Universul - Provincie, ianuarie 1945 (Anul 62, nr. 2-22)

1945-01-04 / nr. 2

Anul al 62»lea 4 Pagini Fondator: LUIGI CAZZAVILLAN Proprietar „tKlEVSSSSUL“ %.SL înscris sub Nr. 160 Trib. Ilfov EXEMPLARUL 20 LEI Taxa postala plătită In numerar conform aprobării Dir. G­le T. T. T. Nr. 24.464/150* CELE DIN URMA STIRI DIN LUMEA ÎNTREAGA, TELEGRAFICE Şl TELEFONICE REDACŢIA Şl ADMINISTRAŢIA: BUCUREŞTI, STR. BREZOIANU No. 23-25 CENTRALA TELEFONICA A ZIARULUI: 3.30.10. SECRETARIATUL DE REDACȚIE: 3.30.15 A­N­II­O­U Pentru a şasea oară un an învechit face loc unui an nou, în cursul uriaşei încăerări uni­versale, în care generaţia noa­stră are durerosul privilegiu să sângere, să plângă, să păti­mească şi să spere. Anul, care s’a sfârşit, va fi desigur cel din urmă an întreg de sânge şi de ruină,­iar dela anul, care începe, aşteptăm să fie începutul unei ere noi, al unei lumi mai bune şi mai drepte, zămislite într’o aprigă şi îndelungată suferinţă.De milenii întregi, cugetul omului creat să-şi câştige pâi­nea cu sudoarea frunţii şi să-şi apere pământul şi copiii cu preţul sângelui, se leagănă în­tre amărăciunea prezentului şi nădejdea viitorului, într’o lu­me, în care războiul şi sufe­rinţa au avut mai des cuvântul decât pacea şi bucuria. Năzuinţa spre mai bine a omenirii, privirile îndreptate spre cer ale celor ce cred, lup­ta pentru un ideal moral mai înalt şi pentru bună­starea tu­turor a celor cari caută feri­cirea pe pământ în noi formule de organizare socială şi poli­tică, descoperirile binefăcătoa­re ale unei ştiinţe în progres neîncetat, ni-ar fi îndreptăţit, la această jumătate a celui de al 20-lea secol, să sperăm într-o altă viaţă şi într’o altă ordine morală, decât cele trăite de înaintaşii noştri în sbuciumata istorie a lumii. Spiritul de cucerire nesătul, orgoliul dement şi ambiţia cri­minală a câtorva oameni, cu complicitatea acoliţilor lor se­duşi de aceleaşi visuri bolnave de lacomă grandomanie şi con­duşi de aceleaşi concepţii de brutală şi tiranică autoritate, au îngrămădit însă de cinci ani şi jumătate ruina, moartea şi dezolarea de-a­ lungul unui continent cu drept cuvânt mândru de strălucirea, pe care a dat-o gândirii umane şi de înălţimea, la care ridicase ci­vilizaţia lumii. In cursul veacurilor, ce vor veni, peste judecata şi con­damnarea contemporanilor, îi va urmări blestemul nesfârşit al generaţiilor viitoare şi-i va apăsa, necruţătoare şi eternă, osânda fără părtinire a istoriei, ale cărei pagini le-au umplut de sânge, de crimă şi de ma­sacru. Aceeaşi istorie va cinsti în schimb, ca şi noi astăzi, pe cei cari au căzut în luptă pentru mântuirea libertăţii şi dreptu­rilor omului la o viaţă mai bună, pe cei cari au suferit în existenţa, în familia şi în bunurile lor pentru crearea unei lumi mai drepte, pe cei ce se trudesc — de la cel mai ilustru om de Stat până la cel mai modest dintre muncitori — pentru victoria civilizaţiei, pentru o morală nouă şi pen­tru asigurarea unei păci trai­nice şi cinstite. Cu prilejul anului, care în­cepe în aceeaşi tragedie uni­versală, ca şi anii trecuţi, gân­durile noastre se îndreaptă în primul rând, cu căldură şi re­cunoştinţă, spre cei ce luptă, spre cei ce suferă, spre cei ce muncesc. De la jertfa lor aş­teptăm o lume mai bună. Su­ferinţa lor va crea poate pen­tru fiii noştri împrejurări de viaţă mai prielnice, în care ei să surâdă cu bucurie exis­tenţei, eliberaţi de teamă, de lipsuri, de obsesia războiului şi a tiraniei. Cu acea speranţă răbdătoa­­re, care reînvie în inimile oa­menilor, după cele mai mari dureri, aşteptăm de la anul cel nou să ne aducă biruinţa şi pacea şi să însemne pentru indivizi şi pentru popoare în­ceputul unor vremuri noi de libertate, de dreptate, de or­dine morală şi socială mai bună, în finie începutul reclă­dirii unei civilizaţii, care tre­­bue să fie mai înţeleaptă şi mai trainică de­cât cea de em­. Şi în zorii s­a este o refaceri a lumii, care se întrevăd în ne­gura zilelor de mâine, cel mai cald dintre gânduri ni se în­dreaptă spre viitorul acestui neam, încrezător în ursita na­ţiunii noastre, care dă azi o l®rgă contribuie la suferinţa şi la lupta comună a Naţiunilor Unite. Suferind, muncind, jertfind, dovedind că ştie să lupte şi să moară ea şi-a a­­firmat d­reptul la viaţă liberă, la dreptate şi la p­onă­ire în viitoarea ordine a lumii. ANUL EXTERN 1944 Dacă evenimentele militare, prin rezultatele lor covârşitoare, au dominat situaţia internaţio­nală transformând radical între­gul aspect militar şi dând Na­ţiunilor Unite în mod definitiv iniţiativa acţiunilor pe toate fronturile, pe plan politic şi di­plomatic, anul 1844 n’a fost mai puţin bogat în evenimente de o deosebită importanţă, unele de­curgând din înseşi operaţiunile militare, altele în legătură directă cu obiectivele comune ale Naţiu­nilor Unite pentru continuarea războiului până la victoria defi­nitivă şi pentru pregătirea nouei aşezări a lumii într’un cadru de securitate garantată. Nu vom face o expunere cro­nologică a acestor evenimente politice şi diplomatice care au pus în lumină unitatea de vederi şi solidaritatea între Naţiunile Unite. Vom recapitula, în linii generale, faptele şi hotărîrile de­terminante şi care reprezintă cri­teriile de orientare ale politicii pe care Naţiunile Unite înţeleg să o dezvolte. Faptul principal care trebue subliniat de la început şi care de­sigur este o consecinţă a faptelor de arme, este reintrarea Franţei în cadrul Marilor Puteri şi rolul important pe care îl va avea­­de jucat de aci înainte, atât în desfăşurarea războiului în faza lui finală cât şi în aşezarea vii­toare a lumii. Eliberată de sub dominaţiunea hitlerista prin ac­ţiunea eroică şi unică în analele militare a forţelor anglo-ameri­­cane şi prin contribuţia efectivă şi plină de sacrificii şi de bra­vură a forţelor franceze şi a populaţiei civile franceze, Franţa, sub conducerea generalului de Gaulle, şi-a reluat locul ei de mare putere. Acţiunea diploma­tică întreprinsă de generalul de Gaulle, prin călătoriile‘"'sale în Statele Unite şi în Anglia, prin perseverenţa şi demnitatea atitu­­dinei sale a dus la recunoaşterea guvernului provizoriu ca guvern al Franţei şi la participarea unui reprezentant al Republicii în co­mitetul de la Londra cu drepturi absolut egale. Franţa a fost astfel situată pe picior de egalitate cu celelalte Naţiuni Unite şi prin însuşi acest fapt, rolul ei în des­făşurarea ulterioară a politicii europene şi mondiale a trecut pe primul plan. Concomitent cu par­ticiparea ei activă, prin armată regulată, la operaţiile militare care au purtat drapelul francez din victorie în victorie pe pă­mântul sfânt al Strasburgului, activitatea diplomatică a genera­lului de Gaulle a continuat în mod intens, m­eneerea h­atalmul de alianță cu Rusia Sovietică, re­zultat al călătoriei generalului de Gaulle la Moscova, constitue­ un eveniment politic european p­e cea mai mare importanţă. El poate fi considerat ca o piatră funda­mentală a viitoarei securităţi europene şi restabilind politica tradiţională a legăturilor de pri­etenie franco-ruse, asigură am­belor ţări garanţii solide împo­triva oricărei noui încercări de agresiune din partea Germaniei. Un alt eveniment de ordin ge­neral şi de o importanţă capitală a fost vizita făcută de d-nii Churchill şi­ Eden la Moscova. S’a putut constata din nou, şi cu acest prilej, hotărirea Naţiuni­lor Unite de a menţine neclintită unitatea între ele, de a căuta so­luţionarea problemelor interna­ţionale prin bună înţelegere între ele şi de a înlătura orice impe­diment care ar putea slăbi această unitate. Una din problemele mai grele a fost acea poloneză. Marea Britanie, Statele Unite şi Rusia Sovietică sunt pe deplin de acord că în interesul însuşi al securi­tăţii europene, trebue să existe o Polonie puternică şi liberă care să opue Germaniei, în cazul când ea ar redeveni în viitor agresivă, rezistenţa forţelor ei. Pentru a­­ceasta şi pentru satisfacerea re­vendicărilor teritoriale sovietice la graniţa de răsărit a Poloniei, recunoscute ca legitime, Polonia urmează să fie compensată la vest cu teritorii germane. Pro­blema poloneză nu a intrat încă în faza soluţionării ei definitive. Totuşi nimic nu îndreptăţeşte pesimismul şi sforţările comune ale Naţiunilor Unite tind spre o sol­u­ţiu­ne împăciuitoare. Hotărîrea Statelor Unite de a participa cât mai activ la politica mondială şi de a renunţa în mod definitiv la acea politică de izo­lare care a alcătuit o tradiţie în­delungată, s-a afirmat d­in ce în ce mai accentuat. Realegerea pre­şedintelui Roosevelt a consacrat această nouă politică n­ord-ameri­­cană şi conferinţa dela Dum­bar­­ton-Oaks unde s’au stabilit prin­cipiile şi criteriile nouei organi­zări a securităţii de după război, au pus în lumină hotărîrea State­lor Unite de a participa efectiv şi cu răspunderi precise la garan­tarea acestei securităţi. Călătoria întreprinsă de d. Wallace vice­preşedintele Statelor Unite în Eu­ropa, vizita sa la Moscova şi în­trevederile avute în capitala so­vietică au fost prilejul stabilirii unor acorduri de principii în di­feritele probleme în legătură cu politica internaţională. Dezvoltarea operaţiilor militare şi iminenta debarcare a trupe­lor anglo-americane au impus o prealabilă precizare a atitudinei tarilor neut­re. La­ adăpostul nru­­tralităţii, Germania continua să se aprovizioneze din diferite ţări neutre cu materii prime pe care le utiliza în industria ei de răz­boi. Naţiunile Unite nu mai pu­teau admite această stare de lu­cruri şi ele au făcut serioase de­mersuri pentru a obţine înceta­rea livrărei de anumite materii prime Germaniei. Situaţia Tur­­ciei era în­deosebi pe primul plan. Aliată cu Marea Britanie, Turcia a continuat să menţie raporturi cu Germania de care o lega chiar un pact de amiciţie. După ce discuţiile între repre­zentanţii militari ai Angliei şi cei turci n’au dus la nici un re­zultat şi au fost rupte, raportu­rile Turciei cu Naţiunile Unite au trecut printr’un moment greu. Anglia şi Statele Unite au în­cetat orice transport de mărfuri în Turcia şi vii polemici se an­gajaseră între o parte din presa turcă şi cea britanică. Când Na­ţiunile Unite au cerut Turciei să înceteze livrările de chrom în Germania, guvernul din An­kara a admis acest mod de a vedea și a luat măsuri în con­(Continuare in pag. 2-a) CUVÂNTAREA M. S. REGELUI ROSTITĂ LA RADIO Majestatea Sa Regele a ros­tit, în noaptea Noului An 1945, la posturile noastre de Radio, următoarea cuvântare: Rdmardl. In cursul anului care a trecut, Atotputernicul ne-a îngăduit să punem capăt unui război, pe care noi nu l-am dorit, potrivnic intere­selor şi tradiţiilor noastre. Datorită îniţelepcimei şi devotamentului vostru am putut să ne alăturăm lup­tei popoarelor democra­tice pentru ca, prin izbân­da câştigată împreună, să readucem la sânul Patriei scumpa noastră Transilva­nie şi să punem bazele unei păci de respect al drepturilor fiecăruia, de N-meritul«» a naţiunilor şi de omenie. In pragul noului an se cuvine să îndreptăm un gând de recunoştinţă către iubita noastră armată, care a răspuns cu tot devotat­mentul chemării Mele, care era şi a întregului popor român. Meritul său a fost covârşitor în îndeplinirea actului de la 23 August În drept dea­semenea că­tre vel m­ultunt inte Mele pentru patriotismul şi cura­jul cu care aţi îndeplinit a­­ceastă prefacere care ştiam că se sprijină p® sentimen­tele adânci ale naţiuni!. Cuminţenia şi sacrificiile voastre vor fi folosit astfel destinului de fericire și de libertate al Patriei noastre, când, alături de armatele NOTE Despre Napoleon, marele despre scumpete şi despre comisii!­ui... întreaga noastră presă, — reflec­tând sentimentul unanimităţii ce­tăţenilor, — a subliniat fenomenul cu deosebire îngrijorător al verti­ginoasei şi mereu crescândei scumpiri a vieţii. In adevăr, s’a angajat o cursă nebunească, a sporirii prețurilor, cursă cu pers­pectivele cele mai deprimante. Protestele cumpărătorilor abundă, iar plângerile, din ce in ce mai accentuate, sporesc, toate complet justificate. Este lucru evident că măsura,— singură, — a sporirii salariilor, s’a dovedit un miraj sau un simplu artificiu, care n a rezolvat nimic. Ea nu putea da rezultatele urmă­rite, decât numai completată de cealaltă măsură, aceea a stabili­zării prețurilor! Care poate fi fo­losul unei atari măsuri, când azi, câteva respectabile bancnote a 1000 lei nu au puterea de cum­părare a câtorva modeste hârtii a 100 lei de eri ? Ziarele au anunţat că, în ziua de 12 Decembrie. ..comisiunea spe­cială pentru stabilizarea preţuri­lor şi-a încheiat lucrările şi a în­tocmit cuvenitul proiect de «secret lege”. In intervalul de la 12 Decembrie până azi, ră când încă nimeni n'a văzut legea, — am avut sărbăto­rile Crăciunului, prilej pentru un Îndrăzneţ, nepermis, — dar din nenorocire, complet reuşit — a­­tentat al negustorimii contra cum­părătorilor Cui se datorește această întâr­ziere, care paralizează o bună In­­tențiune și creează o stare aproa­pe haotică?.. Pentru cine se cuvin® — Si bine’nteles fără a face tnum­­ mteta de a viza personal ne cineva. — notăm aci o amintire foarte ac­tuală: Nann'enn r®i V^ra când voia să tără^ănească solution­area unei probleme numea o comisî­­une: când voia «*o amâne ia ne­­stăratt. tf mal adănca ceva sub­ o­­mfsîtmî, când insă voi» «« rezolve chestiunea, numea un om.„ ..trii.nua*...— St Reuni TRUPELE ROMÂNE AU PĂTRUNS LUNI IN BUDAPESTA Comunicat asupra operaţiunilor din ziua de 1 ian. 1945 Forţele aliate sovietice, împreună cu trupele române din Corpul de Armată de sub comanda Generalului Şova Nicolae, au pătruns azi în Budapesta. După operaţiuni lungi şi grele, dar pline de succes bra­vele divizii ale Generalilor Lăcătuşu Mihail, Antonescu Pe­tre şi Voicu Mihail, au sfărâmat ultima centură de apărare a Budapestei şi în acest moment înaintează prin dârze lupte de stradă către centrul capitalei maghiare. In regiunea de la Nord Vest de Munţii Matra, trupele noastre de munte, înfrângând, prin atacuri repetate, puter­nicele rezistenţe germano-maghiare, au pătruns adânc către Vest, aruncând pe inamic la Vest de râul Ipoly. Au fost cucerite mai multe localităţi între care : Telky Pusta, Romhany Pusta, Nagy, Harsas, Banpusta, Bolta Pusta și principala localitate Ipoly tarnoez, intercep­tând confotrimția și calea fere­tft de pe valea fly'n’ ’. 2 Joi 4 Ianuarie 1945 4 Pagini DIRECTOR î­n lugc2 la::u ■I MESAGIILE M. S ADRESATE OŞTIRE! Meu gând şi al întregului popor român se îndreaptă către voi care sunteţi­ mân­dria Ţarei noastre. Prin de­votamentul şi spiritul de sa­crificiu cu care la 23 August aţi răspuns chemărei Mele şi a Ţărei, voi aţi eliberat România prin strălucite fap­te de arme. Prin curajul şi avântul de care faceţi şi acum dovadă, alături de ca­marazii din glorioasa armată roşie, voi readuceţi Transil­vania la sânul Patriei şi cin­stiţi drapelul şi numele Ţâ­rei. OSTAŞI, împreună cu armatele Na­ţiunilor Unite voi luptaţi pentru o cauză nobilă care este şi a întreg­ei omeniri. Patria recunoscătoare ur­măreşte cu mândrie faptele voastre. Cu încredere de­săvârşită în vitejia voastră vă urez izbândă şi La Mulţi Anii MIHAI R. glorioase ale Rusiei Sovie­tice, ale Marei Britanii, Sta­telor Unite şi ale celorlalte naţiuni aliate, vor fi dobân­dit victoria comună. Ele vor fi desigur recunoscute, în cadrul principiilor de înaltă moralitate pentru care du­cem lupta împreună. In aceste clipe, să ne gândim cu recunoştinţă la acei ce au căzut pe câmpul de luptă şi la familiile lor îndurerate. Să rămânem tot­deauna uniţi, însufleţ­­i de aceiaşi iubire de patrie, buni şi drepţi, ajutându-ne unii pe alţii şi cu toţii slu­jind Ţara. Chem pe toţi Românii ca, prin unirea tuturor, prin spi­rit de jertfă şi prin muriră neobosită să ne facem da­toria noastră de a duce la bun sfârşit războiul şi de a îndeplini cu realitate obli­gaţiunile ce ne-aau luat, brăiţându-Mi gândul către Dumnezeu Atotputernicul, fi rog să reverse bunătatea lui asupra poporului Meu şi să-i hărăzească un An Nou fericit. La Mulţi Ani! CU PRILEJUL ANULUI NOU REGELUI MIHAI* ŞI POPORULUI ROMÂîi M. S. REGELE MIMAI I M. S. Regale Mihai I a dat următorul ÎNALT ORDIN DE ZI No. 1 DIN 1 IANUARIE 194­5: OSTAŞI, Itt pragul noului an primul IMPORTANTE SUCCESE OBŢINUTE DE FORŢELE ROMÂNE STAT MAJOR AL ARMATEI COMUNICAT asupra operaţiunilor din ziua de 30 Decembrie 1944 In regiunea de la Est de Munţii Tatra Mică, toate con­traatacurile inamice au fost sfărâmate de focul infante­riei şi artileriei noastre. La Nord de Munţii Matra, vânătorii de munte au con­tinuat înaintarea spre Vest, depăşind cu 7—8 km., comu­nicaţia Losoncz—Salgotarjan. Au mai fost ocupate localităţile: Ragyolc, Csakany­­haza, Kisarany şi Karancsbereny. In sectorul Budapesta, trupele noastre, în legătură cu cele sovietice, au continuat atacurile asupra rezisten­ţelor din suburbiile Capitalei maghiare. Suburbana Cir­­kota, puternic apărată, a fost luată cu asalt după lupte îndârjite de stradă. La 21 Decembrie, a căzut ca un erou, în luptele de pe frontiera muntoasă a Cehoslovaciei, locotenentul colonel Iliuță Virgil, șeful de Stat Major al unei divizii de vâ­nători de munte. SUVERANUL FELICITAT DE GUVERN ŞI CORPUL DIPLOMATIC M. S. Regele a primit Luni dîmi- înatie fiind reprezentat prin de­lia S­niflna faatîirfVrfăirvi­­­a ou ., nort.nl »Xo ,i ---­neaţâ, la Sinaia, felicitării« gu­vemnului şi corpului diplomatic acreditat în Capitala noastră. Lin partea guvernul­u s'au pre­zentat la reşedinţa Suveranului d-nd general adj. N. Rădescu, preşedintele consilu­lui de mi­niştri şi C. Vişoi­iariu, ministrul afacerilor străine, corpul diplo­ CUVÂNTAREA L S. MONSENIORUL ANDREA CASSULO SIRE, La sfârşitul unui an dosebit de dureros­­pentru toţi, Corpul Di­plomatic este fericit să exprime prin glasul meu Maiestăţii Voas­tre, odată cu urările sale foarte respectuoase pentru Anul Nou, asigurarea celor mai bune senti­mente de devoţiune şi viile sale mulţumiri pentru sprijinul pe care a binevoit să i-l dea, cu a­­tâta mărinimie, în delicata sa­­misiune. Aceste urări de fericire şi de prosperitate cuprind cu atât mai multă sinceritate şi însufleţire cu cât, printre încercările atât de mari din aceşti ultimi ani, Ro­mânia, graţie Providenţei divine şi virtuţilor îndelungatului ei trecut, se găseşte pe drumul mân­tuirii. Zilele mai bune cari par să se ivească pentru popoare şi naţiuni, se precizează pentru ea în speranţa unui viitor mai lini­ştit şi mai fericit, datorită sfor­ţării de voinţă, de înţelepciune şi de devotament ale Majestăţii Voastre. Dacă ruinele şi suferinţele, pri­cinuite de un conflict fără exem­plu în istoria umanităţii, lasă răni pe cari numai timpul şi bunăvoinţa oamenilor le vor pu­tea vindeca, ele ne vor fi învă­ţat, cel puţin, că în iubirea re­ciprocă, in omenia spiritului, în respectul mutual, într’o largă so­lidaritate umană, în moderaţia dorinţelor şi pasiunilor, se găseşte adevărata mulţumire a inimii o­­meneşti, ca şi fericirea popoare­lor şi liniştea statelor şi că ace­ste virtuţi alcătuesc singura pu­tere morală care trebue să ga­ranteze şi să limitez năzuinţele noastre personale şi colective. Acestea sunt principiile din care România, credincioasă ele­mentelor adânci ale naturii ei şi înălţată şi de propriile ei sufe­­rinţi, doreşte să se inspire. Ea vrea, prin unirea tuturor fiilor ei, să-şi continue vocaţia ei pacifică şi reeducarea cetăţenească şi so­cială. Toţi vor să-şi dea genero­sul lor concurs în această pri­carii său, monseniorul Andrea Cassu­lo, nunţiul apostolic. D. prim ministru gen. adj. N. Rădescu, a rostit urările pe cari ţara le face M. S. Regelui, cu prilejul noului an. Apoi, nunţiul papal, cuv. Cas­­sulo, a rostit următoarele: viaţă, cei umili ca şi­ cei mari, omul politic şi savantul, omul din uzină şi omul de pe ogoare, poporul întreg într’o strânsă ar­monie, fiecare cu o conştiinţă îndoită a drepturilor şi datoriilor lui, cu grijă totodată de învăţă­tura sfântă care, singură, a pu­tut deslega problemele atât de complexe ale relaţiilor dintre po­poare şi ale oamenilor cu seme­nii lor. Ei nu vor uita, printre altele, acest cuvânt care aminte­şte privilegiaţilor ursitei, să-şi deschidă inima şi mâna faţă de cei care suferă şi sunt în desnă­­dejd­e in deplinul înţeles al drep­tăţii şi carităţii sociale. Iubirea frăţească, larga înţele­gere a nevoilor mutuale, un just spirit de economie socială şi fa­milială, acest tot de înalte vir­tuţi, este singurul care ne poate scoate dintr’un trecut, pe care ar fi mai bine să-l uităn­ pentru tot­deauna. O nouă stare de lucruri întemeiată pe caritate, pe ierta­rea reciprocă, va fi prin urmare o­­pera generaţiilor viitoare, care o vor putea împlini la lumina ex­perienţei trecutului şi la lumină Credinţei, fără care, în loc de reeducare şi reconstrucţie, se recade în noul ruine. SIRE: Acestea sunt gândurile şi ură­rile cari vin în spirit şi în inimă în zorii Noului An. Sunt bucuros să le ofer Maiestăţii Voastre re­­zumându-le in cuvintele de mântuire pe care un mare înţe­lept le-a adresat omenirii în su­ferinţă, într’o epocă tot atât de tulbure ca a noastră: PAX ET BONUM! Să îmi fie îngăduit să te adre­sez şi Maiestăţii Sale , Reginei Mame, Guvernului Ma­iestăţii­ Voastre, Nobilei Naţiuni Româ­ne laolaltă, în semn de binecu­vântare. RĂSPUNSUL MAJESTATE­S ALE REGELUI MONSENIORE, Suntem foarte mişcaţi de urările pe care Excelenţa Vop­sită Ni le adresează, în nume­le Corpului Diplomatic, pre­cum şi de sentimentele de gratitudine şi prietenie pe ca­re aţi binevoit a le mărturisi Naţiunii Române. Anul care a trecut ne-a îngăduit, cu ajuto­rul lui Dumnezeu, să regăsim drumul mântuirei şi de acord cu sentimentele cele mai pro­funde ale Naţiunea, să ne unim eforturile cu cei care luptă pentru a restabili o pa­ce adevărată intre popoarele cu bunăvoinţă. Durerile şi suferinţele noas­tre îşi vor găsi mângâierea şi răsplata în acest ideal de place, bazat pe respectul mutual în­tre indivizi şi ponoare, pe principiile democratice de li­bertate şi demnitate persona­lă, în libera desvoltare a na­ţiunilor paşnice şi în însuşirile de bunătate, de moderaţie şi de toleranţă. Popasul Excelenţei Voastre Psihn­e noi,­­­oate ne bucura, v-a îngăduit să cunoaşteţi ca­racterul poporului nostru. Ştiţi că în această ţară orice apel la înţelepciune şi patrio­tism găseşte un răsunet pro­fund. Să sperăm că naţiunile ală­turi de care luptăm pentru o cauză comună vor vedea în cursul acestui An Nou efortu­rile lor încununate de succes şi că vom obţine victoria ne­cesară pentru aşezarea păcii. Vom fi cu toţii fericiţi să regă­sim atunci într-o omenire pa­cificată, sensul Dumnezeirei şi iubirea de oameni. Regina se alătură Mie ca şi Guvernul Meu pentru a vă mulţumi căl­duros de sentimentele pe care Ni le-ați exprimat. Nouă şi în­­tregei Naţiuni Române. Facem urări pentru sănăta­tea şi fericirea Excelenţelor Voastre, precum şi pentru prosperitatea popoarelor pe care le reprezentaţi. CUVÂNTUL D-LUI GENERAL N. RĂDESCU, PUBMIEIE WIUM DE MIHITSI, ROSTIT EA­CHI In noaptea Anului Nou, d. ge­neral de corp de armată adjutant N. Rădescu, preşedintele consi­lii­ de miniştri, a rostit, la Radio, următoarea cuvântare : FRAŢI ROMÂNI, încă un an a cărui viaţă s’a încheiat. In faţa porţilor larg deschise ale anului în care acum pătrun­dem, să ne întoarcem pentru o clipă privirea către acel a cărui agonie s’a sfârşit. A fost un an de grele suferinţe şi adânci dureri. Totuşi, datori suntem să recunoaştem că, în timpul crâmpeiului lui de viaţă ni s’a dat şi prilej de nădejde în viitor. A fost unul în care zori mai senine au început să se între­vadă, se deschidea drumul spre Ardeal. A fost unul în care lanţurile unei robii în care de 4 ani fuse­sem încătuşaţi s-au sfărâmat. A fost anul în care ne-am re­găsit calea, din care fusesem scoşi de cel mai netrebnic dintre noi. Reveniţi alături de aliaţii lângă care cu sufietul totdeauna rămă­sesem, am văzut realipindu-se la trupul ţării, frântura smulsă mi­şeleşte de un vrăşmaş crud şi săl­­baice şi de veacuri, dearăndul, cu tiurie călcată în picioare. Se cuvine anului ce s’a scurs să-i aducem şi mulţumire. In anul în care păşîm, ar fi greşală să ne închipuim că ne a­şteaptă bucurii. , î"a*'tx furie asupra noastră se va po­toli — nici o îndoială. Dar până la potolire, alte multe greutăţi şi jertfe vom avea de ’întâmpinat. Vom avea de răscumpărat gre­şeli grele, cărora deşi nu noi le purtăm vină, — însă datori sun­tem să Ie plătim. Şi ca să le pu­­teţi face faţă nu va fi cu puţin, ţă decât restrângându-ne cât mai mult dela toate şi muncind laolaltă din greu şi cu toată râv­na, până la istovire de va fi ne­voie. C ’•*» rm rin-' d!ntre cei pe care greutăţile îi sperie cred cu ho­­tărîre în izbânda noastră. Neamul nostru nu este la pri­ma lui încercare. Dimpotrivă, istoria lui este ţesută numai din luptă şi necazuri; este îstoria ce­lui mai puţin mângâiat de soartă dintre neamuri. Aşa cum totdeauna a ieşit mai vrednic şi mai oţelit din nevoi şi şi-a croit din nou drum sănă­tos în lume, tot aşa va şti şi a­­cum să înfrunte şi să birue vi­tregia s­aortei. Să ne păstrăm deci liniştea şi să ne îndeplinim fîri sovare datoria. Ori cât de grea ne-ar fi povara, să n’avem decât un gând şi o vom duc­e, să învingem mun­cind din greu, îndeplinindu-ne in cinste îndatoririle. Iu­bind cu dârzenie alături de aliaţi, astfel ca să a­jungem cât mai curând să vedem din noi! întronându­-se pacea în lume. Din vo­ia lui Dumnezeu, stă în fruntea noastră un Domnitor ca din poveşti, tânăr şi viteaz. El a fost cel­­care ne-a deschis dru­mul spre noul orizonturi. Cu credinţă în El şi nu destinul neamului nostru­, să ne avântăm cu îndrăzneală şi nădejde la anul ce intră acum în viaţă. Trăiască Regele ! Trăiască Dinastia ! Trăiască România ! U. GENERAL N. RĂDESCU I

Next