Universul - Capitala, februarie 1945 (Anul 62, nr. 24-47)

1945-02-01 / nr. 24

Franklin D. Roosevelt Eria d. Roosevelt a sărbătorit a 63-a aniversare a naşterei sale. Prilej pentru ca Întregul popor american şi milioane de oameni din toate colburile lumii civilizate să facă urări călduroase pentru sănătatea şi viaţa preşedintelui Statelor Unite, urări însufleţite de recunoştinţa conştiinţei umane pentru omul care a înălţat-o din­­colo de limitele geografice ale na­­ţiunei sale, dându-i aureola soli­darităţii universale. Intr’adevăr, Franklin D. Roose­velt este simbolul acestei solida­rităţi căreia omenirea li dato­rează intervenţia poporului ame­rican în lupta contra barbariei hitleristo-fasciste. Şi nu este exa­gerată afirmaţia că fără Fran­klin Roosevelt este îndoelnic dacă In Statele Unite s’ar fi putut pro­duce, într’un timp relativ scurt, procesul psichologic şi politic care a solidarizat poporul american cu popoarele victime ale dominaţiu­­nei fascisto-hitleriste. Caracteristica intervenţiei Sta­telor Unite în lupta de eliberare a popoarelor, este tocmai lipsa oricărui interes teritorial şi a oricărui calcul material. Cu asemenea scopuri, poporul American nu şi-ar fi dat asenti­mentul pentru enormele sacrificii cerute de un război extra-conti­nental. A trebuit convingerea că aceste sacrificii sunt în interesul omenirei, că ele sunt obligatorii pentru orice popor civilizat, fiind­că, cu cât o naţiune este mai ci­­vilizată, cu atât sentimentul ei de solidaritate umană trebue să fie mai puternic şi mai activ. A trebuit ca personalitatea omului care cerea aceste sacrificii să Inspire o profundă Încredere prin viaţa lui rectilină, prin serviciile aduse patriei sale, prin sinceri­tatea propriilor sale convingeri, prin consecvenţa lui politică. Toate aceste condiţii prealabile au existat şi, marele merit al pre­şedintelui Statelor Unite este mai­ ales acela de a fi ştiut să le pună în lumină, să le utilizeze cu tactul necesar şi să ajungă din propovă­duitorul unor idei care consti­tuiau etica propriei lui vieţi, sluj­­başul acestor idei devenite, prin stăruinţa lui, patrimoniul spiri­tual al întregei naţiuni. Preşedintele Roosevelt a făcut tot posibilul pentru a împedica agresiunea hitleristă. El şi-a dat seama de ororile unui război în care ştiinţa va fi pusă în slujba distrugerii. El şi-a dat seama că la origina acestui război nu era altceva decât ura regimurilor de dictatură împotriva libertăţii po­poarelor şi că această ură, spri­jinită de forţă va prăbuşi ome­nirea în prăpastia sclaviei primi­tive dacă va fi lăsată să triumfe. Şi în faţa perspectivei ca omeni­rea să fie împinsă spre dezastru, d. Roosevelt a desfăşurat, în pe­rioada antebelică şi după ce a­­gresiunea hitleristă s’a produs, toată influenţa sa personală, toată autoritatea sa pentru a împedica războiul şi apoi pentru a-l stă­vili. Fără ameninţări la adresa unora, fără promisiuni cari ar fi putut încuraja pe alţii, d. Roose­velt, în cuvinte simple şi sincere, a făcut apel la conştiinţa umană şi a căutat să o trezească şi în mintea şi sufletul acelora cari sfidau ordinea şi morala interna­ţională. In toate discursurile sale ros­tite cu mult înainte de agresiu­nea germană, d. Roosevelt a ară­tat lămurit că poporul american n’ar putea rămâne indiferent unei catastrofe în care restul omeni­re! s’ar prăbuşi și, odată cu ea, toate bunurile morale pentru care au sângerat atâtea popoare. Gla­sul său n’a fost însă ascultat. Răs­punsul dictatorilor când nu era ironic era impertinent. Hitler so­cotea atitudinea preşedintelui Roosevelt pur platonică şi lipsit totalmente şi de înţelegerea psi­­ohologiei popoarelor şi de simţul realităţilor politice, el nu credea în posibilitatea unui fenomen spi­ritual şi politic aproape revolu­ţionar ca acela care s’a produs în Statele Unite, care se dato­­reşte în atât de largă măsură preşedintelui Roosevelt şi care a solidarizat poporul american cu toate popoarele asuprite ori a­­meninţate de dominaţiunea hitle­­risto-fascistă. Pretinsa superio­ritate rasială enunţată de Hitler ca un drept sacru al poporului german, a întâmpinat rezistenţa hotărâtă a realei superiorităţi mo­rale a civilizaţiei poporului ame­rican. Şi azi, când victoria finală este atât de aproape, când omenirea se vede scăpată de urgia barba­riei teutonice. In sentimentul de uşurare şi în speranţele tuturor pentru un viitor mai bun, mai liniştit, mai sigur şi mai omenesc, este şi recunoştinţa pentru apor­tul considerabil pe care l-a adus poporul american în această gi­gantică luptă şi stimă pentru Franklin D. Roosevelt care, per­sonificând conştiinţa naţională a poporului său, a ştiut şi a reuşit să o îndrumeze pe drumul victo­riei militare şi mai ales, pe acela al victoriei morale. ORIENTĂRI ASUPRA REFORMEI AGRARE PUNCTELE DE VEDE­RE EXHUMATE PÂNĂ ACUM, — REFORMA AGRARĂ IN CONCEPŢIA F. N. D. Reforma agrară se află de mai m­u­lt timp, la noi, în centrul in­teresului public. Lucru foarte fi­resc, dacă ţinem seama, pe de o­parte, de mulţimea şi importan­ţa categoriilor de interese an­gajate, iar, pe de alta, de reper­cusiunile pe care realizarea ei le poate avea asupra producţiei şi asupra desvoltării întregei e­­conomii româneşti. Cum însă, în ce priveşte prin­cipiile şi modalităţile de apli­care a reformei agrare, — ba chiar în ce priveşte momentul propunerii şi traducerii ei în fapt,­­ s’au ivit divergenţe şi se poartă discuţiuni pe cât de însufleţite pe atât de interesan­te, pentru documentarea şi o­­rientarea opiniei publice, ne-am propus să publicăm succesiv, în coloanele ziarului nostru, diferi­tele puncte de vedere ce-şi gă­sesc expresia atât în programele partidelor politice, cât şi în pro­punerile elaborate de organiza­ţiile profesionale interesate sau de diferiţi cunoscători ai pro­blemei..­riate plugarilor pe un preţ mi­nim ; e) preţul pământului confis­cat şi dat ţăranilor se fixează la o sumă egală cu valoarea recoltei unui an. Plata se va face Statului în zece rate a­­nuale“. Deosebirea dintre formula­rea principială a propunerii de reformă agrară, aşa cum era înscrisă în proectul iniţial al Platformei şi aceea din pro­gramul de guvernământ F. N. D. publicat în 28 ianuarie 1945, stă în primul rând în calificarea actului de depose­dare a marilor proprietari. Pe când in Platformă se vorbește de înfăptuirea unei largi reforme agrare, prin EXPROPRIEREA marei pro­prietăți agrare dela 50 ha. în sus, în recentul program­­. (Continuare in pag. 2­ a) REFORMA AGRARĂ CONCEPUTĂ DE F. N. D. Cele dintâi organizaţii politice, care, de la instaurarea noului re­gim, au pus pe tapet necesitatea unei reforme agrare imediate, au fost forţele democratice grupate în Frontul Naţional Democrat, iar iniţiativa lor a fost adusă la cunoştinţa opiniei publice prin proiectul de „Platformă“, propus tuturor forţelor democratice de către Frontul Unic muncitoresc şi dat publicităţii la 5 octombrie 1944. Propunerea reformei agrare est© formulată în punctul 5 şi el are următorul cuprins: „Pentru o cât mai grabnică re­facere şi desvoltare a ţării, se impune satisfacerea celei mai ar­zătoare şi mai îndreptăţite cerin­ţe a ţărănime! române : înfăptuirea unei largi reforme agrare, prin exproprierea marei proprietăţi agrare de la 50 ha. în Sus şi împroprietărirea cu acest pământ a ţăranilor fără pământ sau cu pământ puţin. Acei cari luptă pe front împotriva fascis­mului german să fie avantajaţi la împroprietărire. Procurarea de inventar agricol pentru aceşti ţărani, pe seama marei proprietăţi şi a Statului. Organizarea pe bază democra­tică a cooperativelor ţărăneşti de ered­­, aprovizionare şi producţie. Datoriile ţăranilor către bănci şi Stat rezultate din vechea îm­proprietărire şi din conversiunea datoriilor, să fie anulate“. PROGRAMUL DE GUVERNARE F. N. D. De curând, F. N. D. înţelegând să îşi asume singur răspunderea guvernării, a dat publicităţii pro­gramul său de guvernământ, care a apărut în presa bucureşteană Duminică 28 ianuarie 1945, având la punctul 6 formulată propune­rea reformei agrare în textul următor: 6. — Pentru a asigura refacerea şi desvoltarea economică a ţării, a ridica nivelul de trai al ţără­nimii, a întări democraţia şi a susţine sforţările de război, gu­vernul F. N. D. va realiza ime­diat Reforma agrară. In acest scop guvernul F. N. D.: a) va confisca pământurile­­criminalilor de război, ale mo­şierilor plecaţi cu nemţii şi ale celor cari sabotează lucrările câmpului de pe moşiile lor ; b) va confisca pământul ce depăşeşte 50 ha. al celorlalţi Înoşteri. Pământurile mănăsti­reşti şi bisericeşti nu se vor tfimfisca; c) va constitui din pământu­rile confiscate un fond de re­zervă de 5% (cinci la sută) la dispoziţia Statului, pentru a împroprietări ţăranii din regi­unile fără pământ suficient; d) va creea centre de maşini agricole prevăzute cu tractoa­re, pluguri, semănătoare, tree­­rătoare, etc., care să fie închi­ DISTRIBUIREA MEDALIILOR DE AUR IN PROVINCIE S-a scurs aproape o lună de când a fost lansat Împrumutul refacerii naţionale grefat de astă­­dată numai pe disponibilităţile de numerar ale fiecăruia şi fără a se mai lovi ca odinioară micile ve­nituri ale salariaţilor publici sau particulari. Condiţiile avantajoase ale nou­lui împrumut au determinat un ritm destul de vioi al subscrieri­lor, atât în Capitală, cât şi în pro­vincie, înregistrând un decalaj simţitor al subscrierilor dela o zi la­ alta. Astfel s’a ajuns în Capitală dela 250 la peste 700 milioane lei zilnic, în timp ce cadenţa baterii me­daliilor de aur la Monetăria Sta­tului a făcut de asemeni progrese apreciabile sporind până la 20.000 bucăţi zilnic Această situaţie a îngăduit în acelaş timp şi o difuzare mai pro­nunţată a medaliilor de aur în provincie, unde au fost expediate prin mijloacele cele mai rapide spre a fi distribuite sub­scriitorilor Aproape n’a rămas oraş din provincie unde să nu se fi difuzat medaliile de aur, continuând în acelaş fel distribuirea şi prin băn­cile autorizate din Capitală, unde operaţiunea se face în ordinea cronologică a subscrierii. Deşi date statistice oficiale com­plecte lipsesc deocamdată, mai ales în ce priveşte subscrierile în provincie, sunt indicii că prima tranşe de 600.000 medalii a fost aproape subscrisă, iar subscrierile la cea de a doua tranşe merg tot atât de mulţumitor,­­ asigurând împrumutului succesul dorit, cu tendinţa îmbucurătoare că mai toate clasele sociale participă la acest împrumut al refacerii na­ţionale. De altfel, ministrul finanţelor, d. Mihail Romniceanu, a şi pro­filat un plan detaliat pentru di­fuzarea medaliilor de aur şi în păturiie micilor deţinători de nu­mera­r de la sate şi cari au înţeles avantagiile noului împrumut. Răspândirea medaliilor de aur în cât mai multe mâini este o binefacere pentru economia na­ţională şi complectează, poate mai încet dar sigur, totalul sumei de 65 miliarde lei, exprimând nume­­rarul subscris pentru milionul de medalii de aur emise odată cu împrumutul Refacerii naţionale. . MEROASE LOCALITĂŢI DIN CEHOSLOVACIA SMULSE DE TRUPELE ROMÂNE DIN MÂINILE GERMANILOR MARELE STAT MAJOR AL ARM *-31 COMUNICAT ASUPRA OPERAŢIUNILOR dfin ziua de 30 Ianuarie 1945 In munţii Tatra Mică, Armata 4-a a continuat să res­pingă spre Nord-Vest trupele germano-maghiare. S’au ocupat mai multe localităţi printre care : Sumjac, Zlatno, Svabolka, Nandorhuta, Pohorellavasgyar, Pohorella. La Nord-Vest Lucenec, trupele Armatei I-a, reluând o­­fensiva, au reuşit să sfarme rezistenţa inamicului şi să o­­cupe un număr însemnat de localităţi printre care: Praha, Priboj, Senne, Suche-Brezovo, Lest, Velki-Lom, Sula, Veres, Nedeliste, Lentvora. DIVIZIILE 2 §13 MUNTE CITATE PRIN ORDIN DE ZI PE ARMATĂ D. generali de corp de armată I. Negulescu, ministrul de răz­­boiiu, a dat următorul ORDIN DE Zi pe armată: Diviziile 2 şi 3 munte au luat parte continuu la lupte, de la în­ceputul operaţiunilor pentru eli­berarea Ardealului, distingân­­du-se atât prin spiritul de sacri­ficiu şi tenacitatea ostaşilor cât şi prin înalta pricepere a coman­danţilor. Divizia 2 munte comandată de generalul Iordănescu Const, s-a acoperit de glorie în bătălia din Munţii Apuseni, unde, prin ma­nevre îndrăzneţe şi lupte pline de eroism, a curăţat de inamic văile Arieşului şi Iarei, a ocupat Gilăul şi a interceptat comuni­caţia Cluj-Oradea, determinând retragerea forţelor inamice din Cluj şi eliberarea acestui oraş. S-a distins de asemenea in lup­tele de la Vest de Tisa, cucerind prin atacuri de zi şi noapte loca­­litatea Emod şi prin atacurile energice şi pline de avânt, date in legătură cu divizia 3 Munte *­ , forţele sovietice aliate, stră­pungând rezistenţele inamicului din masivul muntos şi păduros, Bukk. Divizia 3 munte, comandată de generalul Mociulschi Leonard s’a distins în mod continuu atât prin eroismul ostaşilor cât şi prin exemplul de curaj şi de bărbăţie ale comandantului. Prin luptele grele de apărare din valea Coşului Negru, prin faptele de arme care au dus la cucerirea oraşului Beiuş şi apoi la Învăluirea Oradiei, prin colabo­rarea strălucită la bătălia Debre­ţinului, precum şi prin luptele îndârjite şi victorioase ce a sus­ţinut la Vest de Tisa, în masivul Bukk, această divizie a ştiut să se menţină printre cele mai brave mari unităţi. Pentru faptele de arme săvâr­şite, pentru dovada marilor vir­tuţi strămoşeşti de bravură, dâr­zenie şi bărbăţie a ostaşilor şi co­mandanţilor, divizia 2 munte şi divizia 3 munte, se citează prin ordin de zi pe armată. Rezolvarea crizei constituţionale din Iugoslavia Londra, 30 (Rador). — D. Ran­dal Neale, redactorul diplomatic al agenţiei „Reuter“, scrie: Având, în vedere hotărîrea a­­nunţată de Regele Petru în cursul serii de Luni, acordul Tito-Suba­­sici va intra în vigoare cu apro­barea şi consimţământul Regelui, Guvernul Subasici va părăsi Londra plecând la Belgrad ime­diat ce i se va putea pune la dis­poziţie un mijloc de transport. Mareşalul Tito, care în tot tim­pul conversaţiilor a fost consultat de d. Subasici, este într’adevăr cel de al treilea partener din acordul realizat Luni între Regele Petru şi d. dr. Subasici. Acest acord rezolvă criza des­chisă chiar de Rege. Suveranul acceptă Regenţa. El reafirmă în­crederea sa în guvernul Subasici şi aprobă plecarea sa cât mai ra­pidă la Belgrad pentru a lua con­tact cu noul guvern de unitate naţională al mareşalului Tito. In vreme ce acceptarea de că­tre Regele Petru a unei poziţii la care de curând se opusese este astfel desăvârşită, el obţine satis­facţie cu privire la trei puncte. In primul rând, el obţine de­misia d-lui Subasici pe care ace­sta a refuzat să şi-o prezinte. Este adevărat însă că Regele a aprobat acum constituirea unui al doilea guvern Subasid­, care este replica primului, cu excepţia fap­tului că ministrul de război pără­seşte guvernul pentru motive pur personale. In al doilea rând, Regele îşi re­zervă alegerea membrilor în con­siliul de Regenţă. Se află că el a­r prefera să vadă producându-se cel puţin o schimbare printre cele trei nume ce au fost propuse. Această chestiune va fi soluţio­nată după sosirea la Belgrad a d-lui Subasici. In al treilea rând, d. Subasici s’a obligat să supună mareşalului Tito la Belgrad dorinţa Regelui ca unul sau doi oameni politici progresişti aflaţi acum în Londra să poată fi incluşi în guvernul de unitate naţională. Dar oricare ar fi hotărîrea mareşalului Britp în această privinţă, ea nu va afecta asentimentul dat de Rege la acord. Pentru a rezuma, Regele Petru a adoptat acum o atitudine rea­listă şi, procedând astfel, el a dat urmare sfaturilor ce i-au fost date de guvernele aliate şi îndeosebi de d. Subasici, despre care se re-­­ cunoaşte îndeobşte că a dovedit multă răbdare şi tact în tot cursul acestor negocieri anevoioase. " CEA MAI MARE BĂTĂLIE TERESTRĂ DIN PACIFIC Londra, 30 (Rador). — Radio Tokio a anunţat că se aşteaptă să se desfăşoare pe câmpia din insula Luzon cea mai mare bă­tălie terestră din câte s’au dat până acum în Pacific. Postul japonez a adăugat că americanii fac pregătiri pentru a debarca noul forţe în regiu­nea Manilla și că bătălia din In­sula Luzon va intra curând in faza decisivă. Relaţiile franco-siriene Paris 30 (Rador). — Corespon­dentul Agenţiei Reuter comunică: Cererea Camerei siriene, de a se lua din mâna Franţei comanda ar­matei din Siria, a pricinuit sur­prindere in cercurile franceze, după cum afirmă un comentariu oficios difuzat de Agenţia franceză de informaţiuni. Se subliniază în acel comentar că relaţiile franco-siriene se află actualmente în discuţia celor două guverne. La ministerul de externe fran­cez s-a declarat că toată această afacere este numai un mijloc de a se creia neînţelegeri între An­glia şi Franţa. INTENSIFICAREA PRODUCŢIEI In tot cursul desba­terilor congresului general al sindi­catelor, odată cu expunerea clară a tuturor revendicărilor cu caracter profesional, moral şi material, revendicări meni­te prin realizarea lor să sta­tornicească pentru întreaga muncitorime, de toate catego­riile, condiţii de viaţă mai bună, mai luminoasă, mai îm­belşugată, paralel cu aceste năzuinţe s’a arătat şi calea si­gură a găsirii posibilităţilor tehnice şi economice pentru neîntârziata lor înfăptuire , muncă perseverentă şi rodni­că pentru neîncetata sporire a producţiei. Pe drept cuvânt, intensifica­rea producţiei este socotită in toată lumea, aşa cum am ară­tat mereu, drept izvorul refa­cerii şi al­ reconstruirii, dru­mul spre alinarea suferinţelor şi atenuarea relelor cauzate de războiul pe care hitleris­­mul l-a impus omenirii. Pentru noi, în afară de cele de mai sus, mărirea producţiei ne este necesară pentru a face faţă cerinţelor de aprovizio­nare ale armatei ce luptă pe front; mărirea producţiei ne va da putinţa să ne achităm real şi sincer de toate obliga­­ţiunele luate de noi la semna­rea armistiţiului, să ajutăm la îndestularea necesităţilor mul­­ţimei consumatoare şi să a­­vem şi oarecari rezerve ce ne trebue pentru ca în schimbul lor să putem achiziţiona, ma­teriile prime necesare conti­nuării activităţii industriilor de tot felul. In cea de a treia zi a des­­baterilor congresului sindica­telor, ca răspuns la discuţia raportului comisiei de organi­zare, unul din fruntaşii par­tidului comunist, d. Chivu Stoica,­ a accentuat tema cola­borării tuturor factorilor de producţie spunând: „Azi nu se pune problema naţionalizării băncilor şi a in­dustriilor de bază. Sunt mulţi proprietari cari vor să lupte împotriva fascismului, colabo­rând prin capitalul lor. Nu îlto­­m înlătura asemenea oa­meni, chiar dacă de pe urma investiţiei lor capătă beneficii „Trebue să ne alăturăm toa­te elementele sincer democra­te, cari au fost distruse econo­­miceşte în timpul lui Antone-­­­scu. Avem acum experienţa a 5­­ luni de organizare. O serie de I deţinători de capitaluri, cari­ vor sincer să lupte pentru do­­borîrea fascismului, văzând lo­* zincile noastre, n’au mai făcut. (Continuare in pag. 2-a) i ARMATA ROŞIE ÎŞI CONŢIN­UA IREZISTIBILI MARŞUL SPRE BERLIN Trupele Mareşalului Jukov au ajuns la mai puţin de 134 km. de capitala Reichului Londra, 30 (Rador). D­in ziua când Hitler intră în al 13-lea an al guvernării sale, forţe puternice de tancuri sovietice sunt la mai puţin de 134 km. de Berlin. Corespondentul din Mos­cova al agenţiei „Reuter"­ anunţă în ultima telegramă trimisă că aceasta este dis­tanţa de Berlin a punctului atins de forţele Mareşalului Jucov. Corespondentul a­­daugă: „Cu trecerea mareşalului Jukov departe peste fron­tiera germană la nord şi cu pătrunderea adâncă a for­ţelor mareşalului Komi­ew la sud, în Silezia, se desem­nează acum destul de lă­murit o vastă mişcare de cleşte al cărei obiectiv este Berlinul". ♦ Londra, 30 (Rador). — A­­genţia Telegrafică Germană a anunţat Marţi că armata roşie a pornit un nou atac pe un front larg între Die­sen şi Neu-Bentschen, câşti­gând teren. Ca direcţie ge­nerală, atacul se îndreaptă spre Kuestrin. Agenţia „Reuter" preci­zează că Kuestrin se află la 38 km. spre vest de linia care ar trece prin Driesen şi Bentgehen, iar faţă de pe­riferia Berlinului se află la 70 km. spre est. Kuestrin este un important cetb­ru de comunicaşi situat pe Oder. ❖ Londra, 30 (Rador). — Co­mentatorul militar al Agen­ţiei germane „Transocean" a anunţat că Marţi noaptea grupurile armatei centrale ale mareşalului Jukov patru­lează peste frontiera ger­mană la vest de Poznan, gă­­sinndu-se la 130 kilometri de Berlin. Forţele sovietice au tre­cut peste râul Obra pe un front de 45 kilometri şi se apropie de importanta şo­sea Zuschau - Schwaebus- Meseritz. ÎNFRÂNGEREA rezistenței GERMANE DE PE RÂUL OBRA Moscova, 30 (Rador). — De pe primul front bielorus corespon­dentul militar al ziarului „Kras­­naia Zvezda" scrie : Trupele mareşalului Jukov, în­vingând dârza rezistenţă a inami­cului, înaintează năvalnic. După ce au străbătut, luptân­­du-se, aproape 100 km, într-o sin­gură zi, trupele noastre au tre­cut frontiera Germaniei la vest și la nord-vest de Poznan. Pe râul Obra, germanii construiseră o puternică linie de apărare. Pen­tru a păstra această importantă linie de apărare în acest sector, care este atât de aproape de Ber­lin, germanii aduseseră rezerve proaspete și aruncaseră în luptă 2 divizii de care blindate şi 4 divizii de infanterie. In unele sectoare ale frontului inamicul a dezlănţuit violente contraatacuri date cu Infanterie sprijinită de tancuri şi de tunuri automotoare. Totuşi presiunea forţelor noa­stre a fost atât de puternică în­cât inamicul nu a putut ţine piept. După ce au fost respinse contraatacurile inamice, trupele noastre au forţat trecerea râu­lui aducând pontoane pentru transbordarea tancurilor, i­a­r toată linia de apărare germană a cedat. Ele dau peste cap unul după altul punctele de rezistenţă inamică şi cuceresc oraşele: Schoenlanke, Kreuz Lukatz, Wol­Moscova, 30 (Raidor).­­ Ziarul suedez „Aftoaitidnungen“ anunţă că ministerele germane ale pro­pagandei, finanţelor, economiei, agriculturei şi aprovizionării au fost evacuate din Berlin în ora­şele Transtein, Rosenheim, Rei­­chenhall şi Berchstesgaden. Mi­nisterul Internelor ar fi fost mu­tat de la Badenweiler în Pădurea Neagră, fiindcă Himmler ar pre­fera să nu fie prea aproape de Hitler. După cum anunţă mai departe ziarul, se procedează la evacua­denberg şi Driesen. Pe măsură ce soldaţii noştri înaintează, presiunea lor devin® din ce în ce mai irezistibilă. Pe tunurile, autocamioanele, tancu­rile în plin mers pe şosele se vede un singur cuvânt scris peste tot: „La Berlin“. La răscruci de drumuri, deseori întâlnim acum indicatoare cu inscripţia „până la Berlin 150 km.“, rea părţilor răsăritene ale pro­­vinciei Brandenburgului. ❖ Stockholm, 30 (Rador). — Pri­mele batalioane de Volkssturm din Berlin au fost trimise pe frontul din răsărit numai după două zile de instrucţie — anunţă corespondentul din Berlin al lui „Svenska Dagbladet“. El adaugă că în general nu­mai două zile trec între recru­tare şi plecarea pe front. Acest timp este folosit pentru vizita medicală, alegerea uniformei şi o instrucţie rapidă. MINISTERE GERMANE EVACUATE DIN BERLIN FORŢELE MAREŞALULUI CERNIAKOVSKI AU ATINS ŢĂRMUL MĂRII BALTICE Londra, 30 (Rador). — Ra­,­uiaikoski au atins ţărmul Măr­cii . Berlin a anunţat Marţi I­rii Baltice la nord de Koer că forţele Mareşalului Cer-­ rt­gsberg. La 75 kilometri de Stettin Londra, 30 (Rador).­­ După cum transmite agenţia „Reuter“, Max Krull, colaboratorul militar al Agenţiei germane de presă, a declarat următoarele în cursul nopţii de Luni spre Marţi: „Vârfurile înaintate sovietice de recunoaştere încearcă tăria poziţiilor noastre în general în direcţia Stettin. Alte unităţi sovietice efec­tuează acţiuni de recunoaştere lângă Bentschen“. Agenţia „Reuter" precizează că oraşul Bentschen se află pe frontiera Brandenburgului la 67 km. vest-sud-vest de Poznan, Londra, 30 (Rador). — Un corespondent al agenţiei germane de ştiri anunţă că bătălii violente se dau în partea de răsărit a provin­­ciei Brandemburg şi anume în sectorul Netze, unde ar­matele mareşalului Jukov au pătruns peste frontiera ger­mană. Mai la nord, dincolo de Schneidemuchr, formaţiuni înaintate sovietice pătrund spre vest către Stettin, si­tuat la circa 75 kilometri. TRIMISUL SPECIAL AL D-LUI ROOSEVELT DESPRE CONFERINȚA MARILOR TREI Paris, 30 (Rador). — D. Harry Hopkins a sosit la Paris încă de Sâmbăta trecută, dar, din motive de securitate, nu s’a spus nimic despre această vizită până Luni. Vorbind despre plecarea d-lui Hopkins, ziarul „Le Monde“ scrie printre altele : „Se pare că problema partici­pării Franţei la conferinţa ,,Mari­lor Trei“ nu a fost discutată în întrevederile d-lui Hopkins cu generalul De Gaulle şi d. Ridault. ♦­ Roma, 30 (Rador). — D. Harry Hopkins, trimisul personal al pre­şedintelui Roosevelt, a sosit Luni la Roma, după ce fusese în prea­labil la Londra şi Paris. DECLARAŢIILE D-LUI HOP­KINS LA ROMA Roma, 30 (Rador). — In cursul zilei de Marţi, d. Harry Hopkins, care sosise Luni, a părăsit Roma. In timpul scurtei sale şederi la Roma, d. Hopkins a fost primit de Papa şi de ministrul de ex­terne Gasperi. La o conferinţă de presă, tri­misul preşedintelui Roosevelt a declarat următoa­rele: „Nu există vreo neînţelegere asupra ţelurilor de război funda­mentale ale celor trei mari con­ducători, deşi sunt încă multe amănunte importante care au ne­voie să fie puse la punct, întin­sele teritorii eliberate sau recent invadate de armatele Naţiunilor Unite prezintă unele probleme grele şi mai ales cu acestea mai mult decât cu actuala conducere a războiului se vor ocupa cei trei conducători în conferinţa lor". D. Hopkins a observat că s-ar putea întâmpla ca marea ofensivă rusească să-l ţină pe Mareşalul Stalin ocupat pentru moment. Vizita d-lui Hopkins la Roma nu este considerată în general ca având vreo semnificaţie în ceea ce, priveşte sediul viitoarei confe­rinţe. Credincios politicei exprimate in fraza „întâi să câştigăm răz­boiul", d. Hopkins a mărturisit totuşi că este acum convins de faptul că problemele păcii nu vor aştepta să se termine războiul. Deşi acordă toată importanţa aprovizionărilor de refacere pen­tru menţinerea păcii în regiunile eliberate, trimisul preşedintelui Roosevelt a spus că nu întrevede nici o soluţie pentru a asigura această aprovizionare pe calea mării înainte de terminarea răz­boiului cu Japonia. UNDE SE VA ŢINE CONFE­RINŢA Cairo, 30 (Rador). — Corespon­dentul agenţiei „Reuter“ comu­nică : . Iminenţa conferinţei -'celor trei mari conducători a făcut să se deslănţuiască în Egipt­ un adevă­rat torent de svonuri, prin care s-a urmărit probabil în primul rând o reclamă pentru principa­lele hoteluri din Cairo. Cercetările făcute arată că toa­te aceste svonuri sunt până acum lipsite de orice temei. Părerea generală în opinia pu­blică egipteană este că întâl­nirea între cei trei conducători se va produce într’o localitate din răsăritul Egiptului, de unde Ma­reșalul Stalin să poată păstra un contact cât mai strâns cu înaltul comandament sovietic, în această fază importantă a răziboinihii. .

Next