Universul - Capitala, noiembrie 1944 (Anul 61, nr. 296-323)
1944-11-01 / nr. 296
DECLARAŢIILE D-LUI ROOSEVELT Cuvântările pe cari le rosteşte, în cursul campaniei pentru alegerile prezidenţiale, sunt pentru d. Roosevelt prilejul de a sublinia rezultatele, de o deosebită importanţă, obţinute prin aplicarea principiilor cari au călăuzit politica Statelor Unite, şi, în acelaş timp, a-şi expune planurile generale pentru viitor. Declaraţiile pe care le face preşedintele Statelor Unite nu interesează însă numai pe concetăţenii săi la ale căror sufragii de încredere face apel pentru a treia oară. Ele au, prin conţinutul lor, atât în ce priveşte rezultatele de până acum cât şi în ce priveşte viitorul, o valoare internaţională de cea mai mare importanţă. Astfel, în discursul rostit la Chicago găsim următoarea afirmaţie : „Poporul Statelor Unite nu va mai încerca niciodată să se izoleze de restul omenirii“. Această declaraţie, care condamnă politica tradiţională de izolaţionism a Statelor Unite şi care fixează linia de conduită internaţională pentru viitor, arată cât de profundă schimbare s-a făcut în opinia publică americană. A condamna izolaţionismul care a constituit o vreme atât de îndelungată temeiul politicii nord-americane, a-l repudia în cursul unei campanii electorale afirmând, fără reticenţe, imperativul dependenţei Statelor Unite de evoluţia politică, socială, economică şi de securitate a restului omenirii, înseamnă a fi profund convins că o asemenea declaraţie va întâmpina aprobarea marei majorităţi a opiniei publice căreia te adresezi. Şi în această convingere stă dovada transformării profunde prodigă în concepţia politică a Statelor Unite şi care desigur se datoreşte în mare parte primejdiei pe care o reprezintau, pentru întreaga omenire, regimurile dictatoriale cari se instalaseră în Europa. De altfel d. Roosevelt a şi făcut legătura între renunţarea definitivă la izolaţionism şi necesitatea ca poporul nord-american să lupte contra dictaturilor. „Purtăm acest război — a spus d-sa — şi facem aceste alegeri pentru unul şi acelaş motiv esenţial, anume pentru că suntem credincioşi democraţiei. Nu există putere pe lume care să clatine această credinţă a noastră“. Izolaţionismul, în care spera mai ales Hitler, ar fi uşurat desigur victoria dictaturii naziste şi fasciste care, odată instalate în Europa şi stăpâne pe întreaga viaţă economică , europeană, nu ar fi întârziat să străbată întinsul oceanului şi ar fi influenţat simţitor viaţa politică şi interesele economice şi, prin consecinţă, structură internă a Statelor Unite, interdependenţa naţiunilor nu este o vorbă goală. Distanţele nu mai joacă nici un rol în vremea de azi, când ştiinţa le-a scurtat prin celeritatea mijloacelor de comunicaţie. D. Roosevelt n’ar fi avut previziunea primejdiei pentru poporul său dacă el ar fi stat de o parte şi ar fi lăsat ca, rând pe rând, popoarele europenesă fie subjugate de forţele dictatoriale. Dar odată câştigat acest punct de plecare al nouei politici Internaţionale a Statelor Unite, odată îndeplinită prima ei misiune şi anume salvarea principiilor democratice şi suprimarea dictaturilor, noi sarcini vor reveni poporului nord-american atât în slujba propriilor lui interese cât şi în aceea a intereselor restului omenirii. Nu numai pentru că după acest război Statele Unite vor avea de răspuns la o cerere mult mărită, atât în producţia industrială şi agricolă naţională, cât şi în cea din străinătate, ci şi pentru că după acest război va trebui să se dea democraţiei forţe noi de rezistenţă care să-i asigure securitatea şi să-i mărească dinamismul. „După ce vom fi câştigat războiul — a spus d. Roosevelt — va trebui să fim pregătiţi pentru a duce mereu mai departe pietrele de hotar care marchează progresele Istoriei în lupta pentru fericirea şi bunăstarea omenirii”. Acesta trebue să fie scopul final al democraţiei : fericirea şi bunăstarea omenirii. Mijlocul de a-i atinge este desigur munca, munca tuturor în folosul tuturor. Şi, preşedintele Statelor Unite a găsit o fericită formulă pentru a sublinia concepţia americană în ce priveşte condiţiile în care munca trebue să se dezvolte : „Legea economică a drepturilor poporului american— a spus d-sa—a fost recunoaşterea faptului că în America viitorul muncitorului şi al agricultorului se bazează pe bună starea şi pe propăşirea întreprinderilor particulare, iar viitorul întreprinderilor particulare stă în bună starea muncitorului şi a agricultorului. Propăşirea naţiunii întregi este sinonimă cu bunăstarea fiecăruia în parte”. In această formulă fericită este quintezenţa democraţiei adevărate, în îndeplinirea ei este chezăşia triumfului şi duratei democraţiei. Dependenţa propăşirii întreprinderii particulare de propăşirea şi bunăstarea muncitorului şi vice-versa, sunt adevăruri cari nu mai pot fi nici tăgăduite, nici ocolite. Şi de aplicarea lor depinde propăşirea naţiunii. Dacă munca, va trebui să fie temeiul vieţii sociale de mâine, orice abatere de la principiul enunţat de preşedintele Roosevelt va întârzia roadele pe cari le aşteaptă toată lumea şi nu va crea democraţiei condiţiile esenţiale pentru dezvoltarea şi consolidarea ei. De aceea, dealtfel, d. Roosevelt a ţinut să enunţe de pe acum un vast program economic pentru după război şi să asigure că pe temeiul acestui program vor avea de lucru peste 661 de milioane de oameni iar America „nu va mai fi supusă unei politici de control al preţurilor, producţiei şi salariilor”. Muncă pentru 150 de milioane de oameni, muncă în cadrul legii care leagă propăşirea întreprinderilor de propăşirea şi bunăstarea muncitorului — iată temeiul politicii sociale a democrației americane în sprijinul progresului necontenit. NICI O GRAŢIERE PENTRU ATACURILE CU MÂNA ARMATĂ ÎMPOTRIVA TRUPELOR UNEI PUTERI ALIATE TA, ministru de război a stat următorul ordin : Majestatea Sa Reifete a hotărît că nu tot acorda nici o graţiere pentru crima de atac cu mâna armată, în contra unei puteri aliate. Acest înalt Ordin va fi adus la cunoştinţa tuturor ofiţerilor, subofiţerilor şi ostaşilor. săvârşită trupelor IM UNGARIA DE NORD-EST TRUPELE ROMÂNE $1 SOVIETICE AU DISTRUS REZISTENŢA GERMANO-MAGHIARĂ MARELE STAT MAJOR AL ARMATEI COMUNICAT ASUPRA OPERAŢIUNILOR DIN ZIUA DE 30 OCTOMBRIE 1944 In Ungaria de Nord-Est, trupele române luptând în strânsă colaborare cu forţele sovietice, au reuşit, printr'o îndrăsneaţă acţiune de noapte, să distrugă rezistenţele germano-marghiare şi să continue înaintarea către Tisa superioară. Au fost cucerit© diferite localităţi printre care: Ofehert, Rohod, Hyirmada, Vaja, Uk, Baktaleranthaza, Rosenvod, Levelek. Intre Tisa şi Dunăre, operațiunile se desfășoară în condiițiuni favorabile. Pe "un aerodrom, s’au legat inimile Intre ruşi şi sajkani, ostaşi ai aceluiaşi ideal de MUREŞE CU M. S. REGELE COMUNICAT Nr. 19 Mareşalul Curţii Regale face cunoscut următoarele: In ziua de 30 Octombrie 1944, Maiestatea Sa Regele a primit în audienţă de lucru pe d-nii: — General de corp de armată adjutant Sănătescu Constantin, preşedintele Consiliului de miniştri şi ministru ad-interim la departamentul Economiei naţionale şi finanţelor; ■— Grigore Niculescu-Buzeşti, ministrul afacerilor străine; — General de corp de armată Aldea Aurel, ministrul afacerilor interne; — Dimitrie D. Negel, ministrul Agriculturei şi Domeniilor şi ad-interim la justiție ; — General de corp de armată Rădescu Nicolae, șeful Marelui Stat Major. ECHIPE SANITARE ELVEŢIENE VOR SOSI Delegaţia din România a Comitetului internaţionali de Cruce Roşie a fost informată de centrala sa din Geneva, de o propunere a Crucii Roşii Elveţiene de a trimite în ţările ameninţate de epidemii, echipe sanitare cu medici şi tot personalul sanitar precum şi IN ŢARĂ cu instalaţia completă. înaltul Guvern Român şi Comisia de Armistiţiu, cărora le-a fost supusă această propunere, au binevoit a-şi da asentimentul. Primele echipe sanitare elveţierie vor sosi probabil în scurt timp. O NOUĂ OFENSIVĂ SOVIETICĂ împotriva ungariei Stockholm, 30 (Rador). — După ce au început de câtăva vreme invadarea Ungariei dinspre est, ruşii sunt acum gata să înceapă o nouă acţiune de invazie dinspre nord. Faptul acesta a devenit posibil prin joncţiunea celor două grupuri de armate sovietice în Rutenia. Aceste coloane, care s’au unit, se massează în apropiere de punctul strategic de frontieră Ciop, care a fost cucerit. Efectivele şi materialele ruseşti se revarsă în Rutenia eliberată şi trec frontiera în Ungaria. Radio Berlin exprimă teama că forţele care înaintează de la nord şi cele care înaintează de la sud ar putea să taie Ungaria în două. O asemenea acţiune — spune radio Berlin — ar atrage încercuirea completă a întregei armate ungare şi căderea Budapestei fără luptă. GUVERNUL A INTERVENIT PENTRU PROTECŢIA SUPUŞILOR ROMÂNI ŞIA EVIELOR AFLAŢI IN GERMANIA COMDICAT Faţă de informaţiile primite despre situaţiunea gravă şi despre primejdiile ce ar ameninţa în Germania şi Ungaria existenţa românilor duşi forţat pentru munci şi a evreilor deportaţii din Transilvania de Nord sau a evreilor supuşi români ce se aflau în Germania, Ungaria şi teritoriile ocupate de Germania, guvernul român a intervenit pe lângă Comitetul Internaţional al Crucii Roşii pentru obţinerea unei cercetări privitoare la soarta şi situaţia acestor locuitori şi a rugat totodată guvernul elveţian să comunice la Berlin şi Budapesta că va aplica represalii faţă de supuşii germani şi unguri din România ca şi faţă de membrii minorităţilor etnice respective. ■ IIIII 31 OCTOMBRIE - ZIUA ECONOMIEI Dacă Ziua închinată economiei a intrat de mult în tradiţia popopoarelor luminate nu e mai puţin adevărat că prăznuirea ei în timpul de faţă, după risipa uriaşe de vieţi şi de bunuri din cei cinci ani ai celui mai crâncen război cunoscut în istorie, apare oarecum nepotrivită. Şi totuşi am greşi dacă am rămânea în această credinţă, desbrăcând disciplina economiei de înalta ei valoare morală, economică şi socială. Nu trebue să uităm că, din nefericire, tocmai risipa nemăsurată de vieţi şi de bunuri pe care o implică războiul constitue sursa crizelor morale si materiale din timpul si dupa încheierea razboaelor. Desechilibrate şi sleite de război, popoarele nu-şi pot veni în fire şi nu pot aspira la o reală refacere decât apucând cu hotărâre pe drumul aspru al muncii, al economisirii, cari se întregesc şi se condiţionează una pe alta. Avem, deci, nevoe mai mult ca oricând de reeducarea noastră în spiritul acestor disciplini, dacă vrem să ţinem piept greutăţilor care ne împresoară şi durerilor pe care războiul ni le-a pus pe umeri. Pentru poporul nostru, care plăteşte azi scump greşelile conducătorilor săi politici din ultimii zece ani, disciplina economiei, ca şi aceea a muncii şi a ordinei, care stau de fapt la temelia celei dintâi, este, se poate spune , în împrejurările de azi, o condiţie de viaţă şi de onoare. Fără muncă, fără ordine, şi economie, vom cădea la fund, unde ne pândesc mizeria şi suferinţa, fără muncă, fără ordine şi economie nu vom fi în stare să răspundem sarcinilor şi angajamentelor luate pentru spălarea vinovăţiilor din trecut, cum şi celor pentru purtarea victorioasă a războiului alături de marii noştri aliaţi împotriva duşmanului de totdeauna al nostru şi al tuturora. Dezonoarea şi sinuciderea, iată alternativa pe care ne-ar harezi-o nesocotirea acestor principii mântuitoare. Iar cultivarea şi practicarea lor trebue să înceapă de la individ şi să se desvolte până la colectivitate, de la cetăţeanul singuratic, până la fiinţa Statului care ne cuprinde pe toţi. Aceasta e realitatea pe care o simbolizează azi pentru noi şi pentru toată lumea, ziua economiei ; acestea sunt învăţăturile pedagogice ce se desprind din tălmăcirea ei. Numai însuşirea lor sinceră şi hotărîtă în conduita noastră de fiecare zi ne va conduce pașii pe drumul adevăratei eliberări. LA REDESCHIDEREA ŞCOLILOR de GABRIEL ŢEPELEA Multă vreme şcoala a fost o adevărată cenuşereasă a vieţii noastre publice. Oamenii politici, când binevoiau să arunce o privire în ogorul şcoalei, credeau că şi-au făcut din plin datoria asvârlind dăscăliilor şi elevilor formula „carte, cât mai multă carte”. Desigur că unul din marile rosturi ale şcolii este cartea, dar prea puţini din cei responsabili au stăruit să afle în ce condiţii morale şi materiale dascălii propagă şi discipolii primesc lumina. Se redeschid acum şcolile secundare. Se redeschid într’o epocă de mari frământări când în toate hompartimentele Vieţii publice se caută oameni şi soluţii, înaintea oricăror legi şi oricăror reforme, şcoala trebue să se scuture de oamenii şi metodele cari au compromis-o. Nu este admisibil ca un profesor care a defilat în fruntea elevilor la demonstraţii pe stradă, i-a înarmat şi îndemnat la acte de revoltă, să mai rămână la catedră. Nu este admisibil ca elevi cari au săvârşit crime şi acte de teroare să ia loc în bancă alături de suflete neîntinate. Peste tabelele şi ordinele ministerului, trebuie să vegheze ochiul vigilent al directorului care cunoaşte situaţia locală, şi care trebuie să răspundă de măsurile şi propunerile ce le face. Nici o şcoală din lume nu cred să fi primit vreo ofensă mai dureroasă ca aceea a fostului ministru Traian Ibrăileanu. Ne amintim şi astăzi cu aceiaşi revoltă formula care trebuia după acest sinistru personaj să „revoluţioneze” ,şcoala românească: „profesorii să fie reeducaţi prin elevi”. Va să zică elevii se deranjau să vină la şcoală, plăteau taxe, îşi rupeau hainele, nu pentru că aveau nevoie de un plus de cunoaştere ci doar fiindcă trebuiau să-și reeduce profesorii. (Continuare in pag. 2-a) ALIAŢII AU ÎNCEPUT ÎNAINTAREA DE MARE AMPLOARE IN SUD VESTUL OLANDEI Londra, 30 (Rador). — Trimisul special al agenţiei „Reuter“ pe lângă armata la canadiană transmite : înaintarea de mare amploare în sud-vestul Olandei a început. Trupele aliate, care au tăiat şoseaua principală Bergen-Roosendaal, înaintând trei mile, au atins micul oraș Moerstraten. Deşi trupele germane se retrag, continuă să se dea bătălii îndârjite când aliaţii intră în contact cu ariergărzile inamice. ♦ Londra, 30 (Rador). — După știri din sursă germană, generalul Dempsey ar fi început ofensiva pentru stăpânirea punctelor de trecere peste Maas, la sud de Dordrecht, podul de la Moerdijke, fiind obiectivul principal. Luând parte la această acţiune, artileria britanică a atacat cu succes podurile de pe Meusa, printre care se află şi marele pod de la Roermond, care a fost distrus, precum şi podul de la Venlo. Corespondenţii de război din linia l-a anunţă că liniile germane din sud-vestul Olandei se fărâmiţează sub presiunea continuă a forţelor britanice şi canadiene, în timp ce rezistenţa germană dă semne de intensificare. Un trimis de război britanic, rezumând situaţia, spune că germanii îşi dau prea bine seama că ei trebue să-şi retragă forţele. La ,vest de Bois le Due germanii se pare că au intenţia să încerce să menţină linia lor defensivă pe canalul Aftwatering şi că rezistă puternic pe cea de a doua linie defensivă ce trece la răsărit, spre vest, de şoseaua secundară. Totuşi, aliaţii au tăiat această şosea într’un punct. Condiţiile atmosferice, care s’au îmbunătăţit, dau putinţă forţelor aeriene să-şi reînceapă operaţiile. Corespondentul ziarului „Sunday Express“ scrie că „Hitler poate de pe acum să facă pregătirile necesare pentru părăsirea întregei Olande occidentale, până la Zuidersee", ceea ce înseamnă că aliaţii vor fi stăpâni pe Rotterdam, Amsterdam şi Hasra. In general se crede că operaţiile germanilor sunt îngreunate de lipsa mijloacelor de transport.♦ Londra, 30 (Radar). — Un comunicat dat de ministerul aerului anunţă: Puternice forţe de avioane britanice de tipul „Lancaster“ şi „Halifax“, escortate de avioane „Spitfire“, au atacat în cursul dimineţii şi în cursul după amiezii de Duminică, puternic bateriile de artilerie şi poziţiile defensive germane de pe insula Walcheren. In urma acestor atacuri și a atacului îndreptat asupra vasului de război german „Tirpitz“, două avioane de bombardament britanice sunt date ca dispărute. STAT ŢĂRĂNESC Nu era înţeleasă formula „Stat ţărănesc“ enunţată mai demult de partidul naţionalţărănesc şi de aceea d. Ion Mihalache, în discursul rostit Duminecă la „Aro“, a arătat că nu înseamnează o ţară numai a ţăranilor, exclusivistă şi contra orăşenilor, ci un stat muncitoresc al viitorului cu specificul naţional al muncii româneşti în componenţa căreia 80% este plugărimea satelor In locul Statului de ieri îşi face loc Statul de mâine bazat pe primatul muncii, cu construcţia politică specială potrivită unei ţări în care imensa majoritate o formează ţăranii muncitori de ogoare, construcţie care nu poate fi la fel cu acelea a unei ţări de fabrici şi uzine. Fruntaşul naţional-ţărănist a arătat că la noi materialul social de bază este ţărănimea şi din ea izvorăşte şi viaţa oraşului (meseriaşi, negustori, funcţionari, cărturari, etc.). D-sa a spus că este pentru proprietatea individuală în marginele în care ea e legitimată prin muncă şi îndeplineşte funcţia socială impusă de primatul interesului colectiv şi pentru o treptată etatizare în industrie ,,ca mijloc radicali de a înlătura exploatarea muncii româneşti şi decalajul de preţuri în dauna muncii agricole". „Pentru prezent, precizează d. Ion Mihalache, socotim îndeplinite aceste cerinţe prin transformarea imarei proprietăţi în proprietate de munca ţărănească, cooperatizată şi complectată cu păduri şi izlazuri, obştii şi ferme de Stat, obşteşti sau particulare, organizate din punctul de vedere al nevoilor de perfecţionare a culturilor ţărăneşti“. Intre ţăranul muncitor de pământ şi muncitorul din fabrică nu numai că nu sunt interese divergente — continuă d-sa — ci, dimpotrivă, o deplină comunitate • „Şi unul şi altul au a se apăra de exploatarea capitalistă, deşi forma de exploatare diferă. Şi unul şi altul au a-şi susţine noua lor armătură. Statul muncitoresc Şi unul şi altul au aceeaşi obârşie şi munca lor se împleteşte fără a se exploata una pe alta. Dacă in ţara românească ar fi 80 la sută muncitori în fabrici, n’am îndrăsni să vorbim de Stat Ţărănesc — am zice stat muncitoresc sau stat socialist. Dar cum să-i zici aşa când în România sunt 80 la sută ţărani ?"* Punând accentul pe primatul muncii de toate nuanţele, d-sa arată că Statul ţărănesc implică şi o colaborare cu mica burghezie orăşenească ce trăeşte din muncă pozitivă şi împlineşte o funcţiune socială in organismul de stat, considerându-se în totul solidaire interesele acestor pătri, cu ale muncitorimii de pe ogoare şi din fabrici. Ion Mihalache a enunţat o serie de soluţii, îndeosebi în domeniul agricol şi agrar, soluţii cari, atât din punct de vedere economic cât şi din cel politico-social, pornesc din preocuparea armonizării intereselor tuturor celor cari trăiesc din munca de toate felurile şi de toate nuanţele. DOUĂ TREIMI DIN INSULA LEYTE OCUPATE DE AMERICANI Sidney, 30 (Rador). — Comunicatul dat de marele cartier al generalului Mac Arthur anunţă între altele : „Forţele americane au pătruns în localitatea Dagami, nod rutier puternic apărat de japonezi pe insula Leyte. Fotalia din valea râului Leyte poate fi considerată ca sfârşită. Aliaţii stăpânesc întreagă această regiune. Deţinem două treimi din Insulă. Forţele noastre continuă să înainteze. Divizia 24 înaintând în trei coloane a cucerit patru oraşe".