Universul - Capitala, decembrie 1944 (Anul 61, nr. 324-348)

1944-12-01 / nr. 324

Anul al 614e8 6 Pagini Fondator: LUIGI CAZZAVILLAN Proprietar: „UNIVERSUL“ S. A. înscris sub Nr. 160 Trib. Ilfov CELE EXE^LARIII II LEI Ta** poștală plătită în numerar conform aprobării Dfr. G­^1 V. T. T. Wf. WIM4/M9 URMA STIRI DIN LUMEA ÎNTREAGA, TELEGRAFICE SI TELEFONICE REDACTIA si ADMINISTRATIA: BUCUREȘTI, STR. BREZOIANU No. 23-25 CENTRALA TELEFONICA A ZIARULUI: 3.30.10. SECRETARIATUL DE REDACȚIE: 3.30.15 W­INSTON CHURCHILL de I. LUGOSIANU Se spune că istoria nu face daruri. Adevărată pentru mul­te ţări, această constatare nu este exactă pentru Marea Bri­­tanie, cu care istoria s’a arătat de o deosebită dărnicie. La fie­care sfert de secol, o strălucită generaţie de oameni politici îşi pune talentul şi activitatea în serviciul Regatului Unit şi al Imperiului. Intre unii din anii cei mai în­tunecaţi ai existenţei sale, isto­ria glorioasă a Marei Britanii a dăruit poporului englez des­tinul excepţional al lui Win­ston Churchill. Doritoare de pace, Marea Britanie crezuse în pace, voise pacea, se luptase pentru pace. Dezarmarea ei metodică era o dovadă indiscutabilă a inten­ţiilor ei paşnice. Acţiunea di­plomatică pentru pace a lui Neville Chamberlain, împinsă până la extremele limite ale spiritului de împăciuire al unei Mari Puteri, a fost unul din cele mai impresionante exem­ple de bună credinţă din isto­ria lumii. Când războiul pre­meditat, pregătit şi făcut de Hitler cu o brutalitate şi o lip­să de scrupule fără precedent, ducea Anglia în vara lui 1940 până în pragul înfrângerii, o­­mului politic, care voise să sal­veze pacea, îi urma omul de război, care trebuia să dobân­dească victoria, ca şi în războ­iul mondial trecut. Când la 10 Mai 1940, Winston Churchill devenea primul ministru al Marii Britanii, el nu avea de oferit poporului englez „decât sânge, muncă, lacrimi şi su­doare“. „Nu avem în faţa noa­stră, spunea el în discursul istoric, prin care-şi prezenta Camerei Comunelor cabinetul la 13 Mai 1940, decât incercări din cele mai grele. Avem de înfruntat luni îndelungate de suferinţe şi de luptă“. Dar dacă noul prim-ministru nu avea pentru moment pers­pective luminoase de deschis, avea în schimb o politică : a face războiul, avea un ţel: a dobândi victoria. „Scopul no­stru, spunea el în aceiaşi cu­vântare, este victoria cu ori­ce preţ, victoria în ciuda oricărei terori, victoria, oricât de lung şi greu ar fi drumul spre ea, deoarece fără victorie nu putem supravieţui. Trebue să ne dăm seama de aceasta : nu există supravieţuire pentru nimic din ceia ce a înfăptuit Imperiul Britanic, nu există su­­pravieţuire pentru nici un pro­­gres al omenirii fără victorie. Asum misiunea cu speranţe. Sunt sigur că nu va fi cu pu­tinţă ca marea noastră cauză să dea greş. Mă simt îndreptă­ţit în acest moment să cer a­­jutorul tuturor şi spun : să mergem înainte cu forţele noa­stre unite“. Când primul ministru rostea aceste cuvinte, în ele vibra gla­sul sângelui mai multor gene­raţii de înaintaşi cu răspunderi istorice şi toată voinţa îndă­rătnică şi eroică de viaţă a unui popor mare. O lună mai târziu, situaţia era şi mai grea. Marea Britanie părea pe pragul catastrofei. Era singură şi a rămas să în­frunte singură, în timpul unui an dramatic, toată greutatea unei coaliţii decise să învingă cu orice preţ şi cu orice mij­loace, dar programul primului ministru, guvernului şi poporu­lui britanic rămânea acelaş: războiul şi victoria. Acest război se îndrumă spre sfârşit şi victoria totală se a­­propie cu paşi grăbiţi de tabă­ra Naţiunilor Unite. Ea va fi fost în largă măsură rezultatul activităţii uriaşe a omului pre­destinat, care a avut imensa răspundere de a conduce, în a­­ceşti ani teribili, poporul brita­nic şi Imperiul, pe calea istoriei lui grandioase. Totul îl pregătise pentru a­­ceastă sarcină. Nimic nu era străin de el. Strălucise în toate domeniile. Ziarist, ajunsese ce­lebru la 25 ani. Ofiţer tânăr, auzise şueratul gloanţelor şi înfruntase personal moartea, totdeauna pe linia de foc, în toate colţurile Imperiului, unde se purta vreun război. Candi­dat de deputat, membru al par­lamentului, om de partid, nu trecuse nicăeri neobservat. Scriitor, amintirile lui, încer­cările lui critice despre oame­nii politici contimporani, volu­mele lui despre criza mondială, vor rămânea modele de pă­­pătrundere, de claritate şi de strălucire. Orator de mare cla­să, nici una din resursele elo­cinţei nu-i este străină , dela arta de a convinge cu argu­mente şi dela apelul patetic la sentiment, până la apostrofa sau invectiva, care nimicesc, sau umorul, care dezarmează. Colecţia sa de cuvântări de la 1940 până astăzi este cea mai completă şi mai veridică istorie a războiului. Om de stat, a fost ministru la toate departamentele şi a făcut toate experienţele : colo­nii, interne, finanţe, război, muniţiuni, marină. Primul răz­boi mondial l-a găsit lord al a­­miralităţii şi el a fost cel care a pregătit victoria flotei engle­ze contra flotei germane. In al doilea război, era ministru al armatei, când a primit răspun­derea de prim-ministru. Diplomat, în fine, opera sa este imensă, în deosebi de la 1930 încoace şi nu este eveni­ment important al politicii eu­ropene şi mondiale, la care să nu fi fost părtaş, iar activitatea sa diplomatică în cursul războ­iului actual este una din cele mai uimitoare pilde de sagaci­tate, de muncă, de abilitate şi de stăruinţă. Acest trecut strălucit de va­ste experienţe şi aceste însu­şiri excepţionale au făcut din primul ministru al Marii Bri­tanii omul cel mai bine pregă­tit pentru a-şi duce ţara la bi­ruinţă. Aceşti patru ani de răz­boi au făcut numele său uni­versal; figura sa a intrat în le­gendă. Bărbăţia lui de om de război şi geniul lui de om poli­tic vor avea în istorie răsune­tul celor mai ilustre dintre re­putaţiile istorice ale ţării sale. Dar, prin urmările uriaşe ale acţiunii lui, el are şi dreptul din partea tuturor popoarelor iubitoare de libertate şi de pace, la cea mai profundă gra­titudine. Astăzi, când Winston Spenser Churchill împlineşte vârsta de 70 de ani, urările cele mai cal­de ale poporului român se u­­nesc cu sentimentele noastre cele mai sincere de admiraţie şi li dorim să poată pune ani îndelungaţi de acum înainte, în serviciul unei păci rodnice, munca uriaşă şi înţeleaptă şi energia neistovită, pe care le-a pus în slujba victoriei. PENTRU AJUTORAREA POPULAŢIEI DIN MOLDOVA ŞI ARDEAL Un miliard şi douăzeci şi două vagoane medicamente, realizate in primele două zile ale „Apărarea patriotică’’ ne tri­mite o comunicare referitoare la­­primele rezultate ale colectei pentru ajutorarea populaţiei din Moldova şi Ardeal, comunicare ce cuprinde în esenţă următoa­rele precizări : „Massele largi au răspuns cu entuziasm şi cu adâncă înţele­gere chemării lansate de „Apă­rarea Patriotică“ pentru spriji­nul Ardealului şi Moldovei afla­te în grea suferinţă. Ele au în­ţeles importanţa politică a soli­darizării lor cu populaţia regiu­nii pr crunt lovite de războiul lui Hitler şi Antonescu. Iar fe­lul deosebit de larg în care au răspuns din prima zi campaniei iniţiate de „Apărarea Patrioti­că“ a dovedit cât de justă a fost această acţiune pornită din iniţiativa unei organizaţii de massă. De îndată după lansarea ma­nifestului Apărării Patriotice a­­deziunile au venit cu largheţă a­ducând voinţa de sprijin ini­moasă şi hotărîtă a unor înalte personalităţi din lumea literară şi politică precum şi a organi­­zaţiunilor celor mai cunoscute din domeniul asistenţei. Majestatea Sa Regina Mamă Elena a chemat întreaga suflare să dea tot sprijinul acţiunii de ajutorare a Moldovei şi Ardea­lului. I. P. S. S. Patriarhul s-a adresat poporului arătând că darul pentru Ardeal şi Moldova este o datorie. Crucea Roşie, Li­ga Operelor Sociale, Asociaţia Femeilor Creştine, Gruparea­r meilor din Uniunea Patriotică etc., s'au alăturat iniţiativei noa­stre, au lansat apeluri şi au pus la dispoziţie­­sediile pentru cen­tre de colectare şi ne vor da tot spijinul lor. Şcoala deasemeni s’a alăturat operei de ajutorare a acestor ţinuturi dragi. Baroul de Ilfov a lansat un apel către avocaţi şi a subscris el însuşi 1.000.000 lei. Muncitorimea Ca­pitalei s’a strâns în zeci de în­truniri hotărînd să dea sprijinul lor în muncă pentru Ardeal şi Moldova. Unii cum sunt cei din atelierele D. M. C. au hotărît să dea câte o oră suplimentară plă­tită dublu în fiecare zi a săptă­mânii, alţii cum sunt arc de la Metal­prom din SIF, donează contravaloarea unei zile întregi de muncă. Muncitorii şi cetăţe­nii oraşului Bacău, Brăila, Bra­şov şi Timişoara au făcut adu­nări cu numeros popor de la care ne-au trimis telegrame de aderare la campanie şi ne-au a­­dus la cunoştinţă chipul în care se realizează mobilizarea mas­­selor pentru sprijinirea Ardea­lului şi Moldovei. Un miliard o sută de milioane şi douăzeci şi două de vagoane de medicamente, pansamente, a­­limente şi îmbrăcăminte au fost realizate în primele două zile ale campaniei pentru Ardeal şi Moldova. Acestea au fost strânse numai în Bucureşti, din restul ţării unde deasemenea campania este în toiu nu au sosit decât doar câ­teva rezultate“. „Acest ecou elocvent dovedeşte solidarizarea întregului popor român cu regiunile şi populaţii­le cele mai crunt lovite de dis­­trugerile hoardelor hitleriste în retragere, acea populaţie care cea dintâi a trecut la organiza­rea unor forme de viaţă demo­cratică prin propriile sale forţe, inaugurarea unei metode — de­mocratice — de ajutorare, din alimente şi îmbrăcăminte colectării iniţiativa organizaţiilor patrioti­ce, a unor regiuni cu populaţii în suferinţă, regiuni mari cât jumătate din ţară”. După e arată vinovăţia tutu­ror celor cari au cauzat această tristă situaţie şi în special a cri­minalilor de război cari au eva­cuat şi distrus instalaţiile sani­tare, comunicarea arată că pen­tru a putea reface Ardealul şi Moldova trebue să ducem mai departe războiul, în aşa fel în­cât să contribuim la grăbirea distrugerii hitlerismului. Trebue să îndeplinim cu­­stricteţe şi rea­litate condiţiile armistiţiului, să câştigăm prietenia Uniunii­ So­vietice şi să curăţim aparatul de stat de elementele nevredni­ce cari s’au făcut uneltele hitle­rismului. La urmă se face apel la Presă care a sprijinit cu căldură opera de ajutorare a populaţiei din Ardeal şi Moldova, să dea şi de acum încolo tot concursul ei. PERICOLUL EPIDEMIILOR Am publicat ieri măsurile lu­ate de ministerul sănătăţii în vederea combaterii şi preve­nirii epidemiilor în general şi a tifosului exantematic in spe­cial, măsuri referitoare la asis­tenţa medicală în Moldova şi în Bucovina de sud. In afară de organizarea sis­tematică a luptei sanitare ofi­ciale împotriva pericolului epi­demiilor, organizaţiile naţio­nal liberale din Moldova şi „Apărarea patriotică“ au înce­put o acţiune practică spre a completa — printr’un concurs generos — opera oficialităţii. In­deosebi în domeniul pre­venirii epidemiilor, important este ca populaţia întreagă să-şi dea seama de rostul higienei, al curăţeniei corporale, mai ales în ce priveşte temerile pri­vitoare la eventualitatea ivirii tifosului exantematic. Dureroasa experienţă pe care am făcut-o în perioada trecu­tului război, zecile de mii de victime căzute jertfă epide­miilor, trebue să ne dea îndem­nul de a duce lupta de lumi­nare a moaşelor, pe teren, cu cea mai mare vigoare şi perse­verenţă. Acolo unde organele sani­tare nu sunt permanente — cum este cazul în majoritatea sate­lor, — primarii, preoţii şi în­văţătorii trebue să explice mul­ţimii cari sunt foloasele măsuri­lor elementare de precauţiune. In aglomerările orăşeneşti, în uzine, biurouri, şcoli etc., me­dicii respectivi trebue să-şi du­bleze veghea spre a preîntâm­pina — de la primele simpto­­me — agravarea răului. Fireşte, în regiunile greu în­cercate de ravagiile războiului, lipsa de locuinţe, lipsa hranei îndestulătoare, a îmbrăcămin­tei de schimb, etc., face şi mai grea perspectiva respectării unor anumite norme preven­tive în domeniul preîntâmpi­nării bolilor. Un motiv mai mult de a grăbi prin donaţiuni imediate opera de colectare a lucrurilor de îmbrăcăminte, a alimentelor şi a banilor destinaţi ajutorării populaţiei în suferinţă, operă care continuă în tot c cursul a­­cestei săptămâni. RĂSPUNSUL D-LUI KALININ LA TELEGRAMA DE FELICITARE A M. S. REGELUI La telegrama de felicitare trimisă în ziua de 7 Noembrie Excelenţei Sale Domnului Mi­hail Ivanovici Kalinin, Preşe­dintele Prezidiului Consiliului Suprem al Uniunii Republice­­lor Sovietice Socialiste, AU­GUSTUL nostru SUVERAN a primit următorul răspuns: MAJESTAŢII SALE MIHAI REGE AL ROMÂNIEI „Rog primiţi mulţumirile mele pentru caldele felicitări exprimate în telegrama Voa­stră cu ocazia aniversării în­făptuirii revoluţiei Sovietice“. M. KALININ PRIMUL MINISTRU AL ANGLIEI A ÎMPLINIT 70 DE ANI Londra, 29 (Rador). — Astăzi, Joi,­d. Winston Churchill, pri­mul ministru al Marei Britanii, este septuagenar. Acest conducător în prezentul război mondial, a cărui energie contaminează pe colegii săi din guvern și face ca medicii săi să fie cuprinşi de disperare pentru că nu le ascultă sfaturile, împli­neşte astăzi 70 de ani. După cum scrie redactorul di­plomatic al agenţiei „REUTER“, semnificaţia istorică a celei de a 70-a aniversare a zilei sale de naştere constă în faptul că pri­mul ministru îşi serbează ziua de naştere acasă, pe când legea churchiliană a probabilităţilor ar fi cerut ca această zi să fie ser­bată de primul ministru într’un bombardier care sbura peste At­lantic, într'un crucişător prin Pacific, în tundrele îngheţate ale Siberiei sau prin zonele pline de zăpuşală ale tropicelor. Primul mi­nistru are aceeaşi părere­­ despre distanţe ca un aparat de radio pe unde scurte. Energia sa sgâlţăie cabinetul, sgâlţâie ţara, dar mai ales cutre­mură grozav pe medicii săi. Nu există nicio frază, care ar putea cuprinde această făptură omenească, pe care noi o numim „primul nostru ministru". Am spus aceasta unui ministru săp-­t tămâna trecută şi ministrul mi-a răspuns, dând din cap: „Ştiu foarte bine şi ştim toţi aceasta, dar putem să i-o spunem ?“ D. CHURCHILL IMPORTANTELE DECLARAŢII ALE D-LUI GENERAL- LOCOTENENT VINOGRADOV FĂCUTE DELEGAŢIEI SINDICATELOR­ UNITE DIN ROMÂNIA D. general-locotenen­t Vinogra­dov, vice­­preşedintele Comisiei Aliate de control, a primit Marţi d. a. o delegaţie alcătuită din pre­şedinţii tuturor Sindicatelor­ Unite din România, care au adus salutul lor Uniunii Sovietice şi Mareşalului Stalin. Delegaţii au spus că şi-au luat angajamentul să muncească şi să lupte pentru îndeplinirea reală şi punctuală a clauzelor convenţiei de armisti­ţiu. D. general-locotenent Vinogra­dov a dat delegaţiei Sinidicatelor­ Unite următorul răspuns : Mulţumesc delegaţilor muncito­rilor pentru salutul adus Uniunii Sovietice şi Mareşalului Stalin. Muncitorii pot să ajute la îm­plinirea clauzelor Armistiţiului. In primul rând trebue să vă gân­diţi la mărirea producţiei şi a­­ceasta din trei motive: 1. Astfel veţi ajuta Armata Ro­şie şi Armata Română ca să con­tinue războiul până la nimicirea definitivă a hitlerismului. 2. Vor fi împlinite clauzele eco­nomice ale Convenţiei de Armis­tiţiu. 3. Se va îmbunătăţi situaţia economică a ţării şi se va ridica nivelul de viaţă al populaţiei. In al doilea rând, trebue îm­bunătăţită aprovizionarea popu­laţiei Specula trebue suprimată. Numai sporirea salariilor nu este îndeajuns pentru îmbunătăţirea vieţii populaţiei. Trebue să se obţină şi o anumită stabilizare a preţurilor. Altfel va începe o în­trecere în care salariile nu vor ajunge niciodată preţurile. In al treilea rând, puteţi con­tribui cu mare folos la lichidarea tuturor rămăşiţelor fasciste, hit­leriste şi pro­hitleriste care îm­piedică îndeplinirea reală şi punctuală a clauzelor Convenţiei de Armistiţiu. In al patrulea rând, muncitorii din sindicate pot contribui cu mare folos la restituirea bunu­rilor jefuite din Uniunea Sovie­tică. Dv. ca muncitori vă puteţi închipui situaţia muncitorilor so-­vietici din Ucraina, care întorşi la căminurile lor nu şi-au mai găsit nici fabricile ,nici uneltele, nici avutul lor propriu şi mulţi dintre ei, nici chiar familia. Inapoind bunurile jefuite, noi dăm de lu­cru muncitorilor noştri. Dv. pu­teţi indica locurile unde se află bunurile jefuite din Uniunea So­vietică. Sunt de acord cu dv. că înde­plinirea reală a Convenţiei de Armistiţiu poate să introducă condiţiunile favorabile unei apro­pieri intre România şi Uniunea Sovietică şi unei păci durabile între popoarele noastre. Guver­nul nostru îşi dă cea mai sinceră şi caldă silinţă pentru raporturi de bună vecinătate cu România. Noi socotim că fără raporturi de bună vecinătate între Uniunea Sovietică pe deo parte şi vecinii ei — România, Polonia şi Fin­landa — pe de altă parte, nu sun­­tem garanţi împotriva unei noi aventuri care să atragă din nou în război ţările noastre. Dar dacă vom trăi in raporturi de bună ve­cinătate şi prietenie, va fi greu să fim atraşi in războiu. De aceea dorinţa mea este să vă apucaţi de această muncă pentru crearea de raporturi de bună ve­cinătate şi de prietenie cu U. R. S. S. şi cu celelalte Naţiuni Unite. GENERALUL DE GAULLE IN DRUM SPRE MOSCOVA Londra, 29 (Rador). — După cum se anunţă din Paris, gene­ralul De Gaulle a ajuns la Baku, de unde a plecat spre Moscova cu trebul, din pricina vremii rele pentru navigaţie aeriană. Se crede ca va sosi la Moscova în cursul zilei de Sâmbătă. Naţionalizarea minelor de cărbuni din Nordul Franţei şi Pas de Calais Paris 29 (Rador). — Consiliul de miniştri a hotărât naţionaliza­rea minelor de cărbuni din de­partamentul Pas de Calais şi Nord. Corespondentul agenţiei REU­TER, care transmite acea­tă şti­re, precizează că hotărârea a fost luată după discuții care au durat în tot cursul după amiezii de Marţi. PENTRU OFIŢERII NEDREPTĂŢIŢI In opera de reparare a nedrep­tăţilor comise sub regimul dicta­torial, trece in primul rând al preocupărilor înlăturarea măsu­rilor, cari, prin caracterul lor subiectiv şi personal, ating bunul mers al unei instituţii, ori al unei întregi categorii. Ecourile cuprinse în întâmpi­nările unora dintre membrii corpului ofiţeresc, fie in ce pri­veşte felul cum s’au făcut deblo­cările, fie în ce priveşte nedrep­tăţile individuale cauzate în aceşti patru ani din urmă, fără respec­tarea celor mai elementare nor­me legale, trebuesc cercetate cu cea mai mare atenţie şi într’un spirit de largă echitate de foru­rile respective. Tocmai pentru faptul că armata este o instituţie care se bizue pe disciplină, trebuesc înlăturate ca­zurile de nedreptăţire evidentă, cazuri cari ar dăuna spiritului de coeziune al corpului întreg. Nu mai e nevoe să arătăm — deoarece toată lumea ştie — în­semnătatea armatei pentru viaţa ţării şi a neamului. Dreptul la o reparaţie justă împotriva ilegali­tăţilor şi împotriva actelor de ar­­bitrariu comise în mod samavol­nic, îl au din plin toţi acei ofiţeri ale căror cazuri speciale urmează a fi cercetate de șefii ierarhici ai armatei, potrivit mnr."­ stabi­lite de guvern. Vineri 1 Decembrie 194­­6 Pagini .DIRECTOR ION GOIGOSIANU DISCURSUL REGELUI ANGLIEI I DESCHIDEREA NOUEI SESIUNI A PARLAMENTULUI Londra. 29 (Pador). — In dis­cursul său la deschiderea nouei se­siuni a Parlamentului, Regele George al Marei Britanii a decla­rat printre altele: „Naţiunile Unite privesc acum înainte, mai încrezătoare l­a ori­când in acea victorie finală, care va da popoarelor lumii o pace dreaptă dorită de noi toţi. In vestul Europei, forţele Mele din Regatul Unit şi Canada şi ale camarazilor lor din Statele Unite, cu ajutorul valoros al forţelor ar­mate ale aliaţilor Mei europeni au sdrobit pe inamic într'o serie de lupte hotărîtoare şi îl presează a­­cum la frontierele ţării lui. In Italia, forţele Naţiunilor Uni­te au înaintat spre câmpiile nor­dice, iar în Grecia şi Iugoslavia, germanii sunt respinşi din ţările pe care le-au oprimat timp de 3 ani amani. In răsărit, masivele victorii ale aliatului Meu­rus au smuls ger­manilor suprafeţe teritoriale vaste, din care germanii sperau că vor putea să aprovizioneze armatele lor şi să facă obstacole de netre­­cut pentru a feri pământul german de a deveni câmp de bătălie. Acum însă, atât în răsărit, cât şi în apus Germania este invadată. Lupta în care armatele sale sunt angajate acum este o măsură a succesului care, cu ajutorul Dom­nului, a încununat armele noastre. In războiul împotriva Japoniei, inamicul a fost respins din India; aliatul Meu american continuă me­reu să reducă tot mai mult regiu­nile ce se găsesc încă sub controlul japonez, în Pacific, înţelegem să întărim, cât mai repede şi cât mai puternic cu putinţă forţele Rega­tului Unit, care sunt acum alături de camarazii lor din toate părţile commonwealthului britanic, şi ale imperiului, precum şi din Statele Unite, China, Olanda şi Franţa, a­­vând sarcina comună de a lupta împotriva Japoniei. Flota Mea a păstrat pretutin­deni supremaţia sa asupra inami­cului şi a înregistrat mari succese, in care forţele Mele aeriene au in­tervenit din plin alungând de pe mări forţele inamice de suprafaţă şi submarine. Forţele Mele aeriene, în colabo­rare cu forţele aeriene ale Statelor Unite, au dat lovituri tot mai grele împotriva Germaniei şi au conti­nuat sprijinul lor militar da­t ope­raţiunilor navale pe toate teatrele de luptă. Succesele forţelor Mele armate nu ar fi putut fi înregistrate fără munca devotată a tuturor din com­monwealth şi din imperiu, care au produs fără încetare arme şi e­­chipament. De peste 5 ani, popoarele Mele au început lupta pentru eliberarea lumii de sub agresiune: contribuţia populaţiei civile în acest timp este mai presus de orice laudă. Naţiunile Unite aşteaptă cu în­credere desfăşurarea evenimente­lor viitoare. Unite într’o alianţă de r­edesfă­­cut şi mereu întărită prin colabo­rarea constantă intre guverne şi prin desele întâlniri personale în­tre conducătorii lor, popoarele Na­ţiunilor Unite privesc înainte către ziua când agresorul va fi definitiv învins şi când toată lumea se va putea înapoia pentru reclădirea prosperităţii şi menţinerea unei păci neam­eninţate. Vi se va cere să faceţi alte pro­­ecte financiare pentru conducerea războiului şi pentru alte servicii necesare. Victoria rămâne scopul nostru suprem şi, pentru acest sfârşit, vi se va cere să treceţi legi de care este nevoie pentru continuar­ea efectivă a războiului. Odată ce războiul din Europa va fi terminat, tranziţia de la război la pace va începe şi miniştrii Mei pregătesc activ planuri după care, fără să se aducă vreun prejudiciu continuării active a războiului îm­potriva Japoniei, o mare parte din resursele noastre să fie dată pro­ducţiei civile. Miniştrii Mei vor încerca să creieze condiţii favora­bile pentru expansiunea exportului nostru şi pentru reechiparea indu­striei, precum şi pentru menţine­rea unui nivel înalt al producţiei alimentare din metropolă. Ei mai cercetează metodele prin care po­litica pentru menţinerea unui nivel înalt al mâinii de lucru va putea fi executată, mai ales în ceea ce priveşte distribuirea industriilor pe suprafeţe mari. Progresul va fi fă­cut prin îndeplinirea misiunilor ur­gente de construire a unor case şi a bunurilor civile. Miniştrii Mei vor continua politica prin care asi­gură o distribuţie justă a celor ne­cesare pentru viaţă, atâta vreme cât aceste bunuri nu vor fi în mare cantitate. Guvernul Meu înţelege ca, ime­diat ce se va prezenta prilejul, să fie votate legile es­te din propuneri deja făcute publice, pentru servi­cii sanitare mai întinse, mărirea şi unificarea planului de asigurare naţională, noul plan pentru asigu­rări împotriva accidentelor şi sis­temul alocaţiilor familiale. Miniştrii vă vor cere apoi să a­­probaţi măsuri cu privire la politi­ca naţională a apelor, dintre care unele propuneri v-au fost făcute deja. Deasemeni, vă va fi supus un proect de lege în legătură cu re­forma electorală, bazată pe reco­mandările preşedintelui, precum şi reluarea alegerilor locale într-un timp apropiat. Veţi fi invitaţi să acceptată mă­suri în legătură cu finanţarea u­­nor cheltueli importante pentru capitală, pe care autorităţile locale nu le pot acoperi, după încetarea ostilităţilor în Europa. Deasemeni vor fi făcute propu­neri pentru desvoltarea sistemului de educaţie publică. Vor fi apoi luate măsuri în legă­tură cu coloniile, pentru prosperi­tatea lor, pe baza legii din 1940. Mă rog Celui Atotputernic să binecuvânteze gândurile dvs.” După aceea Regele a trecut în revistă evenimentele petrecute in anul trecut. Vorbind dspre asaltul pe continent, Regele a spus: „Niciodată până acum în istoria noastră, o acţiune nu a absorbit a­­tât de mult energiile întregei na­ţiuni. Succesul militar a fost făcut posibil numai prin devotamentul cu care garda metropolitană, ser­viciile de apărare şi apărarea anti­aeriană activă din Marea Britanie şi-au îndeplinit misiunea lor, apă­rând această bază din insulă, de care depinde toată evoluţia din vestul Europei. Mă bucur de eliberarea teritoriu­lui Franţei, Belgiei, Luxemburgu­lui, Greciei şi Iugoslaviei şi simpa­tia noastră se îndreaptă către po­poarele acestor ţări în ordinea lor prezentă. Sper că în curând, toată Europa ocupată va fi eliberată. In toate ţările ocupate, inamicul a fost din ce în ce mai hârţuit de popoarele oprimate şi am asistat cu admiraţie caldă la marele rol jucat de forţele franceze din inte­rior, în salvarea patriei lor de sub cotropitori. Guvernul Meu a salutat stabili­rea în Franţa a guvernului provi­zoriu, care va guverna ţara în acord cu legile republicei, până când vor fi ţinut alegerile generale. Guvernul Meu a fost, de asemeni, fericit ca, împreună cu guvernul Statelor Unite ale Americei şi gu­vernul Uniunii Sovietice, să invite guvernul provizoriu francez a num­t un reprezentant ca membru perma­nent în importanta comisie consul­tativă europeană din Londra. Este dorinţa noastră cea mai vie de a promova o cooperare pacifică intre naţiunile lumii şi, pentru a­­ceasta, convorbiri importante au a­­vut loc cu personalităţi oficiale din Statele Unite, Uniunea Sovietică şi Republica Chineză, conversaţiuni care au avut ca rezultat supunerea în faţa fiecăruia dintre aceste pa­tru guverne a sugestiilor pentru formarea unei organizaţii interna­ţionale, destinată să apere pacea şi securitatea”. REGELE GEORGE AL ANGLIEI ja.aiMoo.'s D. CHURCHILL EXPUNE SITUAŢIA DE PE FRONTUL DE VEST Londra, 29 (Rador). — Vorbind în cadrul discuţiilor la mesaj, d. Churchill a declarat astăzi în Ca­mera Comunelor că Anglia nu trebue să creadă că războiul va trece repede. Amintind că într’un discurs an­terior a pronosticat sfârşitul răz­boiului în primăvara viitoare sau la începutul verii, d. Churchill a continuat: „Părerea mea actuală este că nu trebue să desmint aceste pre­viziuni. Dimpotrivă, dacă aşi vrea să fac o modificare, ar trebui să şterg „începutul“ din faţa cuvân­tului vară. Marea bătălie care se dă pe frontul de vest ne-a adus câşti­guri importante. Inamicul a fost pretutindeni respins. Cucerirea fortăreţelor Metz şi Strasbourg sunt fapte de arme glorioase şi masive. Strălucitele lupte şi ma­nevre ale armatei francez lângă frontiera elveţiană şi cucerirea trecătorii Belfort urmată de o înaintare pe un front larg către Rin este nu numai un fapt de arme de mare importanţă, dar ne arată nouă, celor care nu ne-am îndoit niciodată, că armata fran­ceză va renaşte şi va fi un factor activ în viaţa Franţei şi a Euro­pei şi soldatul francez, bine echi­pat şi bine condus, este de neîn­trecut. Am avut prilejul să vizitez a­­ceastă armată, cred chiar atunci când era pe cale să pornească atacul împotriva trecătorii de la Belfort. In timpul nopţii, zăpada a căzut de un sfert de metru. Timp de trei zile nu se mai fă­cuse nimic. Totuşi, am avut pri­lejul să văd un foarte mare nu­măr de trupe, care erau pe cale să fie angajate, dacă nu pe pri­mul plan, în orice caz pe al doi­lea plan al acestei lupte. Trupele acestea mărşăluiau prin viscol. Erau toţi tineri, între 18 şi 22 ani. Mijlociu era 20 de ani şi este mare lucru să fii francez de 20 de ani, să fii bine echipat, bine înarmat şi să ai de răzbunat şi de salvat Franţa. Lumina din ochii acestor oa­meni mi-a dat una dintre cele mai mari încrederi în vecinul nostru cel mai apropiat şi prie­tenul vechi în război. Acest prie­ten se va ridica la viaţă din mi­nele, mizeriile şi nenorocirile din trecut, astfel că Franţa se va nu­măra încă odată printre marile puteri ale lumii. Am vorbit despre luptă în tre­­cătoarea de la Belfort, la Stras­­bourg şi mai departe spre nord, unde americanii trecuseră de Metz. In faţa Coloniei şi la nord­­vest de acolo, lupta a fost grea şi este încă, pentru că câştigurile teritoriale de aici sunt de cea mai mare importanţă şi, de aceea, re­zistenţa este cu atât mai mare. Vremea rea, care era de aş­­teptat în acest sezon al anului şi în aceste regiuni, a făcut ca mi­siunea trupelor americane şi a celor britanice să fie extrem de grea. Ceea ce este numit al pa­trulea element al războiului — noroiul — a jucat un rol extra­ordinar. Deşi nu am reuşit până acum să respingem pe inamic până la Rin, am stabilit puncte de sprijin puternice, de unde pre­săm pe inamic cu cea mai mare vigoare. Pierderi imense au fost prici­nuite inamicului. Fiecare pătrundere în regiunile Coloniei şi mai la nord vor avea consecinţe strategice de cea mai mare importanţă. Trebue să sub­­liniez că grupul de armate al mareşalului Montgomery, cu sprijinul substanţial al america­nilor, a respins pe inamic pe linia Meusei şi a stabilit un flanc si­gur în Olanda. Cea mai mare parte din portul Anvers s-a cucerit înainte ca in­stalaţiile să fie avariate, astfel că vor putea veni aici direct con­voaie de întărire“. După ce a mai arătat celelalte fapte de arme ale forţelor brita­nice şi canadiene, d. Churchill a continuat: „Am făcut această trecere în revistă a situaţiei războiului nu pentru a sublinia faptele impor­tante întâmplate, ci pentru a arăta că nu ne putem deslipi ochii de pe teatrul de război şi să cerem să se facă trecerea la re­construcţie sau la controverse po­litice sau la discuţii asupra pă­­cii, pe care Ie dorim atât şi le doreşte fiecare democraţie, deoa­rece fără controversă, democraţia nu-şi consumă procesul său real“. TRUPELE SOVIETICE AU OCUPAT ORAŞELE MOHACI ŞI CINCI BISERICI Londra, 29 (Rador). — Un ordin al mareşalului Stalin a­­nunţă ocuparea de către tru­pele sovietice a oraşelor Mo­haci şi Cinci Biserici. ► Trupele înaintează pe un front de 120 de Temi. OPERAŢIILE ARMATEI ROMANE IN UNGARIA SE DESFĂŞOARĂ CU SUCCES MARELE STAT MAJOR AL ARMATEI COMUNICAT asupra operaţiunilor din ziua de 29 Noembrie 1944 In Ungaria de nord-est, trupele române au atins râul Bo­drog pe un front larg. In munţii Bükk vânătorii noştri de munte au respins prin lupte grele, inamicul, din mai multe poziţii puternic fortificate. La est de Budapesta am ocupat două înălţimi importante.

Next