Universul - Capitala, ianuarie 1945 (Anul 62, nr. 1-23)

1945-01-01 / nr. 1

Anul al 62*lea s PAGINI Fondator: LUIGI CAZZAVILLAN Proprietar: „UNIVERSUL“ S. A. înscris sub Nr. 160 Trib. Ilfov EXEMPLARUL 30 LEI Taxa poştală plătită in numerar conform aprobării Dir. G­le P. T. T. Nr. 24.461/939 CELE DIN URMA STIRI DIN LUMEA ÎNTREAGA, TELEGRAFICE ŞI TELEFONICE REDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA: BUCUREŞTI, STR. BREZOIANU No. 23*25 CENTRALA TELEFONICA A ZIARULUI: 3.30.10. SECRETARIATUL DE REDACȚIE: 3.30.15 Nr. 1 Luni 1 Ianuarie 1945 S PAGINI DIRECTOR ION LUGOSIANU A­N N­O­U Pentru a şasea oară un an învechit face loc unui an nou, în cursul uriaşei încăerări uni­versale, în care generaţia noa­stră are durerosul privilegiu să sângere, să plângă, să păti­mească şi să spere. Anul, care s’a sfârşit, va fi, desigur cel din urmă an întreg de sânge şi de ruină, iar dela unul, care începe, aşteptăm să fie începutul unei ere noi, al unei lumi mai bune şi mai drepte, zămislite într’o aprigă şi îndelungată suferinţă. De milenii întregi, cugetul omului creat să-şi câştige pâi­nea cu sudoarea frunţii şi să-şi apere pământul şi copiii cu preţul sângelui, se leagănă în­tre amărăciunea prezentului şi nădejdea viitorului, într’o lu­me, în care războiul şi sufe­rinţa au avut mai des cuvântul decât pacea şi bucuria. Năzuinţa spre mai bine a omenirii, privirile îndreptate spre cer ale celor ce cred, lup­ta pentru un ideal moral mai înalt şi pentru bună­starea tu­turor a celor cari caută feri­cirea pe pământ în noi formule de organizare socială şi poli­tică, descoperirile binefăcătoa­re ale unei ştiinţe în progres neîncetat, ni-ar fi îndreptăţit, la această jumătate a celui de al 20-lea secol, să sperăm într-o altă viaţă şi într’o altă ordine morală, decât cele trăite de înaintaşii noştri în sbuciumata istorie a lumii. Spiritul de cucerire nesătul, orgoliul dement şi ambiţia cri­minală a câtorva oameni, cu complicitatea acoliţilor lor se­duşi de aceleaşi visuri bolnave de lacomă grandomanie şi con­duşi de aceleaşi concepţii de brutală şi tiranică autoritate, au îngrămădit însă de cinci ani şi jumătate ruina, moartea şi dezolarea de-a­ lungul unui continent cu drept cuvânt mândru de strălucirea, pe care a dat-o gândirii umane şi de înălţimea, la care ridicase ci­vilizaţia lumii. In cursul veacurilor, ce vor veni, peste judecata şi con­damnarea contemporanilor, îi va urmări blestemul nesfârşit al generaţiilor viitoare şi-i va apăsa, necruţătoare şi eternă, osânda fără părtinire a istoriei, ale cărei pagini le-au umplut de sânge, de crimă şi de ma­sacru. Aceeaşi istorie va cinsti în schimb, ca şi noi astăzi, pe cei cari au căzut în luptă pentru mântuirea libertăţii şi dreptu­rilor omului la o viaţă mai bună, pe cei cari au suferit în existenţa, în familia şi în bunurile lor pentru crearea unei lumi mai drepte, pe cei ce se trudesc — de la cel mai ilustru om de Stat până la cel mai modest dintre muncitori — pentru victoria civilizaţiei, pentru o morală nouă şi pen­tru asigurarea unei păci trai­nice şi cinstite. Cu prilejul anului, care în­cepe în aceeaşi tragedie uni­versală, ca şi anii trecuţi, gân­durile noastre se îndreaptă în primul rând, cu căldură şi re­cunoştinţă, spre cei ce luptă, spre cei ce suferă, spre cei ce muncesc. De la jertfa lor aş­teptăm o lume mai bună. Su­ferinţa lor va crea poate pen­tru copiii noştri împrejurări de viaţă mai prielnice, în care ei să surâdă cu bucurie exis­tenţei, eliberaţi de teamă, de lipsuri, de obsesia războiului şi a tiraniei. Cu acea speranţă răbdătoa­­re, care reînvie în inimile oa­menilor, după cele mai mari dureri, aşteptăm de la anul cel nou să ne aducă biruinţa şi pacea şi să însemne pentru indivizi şi pentru popoare în­ceputul unor vremuri noi de libertate, de dreptate, de or­dine morală şi socială mai bună, în fine începutul reclă­dirii unei civilizaţii, care tre­­bue să fie mai înţeleaptă mai trainică de­cât cea de em­. Şi în zorile a­estei refaceri a lumii, care se întrevăd în ne­gura zilelor de mâine, cel mai cald dintre gânduri ni se în­dreaptă spre viitorul acestui neam, încrezător în ursita na­ţiunii noastre, care dă azi o largă contribuiţie la suferinţa şi la lupta comună a Naţiunilor Unite. Suferind, muncind, jertfind, dovedind că ştie să lupte şi să moară, ea şi-a a­­firmat d­reptul la viaţă liberă, la dreptate şi la propăşire în viitoarea ordine a lumii. ANUL EXTERN 1944 Dacă evenimentele militare, prin rezultatele lor covârşitoare, au dominat situaţia internaţio­nală transformând radical între­­ţ...­ ,orieeu­vinn­tar şi dând Na­ţiunilor .Unite in mod definitiv iniţiativa acţiunilor pe toate fronturile, pe plan politic şi di­plomatic, anul 1944 n’a fost mai puţin bogat în evenimente de o deosebită importanţă, unele de­curgând din înseşi operaţiunile militare, altele în legătură directă cu obiectivele comune ale Naţiu­nilor Unite pentru continuarea războiului până la victoria defi­nitivă şi pentru pregătirea nouei aşezări a lumii într’un cadru de securitate garantată. Nu vom face o expunere cro­nologică a acestor evenimente politice şi diplomatice care au pus în lumină unitatea de vederi şi solidaritatea între Naţiunile Unite. Vom recapitula, în linii generale, faptele şi hotărîrile de­terminante şi care reprezintă cri­teriile de orientare ale politicii pe care Naţiunile Unite înţeleg să o dezvolte. Faptul principal care trebue subliniat de la început şi care de­sigur este o consecinţă a faptelor de arme, este reintrarea Franţei în cadrul Marilor Puteri şi rolul important pe care ea îl va avea de jucat de aci înainte, atât în desfăşurarea războiului în faza lui finală cât şi în aşezarea vii­toare a lumii. Eliberată de sub dominaţiunea hitlerista prin ac­ţiunea eroică şi unică în analele militare a forţelor anglo-ameri­­cane şi prin contribuţia efectivă şi plină de sacrificii şi de bra­vură a forţelor franceze şi a populaţiei­­civile franceze, Franţa, sub conducerea generalului de Gaulle, şi-a reluat locul ei de mare putere. Acţiunea diploma­tică întreprinsă de generalul de Gaulle, prin călătoriile sale in Statele Unite şi în Anglia, prin perseverenţa şi demnitatea ■ atitu­dinea sale a dus la recunoaşterea guvernului provizoriu ca guvern al Franţei şi la participarea unui reprezentant al Republicii în co­mitetul de la Londra cu drepturi absolut egale. Franţa a fost astfel situată pe picior de egalitate cu celelalte Naţiuni Unite şi prin însuşi acest fapt, rolul ei în des­­­­făşurarea ulterioară a politicii europene şi mondiale a trecut pe primul plan. Concomitent cu par­ticiparea ei activă, prin armată regulată, la operaţiile militare care au purtat drapelul francez din victorie în victorie pe pă­mântul sfânt al Strasburgului, activitatea diplomatică a genera­lului de Gaulle a continuat în Eapsa mod intens. Incheerea tratatului de alianță cu Rusia Sovietică, re­zultat al călătoriei generalului de Gaulle la Moscova, constitue un eveniment politic european de cea mai mare importanţă. Ei poate fi considerat ca o piatră funda­mentală a viitoarei securităţi europene şi restabilind politica tradiţională a legăturilor de pri­etenie franco-ruse, asigură am­belor ţări garanţii solide împo­triva oricărei noui încercări de agresiune din partea Germaniei. Un alt eveniment de ordin ge­neral şi de o importanţă capitală a fost vizita făcută de d-nii Churchill şi Eden la Moscova. S’a putut constata din nou, şi cu acest prilej, hotărirea Naţiuni­lor Unite de a menţine neclintită unitatea între ele, de a căuta so­luţionarea problemelor interna­ţionale prin bună înţelegere între ele şi de a înlătura orice impe­diment care ar putea slăbi această unitate. Una din problemele mai grele a fost acea poloneză. Marea Britanie, Statele Unite şi Rusia Sovietică sunt pe deplin de acord că în interesul însuşi al securi­tăţii europene, trebue să existe o Polonie puternică şi liberă care să opue Germaniei, în cazul când ea ar redeveni în viitor agresivă, rezistenţa forţelor ei. Pentru a­­ceasta şi pentru satisfacerea re­vendicărilor teritoriale sovietice la graniţa de răsărit a Poloniei, recunoscute ca legitime, Polonia urmează să fie compensată la vest cu teritorii germane. Pro­blema poloneză nu a intrat încă în faza soluţionării ei definitive. Totuşi nimic nu îndreptăţeşte pesimismul şi sforţările comune ale Naţiunilor Unite tind spre o soluţiune împăciuitoare. Hotărirea Statelor Unite de a participa cât mai activ la politica mondială şi de a renunţa în mod definitiv la acea politică de izo­lare care a alcătuit o tradiţie în­delungată, s-a afirmat din ce în ce mai accentuat. Realegerea pre­şedintelui Roosevelt a consacrat această nouă politică nord-ameri­­cană şi conferinţa de la Dumbar­­tan-Oaks unde s-au stabilit prin­cipiile şi criteriile nouei organi­zări a securităţii de după război, au pus în lumină hotărârea State­lor Unite de a participa efectiv şi cu răspunderi precise la garan­tarea acestei securităţi. Călătoria întreprinsă de d. Wallace vice­preşedintele Statelor Unite în Eu­ropa, vizita sa la Moscova și în­trevederile avute în capitala so­vietică au fost prilejul stabilirii unor acorduri de principii în di­feritele probleme în legătură cu politica internaţională. Dezvoltarea operaţiilor militare şi iminenta debarcare a trupe­lor anglo-americane au impus o preaiu­bitii precizare a attudinei ţărilor neutre. La adăpostul neu­­traViatei, Ce­ri.u­.,ia continua s­ă se aprovizioneze din diferite ţări neutre cu materii prime pe care le utiliza în industria ei de răz­boi. Naţiunile Unite nu mai pu­teau admite această stare de lu­cruri şi ele au făcut serioase de­mersuri pentru a obţine înceta­rea livrărei de anumite materii prime Germaniei. Situaţia Tur­ciei era în­deosebi pe primul plan. Aliată cu Marea Britanie, Turcia a continuat să menţie raporturi cu Germania de care o lega chiar un pact de amiciţie. După ce discuţiile între repre­zentanţii militari ai Angliei şi cei turci nu au dus la nici un re­zultat şi au fost rupte, raportu­rile Turciei cu Naţiunile Unite au trecut printr’un moment greu. Anglia şi Statele Unite au în­cetat orice transport de mărfuri în Turcia şi vii polemici se an­gajaseră într- o parte din presa turcă şi cer­e britanică. Când Na­ţiunile Unite au cerut Turciei să înceteze livrările de chrom în Germania, guvernul din An­kara a admis acest mod de a vedea și a luat măsuri în con­(Continuare în pag. 2-a) ORDINUL DE ZI AL M. S. ÎNALT ORDIN DE ZI Nr. CĂTRE ARMATĂ REGELUI DIN 1 IANUARIE 1945 popor român se îndreaptă către voi care sunteţi mân­dria Ţărei noaste. Prin de­votamentul şi spiritul de sa­crificiu cu care la 25 August aţi răspuns chemărei Mele şi a Ţârei, voi aţi eliberat România prin strălucite fap­te de arme. Prin curajul şi avântul de care faceţi şi acum dovadă, alături de ca­marazii din glorioasa armată roşie, voi readuceţi Transil­vania la sânul Patriei şi cin­stiţi drapelul şi numele Ţă­rei. OSTAŞI, *•V împreună cu armatele Na­ţiunilor Unite voi luptaţi pentru o cauză nobilă care este şi a întreg­ei omeniri. Patria recunoscătoare ur­măreşte cu mândrie faptele voaste. Cu încredere de­săvârşită în vitejia voastră vă urez izbândă şi La Mulţi Ani ! MIHAI Ş­­ I REGELE OSTAŞI, In pragul noului an primul Meu gând şi al întregului OSTAŞI CITAŢI PE ARMATA PENTRU VITEJIE D. general de C. A. Negulescu Ion, ministrul de războiu, a dat următorul ordin de zi pe ar­mată: Podul de vase de la Tisa-Lök, construit de Compania 18 Po­duri, fiind de o mare importan­ţă operativă, a fost ţinta unor numeroase încercări inamice de a-l distruge. *.­./­"In­­acest scop, in afară de alte mijloace, a încercat să dea dru­mul la numeroși corpi plutitori, lemne, stâlpi de telegraf, mine de curent, etc. In seara de 17 Noembrie 1944, o mină de curent aruncată de inamic, a scăpat măsurilor luate de sistemul de siguranță al po­dului instalat în sensul apei, şi împinsă de curent, plutea spre podul de vase. Soldaţii Croitoru Eftimie, con­tingentul 1936 şi Stan Gheorghe contingentul 1943, din Compania 18 Poduri, care făceau, în vase, siguranţa apropiată a podului, conştienţi de pericolul ce ame­ninţa podul, şi-au primejduit viaţa, lovind mina de curent cu căngiie, pentru a provoca ex­plozia acesteia înainte de a lovi podul. , MiUUtti r.ffi'-4e ,a­ fost omorât pe loc, iar soldatul Stan Gheorghe a suferit o co­­moţie in­unul căreia a rămas surd pe viaţă. Pentru vitejia şi înalta con­ştiinţă de luptători, pentru e­­xemplul de jertfă supremă pe altarul Patriei, de care au dat cea mai înălţătoare dovadă, se citează prin ordinul de zi, pe în­treaga Armată, soldaţii Croitoru Eftimie şi Stan Gheorghe din Compania 18 Poduri. NOTE Despre Napoleon, despre scumpete şi despre comisiuni... întreaga noastră presă, — reflec­tând sentimentul unanimităţii ce­tăţenilor, — a subliniat fenomenul cu deosebire îngrijorător al verti­ginoasei şi mereu crescândei scumpiri a vieţii. In adevăr, s’a angajat o cursă nebunească, a sporirii prețurilor, cursă cu pers­pective, e cele mai deprimante... Protestele cumpărătorilor abundă, iar plângerile, din ce i ce mai accentuate, sporesc, toate complet justificate. Este lucru evident că măsura,— singură, — a sporirii salariilor, s’a dovedit un miraj sau un simplu artificiu, care n'a rezolvat nimic. Ea nu putea da rezultatele urmă­rite, decât numai completată de cealaltă măsură, aceea a stabili­zării prețurilor! Care poate fi fo­losul unei atari măsuri, când azi, câteva respectabile bancnote a 1000 lei nu au puterea de cum­părare a câtorva modeste hârtii a 100 lei de eri ? ! Ziarele au anunţat că, în ziua de 12 Decembrie, „comisiunea spe­cială pentru stabilizarea preţuri­lor şi-a încheiat lucrările şi a în­tocmit cuvenitul proiect de decret lege”. In intervalul dela 12 Decembrie până azi,­­ când încă nimeni n’a văzut legea, — am avut sărbăto­rile Crăciunului, prilej pentru un îndrăzneţ, nepermis, — dar din nenorocire, complet reuşit — a­­tentat al negustorimii contra cum­părătorilor Cui se datoreşte această întâr­ziere, care paralizează o bună in­­tenţiune si creează o stare aproa­pe haotică?... Pentru cine se cuvine. — şi bine’nţeles fără a face indelicateţa de a viza personal pe cineva. — I notăm aci o amintire, foarte ac­tuală: Napoleon cel Mare, când voia să tărăgănească soluţionarea unei probleme, numea o comisi­­une: când voia s’o amâne la ne­sfârşit,­ îi mai adăuga ceva subco­­misiuni: când însă voia să rezolve chestiunea, numea un om... ’ M. Negru ORDINUL DE ZI CĂTRE ARMATĂ AL D-LUI SINISTRU DE RĂZBOI Ordin de zi Nr. 1 din 1 Ianuarie 1945 Cu anul care s’a încheiat s’a înscris o nouă pagină în istoria frământată a Ţării noastre scumpe. O pagină plină de virtuţi na­ţionale şi ostăşeşti care au aşe­zat Ţara pe drumul ei firesc în­tru binele tuturor.­­ Luptând fără teamă, împotriva tuturor greutăţilor, de la Maiesta­tea Sa Regele Mihai I, primul os­taş al Ţării, pe al cărui piept străjueşte simbolul celor mai înalte virtuţi ostăşeşti şi până la cel mai tânăr ostaş încercat în lundele de desrobire, nu a existat decât o singură dorinţă: salvarea Patriei, şi un­ singur consemn: to­tul pentru Ea. Cu anul care vine, începem o nouă pagină a istoriei noastre în care armata este chemată cea dintâi ca, prin jertfele, devota­mentul şi cuminţenia ei, să scrie cele dintâi rânduri. Şi sunt sigur că le veţi scrie cu credinţă neîntinată în viitorul frumos al neamului care, aşa cum este el, viteaz, curat, cinstit şi muncitor, trebue să trăiască în­tr’o lume mai bună. Spre voi sunt ţintite privirile Ţării şi voi reprezentaţi speran­ţele noastre. Nimeni astăzi nu se mai doeşte că ostaşul român şt, vrea şi când vrea ceva, nu cupeţeşte nici o jesă atingerea ţintei sale. Aşa fiind şi călăuzi,, a­u dragostea de ţară, care­­ vă urmăreşte cu cele m gânduri, păşiţi cu încredere pra­gul noului an şi cu credinţa în Dumnezeu şi viaţa neamului, mergeţi înainte. La mulţi ani-Ministrul de război, General de Corp de Armată (ss) I. NEGULESCU ECONOMIA ROMÂNEASCA IN 1QU 1945 Anul 1911 a fost­­frământat de grele şi hotărîtoarfe evenimente pentru destinele poporului ro­mân.­­Cum era şi natural, reper­cusiunile lor s’au resimţit adânc şi în desfăşurarea vieţii econo­mice a ţării sensibilă totdeauna la orice schim­bare de situaţie, în bine sau în rău. Succesele ofensivei sovietice deplasând puternic frontul în interiorul României, în chip fatal economia naţională a tre­buit să suporte direct greută­ţile războiului. Regiuni întregi din vecinătatea liniei frontu­lui au fost ca şi scoase din do­meniul productiv al ţării, iar exodul populaţiei şi al vitelor extins de la un ţinut la altul, paralel cu evacu­ările şi dispersă­rile din primăvară şi din cursul verii provocate de intensificarea bombardamentelor aeriene, au contribuit şi mai accentuat la scăderea potenţialului nostru productiv,­­ şi la uzura şi de­zorganizarea mijloacelor de transpo­t. Acceptarea armistiţiului din 23 August ne-a găsit la această răscruce penibilă de istovire rar­pidă a forţelor noastre de rezis­tenţă şi de măcinare a potenţia­lului economic al ţării. Actele de răzbunare ale trupe­lor germane, furia distrugerilor şi prădăciunilor deslănţuită de ele asupra oraşelor şi regiunilor industriale, agricole şi viticole din Moldova, Valea Prahovei, Buzăului, Bucureşti, Banat şi Ar­deal, au dat lovitura de graţie reţelei noastre feroviare, instala­­ţiunilor industriei petrolifere — şi până atunci foarte greu încer­cată — cum şi celor mai frumoa­se şi mai bine organizate din ex­ploatările industriale şi agricole ale ţării. ■­ Poporul român a suportat se­nin calvarul acestor calamităţi, încredinţat că ele sunt trecătoa­re şi ireparabile şi cu conştiinţa că actul de la 23 August înseamnă nu numai salvarea lui, în ultima clipă din prăpastia prăbuşirii to­tale la care l-ar fi împins dăi­nuirea alianţei nefaste cu Hitler, dar şi deschiderea perspectivelor pentru o viaţă liberal şi­n demnă, în cadrul principiilor democrati­ce, alături de marii aliaţi. Cel mai important şi mai ime­­diat câştig pentru economia ţării româneşti rezultat din actul de la 23 August a fost, incontestabil, ieşirea ei de sub jugul exploată­rii hitleriste, scuturarea ei de toate grelele şi diabolicele ser­­vituţi economice, cu care fusese grevată de dictatura nazistă. Pe de altă parte şi ca o urmare reală a convenţiei armistiţiului dintre noi şi Rusia Sovietică semnată la 12 Septembrie 1944 şi a luptelor duse de ostaşul român alături de vitejii ostaşi ai arma­tei roşii, România a redobândit Transilvania de Nord, care, pe lângă bogăţiile ei naturale (fo­restiere şi miniere), pe lângă industriile în bună parte create şi desvoltate în cursul stăpânirii româneşti, reprezintă în activul românesc acel aport nepreţuit şi neevaluabil pe care-l constitue refacerea unităţii geografice şi e­­conomice a provinciei de peste munţi, unitate atât de­­organic zămislită de Dumnezeu, încât orice fragmentare a ei face­­cu neputinţă reînchegarea unor nu­clee de viaţă temeinică în cu­prinsul fragmentelor create ar­tificial în trecutul recent prin dictatul de la Viena. E adevărat că reîntregirea Transilvaniei va aduce în patri­moniul economiei româneşti un aport sensibil, care contribue la întărirea armăturii industriale a ţării şi, prin aceasta, la perfec­tarea procesului de industrializa­re a ţării în viitor, care trebue să formeze una din năzuinţele per­manente ale politicii economice româneşti. De altfel, transformările terito­riale suferite de ţara noastră ridică pentru noi o serie de pro­bleme foarte serioase, la clarifi­carea cărora e bine să ne gândim din timp. Dacă am rămânea la condiţiu-­ nile de până acum de cultură şi producţie agricolă, — ţinând sea­mă şi de extinderea din anii din urmă a consumului pâinei în me­diul rural — am risca să ajun­gem din ţară excedentară de pro­duse agricole o ţară deficitară, deci nevoită să-şi completeze lipsurile consumului intern prin import din ţările excedentare. De aci o primă datorie: aceea de a­ face toate sforţările pentru sporirea şi îmbunătăţirea produc­ţiei în genere. Chiar limitând nu­mai aci problema, încă vom avea de desfăşurat un­­întreg program de lucru, care nu îmbrăţişează numai nevoia adoptării unor me­(Continuare in pajt 3-a) COLISEUL — EDGAR POE — Model al anticei Rome! Bogat reliovariu de sublime gândiri lăsat omenirii de veacurile stinse, odinioară falnice şi puternice ! In sfârşit, după-atâtea zile de­ obositor pelerinaj şi de sete­ arză­­toare, (sete de izvoarele Ştiinţei care zac în tine), schimbat şi umil, mă prostern înainte-ţi, între umbrele tale, sorbind, într’un suflet, măreţia, tristeţea şi gloria ta ! Imensitate ! Veacuri! Chemări de-astădată ! Pustiu ! Dezolare ! Noapte atât de adâncă ! Vă simt acum, — vă simt în toată măreţia voastră. O, vrajă mai puternică decât aceea pe care nici un rege al Iudeei n’a răspândit-o vreodată în gradinele Ghetsemani! O, farmec mai viu decât acel al Caldeei uimită citind în liniştitele stele! Aici, unde căzu un erou, se prăbuşeşte­ o coloană ! Aici, unde vulturul imperial strălucia ca un soare, acum liliacul cel sumbru îşi face veghea de noapte ! Aici, unde părul de aur al femeilor romane fâlfâia în aer, se leagănă trestia şi se clatină scaiul! Aici, unde mo­narhul se ’nclina de pe tronu-i puternic, se strecoară, spre cuibul de marmoră, tăieata şopârlă, sub cornul cel palid al lunii ! Dar vai ! Aceste ziduri, aceste arcade potopite de iederă, aceste socluri surpate, aceste coloane în­egrite, aceste frize măcinate de timp, aceste cornișe ciuntite, acest naufragiu, toată această ruină, — aceste pietre, vai! aceste palide pietre, sunt oare tot ce ne-a mai rămas Destinului aprig şi mie, sub pasul corosiv al Orelor, din ce-a fost odată vestit şi gigantic ? , Nu toate s’au stins, — îmi răspunde Ecoul, — nu toate ! Pro­fetice şi puternice voci se ridică din noi către cei înţelepţi, ca imnul lui Memnon spre Soare. Domnim pe sufletul celor puternici; des­potic domnim pe cugetul celor giganţi. Nu suntem fără de viaţă, noi, palide pietre. Nu toată puterea şi nici strălucitorul nostru renume, — nici toată magia pe care-o răsfrângem, — nici toate misterele pe care le deţinem, — nici tot le-amintirii^,jj*!j*Ore Ie trezim, şi care ne drapează mai măreţ decât gloria» — im trt* ateu a&aa!“ JKU aLszaoKATiAD % ALTE LOCALITĂŢI DESROBITE din cehoslovacia MARELE STAT MAJOR AL ARMATEI COMUNICAT asupra operaţiunilor din ziua de 30 Decembrie 1944 In regiunea de la ,est de Munţii Tatra Mică, toate con­­tra-atacurile inamice au fost sfărâmate de focul infante­riei şi artileriei noastre. La Nord de Munţii Matra, vânătorii de munte au con­tinuat Înaintarea spre Vest, depăşind cu 7—8 km., comu­nicaţia Losoncz—Salgo­tarian.­­ Au mai fost ocupate localităţile: Ragyolc, Csakany­­haza, Kisarany şi Karancsbereny. In sectorul Budapesta, trupele noastre, în legătură cu cele sovietice, au continuat atacurile asupra rezisten­țelor din suburbiile Capitalei maghiare. Suburbana Cir­­kota, puternic apărată, a fost luată cu asalt după lupte îndârjite de stradă. La 21 Decembrie, a căzut ca un erou, în luptele de pe frontiera muntoasă a Cehoslovaciei, locotenentul colonii Iliuță Virgil, şeful de Stat Major al unei divizii de vâ­nători de munte. PERSPECTIVELE ANULUI 1945 înainte de 23 August, dela­ceputul anu­lui şi până la şi­cea­­stă dată istorică, fiecare zi adăoga îngrijorări noui in sufletele tuturor românilor cari urmăreau evoluţia eve­nimentelor militare. Temeri­le şi neliniştea populaţiei în­tregi nu tulburau cu nimic senina inconştienţă a condu­cătorilor improvizaţi ai regi­mului antonescian de tristă amintire. Legi puerile, ne­studiate, având ca obiectiv chestiuni mărunte, de mini­mă importanţă, formau pre­ocuparea guvernanţilor, iar la uimbra neliniştei publice profitorii de ambele sexe îşi desăvârşeau afacerile veroase în dauna vistieriei publice şi a economiei particulare. „Patronatul”, „Transnis­­tria”, oficile monopolizatoa­re de materii prime, exclusi­vismul acordat câtorva bene­ficiari în domeniul exportu­lui şi importului, traficurile valutare, acestea sunt o par­te din capitolele din cari tra­ficanţii au secătuit seva unei ţări sărăcită de război, în timp ce diriguitorii respon­sabili, apăraţi de o cenzură servilă, se făceau că nu văd că ţara este împinsă spre ultima limită a desnădejdii. Faimoasele „dispersări” ale autorităţilor şi funcţionarilor publici, abuzurile scanda­loase ce s’au­ făcut de către unii potentaţi ai departa­mentelor cari s’au îngrijit de transportarea avutului lor propriu, în loc să pună la adăpost averea reală a statu­lui, au scos şi mai mult In evidenţă haosul ce domnea în administraţia Statului şi totala lipsă de disciplină şi discernământ în luarea mă­surilor de interes general. In această atmosferă de dublă îngrijorare, ţara­ — mi­lităreşte ocupată de trupele hitleriste şi administrativ condusă sub directivele in­conştienţei şi favoritismului s■ a trăit cele mai grele clipe din istoria războiului, pâînă ce în ziua memorabilă de 23 August a fost cunos­cută bărbăteasca hotărîre a M. S. Regelui Mihai, graţie căreia România a trecut de partea aliaţilor săi fireşti, adică a Naţiunilor Unite ală­turi de cari a luptat în răz­boiul de reîntregire. In hotărirea Sa, Suveranul s’a bizuit pe sprijinul parti­delor liberal, naţîonal-ţă­ră­nesc, comunist şi social­­democrat şi reprezentanţii autorizaţi ai acestor partide d-nii Const. I. C. Brătianu, Iuliu Maniu, Lucreţiu Pă­­trăşcanu şi Const. Titel Pe­­trescu au intrat in guvernul constituit chiar în acea zi sub preşedinţia d-lui general n­ănătescu. Conform condiţiilor armi­stiţiului, armatele române, alături de marea şi puternica armată sovietică, au curăţat ţara de elementele hitleriste cari opuneau rezistenţă, le-au svârlit dincolo de frontieră şi au eliberat Ardealul care, potrivit Clauzelor acestui ar­mistiţiu, revine în întregime sau în cea mai mare parte, României, armatele române continuă mereu lupta din­colo de frontiera Transilva­niei, în inima Ungariei, la porţile Budapestei, a cărei cădere este certă, contribuind astfel la zdrobirea ultimelor zvârcoliri ale tentativelor de rezistenţă hitleristo-ma­­ghiară. Scuturându-se de teroarea dictatorială ce înăbuşea ori­ce spirit de libertate, Româ­nia a revenit la Constituţia din 1923, care — între altele — nu face nici­ o deosebire de religie şi rasă între cetă­ţenii ţării. Purificarea apa­ratului de stat, sancţionarea demenţelor vinovate de de­zastrul ţării, a celor cari au făcut crima de războiu îm­potriva celor mai elementare legi ale omeniei ori a celor cari au făcut parte din orga­nizaţii cu caracter pro-hitle­­rist, sunt preocupările auto­rităţilor superioare, preocu­pări netraduse încă — în to­talitatea lor — în acte defi­nitive, aşteptate cu nerăb­dare legitimă­­ de opinia pu­blică. După o formaţiune politică de guvern făcută tot de d. (Continuare in pag. 3-a) Un mesaj de Anul Noi al d-lui Churchill Londra, 30 (Radar). — D. Chur­chill, în calitatea sa de mare maestru al organizaţiei politice „Liga Primrose", a trimis un me­saj de Ai­nul Nou, membrilor a­­cestei ligi, spunănd printre altele: „Astăzi, intrăm­ în anul care ne va aduce victoria în Europa. Înainte de a trece prea multe luni, banda răului, care a domi­nat atât de mult acest conti­nent nefericit, va fi distrusă. Până când vom ajunge la acest sfârșit, nu putem să ne înapoem la obiceiurile noastre normale. Ar fi o nebunie tragică să pre­lungim prin slăbiciune această ultimă fază a agoniei ambiţiei megalomane care s’a revărsat peste lume”.

Next