Universul - Capitala, noiembrie 1944 (Anul 61, nr. 296-323)

1944-11-01 / nr. 296

DECLARAŢIILE D-­LUI ROOSEVELT Cuvântările pe cari le ros­teşte, în cursul campaniei pentru alegerile prezidenţiale, sunt pentru d. Roosevelt prilejul de a sublinia rezul­tatele, de o deosebită impor­tanţă, obţinute prin aplicarea principiilor cari au călăuzit politica Statelor Unite, şi, în acelaş timp, a-şi expune pla­nurile generale pentru viitor. Declaraţiile pe care le face preşedintele Statelor Unite nu interesează însă numai pe concetăţenii săi la ale căror sufragii de încredere face apel pentru a treia oară. Ele au, prin conţinutul lor, atât în ce priveşte rezultatele de până acum cât şi în ce pri­veşte viitorul, o valoare inter­naţională de cea mai mare importanţă. Astfel, în discursul rostit la Chicago găsim următoarea afirmaţie : „Poporul Statelor Unite nu va mai încerca nici­odată să se izoleze de restul omenirii“. Această declaraţie, care condamnă politica tradiţio­nală de izolaţionism a State­lor Unite şi care fixează linia de conduită internaţională pentru viitor, arată cât de profundă schimbare s-a făcut în opinia publică americană. A condamna izolaţionismul care a constituit o vreme atât de îndelungată temeiul poli­ticii nord-americane, a-l re­pudia în cursul unei campa­nii electorale afirmând, fără reticenţe, imperativul depen­denţei Statelor Unite de evo­luţia politică, socială, econo­mică şi de securitate a restu­lui omenirii, înseamnă a fi profund convins că o aseme­nea declaraţie va întâmpina aprobarea marei majorităţi a opiniei publice căreia te adre­sezi. Şi în această convingere stă dovada transformării pro­funde prodigă în concepţia politică a Statelor Unite şi care desigur se datoreşte în mare parte primejdiei pe care o reprezintau, pentru în­treaga omenire, regimurile dictatoriale cari se instala­seră în Europa. De altfel d. Roosevelt a şi făcut legătura între renunţarea definitivă la izolaţionism şi necesitatea ca poporul nord-american să lupte contra dictaturilor. „Purtăm acest război — a spus d-sa — şi facem aceste alegeri pentru unul şi acelaş motiv esenţial, anume pentru că suntem credincioşi demo­craţiei. Nu există putere pe lume care să clatine această credinţă a noastră“. Izolaţionismul, în care spera mai ales Hitler, ar fi uşurat desigur victoria dictaturii naziste şi fasciste care, odată instalate în Europa şi stăpâne pe întreaga viaţă economică , europeană, nu­ ar fi întârziat să străbată întinsul oceanu­lui şi ar fi influenţat simţi­tor viaţa politică şi interesele economice şi, prin consecinţă, structură internă a Statelor Unite, interdependenţa naţiunilor nu este o vorbă goală. Distan­ţele nu mai joacă nici un rol în vremea de azi, când ştiinţa le-a scurtat prin celeritatea mijloacelor de comunicaţie. D. Roosevelt n’ar fi avut pre­viziunea primejdiei pentru poporul său dacă el ar fi stat de o parte şi ar fi lăsat ca, rând pe rând, popoarele eu­ropene­­să fie subjugate de forţele dictatoriale. Dar odată câştigat acest punct de plecare al nouei po­litici Internaţionale a State­lor Unite, odată îndeplinită prima ei misiune şi anume salvarea principiilor demo­cratice şi suprimarea dicta­turilor, noi sarcini vor re­veni poporului nord-ameri­­can atât în slujba propriilor lui interese cât şi în aceea a intereselor restului omeni­rii. Nu numai pentru că după acest război Statele­ Unite vor avea de răspuns la o ce­rere mult mărită, atât în producţia industrială şi a­­gricolă naţională, cât şi în cea din străinătate, ci şi pentru că după acest război va trebui să se dea democra­ţiei forţe noi de rezistenţă care să-i asigure securitatea şi să-i mărească dinamismul. „După ce vom fi câştigat războiul — a spus d. Roose­velt — va trebui să fim pre­gătiţi pentru a duce mereu mai departe pietrele de hotar care marchează progresele Istoriei în lupta pentru feri­cirea şi bună­starea omeni­rii”. Acesta trebue să fie scopul final al democraţiei : feri­cirea şi bunăstarea omenirii. Mijlocul de a-i atinge este desigur munca, munca tutu­ror în folosul tuturor. Şi, preşedintele Statelor­ Unite a găsit o fericită formulă pen­tru a sublinia concepţia a­­mericană în ce priveşte con­diţiile în care munca trebue să se dezvolte : „Legea economică a drep­turilor poporului american— a spus d-sa—a fost recunoaş­terea faptului că în Ameri­ca viitorul muncitorului şi al agricultorului se bazează pe bună starea şi pe propăşirea întreprinderilor particulare, iar viitorul întreprinderilor particulare stă în bună sta­rea muncitorului şi a agricul­torului. Propăşirea naţiunii întregi este sinonimă cu bu­nă­starea fiecăruia în par­te”. In această formulă ferici­tă este quintezenţa demo­craţiei adevărate, în îndepli­nirea ei este chezăşia trium­fului şi duratei democraţiei. Dependenţa propăşirii în­treprinderii particulare de propăşirea şi bunăstarea muncitorului şi vice-versa, sunt adevăruri cari nu mai pot fi nici tăgăduite, nici o­­colite. Şi de aplicarea lor de­pinde propăşirea naţiunii. Dacă munca, va trebui să fie temeiul vieţii sociale de mâine, orice abatere de la principiul enunţat de preşe­dintele Roosevelt va întârzia roadele pe cari le aşteaptă toată lumea şi nu va crea democraţiei condiţiile esen­ţiale pentru dezvoltarea şi consolidarea ei. De aceea, de­altfel, d. Roosevelt a ţinut să enunţe de pe acum un vast program economic pentru după război şi să asigure că pe temeiul acestui program vor avea de lucru peste 661 de milioane de oameni iar America „nu va mai fi supu­să unei politici de control al preţurilor, producţiei şi sa­lariilor”. Muncă pentru 150 de mi­lioane de oameni, muncă în cadrul legii care leagă pro­păşirea întreprinderilor de propăşirea şi bunăstarea muncitorului — iată temeiul politicii sociale a democra­ției americane în sprijinul progresului necontenit. NICI O GRAŢIERE PENTRU ATACURILE CU MÂNA ARMATĂ ÎMPOTRIVA TRUPELOR UNEI PUTERI ALIATE TA, ministru de­ răz­boi a stat următorul ordin : Majestatea Sa Re­ifete a hotărît că nu tot acorda nici o gra­ţiere pentru crima de atac cu mâna armată, în contra unei puteri aliate. Acest înalt Or­din va­ fi adus­ la­ cuno­ştinţa­ tuturor ofiţeri­lor, subofiţerilor şi os­taşilor. săvârşită trupelor IM UNGARIA DE NORD-EST TRUPELE ROMÂNE $1 SOVIETICE AU DISTRUS REZISTENŢA GERMANO-MAGHIARĂ MARELE STAT MAJOR AL ARMATEI COMUNICAT ASUPRA OPERAŢIUNILOR DIN ZIUA DE 30 OCTOMBRIE 1944 In Ungaria de Nord-Est, trupele române luptând în strânsă colaborare cu forţele sovietice, au reuşit, prin­­tr'o îndrăsneaţă acţiune de noapte, să distrugă rezi­stenţele germano-marghiare şi să continue înaintarea către Tisa superioară. Au fost cucerit© diferite localităţi printre care: Ofehert, Rohod, Hyirmada, Vaja, Uk, Baktaleranthaza, Rosenvod, Levelek. Intre Tisa şi Dunăre, operațiunile se desfășoară în condiițiuni favorabile. Pe "un aerodrom, s’au legat inimile Intre ruşi şi sajkani, ostaşi ai aceluiaşi ideal de MURE­Ş­E C­U M. S. REGELE COMUNICAT Nr. 19 Mareşalul Curţii Regale face cunoscut următoarele: In ziua de 30 Octombrie 1944, Maiestatea Sa Regele a primit în audienţă de lucru pe d-nii: — General de corp de armată adjutant Sănătescu Constantin, preşedintele Consiliului de mi­niştri şi ministru ad-interim la departamentul Economiei naţio­nale şi finanţelor; ■— Grigore Niculescu-Buzeşti, ministrul afacerilor străine; — General de corp de armată Aldea Aurel, ministrul afaceri­lor interne; — Dimitrie D. Negel, ministrul Agriculturei şi Domeniilor şi ad-interim la justiție ; — General de corp de armată Rădescu Nicolae, șeful Marelui Stat Major. ECHIPE SANITARE ELVEŢIEN­E VOR SOSI Delegaţia din România a Comitetului internaţionali de Cruce Roşie a fost informată de centra­la sa din Geneva, de o propunere a Crucii Roşii El­veţiene de a trimite în ţările ameninţate de epidemii, echi­pe sanitare cu medici şi tot personalul sanitar precum şi IN ŢARĂ cu instalaţia completă. înaltul Guvern Român şi Comisia de Armistiţiu, cărora le-a fost supusă această pro­punere, au binevoit a-şi da a­­sentimentul. Primele echipe sanitare el­­veţierie vor sosi probabil în scurt timp. O NOUĂ OFENSIVĂ SOVIETICĂ împotriva ungariei Stockholm, 30 (Rador). — După ce au început de câtăva vreme invadarea Ungariei dinspre est, ruşii sunt acum gata să înceapă o nouă acţiune de invazie din­spre nord. Faptul acesta a deve­nit posibil prin joncţiunea celor două grupuri de armate sovieti­ce în Ru­tenia. Aceste coloane, care s’au unit, se massează în apropiere de punctul strategic de frontieră Ci­op, care a fost cucerit. Efectivele şi materialele ru­seşti se revarsă în Rutenia eli­berată şi trec frontiera în Un­garia. Radio Berlin exprimă teama că forţele care înaintează de la nord şi cele care înaintează de la sud ar putea să taie Ungaria în două. O asemenea acţiune — spune radio Berlin — ar atrage încercuirea completă a întregei armate ungare şi căderea Buda­pestei fără luptă. GUVERNUL A INTERVENIT PENTRU PROTECŢIA SUPUŞILOR ROMÂNI ŞIA EVIELOR AFLAŢI IN GERMANIA COMDI­­­CAT Faţă de informaţiile pri­mite despre situaţiunea gravă şi despre primejdiile ce ar ameninţa în Germa­nia şi Ungaria existenţa ro­mânilor duşi forţat pentru munci şi a evreilor depor­taţii din Transilvania de Nord sau a evreilor supuşi români ce se aflau în Germania, Ungaria şi teritoriile ocu­pate de Germania, guver­nul român a intervenit pe lângă Comitetul Internaţio­nal al Crucii Roşii pentru obţinerea unei cercetări pri­vitoare la soarta şi situaţia acestor locuitori şi a rugat totodată guvernul elveţian să comunice la Berlin şi Bu­dapesta că va aplica repre­salii faţă de supuşii germani şi unguri din România ca şi faţă de membrii minorităţi­­lor etnice respective.­ ­■­ IIIII 31 OCTOMBRIE - ZIUA ECONOMIEI Dacă Ziua închinată economiei a intrat de mult în tradiţia po­­popoarelor luminate nu e mai pu­ţin adevărat că prăznuirea ei în timpul de faţă, după risipa uria­şe de vieţi şi de bunuri din cei cinci ani ai celui mai crâncen război cunoscut în istorie, apare oarecum nepotrivită. Şi totuşi am greşi dacă am ră­mânea în această credinţă, des­­brăcând disciplina economiei de înalta ei valoare morală, econo­mică şi socială. Nu trebue să ui­tăm că, din nefericire, tocmai risipa nemăsurată de vieţi şi de bunuri pe care o implică răz­boiul constitue sursa crizelor morale si materiale din timpul si du­pa încheierea razboaelor. Desechilibrate şi sleite de răz­boi, popoarele nu-şi pot veni în fire şi nu pot aspira la o reală refacere decât apucând cu hotă­râre pe drumul aspru al muncii, al economisirii, cari se întregesc şi se condiţionează una pe alta. Avem, deci, nevoe mai mult ca oricând de reeducarea noas­tră în spiritul acestor disciplini, dacă vrem să ţinem piept greu­tăţilor care ne împresoară şi du­rerilor pe care războiul ni le-a pus pe umeri. Pentru poporul nostru, care plăteşte azi scump greşelile con­ducătorilor săi politici din ulti­mii zece ani, disciplina econo­miei, ca şi aceea a muncii şi a ordinei, care stau de fapt la te­melia celei dintâi, este, se poate spune , în împrejurările de azi, o condiţie de viaţă şi de onoare. Fără muncă, fără ordine, şi e­­conomie, vom cădea la fund, unde ne pândesc mizeria şi su­ferinţa, fără muncă, fără ordine şi economie nu vom fi în stare să răspundem sarcinilor şi an­gajamentelor luate pentru spă­larea vinovăţiilor din trecut, cum şi celor pentru purtarea victo­rioasă a războiului alături de marii noştri aliaţi împotriva duş­manului de totdeauna al nostru şi al tuturora. Dezonoarea şi sinuciderea, iată alter­nativa pe care ne-ar hare­­zi-o nesocotirea acestor principii mântuitoare. Iar cultivarea şi practicarea lor trebue să înceapă de la indi­vid şi să se desvolte până la co­lectivitate, de la cetăţeanul sin­guratic, până la fiinţa Statului care ne cuprinde pe toţi. Aceasta e realitatea pe care o simbolizează azi pentru noi şi pentru toată lumea, ziua econo­miei ; acestea sunt învăţăturile pedagogice ce se desprind din tălmăcirea ei. Numai însuşirea lor sinceră şi hotărîtă în con­duita noastră de fiecare zi ne va conduce pașii pe drumul adevă­ratei eliberări. LA REDESCHIDEREA ŞCOLILOR de GABRIEL ŢEPELEA Multă vreme şcoala a fost o adevărată cenuşereasă a vieţii noastre publice. Oamenii politici, când binevoiau să arunce o pri­vire în ogorul şcoalei, credeau că şi-au făcut din plin datoria as­­vârlind dăscăliilor şi elevilor for­mula „carte, cât mai multă car­te”. Desigur că unul din marile rosturi ale şcolii este cartea, dar prea puţini din cei responsabili au stăruit să afle în ce condiţii morale şi materiale dascălii pro­pagă şi discipolii primesc lu­mina. Se redeschid acum şcolile se­cundare. Se redeschid într’o e­­pocă de mari frământări când în toate h­om­partimentele Vieţii publice se caută oameni şi so­luţii, înaintea oricăror legi şi orică­ror reforme, şcoala trebue să se scuture de oamenii şi metodele cari au compromis-o. Nu este admisibil ca un profesor care a defilat în fruntea elevilor la de­monstraţii pe stradă, i-a înar­mat şi îndemnat la acte de re­voltă, să mai rămână la catedră. Nu este admisibil ca elevi cari au săvârşit crime şi acte de te­roare să ia loc în bancă alături de suflete neîntinate. Peste ta­belele şi ordinele ministerului, trebuie să vegheze ochiul vigi­lent al directorului care cunoa­şte situaţia locală, şi care tre­buie să răspundă de măsurile şi propunerile ce le face. Nici­ o şcoală din lume nu cred să fi primit vre­o ofensă mai dureroasă ca aceea a fostului ministru Traian Ibrăileanu. Ne amintim şi astăzi cu aceiaşi re­voltă formula care trebuia după acest sinistru personaj să „re­voluţioneze” ,şcoala românea­scă: „profesorii să fie reeducaţi prin elevi”. Va să zică elevii se de­ranjau să vină la şcoală, plăteau taxe, îşi rupeau hainele, nu pen­tru că aveau nevoie de un plus de cunoaştere ci doar fiindcă trebuiau să-și reeduce profesorii. (Continuare in pag. 2-a) ALIAŢII AU ÎNCEPUT ÎNAINTAREA DE MARE AMPLOARE IN SUD VESTUL OLANDEI Londra, 30 (Rador). — Trimi­sul special al agenţiei „Reuter“ pe lângă armata l­a canadiană transmite : înaintarea de mare amploare în sud-vestul Olandei a început. Trupele aliate, care au tăiat şo­seaua principală Bergen-Roosen­­daal, înaintând trei mile, au a­­tins micul oraș Moerstraten. Deşi trupele germane se re­trag, continuă să se dea bătălii îndârjite când aliaţii intră în contact cu ariergărzile inamice. ♦ Londra, 30 (Rador). — După știri din sursă germană, genera­lul Dempsey ar fi început ofen­siva pentru stăpânirea punctelor de trecere peste Maas, la sud de Dordrecht, podul de la Moerdijke, fiind obiectivul principal. Luând parte la această acţiu­­ne, artileria britanică a atacat cu succes podurile de pe Meusa, printre care se află şi marele pod de la Roermond, care a fost distrus, precum şi podul de la Venlo. Corespondenţii de război din linia l-a anunţă că liniile ger­mane din sud-vestul Olandei se fărâmiţează sub presiunea con­tinuă a forţelor britanice şi ca­nadiene, în timp ce rezistenţa germană dă semne de intensifi­care. Un trimis de război brita­nic, rezumând situaţia, spune că germanii îşi dau prea bine sea­ma că ei trebue să-şi retragă forţele. La ,vest de Bois le Due germanii se pare că au intenţia să încerce să menţină linia lor defensivă pe canalul Aftwate­­ring şi că rezistă puternic pe cea de a doua linie defensivă ce tre­ce la răsărit, spre vest, de şo­seaua secundară. Totuşi, aliaţii au tăiat această şosea într’un punct. Condiţiile atmosferice, care s’au îmbunătăţit, dau putinţă forţelor aeriene să-şi reînceapă operaţiile. Corespondentul ziarului „Sun­day Express“ scrie că „Hitler poate de pe acum să facă pregă­tirile necesare pentru părăsirea întregei Olande occidentale, până la Zuidersee", ceea ce înseamnă că aliaţii vor fi stăpâni pe Rot­terdam, Amsterdam şi Hasra. In general se crede că opera­ţiile germanilor sunt îngreunate de lipsa mijloacelor de transport.­­♦ Londra, 30 (Radar). — Un co­municat dat de ministerul aeru­lui anunţă: Puternice forţe de avioane bri­tanice de tipul „Lancaster“ şi „Halifax“, escortate de avioane „Spitfire“, au atacat în cursul dimineţii şi în cursul după a­­miezii de Duminică, puternic ba­teriile de artilerie şi poziţiile de­fensive germane de pe insula Walcheren. In urma acestor atacuri și a atacului îndreptat asupra vasu­lui de război german „Tirpitz“, două avioane de bombardament britanice sunt date ca dispărute. STAT ŢĂRĂNESC Nu era înţeleasă formula „Stat ţărănesc“ enunţată mai demult de partidul naţional­­ţărănesc şi de aceea d. Ion Mi­halache, în discursul rostit Duminecă la „Aro“, a arătat că nu înseamnează o ţară numai a ţăranilor, exclusivistă şi con­tra orăşenilor, ci un stat mun­citoresc al viitorului cu speci­ficul naţional al muncii ro­mâneşti în componenţa căreia 80% este plugărimea satelor In locul Statului de ieri îşi face loc Statul de mâine ba­zat pe primatul muncii, cu construcţia politică specială potrivită unei ţări în care i­­mensa majoritate o formează ţăranii muncitori de ogoare, construcţie care nu poate fi la fel cu acelea a unei ţări de fabrici şi uzine. Fruntaşul na­ţiona­l-ţărănist a arătat că la noi materialul social de bază este ţărănimea şi din ea izvorăşte şi viaţa o­­raş­ului (meseriaşi, negustori, funcţionari, cărturari, etc.). D-sa a spus că este pen­tru proprietatea individuală în marginele în care ea e le­gitimată prin muncă şi înde­plineşte funcţia socială impu­să de primatul interesului co­lectiv şi pentru o treptată eta­tizare în industrie ,,ca mijloc radicali de a înlătura exploa­tarea muncii româneşti şi de­calajul de preţuri în dauna muncii agricole". „Pentru prezent, precizea­ză d. Ion Mihalache, socotim îndeplinite aceste cerinţe prin transformarea imarei proprie­tăţi în proprietate de munca ţărănească, cooperatizată şi complectată cu păduri şi izla­zuri, obştii şi ferme de Stat, obşteşti sau particulare, orga­nizate din punctul de vedere al nevoilor de perfecţionare a culturilor ţărăneşti“. Intre ţăranul muncitor de pământ şi muncitorul din fa­brică nu numai că nu sunt in­terese divergente — continuă d-sa — ci, dimpotrivă, o depli­nă comunitate • „Şi unul şi altul au a se a­­păra de exploatarea capitali­stă, deşi forma de exploatare diferă. Şi unul şi altul au a-şi sus­ţine noua lor armătură. Sta­tul muncitoresc Şi unul şi altul au aceeaşi obârşie şi munca lor se împle­teşte fără a se exploata una pe alta. Dacă in ţara românească ar fi 80 la sută muncitori în fabrici, n’am îndrăsni să vor­bim de Stat Ţărănesc — am­­ zice stat muncitoresc sau stat socialist. Dar cum să-i zici aşa când în România sunt 80 la sută ţărani ?"* Punând accentul pe prima­tul muncii de toate nuanţele, d-sa arată că Statul ţărănesc implică şi o colaborare cu mica burghezie orăşenească ce trăeşte din muncă pozitivă şi împlineşte o funcţiune socială in organismul de stat, consi­­derându-se în totul solidaire interesele acestor pătri, cu ale muncitorimii de pe ogoare şi din fabrici.­­ Ion Mihalache a enunţat o serie de soluţii, în­deosebi în domeniul agricol şi agrar, soluţii cari, atât din punct de vedere economic cât şi din cel politico-social, pornesc din preocuparea armonizării inte­reselor tuturor celor cari tră­iesc din munca de toate felu­rile şi de toate nuanţele. DOUĂ TREIMI DIN INSULA LEYTE OCUPATE DE AMERICANI Sidney, 30 (Rador). — Comu­nicatul dat de marele cartier al generalului Mac Arthur anunţă între altele : „Forţele americane au pătruns în localitatea Dagami, nod rutier puternic apărat de japonezi pe insula Leyte. Fotalia din valea râului Leyte poate fi considerată ca sfârşită. Aliaţii stăpânesc întreagă acea­stă regiune. Deţinem două treimi din In­sulă. Forţele noastre continuă să înainteze. Divizia 24 înaintând în trei coloane a cucerit patru oraşe".

Next