tru­, jud. Ialomiţa. 8705 Recompensă 10.000 Lei persoanei care îmi va aduce sau da indicii asupra unei serviete piele porc cu fermoar culoare maron na­tur, pierdută în ziua de 27 Septem­brie a. c. în Buc. şi care conţinea diverse acte personale şi situaţii în materie de petrol fără valoare. Găsitorul a se adresa la soc. ,,Pe­­trol-Brock” din Bucureşti, str. Ni­­colae Golescu nr 7, unde primeşte şi recompensă. 418 Asociaţia proprietarilor blocului „Opera“ Brezoianu 44, convoacă pe toţi proprietarii care nu do­resc ca blocul să cadă în rui­nă, să ia parte la adunarea de Miercuri 4 Octombrie, ora 10, în biroul administraţiei, pen­tru hotărâri urgente şi sem­narea actului de împrumut la Banca Sinistraţilor. CONSILIUL DE ADMINISTRAŢIE 31 VASILIU BIRLIC în formidabila comedie IO călătorie ■rt ♦ 11 tttt»t mu, AVIZ IMPORTANT CAUT, măcelari şi lucră­tori mezelari pentru con­serve de carne, retribuiţi cu salariu foarte bun şi masa gratuită. Am lucru de lungă durată. Adresaţi LIGA RADU­­LESCU, Hala de Carne Matache Măcelaru, com­partimentul 27. SE CAUTĂ Lucrătoare Ţesătoare LA MATASE A se adresa la : 422 , ţesătoria Mătăsei şi a Lânei­ S. A. R, Bucureşti, şoseaua Dudeşti Pulberărie No. 114. 354 PUBLICAŢIE Rectoratul Politechnicei „Gh. Asachi» cu sediul provizoriu in Turnu Severin, face cu­noscut Profesorilor şi perso­nalului didactic ajutător, că trebue să fie prezenţi în Turnu Severin cel mai târziu la 1 Octombrie. Examenele tuturor anilor încep la 5 Octombrie. Cei cari nu vor fi prezenţi la 1 Octombrie vor avea de suferit rigorile legii. Concedii nu se admit sub nici o formă. SATUL Odăi (Otopeni)! Furat între 24 şi 27 Au­­gust de la Şcoala Satului Odăi: îmbrăcăminte, în­călţăminte, blană peleri­nă, lingerie, fotografii, monede antice, bibelouri , diverse, acte, etc. Găsitorului sau informa­torului ^ dă recompensă mare inginer Măciuces­­cu, Str. Barbu Văcărescu 3, București. ________________ 405 T­ur în bună stări chirie, cu îr şoferul nostru în București, procuri Oferte U Turism Con f G IMIIM». spectuK-uiti m IM TRANSPORTURI GARANTATE EXECUTĂ SIL­VA - TRAN­SPOR­T 5 cu autocamioane si turisme in toată tara Proprietar IOAN VASILESCU Str. Domnul Tudor 6 (prin Romană). — Telefon 2.35.83 L îi 2 spectacole ora 2.30 ora 4.45 Duminică 3 spectacole ora 10.30 dim. O TA J _ IT) LA ORA 10.30 UI LA ORA 3 |T| LA ORA 5.30 leu formidabilul spectacol HK In spațiul Alhambra» [liniște deplină.... §g ----- un HITLER n prostia enui II 1

Next