Universul - Capitala, martie 1945 (Anul 62, nr. 48-65)

1945-03-01 / nr. 48

Anul si 6 Pagini Fondator: LUIGI CAZZAVILLAN Proprietar: „UNIVERSUL“ S.A. înscris sub Nr. 160 Trib. Ilfov Î0 LEI Taxa poștală plătită în atumerar conform aprobării Dir. G­ I. P. T- T. Nr. 24 464/939 CELE DIN URMA STIRI DIN LUMEA ÎNTREAGA, TELEGRAFICE SI TELEFONICE REDACTIA ll ADMINISTRATIA­ BUCURESTI, STR. BREZOIANU No. 23-25 CENTRALA TELEFONICA A ZIARULUI: 310.10. SECRETARIATUL DE REDACTIEl2.30.15 PRIETENIA ANGLO-FRANCEZĂ Vizita făcută la Londra de d. Bidault, ministrul de externe al Franţei, venită imediat după ce guvernul francez a afirmat in mod oficial că a primit răspun­suri satisfăcătoare cu privire la hotărîrile Conferinţei din Cri­­meea şi că interesele Franţei au fost pe deplin respectate, aduce în raporturile Franţei cu Naţiu­nile Unite şi în situaţia ei poli­tică internaţională ultimele pre­cizări menite a da marii puteri latine din Occident întreaga sa­tisfacţie pe care o merită. Nu se cunosc încă amănuntele asupra conversaţiilor avute de d. Bidault cu d. Eden şi cu alţi membri ai guvernului britanic. Dar atmosfera cordială în care se desfăşoară această vizită, conver­saţia îndelungată dintre cei doi miniştri de externe şi audienţa prelungită a d-lui Bidault la Re­gele Angliei, arată importanţa po­litică pe carre opinia publică şi conducătorii politici britanici au acordat-o vizitei ministrului fran­cez. D. Bidault a avut prilejul să discute pe larg toate problemele care au format obiectul conversa­ţiilor din Criimeea şi care pri­vesc, pe de o parte, noua organi­zare a lumii iar, pe de altă parte, interese directe franceze. Rolul Franţei de mare putere cu cuvânt hotărî­tor n’a putut fi pus niciodată la îndoială şi în cursul războiului , chiar atunci când Franţa adânc rănită a avut de suportat ocupaţia germană, la Londra, la Moscova şi la Wa­shington s’a afirmat in mod re­petat încr­iderea în resurecţia Franţei democrate şi importanţa rolului pe care ea va avea să-l mai joace în cursul războiului şi şi după terminarea lui. Această zi de reafirmare a de­plinei suveranităţi franceze şi de restabilire a misiunei ei de mare putere în sânul familiei popoare­lor a sosit şi, spre bucuria legi­timă a tuturor naţiunilor cari şi-au făurit libertatea din princi­piile cucerite prin jertfele po­porului francez, Franţa va sta alături de marile Naţiuni Unite, ale căror sacrificii au recucerit, la rândul lor, dreptul tuturor la viaţă liberă, şi-şi va spune cu­vântul ei luminat şi experimentat. Demersurile diplomatice făcute de guvernul francez prin repre­zentanţii lui diplomatici la Lon­dra, Washington şi Moscova, în legătură cu rolul pe care cele trei puteri l-au rezervat Franţei, au dus la rezultate „foarte satisfă­cătoare”, după e­xpresia unei te­legrame din Floils, inspirată de cercurile autorizate ale ministe­rului de externe francez. Orice­­act care va duce la capitularea Germaniei va fi semnat şi de Franţa, alături de cele trei pu­teri. Zona germană care va fi ocupată de Franţa va fi delimi­tată pe baza propunerilor prezen­tate de reprezentanţii Franţei. In comisiunea marilor puteri de la Londra, Franţa va avea reprezen­tantul ei, iar la conferinţa de la San Francisco ea va participa pe picior de absolută egalitate cu Marile Puteri. întrevederile de la Londra au dat d-lui Bidault prilejul de a constata strânsa legătură care uneşte Anglia şi Franţa, identita­tea scopurilor urmărite în vede­rea unei mai bune mai drepte şi trainice aşezări a lumii. Anglia n’a părăsit niciodată Franţa,­­n momentele cele mai tragice pen­tru această din urmă ţară, în Anglia s’au ridicat glasuri de încurajare, de încredere şi de sprijin. N’a fost prilej ca d. Churchill să nu afirme în faţa lumii întregie necesitatea refacerii Franţei şi dreptul ei de a-şi înde­plini misiunea civilizatoare de­­mare putere. Prietenia anglo­­franceză rămâne, mai departe, unul din stâlpii securității zilei de mâine. -ILJ-t.. AMERICANII LA 15 Km. DE COLONIA Londra, 27 (Rador). — Tancurile americane se aflau în primele ceasuri ale dimineţii de Marţi numai la 18 km. depărtare de Colo­nia şi la 4,5 km. de răul Brit, care împarte în două câm­pia Coloniei, curgând de la apus spre răsărit. * ❖ Londra, 27 (Rador). — O ştire de pe frontul de apus anunţă că trupele ar­matei l­a americane au cu­răţit localitatea Blatzheim, pe şoseaua Colonia-Due­­ren. Ele se află acum la numai 15 km. depărtare de Colo­nia. ÎNTREGUL SECTOR AL REN A N I EI I­N PLIN A ACTIVITATE Londra, 27 (Rador). — Ultimele ştiri primite de agenţia „Reuter" de pe frontul din apus arată că în cursul nopţii de Luni spre Marţi întregul sector al Renaniei era în plină activitate. Forţele canadiene atacând în valuri puternice au sdrobit apă­rările germane de la sud şi sud­­vest de Calcar şi în 12 ore au înaintat cu aproape 6 km., luând mii de prizonieri. Armata 9-a americană a înain­tat cu 3,5 km.­­şi a cucerit cu acest prilej vreo 6 localităţi, in­clusiv localitatea Erkelenz, aflată la 35 km. de sud-vest de Dues­­seldorf. Armata a 3-a americană a rea­lizat înaintări maxime de 3 km. pe un front aproximativ de 50 km. Trupele acestei armate au cu­cerit localitatea Rittersdorf pe râul Nijns, la nord de Bitburg, și au capturat mii de prizonieri și mare cantitate de material de război. Divizia a 4-a blindată a aces­tei armate înaintează înspre râul Kyll, din apropiere de Bitburg. Un ooutra-atac german dat la Sarrebourg a fost respins. TRUPELE SOVIETICE AU INVNTAT CU MAI MIT DE 70 KILOMETRI IN POMERANIA Moscova, 27 ( Rador). — Intr’un ordin de zi adresat Marţi seara mareşalului Ro­­kosovski, mareşalul Stalin spune: „Trupele de pe al doilea front al Rusiei Albe, contii­­nuându-şi ofensiva, au în­frânt rezistenţa germană la vest de Chojnice şi, în pa­tru zile de lupte ofensive, au înaintat cu mai mult de 70 km. In Pomerania, ele au ocu­pat Schlochhau, Balden­berg, Kammerstein şi alte localităţi'' ♦2» Londra, 27 (Rador). — Difuzând ordinul de zi adresat de mareşa­lul Stalin mareşalului Rokosov­­ski, agenţia „Reuter" precizează că localitatea Baldenberg este si­tuată la 56 km. spre nord-vest de Chojnice şi cam la aceeaş dis­tanţă de punctul cel mai apro­piat al Mării Baltice. După ştiri din sursă germană, scopul urmărit de mareşalul Ro­­kosovski prin această acţiune ofensivă este cel, tăia coridorul de pe coastă prin care s’ar mai putea retrage forțele din garni­zoana Danzigului, comandate de­­ generalul Guderian. Ziua de ori a fost o adevărată zi de primăvară. Un soare blând aşa cum nu prea ne aşteptam să ni-l pună la îndemână Făurarul anului, care — după cum se ştie — ferecă şi desferecă, a umplut străzile cu lumină şi voe bună, colaborând o leacă şi cu U.C.R.­­ul care de la o vreme ştie numai să ne scumpească tarifele şi nici­decum să ne mai facă să credem că trăim tot în Bucureşti. Atât a fost deajuns. Lumea — cu mic, cu mare, — a părăsit ca­sele cu sobe unde tronează azi ■— hai să-i zicem „economia de lemne“ că „lipsa“ prea e pe bu­zele tuturor — şi s’a avântat pe străzi. De pildă, pe la ora 1 şi jumă­tate calea Victoriei era plină de lume ca în vremurile bune, toţi cu zâmbetul şi cu bucuria pe faţă. Râdeau până şi rigolele străzilor. Mă întorceam şi eu vesel ca tot omul, spre casă. In faţa cer­cului militar lume care staţiona. Asta n’ar fi fost nimic! Mai vă­zusem eu şi altă dată aşa ceva! Dar lumea asta toată se uita pe cer, unii arătând cu mâna: — Uite, dom'le! Colo... Prelun­geşte linia degetului meu... Aşa... Drept în sus... TU! Şi ce frumos se vede !.. Unii vedeau, alţii nu vedeau, dar toţi îşi rupseseră gâturile, multora căzăndu-le şi pălăriile din cap! Firesc că mi-am rupt şi eu gâtul... Se putea să nu văd şi eu? Mă gândeam, normal, la avioane! La ce altceva m’aş fi gândit? Dar oricât mi-am plim­bat ochii pe cer, n’am văzut de­cât albastru. Atunci am întrebat pe o fe­meie. — Mătuşică, d-ta ai văzut ? «— Văzut maică! Văzut! Semn dela Dumnezeu! — Semn? Ce fel de semn? — O stea maică! O stea fru­moasă... Și m’a luat mătuşica de gât. — Uite, pe după destul meu drept in sus... Așa! Ai văzut-o? — Da, mâtuşico! O văd... Intr’adevăr o stea pe sare m’am mirat că n'o văzusem dela început, întâi fiindcă am o pri­vire destul de ageră și al doilea că se vedea destul de ușor. — Am mai văzut-o eu steaua asta... Da’ e mult d’atunci! Tare mult! Era înaintea răzbelului ăla mare! Eram în Argeș, pe vremea secerișului, acasă la taica... Ăsta e semn, maică... — Ce fel de semn? De rău? — Păi atunci a fost de rău... Că peste o lună a sunat goarna... Acuş Dumnezeu mai ştie! Poate c’o fi de bine! Că prea am îndu­rat multe. — Asta e steaua păcii, mătu­­şico! — Să te-auză Dumnezeu dră­guţă! Că ne-ajunge! Pace să dea Dumnezeu... Pace şi câmp bun!... Până să observ eu, în jurul nostru se adunase lume. Am ară­tat-o şi eu la den inşi. Când am plecat spre casă, nu­mărul celor care căutau steaua se înmulţise simţitor... — E Venus, dragă! Venus! face o duduie cu număr pe mână şi proaspătă ca un ghiocel! N’ai învăţat la cosmografie ? i. halt ! POPASURI O STEA IN PLINA ZI... In piaţa Cercului Militar DELA MAREŞALATUL PALATULUI REGAL COMUNICAT Nr. 9 Mareşalul Curţii Regale face cunoscut următoarele: In ultimele zile s’a dat publi­cităţii ştirea că în timpul inci­dentelor ce au avut loc Sâmbătă 24 Februarie a. c. în Piaţa Pala­tului Regal, s’ar fi tras asupra manifestanţilor din clădirea Pa­latului. . Din ceretările făcute reese ne­­îndoelnic că din clădirea Palatu­lui nu s’a tras nici un foc. SO» LA BUCUREŞTI A D-LUI A. I. VASISKI PRIMUL LOCUITOR AL COMISARULUI POPORULUI PENTRU AFACERILE EXTERNE ALE U.R.S.S-ULUI La 27 Februarie a. c., C­­misarului Poporului pentru sosit la Bucureşti d. A. I. Vî­ a f a c e r 11 e externe ale sinski, primul locţiitor al Co-1 U.R.S.S.-ului. MIEROASE LOCALITĂŢI DIN CEHOSLOVACIA ELIBERATE DE TRUPELE R­OMĂNE MARELE STAT MAJOR AL ARMATEI C­OMUifICAT ASUPRA OPERAŢIUNILOR DIN ZIUA DE 27 FEBRUARIE 1945 In masivul Javorina, trupe­le Armatei I-a română, conti­nuând operaţiunile ofensive au ocupat numeroase locali­tăţi printre care: Poloniy, Ut­La faptele de arme ale osta­şilor români de pe frontul din Cehoslovacia, se adaugă cu fie­care luptă, altele mori, demne să fie cunoscute de familiile aces­tor bravi, de armată şi întregul nostru popor. Cu cât forţele noastre pătrund mai adânc în zonele muntoase ale Slovaciei, cu atât actele lor de curaj, jertfă, pricepere, capătă o valoare şi mai deosebită, de­oarece la rezistenţa înverşunată a inamicului se adaugă obstaco­lele şi greutăţile extraordinare prezentate de terenul alpin în care se operează. Cităm căteva din aceste fapte de arme, săvârşite în ultimele zile. In luptele dela 14 Februarie care au avut loc în masivul Ja­vorina s’au distins în mod cu totul deosebit în lupta înverşu­nată până la baionetă şi grenadă, dusă pentru cucerirea unei înăl­ţimi . — Căpitanul Ioniţă Nicolae, comandantul unui batalion de vânători de munte. — Sblt. Sebe Adrian, coman­dant de companie şi Sergent Manta Vasile, Sergent Răduţ Va­sile, caporal Spânu Nicolae, sol­dat Leanţa Gheorghe şi soldat laky, Neresniţa, Lasteka, Mat­­jeko-In munţii Tatra Mică, acti­vitate de luptă locală. Popescu Vasile, toţi din acelaşi batalion de vânători de munte. In noaptea de 19/20 Februarie, It. colonelul Popovici, comandan­tul regimentului 24 Infanterie, conduce personal, din linia I-a, atacul regimentului său, asupra satului Viglisca şi cotei 419, re­uşind să străpungă puternica apărare a inamicului, intr’­un teren foarte greu, să ucidă nu­meroşi inamici şi să captureze prizonieri şi material de război. In această operaţiune, a fost ajutat de locotenentul Banea Na­poleon, care s’a bătut ca un vi­teaz. In ziua de 20 Februarie, pen­tru cucerirea cotei 1302, s’au dis­tins în mod cu totul deosebit prin vitejia şi spiritul de sacrificiu de care au dat dovadă: 1 — Preotul căpitan Burescu Ion, care s’a avântat la atac îm­bărbătând ostaşii, locotenent Caraguţă Constantin, Locotenent Tulai Iuliu, Sergent Major Bu­dac Ion, Sergent Major T. R. Ioniţă Ion, Sergent Butnariu, Caporal Rusu Alexandru, Soldat Ciocan Ion, Soldat Oprea Gheor­ghe, Soldat Puşcă Marin, Soldat Oprea Simion, Soldat Panait Ni­colae, toţi dintr’un regiment de infanterie. FAPTE DE AR­IE REZULTATELE VIZITEI D-LUI BIDAULT LA LONDRA Londra, 27 (Rador). — S’a dat publicităţii următoarea declaraţie oficială: „In cursul ultimelor trei zile, d. Georges Bidault, ministrul de ex­terne al Franţei, a vizitat Anglia ca oaspete al guvernului britanic. D. Bidault, însoţit de d. Chauvel, secretarul general al ministerului de externe, a avut conversaţii cu primul ministru şi cu ministru de externe britanic asupra tuturor chestiunilor de interes comun pen­tru Franţa şi Marea Britanie. Miniştrii britanici au informat in special pe colegul lor francez a­­supra chestiunilor discutate la con­ferinţa din Crimeea. Au fost discutate la Foreign Of­fice şi problemele de aprovizionare, împreună cu d. Herve Alphand, di­rectorul afacerilor economice din ministerul de externe francez. Conversaţiile, care au decurs în atmosfera tradiţională de francheţă şi" prietenie care caracterizează re­laţiile dintre cele două ţări, au constituit un prilej pentru reafir­marea hotărîrii Franţei şi Marei Britanii de a lucra împreună, atît in timp de război, cât şi un timp de pace". * Londra, 27 (Rador), — D. Eden, ministrul de afaceri străine, a o­­ferit un dineu Luni seara in res­taurantul unui mare hotel din Londra in onoarea d-lui Georgers Bidault, ministrul francez al afa­cerilor străine. La el au luat parte d-nii Chur­chill, Attlee, sir John Anderson, lordul Wool­ton, lordul Cranborne, Ritchard Law, ambasadorul Fran­ţei, Duff Cooper, ca şi mai multe alte personalităţi britanice, fran­ceze şi din Dominioane. ❖ Paris, 27 (Raporl. — D. Geor­ges Bidault, ministrul afacerilor străine, s’a înapoiat Marţi seara la Paris, venind dela Londra, unde a avut conversaţii politice cu membrii guvernului britanic. S’A SCUMPIT DIN NOU HÂRTIA DE TIPAR Cererea Oficiului pentru dis­tribuirea hârtiei, de a i se acor­da o nouă majorare de preţuri la hârtie, a fost discutată acum vre­o trei săptămâni de delegaţia economică a guvernului. Problema fiind complexă, de­legaţia a cerut comisariatului general al preţurilor să o stu­dieze cu mare atenţiune, sub toa­te aspectele şi să prezinte pro­puneri pentru o nouă şedinţă a delegaţiei. Lucrările comisariatului n’au fost prezentate delegaţiei întru­cât nu erau gata. Iar când au fost gata, delegaţia a amânat discuţia din lipsă de timp. Fabrica „Buşteni" insă, în ba­za art. 46 din decizia nr. 598, care reglementează cirulaţia produse­lor şi recalcularea preţurilor, a cerut comisariatului general al preţurilor o majorare provizorie, pe baza calculelor făcute de fa­brică şi pe Răspunderea fabricii. D. general G. N­.colau, minis­trul subsecretar de stat al comi­sariatului preţurilor, a aprobat prin rezoluţia pusă pe cererea fabricii, următoarele preţuri provizorii: Pentru hârtia rotativă, 120 Iei kg (deci o majorare de 105%), iar pentru celelalte feluri de hârtie un procent de 240%, cu începere de la data rezoluţiei, adi­că 21 Februarie a. c. ŞI CELULOZA... Comisariatul general al preţu­rilor a dat o decizie prin care se stabilesc următoarele mici pre­ţuri pentru celuloză, loco-depozit fabrică Zămaşti, şi cu începere dela 24 Februarie a. c.: Celuloză neînălbită 167 lei kg.; Celuloză neîn­ălbită pentru saci 163 lei kg ; Celuloză neînălbită I­b., 145 lei kg.; Celuloză neînălbită H, 134 l©i * Celuloză neînălbită HI, 116 lei kg. K. S. pentru mătasă artificială, 199 lei kg. Cartoane, preț mediu 149 lei kg. Krs 33 JO­­T Martie 194­­6 Pagini DIRECTOR­­ ION LUGOSI HOTĂRÂRILE CONFERINŢEI DIN CRIMEEA IN DESBATERILE CAMEREI COMUNELOR UN MARE DISCURS AL D-LUI CHURCHILL Londra, 27 (Rador). — Deschi­zând desbaterile de trei zile asu­pra rezultatelor conferinţei din Crimeea, într’o Cameră a Comu­nelor înţesată, d. Churchill, pri­mul ministru, a fost salutat Marţi cu aplauze puternice. D-sa a început prin a prezenta următoarea moţiune: „Camera aprobă declara­ţia făcută de cele trei mari puteri la conferinţa din Cri­­meea şi în deosebi salută hotărîrea lor de a menţine unitatea de acţiune nu nu­mai pentru a obţine înfrân­gerea finală a inamicului co­mun, dar şi după aceea, în timp de pace, ca şi în răz­boi". D. Churchill a declarat apoi ur­mătoarele : „Conferinţa celor trei puteri din Crimeea a făcut faţă realităţilor şi dificultăţilor într’un mod atât de excepţional încât rezultatele constitue un act de stat asupra căruia Parlamentul trebue să-şi exprime în mod expres părerea. O exprimare hotărîtă a aprobării Camerei va întări poziţia guvernu­lui printre aliaţii săi. O legătură intimă şi nuanţată între guvernul executiv şi Camera Comunelor ar fi de asemenea exprimată prin aceasta, arătându-se astfel vioi­ciunea instituţiilor noastre demo­cratice şi subordonarea miniştri­lor in faţa autorităţii parlamen­tare. (Râsete). PREGĂTIREA CONFERINŢEI Primul ministru a continuat: „Dificultăţile de a se organiza o conferinţă a celor trei şefi de gu­vern ai principalilor aliaţi sunt cât se poate de evidente. Faptul ,că, cu toate metodele moderne de comunicaţii, au trecut 14 luni în­tre Teheran şi Ialta, arată cât de mari au fost aceste dificultăţi. Este bine cunoscut că guvernul britanic a dorit foarte mult o în­trunire în trei în toamnă. Ne-ar „După amiază, a avut loc o în­trunire a şefilor statului major combinat, cu care prilej preşedin­tele şi cu mine am aprobat pro­punerile, ce fuseseră prelucrate cu atâta grijă în ziua anterioară, pentru a aduce sforţările noastre comune de război la maximum de intensitate şi pentru determinarea şi fixarea în timp a operaţiunilor militare. Intre timp, ministrul britanic al transporturilor de război şi auto­rităţile corespunzătoare nord-ame­­ricane atacaseră separat pe un vas problemele de navigaţie ce determină sforţările noastre în momentul de faţă şi cari influen­ţează asupra utilizării mâinii de lucru, precum şi rezervele de ben­zină, hrană, muniţii şi trupe. In toate aceste chestiuni s’a ajuns la o înţelegere completă, chestiuni foarte grele şi compli­cate, ca de pildă fixarea orariilor bucurat, când, în cele din urmă, s’a fixat Ialta. In drum către acolo, delegaţiile britanică şi nord-americană s’au întâlnit la Malta pentru a discuta domeniul vast al chestiunilor lor militare şi politice în comun. Şe­fii de state majore ai celor două ţări au fost timp de trei zile îm­preună în conferinţe cu privire la marile operaţii ce se desfăşoară actualmente pe frontul apusean şi cu privire la planurile împotriva Japoniei, cari cereau să fie discu­tate împreună. Ministrul britanic al afacerilor străine, însoţit de funcţinari su­periori şi de ajutoare — dintre cari unii au pierit pe drum — s’a întâlnit deasemeni acolo cu d. Stettinius. In cursul celei de a doua zi, un crucişetor pe care se afla preşe­dintele Roosevelt, a pătruns ma­­jestos în portul ce poartă urmele bătăliilor”. internaţionale Intr’o vreme când toate transporturile pot să fie mo­dificate după numeroase împre­jurări neaşteptate. Nu au fost luate în discuţie probleme politice grele şi imedia­te. Acestea, fireşte, urmau să facă obiectul conferinţei tripartite şi ele au fost lăsate cu grije des­chise pentru reuniunea completă. Motivul pentru care disponibilul de vase este acum atât de redus, este că epoca culminantă a răz­boiului în Europa a fost prelun­gită cu multe luni peste ceea ce se spera în toamna trecută și, între timp, epoca culminantă a luptei împotriva Japoniei a fost apropia­tă prin victoriile nord-americane din Pacific. (Aplauze). In loc ca o epocă culminantă să se termine sau să treacă „în coa­dă de porumbel” într’o altă epo­că, ne găsim în faţa unei încăle­cări sau a unei epoci cu două culmi în două războaie pe care ls ducem împreună la două­­extre­mităţi ale globului. Cu toate că de câţiva ani pier­derile noastre comune de pe urma submarinelor au încetat de a mai constitui un factor important în principala noastră preocupare şi cu toate că producţia construcţii­lor navale ale Statelor Unite se revarsă uriaş şi cu toate că aliaţii dispun astăzi de mult mai mul­te vase decât au avut vreodată la vreun moment anterior în cursul războiului, suntem de fapt m­ai presaţi de influenţa vaselor m­ai mult ca oricând în cursul războiu­lui. Această îndoită culminare a sforţării de război influenţează fi­reşte asupra tuturor pregătirilor noastre pentru revenirea la pace, inclusiv construirea de case şi a­­provizionarea atât de necesari a civililor. Toate aceste realităţi cer cele mai severe şi atente economii din partea forurilor militare, dat fiind că indulgenţa sau calcularea gre­şită sau vreo extravaganţă oare­care constitue o gravă atingere ce se aduce cauzei comune. Ele stân­jenesc deasemeni în mod jalnic capacitatea noastră de a satisface nevoile presante ale teritoriilor e­­liberate. Nu sunt dispus să reduc sub si­guranţa imediată rezervele de ali­mente şi de benzină ale acestei insule decât numai în cazurile în care ele pot fi înlocuite în mod cert şi rapid. In afară de această rezervă, vom face tot ce ne stă în putinţă pentru a ajuta ţările eli­berate. Eric uşor să se vadă caracterul riguros al discuţiilor pe care lor­dul Leathers, le este deosebit de competent în aceste chestiuni, Ie-a condus în numele nostru şi pu­tem fi satisfăcuţi azi cu distribu­ţia dreaptă şi amicală a sarcinilor şi greutăţilor asupra căreia s’a căzut de acord între Anglia şi Statele Unite cu privire la între­gul­­ domeniu al masării interaliate a vaselor”. SOSIREA IN CRIMEEA După ce a arătat că preşedintele Roosevelt şi cu el au aprobat în comun toate rezultatele ţiilor diplomatice, ml lit-- ... . Taie,­­drin-'ithi*- 'jSHt , toţi au plecat apoi cu avioane de la Malta, au ajuns cu bine pe aero­dromurile din Crimeea şi şi-au continuat drumul cu automobile, până când au fost găzduiţi pe li­toralul sudic al Crimeei „care, a­­părată de munţii din spatele ei, formează o frumoasă Riviera la Marea Neagră şi unde au mai ră­mas încă nedistruse de naziştii câteva din vilele şi palatele regi­mului imperial şi aristocratic ce a pierit”. După ce a arătat că ruşii se în­grijiseră pentru găzduirea lor şi pentru a Ie asigura un confort în adevăratul stil al ospitalităţii ru­seşti, d. Churchill a continuat: „Aici, pe acest litoral, am lucrat timp de 9 zile şi ne-am încleştat în luptă cu multe probleme, ce­ care prilej amiciţia a crescut, întrunirea şefilor Statului Major Combinat D. W. CHURCHILL DREPTURILE FRANŢEI Am citit critici făcute în această ţară pentru că Franţa nu a fost invitată să ia pane la conferinţa din Ialta. Primul principiu al poli­ticii britanice în Europa occiden­tală este o Franţă puternică şi o puternică armată franceză. (A­­plauze). Câteşitreile mari puteri adunate In Crimeea au socotit insă că atâ­ta vreme cât au răspunderea de a purta ţitr’o măsură covârşitoare greul şi sarcina conducerii războ­iului şi a politicii strâns legate de operaţiuni, ele nu pot să permită să se pună nici o restricţie asupra dreptului lor de a se întruni după cum socotesc necesar pentru că să poată în mod eficace să-şi împli­nească datoria faţă de cauza co­mună. Această părere nu exclude fi­reşte, întruniri de cel mai înalt nivel, la care vor fi invitate şi alte puteri. Franţa poate avea numeroase motive de mulţumire cu hotărîrile din Crimeea. In baza acestor hotă­­riri, Franţa urmează să fie invitată să preia o zonă de ocupaţie în Germania pe care o vom delimita imediat cu ea, ;. să ocupe un loc în comisia de control aliată din Germania, care va reglementa toa­te treburile acestei ţări după ce se va fi obţinut capitularea necondi­ţionată. Franţa urmează să fie in­vitată ca alături de Statele Unite, Regatul Unit, Uniunea Sovietelor şi China să facă oficiul de gazdă transmiţând invitaţiile la conferinţa din San Francisco, ce a fost fixată pentru data de 25 Aprilie a acestui an. Ea este invitată să vină alături de Statele Unite, de Regatul Unit şi de Uniunea Sovietelor pentru a pune în practică procedura fixată în declaraţia Europei eliberate. Ea este de asemenea membră a Comisiei consultative europene că­reia i s-au atribuit misiuni dintre cele mai importante, inclusiv pre­zentarea de sugestii către guverne cu privire la cele mai importante chestiuni legate de tratamentul ce se va aplica Germaniei şi cam­, o­­dată cu capitularea necondiţionată a Germaniei vor fi primite şi ac­ceptate. Totul a fost prevăzut în acest domeniu. Dacă mâine ne-am găsi în faţa prăbuşirii puterii germane, nu este nimic care să nu fi fost prevăzut şi aranjat în prealabil de către această Comice consultativă europeană, compusă din d. Winant, ambasadorul Gusco şi sir William Strong, de la Foreign Office, care urmează să ne facă suge-­iii şi în diferite chestiuni legate de acestea, dar mult îndepărtate de actuala preluare de către autorităţile noas­tre militare. Toate aranjamentele arată lim­pede importanţa rolund pe care Franţa este chemată să 11 joace in soluţionarea problemelor europene şi cât de mult s’a înţeles că ea tre­ime să fie asociată strânsă cu ce­lelalte mari puteri în această sar­cină. Pentru a putea da explicaţii in plus cu privire la discuţiile de la conferinţă, am invitat pe d. Bidault, ministrul francez al afacerilor străine să viziteze Londra cu pri­mul prilej. El a avut bunăvoinţa să vină şi în ultimele zile am avut plăcerea unor conversaţii lămuri­toare cu el în cursul cărora a avut posibilitatea să obţină informaţii depline asupra intregei situaţii şi să exprime în modul cel mai eficace vederile şi dorinţele Fran­ţei în legătură cu ea”. ORGANIZAŢIA MONDIALA PREVĂZUTĂ LA DUMBARTON OAKS Referindu-se la organizaţia mon­dială plănuită la Dumbarton Oaks, primul ministru a spus: „In Crimeea, cele trei mari pu­teri au căzut de acord asupra solu­ţionării problemei dificile a proce­durei de vot, asupra căreia nu se găsise un răspun la Dumbarton Oaks. Acordul asupra acestei ches­tiuni vitale ne-a permis să facem un nou pas inainte către instituirea nouei organizaţii mondiale şi sunt in curs aranjamente pentru a se trimete invitaţii la conferinţa na­ţiunilor unite, ce se va întruni peste câteva luni la San Francisco. Aşi vrea să pot da Camerei amă­nunte complete asupra soluţionării Conferinţa de la San Francisco va aduce împreună, in urma invitaţiei Statelor Unite, a Marii Britanii, a commonwealth-ului britanic, a U­­niunii Sovietelor, a guvernului provizoriu al Republicei Franceze şi a Republicei Chineze, pe toţi a­­cei reprezentanţi ai naţiunilor uni­te, cari au declarat război Germa­niei sau Japoniei până la 1 Martie 1945 şi cari au semnat declaraţia conferinţei naţiunilor unite. Multe ţări declară război (aplau­ze), sau au făcut acest lucru de la conferinţa din Ialta şi acţiunea lor trebue să fie tratată cu respect şi satisfacţie de acei cari au suferit greul şi văpaia zilei. Viitorul nostru va fi consolidat şi îmbogăţit prin participarea acestor puteri, împreună, ca membrii fondatori, să facem paşii iniţiali pentru for­marea unei organizaţii mondiale din care se speră că vor face parte până în cele din urmă toate statele. De la această organizaţie puternic înarmată aşteptăm ca să împiedice războaiele de agresiune sau pregă­tirea în vederea unor asemenea războaie şi să permită că certurile î­ătre state, atât mari cât şi mici, să fie reglementate prin mijloace paşnice şi legale, prin convingere, prin presiunea opiniei publice, prin metode legale, şi, eventual, printr’o altă categorie de metode ce constituie principii­e acestei nouă organizaţii. Fosta Societate a Naţiunilor, folo­acestei probleme a procedurei de vot asupra căreia reprezentanţii celor trei mari puteri, inainte în desacord, au consimţit acum din tot sufletul. Am socotit însă că este potrivit ca să ne consultăm atât cu Franţa cât şi cu China şi să căutăm să obţinem consimţământul lor îna­inte ca formula să fie dată publi­cităţii. Deocamdată, nu pot să mă ocup decât în linii generale cu a­­ceastă chestiune. Iată dificultatea căreia a trebuit să i se facă faţă. Marilor puteri le va reveni princi­pala sarcină de a menţine pacea şi securitatea. Noua organizaţie mon­dială trebue să ţină seamă de a­­ceastă răspundere specială a mari­lor puteri şi trebue să fie astfel în­tocmită incât să nu compromită u­­nitatea sau capacitatea lor de ac­ţiune efectivă dacă se recurge la ea cu un scurt preaviz. In acelaşi timp, organizaţia mondială nu poate să se bazeze pe dictatura marilor puteri. Este de datoria lor să servească omenirea şi nu să­ o stăpânească. (Aplauze). Socotim că procedura asupra că­reia s-a căzut de acord la Ialta ţine seama de aceste două puncte esenţiale şi prevede un sistem ce este drept şi acceptabil, ţinând sea­ma de evidentele dificultăţi pe cari le va întâlni oricine dă o atenţie deosebită chestiunii. sită într’o atât de mare măsură, şi găsită a nu corespunde în misiu­nile pe cari le-a asumat, va fi în­locuită printr’o organizaţie mult mai puternică în care Statele Unite vor avea un rol de o importanţă vitală (aplauze). Ea va cuprinde mult din structura şi caracteristi­cile predecesoarelor ei. Toate în­făptuirile din trecut, toată expe­rienţa câştigată prin activitatea Societăţii Naţiunilor nu vor fi date de o parte, dar noua organizaţie se va deosebi de ea în punctul e­­senţial că nu se va în­lături de la a-şi impune voinţa împotriva rău­făcătorului sau rău uneltitorului, la momentul potrivit şi prin forţa ar­melor (aplauze). Această organizaţie ce este ca­pabilă de progres şi desvoltare continue este în orice caz potrivită pentru faza în care lumea va intra după ce actualii noştri inamici vor fi fost doborîţi prin luptă şi noi putem avea cele mai bune speran­ţe — şi mai mult decât speranţa o convingere hotărâtă — că ea va apăra omenirea de o a treia repe­tare a agoniei ei. Cu toţi ne-am dat seama în In­tervalul dintre cele două războaie mondiale de slăbiciunea unor or­ganizaţii internaţionale a căror ac­tivitate este serios complicată da nenu­peirea ce s’a Întâmplat cu prilejul construirii Turnului din (Continuare in pag. 2-a) Conferinţa dela San Francisco

Next