Universul - Provincie, octombrie 1944 (Anul 61, nr. 269-294)

1944-10-14 / nr. 282

Anil al 61-lea 6 Pagini Fondator: LUIGI CAZZAVILLAN Proprietari­i „UNIVERSUL" S. A. înscris sub Nr. 160 Trib. Ilfov » EXCMPLI Im poştală plătită la numerar conform aprobării Dir. G-K­ P. T. T. Nr. 14.484/939 CELE ESN URMA STIRI DIN LUMEA INTRE­AGA, TELEGRAFICE SI TELEFONICE REDACTIA SI ADMINISTRATIA» BUCURESTI, STR. BREZOIANU No. 23-35 CENTRALA TELEFONICA A ZIARULUI: S1C.1Q; SECRETARIATUL DE REDACŢIE: 3.30.15 MENȚINEREA PAGII VIITOARE Conferinţa de la Dumbar­ton Oaks pentru securitatea mondială şi-a terminat lu­crările Sâmbăta trecută şi guvernul britanic a publicat luni textul „proectului de propuneri pentru menţine­rea păcii şi securităţii“, re­zultat­ din discuţiunile care au avut loc timp de aproa­pe şapte săptămâni. Organizaţia proectată la Dumbarton Oaks comportă aceleaşi organe ca şi vechea Societate a Naţiunilor, al că­rei pact făcea parte din ve­chile tratate de pace din 1919 şi 1920: o Adunare, un Consiliu, o Curte de Justiţie internaţională şi un Secreta­riat. Dacă alcătuirea noii in­stituţii internaţionale che­mate să menţie securitatea universală aminteşte vechea organizaţie a Ligii, principii­le şi procedura Statutului pu­blicat la Londra sunt cu totul deosebite de pactul Societăţii Naţiunilor. Redactarea noului acord pentru garantarea se­curităţii mondiale a ţinut vi­zibil seama de toate insufici­enţele, lipsurile şi erorile pac­tului genevez. Societatea Na­ţiunilor desfăşurase într’ade­­văr o activitate meritorie şi fecundă în domeniul finan­ciar, economic, social şi inte­lectual. În sectorul politic însă, care trebuia să consti­­tue principalul domeniu de aplicare a pactului, încercă­rile Ligii de organizare a securităţii şi de dezarmare, de prevenirea şi sancţionarea agresiunii au avut un insuc­ces complet, care a avut drept urmare criza mondială de astăzi. Noul proect publicat la Londra porneşte de l­a concep­ţii mai realiste şi propune so­luţii mai practice. „Naţiunile Unite" — căci aceasta ar fi titulatura pro­pusă pentru noua organiza­ţie — ar avea drept obiectiv principal, pe lângă dezvolta­rea cooperării internaţionale în toate domeniile, menţine­rea păcii generale şi a secu­rităţii prin măsuri colective efective pentru prevenirea conflictelor şi suprimarea ac­telor de agresiune. Princi­piile de bază ale noii organi­zaţii nu diferă esenţial de a­­celea ale Ligii : egalitatea Statelor membre; obligaţia de a nu recurge la forţă şi de a căuta soluţionarea conflicte­lor prin metode pacifice; în­datorirea de a da ajutor or­ganizaţiei pentru orice ac­ţiune întreprinsă in cadrul Statutului şi de a nu da aju­tor Statului agresor. Metodele destinate a asi­gura pacea sunt insă pro­fund diferite de ale pactului Societăţii Naţiunilor. Rolul dominant în mecanismul ga­rantării păcii ÎI va avea aşa numitul „Consiliu de secu­ritate“ dotat cu atribuţiuni foarte întinse şi având la dispoziţie mijloace de acţiu­ne foarte puternice. Consiliul, compus din 11 membri, va cuprinde în pri­mul rând pe reprezentanţii — cu locuri permanente — ai Marilor Naţiuni Unite: Marea Britanie, Uniunea So­vietelor, Statele Unite şi Chi­na, cărora li se va alătura ul­terior Franţa; în al doilea rând, pe reprezentanţii altor şase state — cu locuri neper­manente, dintre cari trei aleşi pentru doi ani şi trei numai pe un an, fără a fi imediat reeligibili. Acest Consiliu are princi­pala responsabilitate în men­ţinerea şi stabilirea păcii. Are la dispoziţie în acest scop un Stat major militar; este obligat să funcţioneze neîncetat, fiecare Stat mem­bru al Consiliului trebuind să aibă un reprezentant per­manent la sediul organiza­ţiei; poate înfiinţa instituţii sau agenţii regionale; poate convoca oricând pe orice membru al „Naţiunilor Uni­te“, interesat sau vizat în vreo chestiune internaţiona­lă, cum poate invita la dis­cuţii pe orice Stat — chiar dacă nu e membru al noii organizaţii — în cazul când consiliul evocă vreo chestiu­ne internaţională litigioasă. Părţile in litigiu sunt obli­gate să caute o soluţie prin negocieri, conciliaţiune, ar­bitraj, prin­tr’un recurs la Curtea de justiţie internaţio­nală sau prin orice alte mij­loace paşnice. In caz de nereuşită a unei soluţii paşnice, părţile se o­­bligă să aducă litigiul în faţa Consiliului, care poate face recomandări sau trimite di­ferendul la Curtea de Justi­ţie. Dacă această procedură paşnică nu reuşeşte, în caz de ameninţare sau violare a păcii, Consiliul este împuter­nicit să ia o hotărîre și să determine măsurile diploma­tice, economice sau altele care urmează să fie aplicate. Aceasta ar fi faza a ceea ce în vechiul vocabular al pactu­lui se chema sancțiunile. In cazul când nici aplica­rea acestor sancțiuni nu pu­ne capăt litigiului, Consiliul are puterea să ia măsurile militare necesare, cu forţele armate care-i stau la dis­poziţie. Toţi membrii organi­zaţiei sau numai o parte din ei, potrivit îndatoririi lor de asistenţă mutuală, sunt obli­gaţi a-şi pune mijloacele mi­litare în serviciul menţinerii păcii, la cererea Consiliului şi în limitele fixate de acesta. Un comitet de Stat major, compus din şefii Statelor majore ale membrilor per­manenţi ai Consiliului sau reprezentanţii lor, va func­ţiona pe lângă Consiliu, îl va sfătui şi asista în chestiile militare, va reglementa înar­mările sau dezarmarea, va utiliza forţele puse­ la dispo­ziţia lui şi va avea — sub direcţiunea consiliului — conducerea strategică a ace­stor forţe armate. Un sistem de sancţiuni mi­litare, cu mijloace de acţiune viguroase, este astfel organi­zat şi pus la dispoziţia unui Consiliu cu puteri suverane în ce priveşte menţinerea păcii. de I. LUGOSIANU Chestiunea modalităţilor de votare are o importanţă covârşitoare în funcţionarea eficace a unei asemenea or­ganizaţii colective. Vechiul pact a sucombat în bună parte din cauza obligaţiei u­­nanimităţii. In noul sistem, în Adunare, hotărîrile se iau cu majoritate de două treimi în cazurile importante şi cu majoritate simplă, în cazu­rile obişnuite. Modalitatea votării în Consiliu este încă rezervată. E însă posibil ca principiul unanimităţii să fie menţinut in Consiliu pentru Marile Puteri, cari au o răs­pundere hotărî­to­are în men­ţinerea păcii. In concluziune, e de obser­vat că proectul publicat la Londra nu conţine garanţii generale ale integrităţii teri­toriale şi independenţei po­litice a Statelor membre, în primul rând din cauză că organizaţia cea nouă urmea­ză să fie pusă în funcţiune înaintea fixării Statutului politic şi teritorial al State­lor prin tratatele de pace; el nu atribue aceeaşi importan­ţă ca vechiul pact definirii agresiunii; nu prevede sanc­ţiuni automate; renunţă — cel puţin parţial — în ma­terie de vot, la principiul u­­nanimităţii, spre a-l înlocui cu acela al majorităţii; el nu va fi încorporat în tratatele de pace, cu pactul din 1918; el atribue, în fine, un rol ho­­tărîtor consiliului, chemat să asigure menţinerea păcii şi pe care-l înzestrează cu or­ganul şi cu mijloacele mili­tare necesare în acest scop. E un proect realist, care recunoaşte principiul egali­tăţii Statelor, dar stabileşte o erarhie între State, asigu­rând rolul conducător în menţinerea păcii, acelora cari au mijloacele materiale de a asigura această pace. Noua,formulă de securita­te pare a proveni din trei concepţii fundamentale: vii­torul statut va trebui pus în vigoare înainte de încheierea tratatelor de pace şi inde­pendent de ele; în al doilea rând el ţine seama de expe­rienţa războiului modern, care cere mijloace tehnice atât de puternice, dând răs­punderea de căpetenie a menţinerii păcii, în sarcina marilor naţiuni, care au pu­terea efectivă armată spre a garanta securitatea lumii; în al treilea rând, acest statut va fi o continuare în viitor — în domeniul păcii — a so­lidarităţii existente astăzi în război între Marile Naţiuni Unite. Un nou echilibru se va stabili în lume. O nouă for­mulă de viaţă internaţională va fi adoptată. Statutul de mâine, pentru garantarea securităţii şi a păcii, va fi expresia voinţei de a menţi­ne acest echilibru şi această formulă de viaţă nouă, evi­tând prin consensul tuturor — şi la nevoie prin forţa ba­zată pe justiţie — orice în­­cercare de tulburare a­ păcii viitoare. CAMARADERIA RUSO - ROMÂNĂ OFITERI GENERALI SOVIETICI IN VIZITA LA REGIMENTUL DE GARDA CALARE In timp ce pe front unităţile române, luptă alături de eroica armată sovietică împotriva ungu­rilor cotropitori, in interiorul României se făuresc tot mai mul­te legături de prietenie între cele două armate aliate. Luni 9 octombrie, ora 8:30, d-nii generali din armata sovie­tică, Arcapie lacoviev, Lipnov Şi Iarşov, au vizitat regimentul de gardă călare La sosire, garda regimentului a prezentat armele într’o­ ţinută impecabilă, iar trompeţii au su­nat onorul „la General“. După ce comandantul regi­mentului a prezentat pe ofiţeri­­oaspeţii au fost conduşi direct la manej, unde li s’au prezentat cai de rasă dresaţi şi unde au putut admira sărituri de obsta­cole. La rândul lor generalii sovie­tici au încălecat şi au apreciat, cu multă competenţa şi foarte elogios pregătirea cailor. După vizitarea cazărmei şi a grajdurilor, oaspeţii plăcut im­presionaţi de ordinea şi curăţe­nia din cuprinsul regimentului, şi-au luat rămas bun de la cama­razii români, mulţumindu-le pen­tru călduroasa primire şi făgă­duind că vor reveni mai des, pen­tru a strânge și mai mult legă­turile dintre cele două armate aliate. ti .­­ m») .ARSALLUR­EI Nr. 282 Sâmbătă 14 Octombrie 1944 6 Pagini ION LUGOSIANU CLUJUL A FOST ELIBERAT Telegrama M. S. Regelui către şeful Marelui Stat Major al armatei române.—Declaraţiile d-lor miniştri de stat M Maniu, Const­­. C. Brăd­enu, Lucreţiu Pătrăşcanu, C. Titel Petrescu şi Ionel Pop, înalt comisar al regiunilor eliberate din Transilvania de Nord Chijul, capitala Ardealului, spre care privirile noas­tre îndurerate erau aţintite de patru ani, este din nou un oraş românesc. Centru politic, unde prin consensul tuturor, oame­nii din generaţia Unirii din 1918 au ţinut să pună cele dintâiu temelii ale vieţii politice şi administrative fe­cunde a Ardealului liber după un mileniu de sufe­rinţe, oraş universitar, cu o strălucită activitate spiri­tuală, unde zeci de mii de tineri s-au adăpat cu sete la Isvoarele proaspete ale unei tinere culturi româneşti. Clujul a cunoscut în două decenii de regim românesc epoca cea mai înfloritoare şi în patru ani de ocupaţie maghiară epoca cea mai tristă din istoria lui. Regimen­tele înfrânte ale lui Horthy şi trupele de doi ani bătute pe toate fronturile ale lui Hitler se retrag în faţa avân­tului soldaţilor români şi a camarazilor lor din armata roşie biruitoare. Viaţa românească îşi va relua locul, care i se cu­vine, în capitala Ardealului, activă, generoasă şi înţe­legătoare, conştientă de datoriile ei faţă de trecut şi faţă de viitor, respectuoasă de drepturile tuturor. Gândul nostru cald de recunoştinţă se îndreaptă spre cei căzuţi în lupta pentru libertate; spre soldaţii viteji ai armatei române, care eliberează propriile lor căminuri şi desrobesc Ardealul martirizat de patru ani; spre camarazii lor de luptă şi de biruinţă din armata roşie, care vărsând sângele lor pe un pământ româ­nesc, ne dau un ajutor nepreţuit şi înscriu pentru tot­deauna în istoria noastră o jertfă făcută nu numai pen­tru triumful cauzei comune a victoriei Naţiunilor Unite ci şi, pentru biruinţa dreptăţii româneşti, 30 până la 50 kilometri la Nord de Mureş şi Arieş — li­nia generală atinsă de trupele noastre şi cele sovietice în ur­mărire se găseşte la 16 kilo­metri Sud Gherla — 4 kilo­metri Sud Bonţida — 3 până la 5 kilometri Nord de Cluj şi Gilău, înaintarea continuă spre Huedin, Zalău şi Dej. In Ungaria, mari unităţi ro­mâne de munte şi cavalerie, cooperând cu puternicele forţe aliate ruse, înaintează cu vi­goare pe comunicaţiunile din Pusta maghiară spre Tisa — trecută aproape peste tot de trupele aliate între Solnrok şi Dunăre. Zi cu zi, noi strălucite fapte de arme vin să confirme reala valoare combativă a bravei noastre oştiri şi desăvârşita camaraderie de arme cu oştire eliberatoare ruse — pe deri­mul dezrobirii pământului roo­mânesc cotropit, triumfului dreptăţii şi instaurării pretu­tindeni a libertăţii. COMUNICATUL SPECIAL AL MARELUI STAT MAJOR AL ARMATEI In cursul dimineţii de 11 Octombrie ora­şul Cluj, ca­pita­la T­ransilvaniei, a fost eliberat. Înaintarea neînfrân­tă a forţelor sovietice şi române continuă că­tre Huedin, Zalău şi Dej. COMUNICATUL MARELUI STAT MAJOR ASUPRA OPERAŢIUNILOR DIN ZIUA DE 11 OCT. 1944 In Transilvania de centru, trupele române, în legă­tură cu cele sovietice, au continuat înaintarea victo­rioasă, cu toate rezistenţele inamice şi cu toate greu­tăţile întâmpinate din cauza terenului desfundat. Forţe aliate sovietice împreună cu trupe de vâ­nători de munte române au desrobit capitala Ardealu­lui — Clujul — şi au pus stăpânire pe înălţimile Nord şi Nord-Vest de oraş. La est de Cluj, s-a trecut Someşul Mic, ocupându­­s© înălţimile Nord Someşenî şi depăşi­ndu-se nodul de cale ferată Apahida. Au fost desrobite, de asemenea, numeroase locali­tăţi, printre care: Cămăraşul, Mociul, Caramil, Bătăli (10 km. sud-est Bonţida) şi luciri de Mijloc (4 km. nord est Apahida, pe Someşul Mic). La vest de Oradea Mare, trupele aflate, în cola­borare cu cele române, continuă bătălia cu Inamicul care contraatacă. M. S. REGRE FRUSTĂ UNITĂŢILE SOVIETICE $I ROMÂNE CARI S’AU ACOPERIT DE GLORIE Lupta pentru Cluj s’a sfâr­şit. O nouă strălucită­ biruinţă ostăşească sfărâmă încă o ve­rigă — cea mai grea — din lanţul greu al vremelnicei ro­bii maghiare. Domnul general de corp de armată adjutant Mihail Gheor­­ghe, şeful Marelui Stat Major al armatei române, care se gă­seşte in Ardeal, a raportat Majestăţii Sale Regelui Mihai I, marea izbândă, după cum ur­mează : „Raportez Majestăţii Tale eliberarea Clujului de către trupele româno-ruse în dimi­neaţa zilei de azi. Divizia 18 Munte, pusa, pentru aceste operaţiuni, sub ordinele Cor­pului de Armată sovietic, s’a acoperit de glorie — după co­municarea făcută mie perso­nal de către Comandamentul Sovietic“. La acest raport telegrafic, Majestatea Sa Regele, Coman­dantul de Căpetenie al Oştirii Române, a binevoit să răs­pundă : „Vă mulţumesc călduros pentru ştirea eliberării oraşului Cluj atât de scump întregului Neam Româ­nesc. Transmiteţi Vă rog ofiţerilor, subofiţerilor şi tru­pei unităţilor ruse şi române cari s'au acoperit de glo­rie în această vitejească acţiune, întreaga Mea re­cunoştinţă". După ce acum nouă zile, printr’un atac impetuos, bravii noştri vânători de munte, în strânsă legătură operativă cu forţele aliate ruse, au eliberat Târgul Mureş. După ce în zilele următoare, prin operaţiuni locale —i mă­runte privind harta, dar isto­vitoare privind terenul cucerit şi hotărâtoare pentru opera­ţiunile în pregătire — înălţi­mile dela Nord de Mureş şi Arieş au fost smulse una după alta din mâinile inamicului care le apăra cu înverşunare. , După ce, in fine — odată dispozitivul defensiv inamic dela Nord de cele două râuri dezorganizat — ofensiva gene­rală a trupelor române între Târgul Mureş şi Turda, — în legătură la dreapta cu aceea a forţelor aliate ruse — a reuşit­­ două zile de atac continuu pătrunderi pe adâncimi care variau între 25 până la 30 ki­lometri. In dimineaţa zilei de 11 oc­tombrie — neînvinsele trupe ale Armatei Sovietice, în con­lucrare operativă şi strânsă camaraderie de arme cu vi­teaza Divizie 18 Munte, au o­­cupat, printr’o manevră iscusi­tă în cadrul unui viguros atac, oraşul Cluj — cetatea româ­nească a Transilvaniei, pe zi­durile căreia, după 4 anii de suferinţă şi încredere, flutură din nou biruitor tricolorul ro­mânesc. Prin eliberarea Clujului — începând de astăzi 11 octom­brie,— fronturile de luptă din Transilvania de centru şi Transilvania de Vest — ali­niate — sunt în plină mişcare spre Nord şi Vest, bravii noştri ostaşi şi nebiruitele tru­pe aliate ruse urmărind fără răgaz forţele germano-ma­­ghiare bătute pretutindeni, ri­sipite sau anihilate, acolo unde cutează să înfiripeze zadarni­ce împotriviri. In urma operaţiunilor ofen­sive de azi, după ocuparea im­portantelor localităţi: Balta, Sărmăşel, Cămăraşul, Sâmbo­­leni, Nocivi, Chirişul, Caianul, Cojocna, Jucul de Jos, Bărăii, Gadălini, Apahida, Someşeni, Baciul, Fior­eşti,­­Suceagul şi Gilăul — localităţi prin ocu­parea cărora pătrunderile au atins adâncimi variind între ■V.4 n ( Ordinul de zi al mareşalului SMR pentru ocuparea Seghedin­ului şi eliberarea Clujului Moscova, II (Radio). Fm ordin de zi al ma­reşalului Stalin a a­­nunţat astă seară ocu­parea oraşului Seghe­­din şi eliberarea orar­şului Clu­j. Cuvântul d-lui Iuliu Maniu, preşedintele partidului naţional - ţărănesc şi ministru de Stat Vestea despre eliberarea Clu­jului umple toate inimile româ­neşti de o nemărginită bucurie. Clujul este legat de sufletul nostru prin suferinţe­ comune şi prin cele mai înălţătoare mo­mente ale luptei noastre naţio­nale pentru libertate. Clujul nu însemnează numai atât. Clujul este o mărturie mo­numentală despre măreţele rea­lizări de ordin cultural ale poporului românesc, care la rân­dul lor constitue o dovadă inapec­labilă a vredniciei româneşti pe toate tărâmurile, înclinăm capetele noastre cu recunoştinţă neştearsă la faţa sacrificiilor imense ale scumpei noastre armate, la faţa vitejiei şi priceperii fără seamă a arma­telor glorioase sovietice, care deodată cu avansarea victorioasă militară, au cimentat şi drumul spre o frăţie trainică şi prin ni­mic disolubilă Intre cele două popoare. Sufletul nostru străluceşte la razele soarelui dreptăţii, care azi răsare asupra Clujului nostru! Trăiască România! Trăiască Regele Mihai I! Trăiască Armata Sovietică! Veşnică mărire Naţiunilor Unite! Membrii guvernului despre strălucita victorie a armatelor române şi sovietice SUB ACEEASI LEGE­ ROMA­NEASCA. Se arată astfel, în faţa lunii întregi, că lupta noastră pentru Ardeal este o permanenţă de ne­­inlăturat a conştiinţei româneşti şi, in faţa Românilor, că numai prin unirea noastră, a tuturor, putem păstra şi, desăvârşi ceea­­ce, nu o singură generaţie, ei în­treg şirul generaţiilor româneşti a pregătit pentru Întregirea şi li­bertatea neamului. Iniţiator şi executor al celor mai scumpe cauze româneşti, Ar­dealul ocupă — prin lupta sa continuă şi dârză — cea mai fru­moasă pagină a Istoriei noastre. D© aceea partidul naţional-libe­ral asigură, prin mine, Ardealul că suferinţele pe care le-a îndu­rat vor fi cele din urmă şi că toate forţele neamului vor lucra pentru refacerea şi propăşirea sa. Asigurarea aceasta o adresez, în numele­­partidului naţional-li­beral, tuturor cetăţenilor cari au rămas loiali statului român la perioada opresiunii gem­ano-ma­­ghiare şi cari vor înţelege să păstreze această atitudine şi un viitor. Trăiască Maiestatea Sa Regele Mihai I Simbolul unităţii na­ţionale. Trăiască armatei« desrobitoare sovietice şi române. Trăiască aliaţii. Trăiască România. Consiliul de miniştri ce s’a ţinut ori, a luat act cu sa­tisfacţie de succesele armatei noastre, care alături de ar­mata roşie a eliberat Clujul, capitala Transilvaniei. Consiliul a rugat pe d. ge­­neral Racoviţă, ministrul a­­părării naţionale să transmi­tă bravei noastre armate sen­timentul de gratitudine al guvernului şi al intregei ţari. ❖ Tot­odată miniştrii de stat, membri ai guvernului, au fă­cut următoarele declaraţii ceri au fost citite aseară la radio: Cuvântul d-lui ministru Const I. C. Brătianu, preşedintele partidului naţional-lîberal, către Ardeal După patru ani de suferinţă, prin lupta eroică a trupelor ro­mân© şi ruse, CLUJUL est© as­tăzi eliberat de stăpânirea ce i-a fost impusă prin dictatul odios de la Viena şi redevine capitala Ardealului reîntregit. Eliberat prin forţa armelor, CLUJUL Îşi reia, — în virtutea justiţiei internaţionale — locul pe care nu a încetat să-l aibă în conştiinţa românească. Actul de teroare din 1940 n’a putut sdruncina temeinicia drep­turilor româneşti asupra Transil­vaniei nici desfiinţa voinţa po­porului nostru de a trăi liber şi stăpân pe pământul pe car© sute de ani a suferit şi rezistat în con­tra tuturor cotropitorilor. Ceeace s’a împlinit astăzi nu este decât restaurarea firească a unirii dela 1918. Faptul acesta a fost posibil prin voinţa poporului român de a-şi apăra fiinţa naţională şi prin hotărîrea puterilor aliate de a-l sprijini într’o luptă, a cărei drep­tate au recunoscut-o şi altă dată. Cu sprijinul armatei sovietice, într’un război comun în care sângele s’a înfrăţit, poporul ro­mân a şters astfel una din pagi­nile cele mai triste ale Istoriei sale.­­» Această luptă comună, prin ca­re inima ţării începe din nou să bată, însemnează şi începutul unei comunităţi sufleteşti cu ma­rele nostru vecin de la răsărit, alături de care România contri­­bue, cu toate energiile şi cu tot devotamentul, la realizarea cât mai grabnică a victoriei finale. In această clipă istorică de eli­berare a capitalei Ardealului, — centru de cultură şi luptă naţio­nală — în numele partidului li­beral care a realizat condiţiunile reîntregirii de la 1918 şi a luptat pentru reîntregirea de astăzi, a­­duc salutul meu Ardealului şi Clujului nostru drag. Şi nu pot ca, în această zi de biruinţă ro­mânească, să nu retrăesc cu e­­m­oţie clipele când mai întâi, tâ­năr, împărtăşeam lupta tatălui meu şi a celorlalţi patrioţi, cari la sfârşitul secolului trecut păs­trau aprinsă făclia unităţii noas­tre sufleteşti cu Ardealul; când apoi, alături de fraţii mei şi de neuitaţii luptători ca: Nicolae Iorga, Nicolae Filipescu şi nemu­ritoarea falangă de apostoli şi martiri ardeleni, continuam fără şovăire acţiunea părinţilor noştri, şi când în ceasul deşteptării po­poarelor de sub jugul habsburgic, ne-am cerut, într’o unire desă­vârşită, consacrarea prin jertfă a idealului nostru milenar: VIAŢA NOASTRA ŞI A ARDEALULUI Declaraţia d-lui ministru de Stat Lucreţiu Pătrăşcanu, in numele comitetului central al partidului comunist Domnul ministru de Stat Lucre­­ţiu Pătrăşcanu, in numele comi­tetului central al partidului co­munist din România, a făcut ur­mătoarea declaraţie: ROMANI, Armatele sovietice şi romiite au luat astăzi cu asalt Clujul. Alianța cu Germania hitleristă a început prin vânzarea Ardealu­lui. Colaborarea cu Uniunea So­vietică începe prin eliberarea Clujului. Capitala Ardealului, ro­bită grofilor maghiari de hitleriș­­tii germani și români, a fost eli­berată de eroicii soldaţi ai arma­tei roşii şi române. Nimeni în lume nu ni-l va mai putea răpi. Avem cu noi Uniunea Sovietică şi voinţa noastră de luptă. Sunt garanţiile victoriei şi indepen­denţei poporului român. Armistiţiul dela Moscova a a­­sigurat victoria dela Cluj. Acolo s’a hotărît lupta în. comun pen­tru eliberarea Ardealului. Acolo s’au asigurat drepturile poporu­lui român asupra Transilvaniei şi marele ajutor al glorioasei ar­mate roşii. Acolo s’au pus bazele eliberării noastre şi a fraţilor noştri. Sângele vărsat pe dealul Felea­cului de eroicii soldaţi so­vietici şi români este martorul luptei comune. Bătălia Clujului este simbolul colaborării ruso­­române. Lupta nu s’a terminat. Trebue să desrobim întreg Ardealul. Tre­bue să eliberăm toţi Românii a­­supriţi de grofii maghiari. Tre­bue să înfrângem hitleri­smul în propria lui ţară. Războiul trebue dus până la capăt. înfrângerea totală a duşmanului hitlerist este condiţia existenţei noastre ca popor liber. Pentru victorie nu precupeţiţi nicio sforţare, n­iciun sacrificiu. Intreg poporul să participe la lupta pen­tru isbânda finală. Nu­mai o bandă de trădători nemer­nici, legionari şi vânduţi nem­ţilor, încearcă să împiedice răz­boiul Ardealului Sabotajul des­chis, rezistenţa pasivă, ura, ei le organizează. Ei pregătesc lovi­tura de pumnal în spate. Fiţi necruţători! Scoateţi-i oriunde se a­scund în palate sau hrube. Sunt duşmanii neamului românesc. Partidul comunist vă cheamă la luptă împotriva hitleriştilor din afară şi dinăuntru. Susţineţi prin toate mijloacele armatele liberatoare sovietice şi române. Declaraţiile d-lui ministru de Stat Titel Petrescu, preşedintele partidului social-democrat MUNCITORI, ŢĂRANI ŞI CĂR­TURARI ARDELENI! Armata Ţării, dimpreună cu armata aliată sovietică, a în­frânt rezistenţa hitleristo-hortis­­tă. Clujul românesc a fost elibe­rat, îndeplinindu-se astfel un act de dreptate istorică definiti­vă. Dictatul din­ Viena a fost sfâ­şiat. Respins de conştiinţa popo­rului român şi de conştiinţa tutu­ror naţiunilor libere, acest dictat va rămâne în istorie ca o tristă amintire din vremea întunecată a nesocotirii brutale a tuturor drepturilor legitime şi a tuturor libertăţilor. Patru ani au durat suferinţele tuturor, voi î­n aţi suferit şi sângerat mai mult decât toţi, pentru că voi în tot acest timp aţi avut de suferit jugul unei întrei­te robii: naţională, politică şi so­cială, iar pe deasupra suferinde­lor voastre, războiul a venit ful­gerător şi v’a distrus căminurile şi agoniseala voastră. Ardeleni! dureriia voastre vor trece, aşa după cum de veacuri toate nenorocirile abătute asupra neamului românesc, au trecut şi nu s’au mai păstrat decât în a­­mintire. Unit cu România, prin libera hotărâre dela 1 Decembrie 1918, Ardealul trebue să redevină­­o întregime românesc, corespun­zând aceloraşi nestrămutate şi unanime voinţi mărturisite în istorica adunare de la Alba Iulia. Partidul social-democrat din România, consecvent cu princii­piile democratice- »firma de «i de el prin rezoluția de la Alba Iulia. (Continuare in pag. 2-a)

Next