Universul - Provincie, decembrie 1944 (Anul 61, nr. 323-346)

1944-12-01 / nr. 323

st . Y" Anul al 63-lea 4 Pagini Fondator: LUICI CAZZAVILLAN Proprietar: „U N 1V E R 5 U L“ S. IL EXEMPLARUL 15 LEI Xaxm poștali plătită In numerar conform aprobării Dir. G­le­g. J. T. Nr. 24.450/831 înscris sub Nr. 160 Trib. Ilfov IVE­RS­UL CELE DIN URNA STIRI DIN LUMEA INTRE ADA, TELEGRAFICE II TELEFONICE REDACTIA fi ADMINISTRATIA: BUCURESTI, STR. BREZOIANU No. 23*25 CENTRALA TELEFONICA A ZIARULUI: 3.10.10: SECRETARIATUL DE REDACTIE: 3.30.15 ION LUGOSIANU CONTINUITATEA POLITICEI EXTERNE A STATELOR UNITE Demisia d-lui Cordell Hull din demnitatea de secretar al departamentului de stat — de­misie care a fost primită de preşedintele Roosevelt — nu are desigur nici un înţeles de ordin politic extern. Datorită unor serioase motive de sănă­tate, d. Cordell Hull a fost ne­voit să cedeze insistenţelor me­dicilor săi cari i-au recoman­dat un repaos complet până la deplina însănătoşire. Plecarea d-lui Cordell Hull de la depar­tamentul de stat va lăsa insă unanime regrete atât în Statele Unite cât şi în cercurile poli­tice şi diplomatice străine, cari au urmărit laborioasa sa acti­vitate la ministerul de externe al Statelor Unite. D. Cordell Hull a fost un pa­cifist convins. Adânc încredin­ţat că Statele Unite pot influ­enţa politica mondială în ca­drul unei ideologii pacifiste, d. Cordell Hull în perioada dintre cele două războaie şi-a consa­crat activitatea in această di­recţie. Luptând în mod sincer pentru a înlătura acuzaţia de egoism ce se aducea spiritului politic american, d-sa a fost printre personalităţile politice americane cari n’au crezut po­sibilă, pentru Statele Unite, o politică de izolare, o politică de indiferenţă faţă de buna stare şi de pacea celorlalte popoare. Preşedintele Roosevelt a­ spus încă de multă vreme că este o greşală a se crede că războaele ar putea fi suprimate printr’o simplă rezoluţie. De acest a­­devăr era convins şi d. Cordell Hull şi de aceea pacifismul său nu era pur platonic ci, din po­trivă, un pacifism activ, dina­mic, căutând să îndrumeze po­litica externă a Statelor Unite pe drumul unei reale contribu­ţii la organizarea pacifică a lumii. Războiul şi primejdia fascisto-hitleristă au confirmat în totul viziunea clară atât a preşedintelui Roosevelt cât şi a d-lui Cordell Hull şi intensa participare a Statelor Unite la războiul împotriva teroarei şi a asupririi au făcut dovada to­talei schimbări de concepţie în politica internaţională ameri­cană. D. Cordell Hull, în activita­tea sa la departamentul de stat, a avut deseori prilejul să facă declaraţiuni asupra principiilor cari-l călăuzeau. Reţinem în deosebi principiul referitor la naţiunile mici. D. Cordell Hull a afirmat dreptul naţiunilor mici la o viaţă independentă şi în deosebi dreptul la sprijini­rea lor economică. Primind demisia d-lui Cor­dell Hull, preşedintele Roose­velt a ţinut să se ştie că nu se va despărţi de colaboratorul său şi că va rămâne în strânsă legătură cu d. Cordell Hull în calitate de consilier de politică externă. Acest omagiu adus fostului secretar la departa­mentul de stat nu este desigur o simplă formulă diplomatică. Intre preşedintele Roosevelt şi d. Cordell Hull a fost tot tim­pul o strânsă colaborare înte­meiată pe o perfectă identitate de vederi asupra tuturor pro­blemelor internaţionale şi asu­pra politicii pe care trebue s’o urmeze Statele Unite. Rolul deosebit de important pe care d. Cordell Hull l-a avut la con­ferinţa de la Dumbarton Oacs, silinţele ce s’au dat pentru a se ajunge la stabilirea unui acord de principii generale în ce pri­veşte noua aşezare a lumii, au încununat opera realizată de fostul ministru de externe al Statelor Unite. Numirea d-lui Stettinius ca secretar la departamentul de stat este şi ea o dovadă a con­tinuităţii principiilor cari au călăuzit activitatea ministeria­lă a d-lui Cordell Hull. D. Stet­tinius a fost, după plecarea d-lui Sumner Welles, colabora­torul d-lui Hull. Technician de­săvârşit în diferite probleme e­­conomice internaţionale, preşe­dintele Roosevelt a făcut apel la serviciile d-lui Stettinius şi în desăvârşirea politicii unită­ţii statelor americane, iar azi, numindu-l în postul de secre­tar al departamentului de stat, preşedintele Roosevelt a înţeles să asigure politicii externe a Statelor Unite şi problemelor în legătură cu pacea viitoare şi cu garantarea ei, continuitatea în cadrul principiilor de până acum. I—IUII II III IM — —M—BMMH» EFORTUL DE RĂZBOI Al ANGLIEI SPICUIRI DIN ULTIMA CARTE ALBĂ BRITANICĂ Londra, 23 (Rador). — Fraser Wighton, redactorul­­politic al­ agenţiei „Reuter“ scrie : " In 5 ani de război, populaţia britanică, un număr de 47 mili­oane de oameni, a produs peste 100.000 de avioane, circa 6.000 de vase navale şi 6.750.000 de tone de vase de comerţ. În acelaşi timp, şi-a întărit forţa la 4 mili­oane 500.000 de oameni luptători. Apropierea victoriei a dat pri­lej guvernului, astăzi, marţi, să destăinuiască pentru prima­ dată aceste cifre pline de dramă ale efortului de război făcut de Re­gatul Unit. Subliniind distrugerea prici­nuită de trecutele atacuri aeriene germane, Cartea Albă, publicată astăzi, arată că din trei case din Marea Britanie, una a fost ava­riată. La fiecare trei britanici, uciși pe câmpurile de luptă de la Singapour până la linia Siegfried, unul a murit pe frontul din pa­­t­rie. Acum, naţiunea este mobilizata sută la sută. Şapte milioane de bărbaţi sunt in industrie, 7 mili­oane de femei sunt tot in indus­trie, precum şi în servicii şi apă­rare civilă­ Garda metropolitană, în număr de 1.750 000 oameni, a stat in spatele serviciilor luptă­toare Numai femeile căsătorite, cu­ răspundere casnică, copiii, in­valizii şi bărbaţii peste 64 de ani s’au găsit in afara efortului tot­al de război; totuşi, chiar dintre a­­ceştia au fost înglobaţi în aceste corpuri. Spaţiile pentru alimente din vasele de transport au fost anu­late pentru a face loc muniţiilor, astfel că Marea Britanie a mărit producţia, alimentară metropoli­tană de la sub 13 la peste 10 mi­lioane de acre (măsură de supra­faţă egală cu 4.046 m. p.). Imperiul britanic şi Rusia au fost aprovizionate cu muniţii. Marea Britanie a produs a­­proape 4 milioane de mitraliere, circa 8 miliarde de muniţie mică, 35.000 de tunuri şi artilerie anti­aeriană. Cererile de război au crescut din ce în ce mai mult, astfel în­cât, în peste 5 ani, Marea Brita­nie şi-a împătrit cheltuelile­ sale anuale şi a impus pe cetăţenii, săi la 10 shilingi din fiecare liră sterlină. Anul trecut, Marea Bri­tanie a cheltuit 5.700 de milioane de lire sterline, în cea mai mare parte pentru efortul de război. Cartea Albă subliniază că u u­nel­e dintre aceste mari eforturi de război au fost posibile prin aprovizionările date de Statele Unite pe baza legii de împrumut şi închiriere şi în cadrul ajutoru­lui, mutual cu Canada. Iată acum câteva cifre arătând pierderile suferite în efortul de război: forţele armate: peste 563.000 de oameni, printre care 176.000 de morţi; civili: peste 136.000 de oameni, printre care­­ peste 57.000 de morţi, în urma bombardamentelor. Peste 4 mili­oane şi jumătate de case au fost distruse sau avariate, din totalul de 13.000.000 de case din toată ţara. Pe mare, peste 11 500.000 de tone de vase au fost pierdute. Pierderile financiare : exportul a scăzut cu 70 la sută in 5 ani; 232 de milioane de lire sterline in 1943, comparat cu 471 de mili­oane în 1938. Datoriile active în regiunile de peste mări, care erau evaluate la 1.065.000.000 de lire sterline, au fost vândute, in vreme ce noui creanțe au fost făcute, în sumă de 2.300.000.000 de lire sterline. Deasemeni mâna de lucru a fost mult mărită. Cartea Albă mai arată in con­tinuare că, in prima jumătate a anului prezent, cheltuiala lunară de muniţii a fost de circa 6 ori mai mare ca la începutul răz­boiului. Producţia totală de armament, în­ luna iunie 1944, se cifra la 722 de vase mari, 1.386 de vase mai mici şi 3.636 de alte vase. Aviaţia totaliza 102.018 avioane, dintre care bombardierele grele erau un număr de 10.018, iar avioanele de vânătoare în număr de 38.029. Au fost produse 13.500 de piese mij­locii şi grele de artilerie, 6.000 de tunuri antiaeriene, peste 15.000 de tunuri antiaeriene uşoare, cir­ca 4 milioane de mitraliere si mitraliere uşoare, peste 2 mili­oane de carabine, aproape un mi­lion de vehicule de serviciu şi peste 25.000 de tancuri. Din totalul de aprovizionări cu armament produs sau trimise in commonwealthul şi imperiul bri­tanic, în cursul războiului, 70 la sută are originea in Regatul Unit şi 10 la sută în imperiu. Restul vine din Statele Unite, producţia de armament naval înglobează aproape 50.000 de tu­nuri navale şi circa 900.000 de mine de suprafaţă şi mine de a­­dâncime, precum şi circa 1 mi­lion 800.000 de torpile. Folosirea tunurilor navale a fost de 15 ori mai mare decât in 1941. încărcătura de bombe pentru fiecare avion s-a ridicat dela o tonă la începutul războiului, la 4 tone in ultimul an. Au fost cerute finanţări enor­me pentru toate acestea, dar gu­vernul a putut să plătească acea­stă producţie în mare proporţie din resursele curente, pe baza marelui venit naţional Acesta s’a ridicat dela 4.600.000.000 de lire Sterline in 1938, la 8.172.000.000 de lire sterline in cursul ultimu­lui an. Din cheltuelile de 5.782.000.000 lire sterline din ultimul an, 50 la sută s’a acoperit din impozite şi alte venituri ale guvernului, pe­ste 30 la sută din economii, 11 la sută din vânzări de creanţe şi 3,50 la sută prin economii publice. CONSILIUL DE MINIŞTRI Pri, 28 Noembrie, la orele 19, s’a ţinut un consiliu de mi­niştri restrâns sub preşedinţia d-lui general de Corp de ar­mată adjutant Const. Sănă­­tescu. S’au discutat chestiuni din ordinea de zi. Viitorul consiliu va avea loc azi, 29 Noembrie, la orele 18. In tot cursul acestei săptămâni continuă colectarea do­­naţiunilor în bani, îmbrăcăminte şi alimente pentru aju­torarea populaţiei în lipsă din Ardeal şi Moldova. Distrugerile şi pustiirile războiului au lăsat mii şi mii de fraţi de ai noştri fără adăpost, fără hrană. Familii întregi cu copii mulţi n’au nici­ de­ unele acum în pragul iernii. Nu ne putem manifesta mai elocvent solidaritatea umană şi frăţeas­că decât dând tot sprijinul nostru inimoasei iniţiative pentru ajutorarea semenilor noştri în suferinţă. Oricât de mic ar fi obolul , nimeni nu trebue să lip­sească din lista donatorilor ! Atâtea dureri pot fi alinate, atâtea Unsuri pot fi înlătu­rate, atâtea lacrimi pot fi şterse de pe feţele nevinovate ale copiilor, încât nimeni nu trebue să opresete, cî toţi trebue să o­ grăbim să dăm din toată inima cer­bioraţia noastră la ope­­ra de colectare a daruri!— Declaraţiile d-lui prof. G.Vlădescu-R::::sa, ministrul nstiBRBiitatilor D. prof. G. Vlădescu-Răcoasa, ministrul naţionalităţilor, a pri­mit în audienţă pe d. Joseph L. Klarman, reprezentantul lui Je­wish Telegraph Agency“ - ITA - London - New-York, cu care a discutat problemele evreeşti din România. D. ministru al naţionalităţilor a înmânat, apoi, d-lui Joseph L. Klarman, următoarea declaraţie: „In calitate de membru al unei mari organizaţii politice, „Fron­tul Naţional Democratic1", care grupează cele mai populare şi mai puternice forţe politice din România, am primit sarcina de ministru al „minorităţilor". Dar, cum această denumire nu cores­­punde politicei F. N. D., am pă­răsit noţiunea de­ minoritate, care nu numai că are în ea ceva peiorativ, dar caracterizează o întreagă epocă şovină şi opre-soare, întemeiată totuşi pe tra­tate internaţionale. Pentru acest motiv, folosim expresia, astăzi, naţionalitate, iar ministerul pe care-l conduc se cheamă în mod oficial, ministe­rul naţionalităţilor. Evreii, însă, nu sunt nici mi­noritate, nici naţionalitate. Căci, evreii n’au fost nicicând consi­deraţi astfel in tara noastră. Sub regimurile democratice, de mai înainte, evreii aveau aceleaşi drepturi şi erau trataţi la fel ca ceilalţi cetăţeni ai ţării. Ei nu erau consideraţi nicicând ca al­cătuind o minoritate naţională. Din punct de vedere juridic, ei nu sunt trataţi ca atare în nici­­unul din tratate şi nici Consti­tuţia nu-i consideră ca cetăţeni minoritari. Chiar şi legiuirile rassiale ale primei perioade dic­­tatoriale antisemite, nu răpeau evreilor drepturile cetăţeneşti. Deabia sub regimul legionar An­­tonescu, se petrecu acest lucru. Evreii­ recapătă, acum, prin in­staurarea nouii democraţii ro­mâneşti, toate drepturile ce de­curg din cetăţenie. Căci, în noua Românie, democratică, evreii au aceleaşi drepturi şi sunt­ consi­deraţi la fel de buni români ca toţi ceilalţi români băştinaşi. In Statutul Naţionalităţilor, pe ca­re-l pregătesc, tocmai am stabi­lit că noţiunea de origină etnică trebue să dispară drept criteriu politic şi juridic de diferenţiere. Distincţiile de rasă trebue să (Continuare in pag. 2-a) I PRIME MM4U JUDICT AL POPORULUI PENTRU AFACERI STRĂINE AL U.R.S.S. D. A. I. VÂSINSCHI A PRIMIT O RIEGAȚIE A PARTICIPANȚILOR LA DEMONSTRAȚIA ORGANIZATA DE SINDICATELE UNITE LA 28 NOiEMBRIE a. t. La 28 Noembrie 1944, primul comisar-adjun­ct al poporului pentru afacerile străine al U. R. S. S. dl A. I. Vâşinschi, a primit o delegaţie a participanţilor la demonstraţia organizată de sin­dicatele unite. Delegaţia a fost compusă din circa 50 de munci­tori,­­ conducători a celor mai mari sindicate, activişti ai orga­nizaţiilor profesionale, muncitori de rând. In fruntea delegaţiei a fost d. Chivu Stoica, membru al comisiei de organizare al sindi­catelor unite din România. In cuvântarea d-sale rostită în numele delegaţiei, d. Chivu Stoi­ca a declarat: „Noi suntem o delegaţie a sin­dicatelor din Bucureşti şi repre­zentanţi ai sindicatelor din în­treaga Românie. Vă aducem sa­lutul tuturor muncitorilor din România şi asiigurăm poporul so­vietic şi pe Mareşalul Stalin, că suntem hotărâţi să ducem lupta alături de Uniunea Sovietică până la sdrobirea definitivă a fas­cismului. Aliânându-ne astăzi pentru a­­ceastă demonstraţie ,noi am vrut să ne exprimăm şi protestul nos­tru împotriva crimelor săvârşite de hitlerişti în România. Mun­citorii din România şi un trecut au luptat pentru democraţie ală­turi de celelalte popoare. Dar duşmanii celor ce muncesc şi ai poporului român — legionarii şi antidemocraţii — au înecat în sânge toate manifestările ce pur­tau un caracter democrat. Faptul că putem astăzi în mod liber să ne demonstrăm senti­mentele noastre îl datorăm în primul rând glorioasei Armate Roşii, care ne-a salvat ţara de hoardele germano-hitleriste. In România încă mai există mulţi duşmani interni profas­­cişti, sabotori, legionari. Crimele lor, dirijate împotriva muncito­rilor, se comit şi datorită fap­tului că anumiţi carpeni suspuşi, conducătorii aşa ziselor partide „istorice” in frunte cu Maniu, susţin şi acoperă pe a­­sasini. Poporul român întotdea­una a nutrit sentimente de prie­tenie faţă de Uniunea Sovietică. Astăzi poporul român este pus în imposibilitate de a-şi înde­plini datoria faţă de aliaţi, de­oarece şi în actualul guvern, se găsesc oameni care împiedică a­­ceasta. Dar poporul român doreşte să câştige încrederea popoarelor a­liate şi,, in special, a poporului sovietic. In lupta sa democraţia adevărată poporul român e si­gur de sprijinul popoarelor alia­te. Toţi muncitorii români, orga­nizaţi în sindicate se obligă să lupte până la distrugerea defini­tivă a tuturor fasciştilor din Ro­mânia“. D. Chivu Stoica a arătat că sin­dicatele îşi pun sarcina de a ur­mări neobosit exacta îndeplinire a Convenţiei de Armistiţiu, să de­­pue toate sforţările pentru ca să organizeze in mod exemplar pro­ducţia de război, transporturile, aprovizionarea populaţiei şi să în­făptuiască reforma agrară şi na­ţionalizarea băncilor. In încheere d. Chivu Stoica a rugat pe d. Vâşinschi să transmi­tă salutul şi recunoştinţa clasei muncitoare şi a tuturor muncito­rilor din România guvernului so­vietic şi Mareşalului Stalin. In scurtul răspuns la acea­stă cuvântare, d. Vâşinschi a mulţumit delegaţiei pentru sa­lutul adus şi a promis să-l co­munice guvernului sovietic, Mareşalului Stalin şi Comisa­rului Poporului pentru Afaceri Străine d-lui Molotov. D. Vâ­şinschi a subliniat că actual­mente baza relaţiilor sovieto­­române o constitue Convenţia de Armistiţiu. Semnarea acestei Convenţii a deschis României calea în familia Naţiunilor Uni­te. Relaţiunile mutuale între ţările noastre — Uniunea So­vietică şi România — depind de modul în care vor fi înde­plinite condiţiile Armistiţiului de România. Toate punctele Convenţiei trebuesc îndeplinite şi este inadmisibilă nici o tărăgănire. Principala­­Sarcină constă în a­­ceia de a duce până la capăt războiul victoriei împotriva Germaniei şi Ungariei. Intru a­­tingerea acestui scop trebue să se unească toate forţele cu a­­devărat naţionale şi democrati­ce ale ţării. Delegaţia l-a asigurat pe d. Vâ­şinschi că poporul român va în­treprinde tot ce-i necesar pentru a sprijini îndeplinirea Convenţiei de Armistiţiu. Conversaţiile au continuat a­­proape o oră şi au decurs într-o atmosferă caldă şi prietenească. CONTRIBUŢIA TRUPELOR ROMÂNE LA OPERAŢIILE DIN UNGARIA Comunicat asupra operaţiunilor de ieri In Ungaria de trupele de eutvacede din Armata 4-a română, ear® acţionează în *©na est Tokai, m trecf­t Tisa pe un front larg, după ear®, continuând distrugerea rezistenţelor inamice, au strri*s p® râu! Bodrog. Au fost ocupate numeroase localităţi, printre cari Nagy şi ICI? Cigand, lakod­ehely, Tisza Karad, Gyorgy­­tarló, Gorostanya, Kar©«», Karos, Luk», Alsoberecid, Vajdácska precum fi gările Cigand, Tisza Karad, Go­­rostanya, etc. S’au capturat — deasemenea — numeroşi prizo­nieri. In zonele sud vest Miskolcz și nord-est Budapesta, activitate de luptă locală. SĂRBĂTORIREA AURIRII ARDEALULUI Vineri 1 Decembrie se va sărbători alipirea Ardealului la Ţara Mamă, prin actul istoric de la Alba Iulia, din 1918, ali­pire sărbătorită tradiţional în fiecare an. In acest scop, s-a întocmit următorul program, atât pen­tru Capitală, cât şi in ţară : IN CAPITALA La ora 11 se va oficia un Te-Deum în Sfânta Patriarhie, la care vor participa : Casa M. S. Regelui; membrii guvernu­lui; şefii misiunilor aliate; ca­valerii ordinului „Mihai Vitea­zul“; reprezentanţii autorităţi­lor civile şi militare. O companie cu muzică şi drapel va da onorurile. După terminarea serviciului religios se va vorbi trupei, după care va începe defilarea. Se vor arbora drapele româ­neşti; Muzicile militare vor cânta în pieţele publice; Auto­rităţile şi şcolile nu vor lucra; In şcoli şi armată se va vorbi despre însemnătatea zilei. IN ŢARA La ora 11 se vor oficia Te- Deum-uri în toate bisericile din ţară, la care vor participa capii autorităţilor civile şi mi­litare; Se vor arbora drapele româ­neşti; Autorităţile şi şcolile nu vor lucra; In şcoli şi armată se va vor­bi despre însemnătatea zilei. ORGANIZAREA PREDĂRII MATERIALELOR LUATE DIN U. R. S. S. Comisiunea română pentru exe­cutarea armistiţiului face cunos­cut­ăre completare, că începând dela 28 Noembrie 1944, numai Corpurile Teritoriale rămân au­torităţi exclusive, pentru păstra­rea materialului de război al Ger­maniei şi al sateliţilor ei, aflat pe teritoriul român, pe uscat şi pre­văzut de art. 7 al Convenţiei de Armistiţiu. Până la acest ultim termen, au­torităţile administrative civile şi militare, cari mai au încă astfel de materiale, sunt obligate a le vări­, organelor indicate de Cor­purile Teritoriale, astfel ca la 1 . Decembrie a. c., aceste CQZB&Bda­­r­mente să poată începe organiza­­ţiunile de predare către autorită­ţile militare sovietice. Acolo unde se constată că din neglijenţă sau rea credinţă, sta­rea de întreţinere a materialelor ce se predau au avut de suferit, se vor încheia cuvenitele procese­­verbale, pentru sancţionarea celor vinovaţi. In ceea ce priveşte materialul de aeronautică şi marină care intră în prevederile art. 7 din Covenţia de Armistiţiu, operaţiunile de strângere, conservare şi predare, cad în sarcina subsecretariatului de stat al Aerului, respectiv a­ JtriS­urvraeta taft » niv. 323 Vineri 1 Decembrie 1944 4 Pagini FRĂMÂNTĂRILE POLITICE DIN ULTIMELE ZILE In ultimele zile s’au petrecut câteva fapte, de natură să pro­voace serioase frământări în lu­mea politică. Intr’un moment când guvernul de colaborare era hotărît să treacă la rezolvarea atâtor pro­bleme vitale de ordin economic privind aprovizionarea, îngheţa­rea preţurilor şi soluţionarea chestiunii salarizării funcţionari­lor publici şi particulari, s-au ivit unele divergenţe la ministerul a­­facerilor interne, în legătură cu numirea prefecţilor şi primarilor. Se ştie că în această chestiune se stabilise un acord între cele trei grupări politice: naţional­­ţărănişti, liberali şi Frontul na­­ţional-democrat, ca prefecţii şi primarii, până la efectuarea ale­gerilor administrative, să fie nu­miţi cu consensul tuturor facto­rilor politici din guvern. In acest scop se şi numise o comisie in­terministerială, iar in provincie urm­au să fie consultate şi orga­nizaţiile politice respective. Divergenţele au pornit de la un comunicat al ministerului de in­terne, dat de un secretar gene­ral, către actualii prefecţi, în ce priveşte consultarea organizaţii­lor celor trei grupări politice. Frontul naţional-democrat a­­cuza pe ministrul de interne că nu s’a respectat acordul inter­venit. Intr’un comunicat al comisiei interministeriale, din care ■ fac parte reprezentanţi ai celor trei grupări, politice, — comunicat pe care l-am publicat ori — se pre­ciza, că printr’un ordin circular al ministrului de interne dat ul­terior prefecţilor, s’a lămurit pri­mul comunicat al ministerului, care dase loc la diferite interpre­tări. Se credea că această chestiune­ este limpezită. Au intervenit însă incidentele sângeroase din corn. Apărătorii Patriei, de care F. N. D. face responsabil pe ministrul de interne. Ziarele de eri au publicat, tot­odată declaraţiile d-lui Teoharie Georgescu, subsecretar de­ stat la interne, care cere la­ acest depar­tament „un ministru de interne democrat, sincer şi energic". In cursul zilei de eri, cu prile­jul înmormântării celor două victime de la „Apărătorii Patriei", muncitorii afiliaţi sindicatelor, prin manifestaţia pe care au fă­cut-o, au cerut înlăturarea ac­ CONSFĂTUIREA DELA PREŞEDINŢII Eri la amiază a fost la preşe­dinţia de consiliu o consfătuire la care au participat d-nii general C. Sănătescu, preşedintele consi­liului, Petre Groza, vice-preşe­­dintele consiliului şi d. N. Penes­cu, ministru de interne. După ace­astă consfătuire d. ge­neral Sănătescu a fost primit în audienţă de M. S. Regele. FRUNTAŞII NAŢIONAL-ŢARANIŞTI EXAMINEAZĂ SITUAŢIA în cursul dimineţii, A. Ialice Maniu, preşedintele partidului naţional-ţărănesc, a avut o cons­fătuire cu d-nii Ion Mihalache şi N. Penescu. După amiază s-a ţinut, la lo­cuinţa d-lui Mihai Popovici, de­legaţia permanentă a partidului, care a examinat ultimele eveni­mente politice. D. N. Penescu, ministru de in­terne, a comunicat fruntaşilor naţional-ţărănişti că în consiliul de miniştri ce s'a ţinut Luni sea­ra, d-sa a propus ca până la nu­mirea prefecţilor şi primarilor desemnaţi de grupările politice, să fie delegaţi de îndată în ace­ste posturi magistrali de cariera. Reprezentanţii Frontului naţio­­nal-democrat n’au fost însă de acord cu această soluţie Consiliul de miniştri, care s’a ţinut aseară la orele 7, sub pre­şedinţia d-lui general Sănătescu, a examinat­ alte chestiuni, şi situaţie, politică, creată de ul­timele evenimente. Manifestaţia din piaţa Victoriei tualului ministru de interne, d. Penescu. Manifestaţi muncitorească ori împotriva crimelor din corn. Apărătorii Patriei Incidentele sângeroase de Du­minică, comise în timpul unui festival muncitoresc al Uniunii Patrioţilor, din Apărătorii Pa­triei, au determinat o impozantă manifestare muncitorească. Zeci de mii de muncitori cu pancarte s-au adunat ori la ora 1 in piaţa Victoriei. In mijlocul pieţei pe un ca­tafalc improvizat, acoperit cu pânze roşii, era aşezat sicriul cu muncitorul Cozea Ieri, răpus de gloanţe, împreună cu Şercăianu C-tin de la Vulcan, la balul orga­nizat spre a strânge fonduri pentru ajutorarea răniţilor că­zuţi în luptă contra cotropitori­lor hitlerişti. Sicriul a fost adus de la­ sediul sindicatelor unite, din str. Ca­­lomfirescu. Din balconul palatului Sturza, în piaţa Victoriei, a vorbit mul­ţimii d. Chivu Stoica care a spus că muncitorimea s’a adunat spre a protesta împotriva asasi­natului mişelesc săvârşit asupra lui Cozea Ion dela Apretura şi Şercăianu C-tin dela Vulcan. Propune să se păstreze un mi­nut de tăcere. D. G. Stroe a cerut să se dea ultimul salut victimelor. D. Bâgu Vasile, din partea Apărării patriotice, spune că muncitorimea s’a­­ strâns nu nu­mai să dea ultimul salut mun­citorilor sacrificaţi ci să ceară îndepărtarea acelora cari prin acţiunea lor au prilejuit această crimă. D-sa învinueşte în prim rând pe ministrul de interne. D-na Livezeanu se pleacă în faţa catafalcului şi cere să se ducă lupta dârză pentru doborî­­rea fascismului şi instaurarea democraţiei. D. Gh. Apostol protestează îm­potriva bandelor hitleriste şi a acelora cari au răpus viaţa a doi muncitori nevinovaţi. Au mai vorbit d-nii Şt. Si­­mion, Burcă şi Pătraşcu. D. Gheorghiu-Dej, ministrul comunicaţiilor, aduce ultimul sa­lut muncitorilor căzuţi victimă gloanţelor asasinilor fascişti., încă de la 30 August, spune d-sa, a atras atenţia asupra pe­ricolului , care există din partea fasciştilor A făcut apel la clasa muncitoare să lupte împotriva coloanei a 5-a executând epura­ţia totală cât mai grabnic. Ne-am adunat, spune d-sa, în jurul catafalcului viu nu spre a plânge, ci pentru a juna răzbu­nare împotriva criminalilor. (Continuare in pag. 2-a) îndatoririle guvernelor din ţările eliberate UN COMENTARIU AL ZIARULUI „TIMES“ Londra, 28 (Rador). — Agen­ţia „Reuter“ transmite: Incidentele întâmplate la sfâr­şitul săptămânii trecute la Bru­xelles, desordinele din Grecia şi dificultăţile cabinetului Bonomi din Italia îndeamnă ziarul „Ti­mes" să examineze Marţi, în ar­ticolul său de fond, îndatoririle respective ale guvernelor din ţările eliberate şi ale autorită­ţilor militare aliate. Ziarul spune că puterea, aces­tor guverne, „care sunt, prin na­tura lucrurilor, provizorii“ tre­bue să fie efectivă. In acest scop sunt două condiţii esen­ţiale: ele trebue să ajute şi să sprijine armatele naţiunii lor unite în misiunea lor elibera­toare şi să reprezinte intr’ade­­văr massa opiniei publice din ţara respectivă. Remarcând că ultima condiţie se dovedeşte câteodată greu de aplicat deoarece căutarea unui guvern naţional bucurându-se de cel mai mare prestigiu posibil, ca şi de cel mai mare sprijin din partea poporului, îşi găseşte expresia în ciocnirile de opinii. „Times“ scrie: „Atât timp cât operaţiunile militare combinate continuă să se desfăşoare, aceste probleme trebue să rămână într’un anume sens preocuparea comună a na­ţiunilor unite. Nu va putea fi găsită nici p artista Atfjgttg fii,f nu vor avea loc alegeri democrate imparţiale. Pe de altă parte, grupurile di­zidente au obligaţia puternică de a nu spori opoziţia lor până la un punct în care toate for­mele de guvern popular, cu­minte devin nerealizabile . Cererea nu de reprezentare în guvern, ci de acordare a dreptului la menţinerea unor forţe armate independente de acelea ale statului este un exem­plu evident al opoziţiei duse până la un punct în care acea­sta nu mai poate fi nici legi­timă, nici tolerabilă"1. „Times“ continuă astfel: ..Po­sibilităţile de a se aduce preju­dicii născute dintr’o situaţie in mod inerent dificilă sporesc imens atunci când se face în­cercarea — așa cum s’a făcut în unul sau două cercuri ires­ponsabile — de a complica ri­valităţile lăuntrice invocând pro­bleme de o însemnătate inter­naţională. Sugestia că fracţiunile dizi­dente sunt împărţite prin supu­nerea lor faţă de Marea Bri­tanie (ori faţă de Marea Brita­nie şi Statele Unite) pe de o parte şi faţă de Rusia, pe de altă parte, sau că ele se bucură de un patronaj special ale aces­tor puteri în mod respectiv, este una a­ei„ încercări preju­diciabile d^ a desbina marile puteri al d«ft ta arunc® tsn» ‘ împotriva alteia, lucru pe care propaganda nazistă s’a străduit să-l încurajeze mult timp și zadarnic. Atât in Europa răsăriteană, cât şi în Europa apuseană, uni­tatea de politică şi de acţiune între cei­ trei mari puteri este principiul recunoscut de ele şi face parte din principiul că deosebirile de păreri sau de in­terese dintre ele, acolo unde a­­cestea se ivesc, trebue să fie so­luţionate pe calea unei discuţii directe între aceste trei mari puteri, iar nu urmărind unii di­vergenţe de acţiune în conflic­tele locale“. Şi „Times" închee astfel: „In atitudinea ce urmează a fi adop­tată faţă de ţările în curs de eliberare, considerentele mili­tare rămân cele mai importanta până când misiunea armatelor va fi fost încununată de vic­torie, — şi aceasta subliniază necesitatea principală de a se menţine ordinea şi disciplina. Dar imediat după aceasta este important ca­ guvernele naţio­nale de oriunde să aibă o bază largă şi comprehensivă a asen­timentului popular și să se con­sidere ca investite nu cu o au­toritate deplină spre a hotări destinele țării pentru o perioadă indefinită, ci cu răspunderea unor administratori provizorii pentru guvernele care vor fi în­tr’o bună­­ alese spre p­ie­­p,«­iocni". I ­ v_

Next