Universul - Capitala, martie 1945 (Anul 62, nr. 48-65)

1945-03-01 / nr. 48

UNIVERSUM (Urmare din pag. I-a) Babei. Invătati minte printr’o ex­perienţă amară, sperăm acum să convingem omenirea de tăria nou­lui instrument şi de protecţia pe care el o va putea asigura tuturor acelora cari vor să trăiască şi pace in casa lor. Această nouă structură mondială va fi dela început şi în toate do­meniile activităţii ei ajutată la ma­ximum pe căile obişnuite ale rela­­ţiilor diplomatice amicale, pe care nu le înlătură In niciun fel Suntem hotărâţi să facem tot ce tre stă în putinţă pentru a asigura succesul conferinţei. Intr’o asemeena ocazie este in mod evident just ca cele două partide fruntaşe din guvernul britanic şi din naţiunea brita­nică să fie reprezentate şi ca toa­te partidele să fie legate pentru viitor in ce priveşte această de­cizie. Sunt fericit să comunic Ca­merei că reprezentanţii principali ai Maiestăţii Sale la această con­ferinţă vor fi secretarul de stat de la Foreign Office şi lordul pre­şedinte al consiliului, şeful parti­dului laburist (aplauze). Ţin în mod stăruitor ca acest principiu să fie stabilit chiar şi în aceste stadii, care sunt poate cele finale, ale acestei memora­bile coaliţii. Ţin în mod deosebit ca toate partidele să fie unite în Ce priveşte acest nou instrument, astfel încât această forţă supre­mă să fie, după cum a spus Glad­stone, „sus şi neatise de refluxul politicei de partid”. Conferinţa din Crimeea găseşte pe aliaţi mai strâns uniţi decât oricând atât în domeniul militar, cât şi în cel politic. Germania să înţeleagă că este zadarnic să spere într’o ceartă între aliaţi (aplauze) şi că nimic nu o poate salva dela înfrângerea completă (aplauze). Orice continuare a re­zistenţii va fi pentru ea cauză de suferinţă inutilă. GERMANIA VA FI COMPLET DEZARMATĂ Aliaţii sunt hotărâţi ca Germa­nia să fie complet dezarmată, ca nazismul şi militarismul din Ger­mania să fie distruse, ca crimi­nalii de război să fie pedepsiţi just şi repede şi ca toate indu­striile germane ce pot fi folosite în producţia militară să fie eli­minate sau controlate, ca Ger­­mania să dea compensaţii în na­tură până la maximum posilibi­­lităţilor ei pentru pagubele ce le-a făcut naţiunilor aliate. Pe de altă parte, nu este în in­tenţia aliaţilor de a distruge po­porul Germaniei sau să-l lase fără mijloacele necesare de sub­zistenţă. Politica noastră nu este de răzbunare, ci urmărim să luăm acele măsuri care sunt ne­cesare pentru a asigura pacea şi securitatea viitoare a lumii. Va fi loc într-o bună zi şi pen­tru Germania în comitetul na­tin acum la cea mai grea Şi mai agitată parte a declaraţiei pe care trebue să o fac în faţa Ca­merei: Problema Poloniei. De mai bine de un an şi de Când mareea războiului a revenit atât de puternic împotriva Ger­maniei, problema poloneză a fost împărţită în două principale chestiuni: frontierele Poloniei şi libertatea Poloniei. (Aplauze). Camera ştie foarte bine din cu­vântările pe care le-am rostit în faţa ei că libertatea, independen­ţa, integritatea şi suveranitatea Poloniei au fost socotite totdeau­na de guvernul britanic mai im­portante decât frontierele actuale (aplauze). In mintea mea, problema sta­bilirii unei naţiuni libere polo­neze, cu un cămin bun in care să se poată trăi a fost întotdea­una mult mai importantă decât trasarea propriu zisă a liniei de frontieră sau dacă aceste graniţe trebue să fie deplasate de am­bele părţi ale Poloniei mai spre vest. Cererea rusească, prezen­tată pentru prima dată la Tehe­ran în Noembrie 1943, a fost tot­deauna neschimbată — linia Curzon în răsărit — şi oferta ru­să a fost întotdeauna ca Polonia să dobândească o amplă compen­saţie, în dauna Germaniei, în nord şi vest. Ministerul de ex­terne britanic a explicat în a­­măflunt, în Decembrie trecut, is­toria liniei Curzon. Nu am as­cuns nicî­odată in­ faţa Cammerei că eu­ personal socotesc că reven­dicarea Rusiei cu privire la ea este justă şi îndreptăţită. Dacă sunt pentru această fron­tieră pentru Rusia, nu o fac pen­­tru că mă plec în faţa forţei. O fac pentru că socotesc că este o transmitere dreaptă de teritorii ce poate fi făcută în toate îm­prejurările între două ţări a că­ror istorie a fost atât de îmbi­nată şi împletită. Ininia Curzon a fost trasată în 1919 de o co­misie de experţi printre membrii căreia se afla şi unul din repre­zentanţii diplomatici cei mai dis­tinşi din acea vreme Sir Eyre Crowe. Ea a fost trasată într’o vreme când Rusia dispunea de foarte puţini prieteni printre a­­liaţi. Mai mult, pot spune că ea era extrem de nepopu­lară. Nu putem să nu constatăm că nici împrejurările şi nici personalită­ţile legate de aceasta ar fi acor­dat prea multe favoruri Rusiei Sovietice. Ele au căutat doar să constate care este linia dreaptă şi potrivtă ce trebue trasată. Gu­vernul britanic din acele vremuri a aprobat această linie, cuprin­zând fireşte şi excluderea Lvo­­vulu­i de la Polonia. In afară de tot ce s’a petrecut, nu pot să nu o socotesc ca o propunere dreap­tă şi bine informată. DREPTATE PENTRU RUSIA SOVIETICA T­rebueşte să nu se uite două lucruri pentru a se face dreptate marilor noştri aliaţi: 1. Privesc înapoi în August 1914, când Germania a declarat pentru prima dată război Rusiei, sub Ţar. In aceste zile, frontie­rele Rusiei în apus erau mult mai avansate decât acelea pe care Rusia Sovietică le cere a­­cum, după toate suferinţele şi după toate victoriile ei. Frontie­rele Rusiei cuprindeau toată Fin­landa şi intrândul varşoviei, în­­tinzându-se până la aproape 95 km. de Breslau. Rusia acceptă de fapt o fron­tieră care pe distanţe imense este cu 320—480 km. mai înapoi spre­­ est decât a fost teritoriul rus timp de multe generaţii, sub re­gimul ţarist. Mareşalul Stalin mi-a spus în­tr-o zi că Lenin aducea obiecţii liniei Curzon pentru că Bialystok şi regiunle împrejmuitoare fuse­seră luate de la Rusia. Mareşalul Stalin şi guvernul modern sovie­tic nu prezintă asemenea reven­dicări şi sunt de acord în mod liber cu punctul de vedere adop­tat de comisia aliată în 1919 că regiunea Bialystok trebue să re­vină poloniei deoarece a«…!» Pre­domină populaţia poloneză. O linie nu este o frontieră. Frontiera trebue stabilită şi tra­sată pe teren şi nu numai trasă pe hartă cu creionul şi linia. Când am fost la Moscova, în Oc­tombrie, Mareşalul Stalin mi-a spus acest lucru şi mi-a spus că socoteşte că pot fi devieri de 8— 10 km. în ambele direcţii, pentru a se urma cursul râurilor, al co­linelor şi al aşezărilor unor anu­mite sate. Mi s-a părut că acesta constituia un mod cât se poate de rezonabil de a privi problema. Cu toate acestea, când ne-am întâlnit la Yalta, propunerea ru­să a fost schimbată. S’a arătat limpede că toate aceste modifi­cări secundare vor fi în dauna Rusiei şi nu în dauna Poloniei pentrucă polonezii să aibă con­ştiinţa împăcată odată pentru totdeauna şi pentrucă să nu mai existe noui discuţii cu privire la această parte a chestiunii. Am primit cu bucurie propu­nerea sovietică”. SACRIFICIILE FĂCUTE DE POPORUL RUS După ce a amintit înspăimântă­toarele” sacrificii făcute de poporul ru­s în ultimii 30 de ani sau poate mai mult, de luptă, sbucium şi su­ferinţă in Europa, pe care l-a des­cris ca „istoria unui război de 30 de ani”’, d. Churchill a continuat:­­ „Dacă nu ar fi fost sforţările şi­­ sacrificiile prodigioase ale Rusiei, Polonia era sortită completei dis­trugeri in mâinile germanilor. Nu numai Polonia ca stat şi naţiune, dar şi polonezii ca rasă erau me­niţi de Hitler distrugerii sau adu­cerii în stare de liolarie. Se spune că trei milioane şi jumătate de e­­vrei au fost pur şi simplu măcelă­riţi. Este sigur că un număr imens au pierit intr’unul dintre cele mai îngrozitoare acte de cruzime, probabil cel mai îngrozitor act de cruzime ce a Întunecat vreodată cerul omenirii. Atunci când germanii au mărtu­risit făţiş că au de gând să facă din polonezi un popor subjugat şi o rasă de grad interior sub­­m popor de stăpâni dintr’odată, prin­tr’o sforţare si­perbă de forţă mili­tară şi de iscusinţă, armatele ruse nu mai puţin de trei săptămâni — de când de fapt am vorbit de aces­te chestiuni aci — au înaintat de la Vistula la Oder, mânând înaintea lor pe germanii in prăbuşire şi eli­berând întreaga Polonie de cruzi­mea spurcată şi de oprimarea în Care se sbăteau polonezii. Sprijinind revendicarea Rusiei a­­supra liniei Curzon, resping şi tă­­găduesc orice insinuare că ne pre­tăm la un compromis Indoelnic sau că ne plecăm în faţa forţei sau a fricii şi afirm cu cea mai mare convingere dreptatea largă a poli­ticei asupra căreia pentru primă dată, au luat atitudinea acum toţi cei trei mari aliaţi. TERITORIILE GERMANE PE CARE LE VA PRIMI POLONIA In plu­s, cele trei puteri au con­simţit acum ca Polonia să primea­scă un acces la un teritoriu sub­stanţial atât in nord, cât şi în Vest. In nord, ea va primi desigur în toiul coridorului precar, marele oraş Dahzig şi cea mai mare parte din Prusia răsăriteană (aplauze) la vest de Koenigsberg şi la sud şi dealungul unui litoral întins la Baltica. In vest, ea va primi im­portanta regiune industrială a Si­­leziei superioare şi, în plu­s, toate acele teritorii la est de Oder care vor fi hotărîte la reglementarea păcii ca urmând să fie desprinse de la Germania după ce un guvern polonez constituit pe baze largi își va fi prezentat punctul său­ de ve­­dere. De aceea mi se pare că vorbele acestea despre tăierea în două a Poloniei sunt foarte greșite. De fapt, partea ce urmează să fie la est de linia Curzon fiu poate in niciun caz să fie judecată după mărime. Ea cuprinde imensa regi­une mohorîtă a mlaştinilor Pripe­­tului pe care Polonia a deţinut-o între cele două războaie şi in­­ schimbul acesteia ea primeşte un teritoriu mult mai fertil şi dezvol­­tat, în vest, de unde o foarte mare parte a populaţiei germane a şi plecat. Nu trebue să ne temem că sar­cina de a păstra aceste noui ţinu­turi va fi prea grea pentru Polo­nia sau că ea va aduce cu sine o nouă răzbunare germană sau că ea — pentru a folosi o frază conven­ţională — va însemna sămânţă pentru viitoare războaie. Avem de gând să luăm măsuri mult mai drastice şi mai eficace decât cele ce au urmat după ulti­mul război, deoarece ştim cu mult mai mult despre această chestiune, astfel încât să facem absolut im­posibilă pentru Germania, multe generaţii de aici înainte, orice ac­ţiune ofensivă. In sfârşit, sub or­ganizaţia m­ondială a naţiunilor, victorioşii sau învinşii, mari sau mici, vor fi feriţi de agresiune de legea necontestată şi de o forţă in­ternaţională covârşitoare. Acordul publicat în Crimeea nu este un plan gata făcut, impus po­porului polonez de către marile puteri. El expune vederile asupră cărora cei trei mari aliaţi au că­zut de acord cu privire la mijloa­cele prin care ar putea fi realizată -3___*__f.__ f---- .-im). Am n n «rirm­ri 4 V»­c­ţiunilor, dar numai după ce toate urmele de nazism şi militarism vor fi fost eliminate efectiv şi definitiv. Cu privire la planul general există un acord complet. In ce priveşte măsurile pentru a-1 pu­ne în aplicare, mai rămân multe de făcut. Planurile pentru comi­sia aliată de control vor intra in funcţiune imediat după înfrân­gerea Germaniei. Cu privire la măsurile de durată mai lungă, mai sunt multe puncte de mare importanţă asupra cărora planu­rile amănunţite urmează să fie întocmite de aici înainte de că­tre aliaţi. Ar fi o mare greşală să se presupună că probleme de această natură pot fi trecute prin sită şi că se pot găsi soluţii pen­tru numeroasele probleme com­plexe şi dificile, în chestiune, în timp cât armatele mai sunt încă în marş, şi a grăbi şi a da peste cap chestiuni de această natură ar putea uşor însemna să riscăm să creiem desbinare intre aliaţi. Multe din aceste chestiuni tre­ime să aştepte timpul când con­ducătorii aliaţilor,­­ scăpaţi de sarcina conducerii războiului, Vor putea îndrepta întreaga lor aten­ţie sau cea mai mare parte din ea pentru realizarea unei păci înţelepte şi de largă perspectivă care, sunt convins, va deveni te­melia ce va uşura mult activi­tatea organizaţiei mondiale, stituită o Polonie puternică, liberă şi independentă, în cooperări cu polonezii înşişi, şi prin care să poată fi instituit în Polonia un gu­vern polon pe Care să-l poată re­cunoaşte toate naţiunile unite, gu­vern ce va deveni pentru prima dată posibil acum când aproape întreaga ţară a fost eliberată de către armatele sovietice, îndeplinirea planului va depinde de voința tuturor secțiunilor ooi­­niei poloneze democratice din Po­lonia și din străinătate de a lucra împreună pentru pu­nerea lui in practică. Dar planul trebue studiat ca întreg și păstrând m­ereu­ în minte principalul obiectiv Comun. Cele trei puteri au­ căzut de acord că acceptarea de către polonezi a prevederilor cu privire la frontie­rele răsăritene şi, in măsura în care se poate decide de pe acum, la fronttiere apusene, constituie o condiţie esenţială pentru Mih­uli­ă şi viitoarea buna stare a unui stat polonez puternic, independent și omogen. Propunerile cu priviri la fron­tiere sunt în deplină concordanță, după cum își amintește Camera, cu vederile exprimate de mine în Parlament, în repetate rânduri, ln numele guvernulu­i britanic în cursul anului trecut. Am cutezat să dau indicaţii cu privire laa a­­ceastă chestiune intr’o vreme când un consimţimănt mai larg asupra lor nu fusese exprimat de alte părţi importante in această che­stiune. Frontiera răsăriteană trebui ho­­tărîtă acum dacă se vrea ca noiUa administraţie poloneză Să fie în stare să-şi îndeplinească activita­tea pe propriul teritoriu şi să facă acest lucru în înţelegere cu ruşii ce se află în spatele frontului ăi luptă. Frontierele apuseni, cari vor im­plica concedări substanţiale de te­ritoriu german către Polonia, îi pot fi fixate, ca parte a intrigii lichidări a problemei germane, de­cât după ei aliaţii Vor fi ocupat teritoriul german şi după ei un guvern polonez deplin reprezenta­tiv Va fi fost în măsură să-şi ex­prime dorinţele. Ar fi o mare greşală să se pre­seze asupra Poloniei să ia o mai mare porţiune din aceste ţinuturi decât se socoteşte de către ea şi de cătr prietenii şi aliaţii ei ca fiind in posibilităţile ei de a colo­niza, de a desvolta şi — cu ajuto­rul aliaţilor şi al organizaţiei mon­diale — de a, menţine'’. Terminăndu-şi declaraţiile cu privire la problema fontierei polo­neze, primul ministru a spus că rar i-a fost dat să prezinte un caz in faţa Camerei pe care să-l poată recomanda cu mai multă încredere bunului simţ­ al membrilor din toate partidele. Chiar mai important decât fron­tiera Poloniei in tiuitele dezvăluite acum, este libertatea Poloniei­ a continuat d. Churchill in mijlocul aplauzelor. „Patria polonilor a fost hotărîtă. Urmează ii să fie stăpâni în pro­pria lor casă (Aplauze). Urmia­­ză ei să fie liberi aşa cum suntem noi liberi in Anglia, sau in Statele Unite, sau în Franţa? Urmiază oare ca suveranitatea şi indepen­denţa lor să fie neştirbită său ur­­miază ca ei să devină Un Simplu protectorat sau un stat sovietic, Siliţi fiind, împotriva voluţii lor, de o majoritate înarmată să adopte un sistem comunist sau totalitar? INDEPENDENŢA SUVERANA A POLONIEI VA FI MENŢINUTĂ Mareşalul Stettin şi Uniunea­ Sovietelor au făcut cele mai so­lemne declaraţii că independenţa, suverană a Poloniei va fi men­ţinută şi la această decizie aderă acum atât Marea Britanie, cât în işi Statele Unite. La aceasta, şi organizaţia mondială va asuma, la momentul potrivit, o oarecare răspundere. Polonezii vor avea viitorul în propriile lor mâini. Cu singura limitare că ei trebue să ducă în mod cinstit, în armonie cu­ aliaţii lor, o politică amicală faţă de Rusia. Acordul prevede consultări în vederea stabilirii în Polonia, a unui nou guvern provizoriu po­lonez de unitate naţională cu care cele trei mari puteri să poa­tă toate să stabilească relaţii diplomatice, în loc ca unele să recunoască un anumit guvern polonez şi restul, un altul, situa­ţie care dacă s’ar fi menţinut şi după conferinţa dela Ialta, ar fi anunţat lumii lipsă di unitate şi confuzie. Am trebuit să o re­zolvăm şi am rezolvat-o acolo. Nu s-a impus nicio restricţie obli­gatorie cu privire la natura şi la metoda acestor consultări. Gu­vernul britanic are de gând să facă tot ce-i stă în putinţă pen­tru ca acestea să fie cât mai larg posibile şi polonezii reprezenta­tivi din toate partidele democra­tice au deplină libertate să vină şi să-şi exprime vederile lor. Aranjamente în acest scop se fac acum la Moscova de o comi­sie de trei compusă din d. Molo­tov şi d. Harriman şi sir Archi­bald Clark Kerr, reprezentând respectiv Statele Unite şi Marea Britanie. Rămâne ca polonezii Să hotărască, cu ajutorul pe care aliaţii sunt în măsură să f­il­icit, asupra compunerii şi formării noului­ guvern polonez de unitate naţională. Pentru aceasta, guver­nul britanic, prim reprezentanţii săi în Polonia, va folosi întreaga sa influenţă pentru a asigura a­­cele alegeri libere, pe care noul guvern polonez îşi va lua anga­jamentul să le ţină, să se desfă­şoare cu toate garanţiile demo­cratice cuvenite. Cele două principii conducă­toare ale noastre, atunci când ne ocupăm de toate aceste probleme de continent şi cu ţările elibera­te, au fost limpezi. Cât este război, dăm ajutor ori­cui poate să omoare un bun. După terminarea războiului, urmărim soluţia unei alegeri democratice, libere şi nestingherite. Acestea sunt două principii pe care acest guvern de coaliţie le-a aplicat pe cât i-a fost cu putinţă in­ împre­jurările acestei situaţii nesfârşit de încâlcite şi variate". Răspunzând conservatorului Lord Douglas care a întrebat dacă pentru un timp oarecare va exis­ta o supraveghere internaţională oarecare, d. Churchill a spus că trebue să se aştepte să se vadă care vor fi propunerile noului guvern polonez pentru a si face acea di alegeri b­eri și nestinghe­rite pe care vor trebui să li pro­mită. CHESTIUNEA GUVERNULUI POLONEZ In continuare, d. Churchill a spus că guvernul britanic va con­tinua să recunoască guvernul po­lonez din Londra până când el va socoti că noul guvern provi­zoriu a fost format aşa cum tre­bue tot Polonia, în conformitate cu prevederile consimţite. Primul ministru a reamintit mai departe Camerei că nu ar fi existat un comitet de la Lublin sau un guvern provizoriu de la Lublin dacă guvernul polonez din Londra „ar fi acceptat promisiu­nea noastră conştiincioasă de­­a­­cum un an. El ar fi intrat in Po­lonia că actualul guvern. El ar fi intrat cu armatele eliberatoare ale Rusiei". Dar­ aceste prilejuri au fost ne­socotite şi între timp s’a produs completa expulzare a germanilor din Polonia. Firește, guvernul din Lublin a înaintat odată cu armatele Victorioase ruse ce au fost primite cu o mare bveserie în mari regiuni ale Poloniei. Mul­te din marile orașe au trecut dintr’o mână într’alta fără Ca să fi avut 10c o Singură împușcătu­ră, — neintămplându-se de fapt nici unul dintre acele cazuri în­grozitoare când forţe armate sub­terane au primit focuri din am­bele părţi, în tot cursul marei înaintări. Ruşii, care executau şi pregă­teau operaţiuni militare de cea m­ai mare amploare împotriva centrului Germaniei, aveau drep­tul ca să aibă legăturile armate­lor lor proteguite de ţinuturi ru­rale paşnice aflate sub un gu­vern care să acţioneze în confor­mitate cu nevoile lor. Membrii Camerei să citească CU grijă şi să recitească — acei membri care au avut îndoieli — termenii declaraţiei fiecare cu­vânt din ea ştiindu-se că a for­mat obiectul celei mai mari şi mai amănunţite atenţii din par­tea conducătorilor acelor trei sta­­te şi a miniştrilor lor de extirpe şi experţilor lor. Continuând cuvântarea după o pauză ce a fost făcută spre a se lua masa, primul ministru, re­­ferindu-se la conversaţiile ce au avut loc după aceea în Egipt, a spus: „Mi-am luat rămas bun de la preşedinte la 15 Februarie în por­tul Alexandria, după Conversaţii îndelungate şi cât se poate de plăcute cu privire la situaţia tre­burilor noastre în lumina confe­rinţei din Crimeea şi conversaţii referitoare la problema noastră specială din Extremul Orient în care, după cum japonezii își dau seama, ambii avem oarecari in­terese. (Aplauze). PROBLEMA ITALIEI Am vorbit de asemenea și des­pre ocuparea în comun de către noi a Italiei și de politica noastră acolo. Cu privire la aceasta, după cum Camera ştie, au existat mul­te înţelegeri greşite în multe sec­ţii ale presei nord-america­ne, acum câteva săptămâni. In cursul recentelor noastre conversaţii am cerut în repetate rânduri, atât preşedintelui Roosevelt, cât şi d-lui Stretinius să spună dacă guvernul Statelor Unite are vreo plângere de făcut împotriva noa­stră, și care anume, pentru vreo măsură pe care am fi luat-o sau nu am fi luat-o in Italia și am primit răspunsul categoric că nu are nici una. Deasemenea trebue să declar că atunci când am vizitat Italia în August trecut, am făcut o sfe­ric de propuneri guvernului bri­tanic, asupra cărora am­ informat pe preşedintele Roosevelt, menite să reducă asprimea ocupaţiei aliate în Italia şi în general să uşureze soarta grea a poporului italian. Aceste chestiuni au fost discu­tate la cea de a doua conferinţă a noastră de la Quebec, iar la Hyde Park, vila particulară a preşedintelui, el şi cu mine am redactat declaraţia din 28 Sep­tembrie care zvrea şi are drept scop să ducă la o îmblânzire ho­­tărâtă a atitudinei puterilor victo­rioase faţă de poporul italian şi să dovedească dorinţa noastră de a-l ajuta la momentul potrivit pentru a-şi relua locul printre naţiunile fruntaşe ale Europei. Sâmbăta trecută, d. Mac Mil­­lan, preşedinte adjunct al comi­siei aliate, şi amiralul Stone, din marina nord-americană, care este principalul ei delegat, au fost primiţi de primul ministru şi de ministrul de externe al Italiei şi au comunicat acestora nouile mă­suri ce au fost hotărîte în favoa­rea guvernului italian, pentru a se îndeplini astfel prevederile declaraţiei din Septembrie. Cum eu sunt acela care am luat iniţiativa acestor propuneri şi care am obţinut în cele din urm­ă adoptarea lor, nu sunt dis­pus să accept sugestiile, de ori unde ar veni ele, că, deși a sufe­rit atât de multe injurii și rău tratament din partea Italiei în­ zilele când Mussolini era puter­nic, Marea Britanie s’a arătat mai prejos de celelalte puteri victorioase atunci când A fost vorba să S­e adopte o atitudine mai generoasă faţă de Italia ran­ei «m »uţiei vreo Intenţie de a Erau numeroase partide în Polonia şi ei au căzut de Ob­or­ă că toate acelea care erau partide democratice — nu partide nazi­ste sau fasciste sau colaboraţio­nişti cu inamicul — vor fi în stare să-şi dea contribuţia lor. Impresia cu care m’am întors din Crimeea şi din toate celelalte contacte ale mele este că mare­şalul Stalin şi ceilalţi conducători sovietici doresc să trăiască în amiciţie onorabilă şi în egalitate cu democraţiile occidentale. (A­­plauze). Socotesc deasemenea că cuvân­tul lot constituie angajamentul lor (aplauze). Niciun guvern nuu işi respectă mai mult obligaţiile — chiar în desavantajul lor — decât o face guvernul sovietic. Refuz în mod absolut să încep vreo discuţie cu privire la buna credinţă a ruşilor (aplauze). Este cât se poate de evident că aceste chestiuni implică în­tregul viitor al lumii. Cu adevă­rat întunecată ar fi soarta lumii dacă s’ar ivi vro Schizmă îngro­zitoare între democraţiile occi­dentale şi poporul rus. (Aaplau­­ze). întreaga organizaţie mondia­lă viitoare s’ar prăbuşi şi un nou cataclism, de o violenţă ce nu se poate concepe ar distruge ceea ce a mai rămas din bogăţiile şi li­bertăţile omenirii. VITEJIA ARMATELOR POLONEZE Guvernul britanic recunoaşte că forţe mari de infanterie, ma­rină şi aviaţie poloneze ce luptă acum vitejeşte aşa cum au fă­cut-o în tot cursul războiului, sub comandă britanică, au jurat credinţă guvernului polonez din Londra. Avem toată Încrederea că odată crei­at un nou guvern, mai deplin reprezentativ al voin­ţei poporului polonez decât sunt fie guvernul din Londra, fie gu­vernul provizoriu din Polonia, şi după ce el va fi fost instalat şi va fi fost recunoscut de către ma­rile puteri, vor fi găsite mijloa­cele pentru a se soluţiona aceste dificultăţi, în interesul larg al po­porului Poloniei. Mai presus de toate, guvernul britanic este hotărît ca un cât mai mare număr de trupe polo­neze să se poată înapoia la mo­mentul potrivit în Polonia, din proprie voinţă şi cu toată sigu­ranţa, pentru a juca rolul lor in viaţa viitoare a ţării. In orice caz, guvernul britanic nu va uita niciodată datoria pe care a asumat-o faţă de trupele poloneze ce au luptat atât de vi­tejeşte şi faţă de toţi aceia ce au luptat sub comanda noastră. Sper cu toată tăria că va fi posibil pen­tru ei să obţină cetăţenia şi libertatea imperiului britanic dacă au­ această dorinţă. Nu sunt în măsură să fac o declaraţie în această privinţă astăzi, de­oarece toate problemele privitoare la a­­cordare® cetăţeniei trebuesc să fie discutate între ţara noastră şi dominicane şi lucrul acesta cere t*«ip. Itt ce ne priveşte, socotim că este onoare de a avea aseme­nea războinici credincioşi şi vi­teji în mijlocul nostru, ca şi cu­m ar fi oameni din propriul nostru practica o politică de forţă, ce implică Italia­’. D. Churchill s’a referit apoi la o frază pe care a folosit-o în­­tr’o cuvântare anterioară, când a spus că nu avem nevoie de Ita­lia, şi a declarat că ea a fost scoasă din context. „De fapt — a continuat primul ministru — nu a fost decât un simplu răspuns pe care trebuia să-l dau faţă de anumite insi­nuări din anumite cercuri ale presei nord-americane, după care noi am fi pornit pe calea un­ei politici de forţă oarecare în Me­­diterana. Sunt fericit să vă pot spune că aceste date pe cari vi l­e prezint au fost acceptate în mod explicit de către Statele Unite sau, în orice caz nu toate cei emite­nţi răspun­dere şi că acest punct de vedere a fost adoptat în hotărâre de către preşedintele Roosevelt şi d. Stef­­Tillius, primind asigurări cât se poar­e de precise că ei nu au avut şi nu au de făcut nicio plângere împotriva noastră, plângere care să ceară un răspuns din partea mea, cum s’ar produce in mod cert. Cele două naţiuni ale noastre pot deci să-şi continue sarcina comună în Italia, sarcină care în Viitor va fi îngreuiată cu multe complicaţii şi dificultăţi noui, dar în orice caz putem merge înainte în deplină încredere unul faţă de altul şi în unire. Aşteptăm revenirea ialiei, sub un regim cu adevărat democrat, în comunitatea popoarelor harnice şi iubitoare de pace în sforţarea ei de a se autoa­inta. Italia poate con­ta pe bunăvoinţa engleză şi pe bu­năvoinţa aliată. Ea poate conta şi pe ajutorul material ce ne stă la dispoziţie şi ea va primi intotdeau­­na o parte dreaptă. Am spus acum câtva timp că Italia va trebui să lucreze pentru a obţine călătoria de înapoiere acasă. Mai are de mers pe această cale. Ar fi însă nedrept dacă nu aş aduce tributul meu de recunoştinţă serviciilor ne­preţuite — despre cari nu se poate spune acum totul — pe care băr­baţii şi femeile italiene din forţele armate, pe mare, pe câmpii şi in spatele liniilor inamice, in nord, le aduc fără încetare cauzei comune. Noui dificultăţi se vor ivi pentru noi când marile regiuni din nord vor fi curăţate şi când ne va rev­e­­ni răspunderea de a rezolva pro­blema hrănirii marilor mase ce ne vor reveni atunci nouă şi guvernu­lui provizoriu italian, guvern care şi el va putea să fie chemat să pro­cedeze la schimbări ca urmare a constituantei mult sporite faţă de care va deveni răspunzător ca ur­mare a eliberării”. CONVERSAŢIILE CU REGELE FARUK Ocupându-se apoi de conversa­ţiile­­ sale cu Regele Faruk şi alţi fruntaşi arabi, d. Chruchill a spus că ministrul de externe britanic şi cu el au socotit că ar fi potrivit, util şi plăcut să vadă pe cei doi conducători cari făcuseră lungi călătorii până în Egipt, în urma invitaţiei preşedintelui Roosevelt, şi să treacă în revistă cu ei, în mod amical, numeroasele ches­tiuni, care îi interesau în comun. A fost deasemenea datoria lor să prezinte omagii Regelui Faruk al Egiptului şi ei au socotit că este nimerit să aibă o întrevedere cu preşedintele Siriei „spre a îndulci cât mai mult lucrurile în Levant”. Nu trebue să se presupună că a avut loc o conferinţă generală, de vreun fel oarecare, cu privire la chestiuile din Orientul Mijlociu. Simplul fapt că Regentul Irakului şi Emirul Abdulah al Transjorda­­niei nu se găseau la faţa locului, trebue să aratte acest lucru limpe­de. Nu a fost vorba de trasarea unei noui politici pentru Orientul Mijlociu, ci mai de­grabă de a stabili acele contacte personale a­­micale prin care sun ajutate ade­sea treburile publice dintre dife­rite naţiuni. După ce a exprimat durerea şi groaza sa pentru asasinarea pri­mului ministru al Egiptului „cu care ministrul afacerilor străine a avut un lung şi cordial interview numai cu câteva zile, aproape ore, înainte de a cădea victimă unei lovituri mişeleşti”, d. Churchill a spus că moartea lui constitue o pierdere serioasă pentru guvernul şi ţara sa. Nu încape nici o îndoială că este nevoe de o accentuare consi­derabilă a măsurilor de siguranţă în Egipt şi, in primul rând, ca aplicarea justiţiei împotrivă oa­menilor dovediţi vinovaţi de cri­me politice să fie rapidă şi pildu­itoare. „Socotim că guvernul egiptean a acţionat drept şi înţelept atunci când a hotărît să declare război Germaniei şi Japoniei şi să sem­neze Declaraţia Naţiunilor Unite. Nu am stăruit pe lângă guver­nul egiptean in nici un moment să intre în război şi, mai mult, nu odată în trecut i-am dat sfatul contrariu. Existau evidente avan­­tagii în a nu se periclita popula­tul şi faimosul oraş Cairo supu­­nându-l unui bombardament in­tens. Trupele egiptene au jucat un rol important în cursul războiu­lui. Ele au menţinut ordinea în Deltă şi au asigurat paza la multe centre de greutate şi depozite şi au fost în diferite feluri de ajutor sforţării noastre de război care s’a dovedit încă odată eficace în apărarea regiunilor fertile ale Deltei de atacurile invadatorilor străini. Ne-am bucurat de toate avanta­jele tratatelor noastre de alianţă din partea egiptenilor şi primii miniştrii şi guvernele succesive egiptene ne-au dat sprijin într-un mod pe care îl socotim deosebit de eficace. Egiptul este o putere aso­ciată şi ea trebue să ocupe locul ce i se cuvine ca viitor membru al organizaţiei mondiale şi ca unul din întemeetorii ei, atunci când se va ajun­ge la aceasta la San Fran­cisco la sfârşitul lunii Aprilie. „ Suntem deasemenea fericiţi să salutăm Turcia în rândurile Na­ţiunilor Unite. Turcia s’a declarat in mod hp­ărit de partea noastră prin tratatul de alianţă din 1939, într’o vreme când pericolele acu­mulate erau cât se poate de evi­dente”. INTRAREA IN RĂZBOI A TURCIEI „După cum am explicat Came­rei cu un alt prilej, Turcia şi-a dat seama de o neaşteptată slăbi­ciune militară după ce începuse războiul în mod serios, dar dată fiind influenţa hotărîtoare a ar­melor noi de care ea nu dispunea de fel şi pe care nu eram în mă­sură să i le furnizăm. Cum aces­te arme exercitau un efect domi­nant pe câmpul de luptă mo­dern, turcii au socotit că nu mai pot increditica siguranţa lor fai­moasei lor infanterii şi artilerii din războiul trecut. De aceea, nu am mai stăruit multă vreme pe lângă turci să declare război. Abia după conferinţa dela Te­heran am socotit că a sosit mo­mentul când Turcia putea să in­tre în luptă fara a comite o im­prudenţă gravă. Guvernul turc nu s’a simţit în stare să facă a­­cest lucru la acea dată, dar el ne-a ajutat în diferte feluri pe care nu ar fi profitabil să vi le povestesc şi noi nu am avut nici­odată, nici cea mai mic­â îndoială asupra taberei unde se găsea cu inima. Şi ei vor fi salutaţi cu bucurie de Marea Britanie în rândurile Naţiunilor Unite şi nu socotesc că legăturile reînoite între cele două ţări ale noastre după de­zastru­l din războiul trecut au fost atinse în vreun fel oare­care“. întrevederea cu REGELE IBN SAUD Cu privire la întrevederea sa cu Regele Ibn Săud, „faimosul st­â­­pănitor al Arabiei Saudite“, pri­mul ministru a spus că i-a ex­primat mulţumirile Marei Brita­nii pentru „realitatea sa neclin­tită, neabătută şi neştirbită faţă de ţara noastră şi pentru cauza comună ce nu a strălucit nicioda­tă mai mult ca in ceasurile cele mai întunecate ale zilelor de pe­ricol mortal“. El a continuat: „Deşi nu am ajuns la o soluţie cu privire la problemele lumii arabe şi ale po­porului evreesc din Palestina, am speranţa că la sfârşitul războiu­lui vor putea fi făcute aranja­mente bune pentru a se asigura pacea şi progresul lumii arabe şi, in general, a Orientului mijlo­ciu, şi că Marea Britanie şi Sta­tele Unite, care arată tot mai mare interes faţă de aceste re­giuni, vor fi în măsură să joace un rol de seamă în a dovedi bi­necunoscuta maximă a vechilor neguţători liberi: „Toate intere­sele legitime sunt în armonie”. D. Churchill a arătat apoi că discuţiile sale cu împăratul Abi­­sinier nu au ridicat dificultăţi serioase dat fiind că acordul pentru viitorii doi ani a şi fost semnat. „Am avut deosebita sa­tisfacţie de a cunoaşte personal pe Haile Selasie, prima victimă a setei de putere şi cucerire a lui Mussolini“. „In sfârşit, am avut plăcerea a discuta îndelung cu preşedintele Shukri Bei al Siriei, cu care prilej am făcut tot ce mi-a stat în putinţă pentru a promova o atitudine amicală faţă de Franţa şi pentru a încuraja negocierea unui aranjament potrivit cu­ francezii, nu numai cu privire la Siria, dar şi la Libah. Trebe să lămuresc poziţia guver­nului britanic faţă de Siria şi Li­ban in raport cu aliaţii noştri fran­cezi. Această poziţie este determi­nată de acordul d­in 1941 în care Marea Britanie şi Franţa au decla­rat în mod precis independenţa a­­cestor state din Levant. Atunci şi de atunci guvernul britanic a ară­tat limpede că nu va încerca nicio­dată să înlocuiască influenţa fran­ceză cu influenţa britanică în sta­tele din Levant. Suntem hotărâţi de asemenea să respectăm independenţa acestor state şi să folosim cele mai bune sforţări ale noastre pentru a men­ţine poziţia specială, date fiind nu­meroasele legături culturale şi isto­rice, pe care Franţa şi-a stabilit-o de atâta vreme in Siria. Sperăm că va fi posibil pentru francezi să păstreze această poziţie specială. Avem convingerea că aceste state vor fi stabilite ferm prin au­toritatea organizaţiei mondiale şi că privilegiile franceze vor fi de a­semenea necunoscute. Totuşi, tre­bue să arăt limpede că nu ne re­vine nouă singuri să apărăm prin forţă, nici independenţa Siriei şi Libanului, nici prvilegiile franceze Le vrem pe amândouă şi nu soco­tim că ele sunt incompatibile. Nu trebue să se pună insă prea multe greutăţi pe umerii numai ai Marii Britanii şi noi trebue să luăm notă de faptul că Rusia şi Statele Unite au recunoscut şi încurajează inde­pendenţa Siriei şi Libanului dar nu incurajează nici o poziţie specială pentru nici o altă ţară străină Toate acestea şi multe alte ches­tiuni privind Orientul Mijlociu con­stitue subiecte necesare pentru conferinţa de pace la care va tre­bui să căutăm cu hotărâre un a­­cord final şi o pace durabilă între toate statele şi rasele cuprinse între Orientul Mijlociu şi bazinul răsări­tean al Mediteranei” Referindu-se la vizita sa la Atena, la înapoiere, ca la „un moment cul­minant al vitregei călătorii”,­­ Churchill a spus că contrastul din­tre scenele violente din cursul vi­zitei sale făcute cu opte săptămâni înainte și primirea cu adevărat en­tuziastă ce i s’a făcut acum de mari mulţimi de cetăţeni fericiţi, a fost „una dintre cele mai vii, impresio­nante şi plăcute experienţe din via­ţa mea”. Nu există caz în aminti­rea sa în care politica guvernului britanic să fi primit o mai completă confirmare (aplauze), şi nici nu a fost vreun alt caz in care ea să fi fost prezentată cu mai multă părti­nire şi deformare a faptelor in Statele Unite, ca oarecare ajutor din această parte a Oceanului. Cea mai mare parte a armelor au fost predate. Cei mai mulţi dintre pri­zonieri şi ostateci au fost înapoiaţi. Marea operă de aducere a ali­mentelor şi proviziilor a fost re­luată cu intersitatea din trecut- Ordinea, publică şi securitatea sunt atât de mult restabilite încât UNRRA este pe punctul de a înce­pe să funcţioneze (râsete). Dar dificultăţile nu s’au term­i­­minat. Armata naţională greacă ur­mează să fie formată de aci înainte şi să se arate eficace în menţinerea unei ordini imparţiale. Bugetul gre­cesc trebue echilibrat, drahma să fie adusă la un curs rezonabil şi să se procure materiale prime de care este nevoe. Simţul de unitate şi de răspun­dere trebue să devină mai puter­nic la poporul grec. Viitorul Gre­ciei este în mâinile ei. Intensa activitate politică a conştiinţei greceşti trebue să continue să lase locul problemelor practice. In cel mai scurt timp, ei trebue să ajungă la acele alegeri drepte, libere şi nestingherite prin vot secret pe baza votului universal pe care le aşteaptă toată lumea şi care, singure, pot reglementa şi aranja tot ceea ce s-a făcut. „Salut în mod deosebit dorinţa guvernului grec ca observatorii ruşi ,englezi şi nord-americani să vin­ă la faţa locului pentru a se asigura că voinţa poporului îşi găseşte o expresie completă şi sinceră“. CUM S'A DESBATUT IN ANSAMBLU CONFERINŢA DIN CRIMEEA „Vorbirtd în sfârşit despre con­ferinţă în ansamblul ei, d. Chur­chill a spus că îşi reaminteşte in mod deosebit de un moment când o tăcere prelungită s’a a­­bitat asupra micului grup şi a continuat truiţi de doă sau trei minute, dar s’a găsit imediat ca foarte nimerit să se remită mă­surile de acord sau de deosebire reuniunii de dimineaţă a miniş­trilor de externe. Fiecare ministru de externe prezida reuniunile prin rotaţie. Atât de excelent se îmbina acti­vitatea miniştrilor de externe că problemele noastre erau înapoia­te aproape zilnic pentru reuniu­nea în comun într’o formă în care se putea ajunge la un acord final şi se puteau lua hotărîri durabile”. Referindu-se la propunerea de a se institui în cursul actualei pe­rioade de frământare întrunit­ regulate ale miniştrilor de exter­ne, d. Churchill a spus că „nu a fost nevoe să se argumenteze a­­ceastă chestiune la Yalta, deoa­rece activitatea celor trei miniştri de externe s’a arătat atât de va­loroasă, rodnică şi indispensabilă încât s’a aprobat de toţi ca ei să continue activitatea colectivă. Este fireşte doar cu aranja­­ment temporar, potrivit actuale­lor vremi de deosebită frămân­tare când o sarcină atât de grea­ — sarcina militară — revine ce­lor trei mari puteri şi noi tre­bue să ne aşteptăm ca cu vre­mea ea să ducă la o organizaţie mai cuprinzătoare şi permanentă ce va fi hotărîtă la San F­rancis­­co atunci când organizaţia va fi deplin utilată pentru funcţionare şi când conferinţa de pace îşi va fi terminat truda. Intre timp, aceste reuniuni ale celor trei miniştri de externe la care din când în când se vor adăuga miniştrii de externe din alte ţări, se vor dovedi de un neîndoios avantaj”. Aducând cel mai călduros pri­nos de recunoştinţă ministrului de externe, d. Eden, prinsul mi­nistru a spus că acesta şi-a câş­tigat „un loc cu nimic mai pre­jos decât acela al oricăruia din miniştrii de externe ai marei a­­liatiţe”. Primul ministru a continuat : „Cred că în aceste ultime trei luni de iarnă, rasa omenească de pe tot întinsul lumii a trecut prin mai multă agonie fizică şi mize­rie decât în oricare altă perioa­dă prin care i-a fost dat să trea­că acestei planete” şi a încheiat: „Trebue să admit că in acest război nu am avut niciodată un mai grav simţ al răspunderii de­cât am avut la Yalta. In 1940 şi în 1941, când noi cei dlin această insulă eram singuri si in­vazia părea atât de apropiată, ma­surile pe care trebuia să le luăm şi atitudinea noastră faţă de ele pă­reau sim­­ple şi evidente. Acum in­trăm intr’o lume a imponderabile«­lur şi la fiecare moment ne vedeam nevoiţi să ne punem întrebări. LEGATURILE DINTRE CELE TREI MARI PUTERI AU SPORIT Este o greşală să priveşti prea departe în viitor. Numai o singura verigă în lanţul destinului poate fi mânuită la un moment dat. Am convingerea că această Camera crede că speranţa a fost puternic întărită prin reuniunea noastra din Crimeea, legăturile dintre cele trei mari puteri şi înţelegerea lor reciprocă au sporit. Statele Uune au intrat adânc şi constructiv in viaţa şi mântuirea Europei. Noi trei, cu toţii, ne-am strâns mâi­nile pentru angajamente CU vaste consecinţe, în acelaşi timp practi­ce şi solemne. Uniţi, avem forţa netăgăduit de a conduce omeni­rea la prosperitate, libertate şi fe­­ricir’e. Marile puteri trebue să caute sâ servească şi ţin să stăpâneasca, împreună cu alte state, atât mari cât şi mici, vom putea creea o vastă organizaţie mondială care dispunând de o amplă putere, va­feri drepturile tuturor statelor, mari sau mici, de agresiune sau­ de strângerea mijloacelor de a­­gresiune.­­ .. . -Sunt convins ca omenirea ara posibilitatea să facă o , alegere mai bună decât a făcut in vre­murile anterioare. Luminile are mai mari si strălucesc mai puter­nic decât înainte. Să mergem îm­preună înainte!” . . . . -Cuvântarea primului ministru a durat o oră si 50 de minute. PROBLEMA POLONIEI in „VESELIA fir. 6 din 20 Febr. 1945 număr consacrat BĂRBAŢILOR Ce­­te despre bărbaţi NIT­A PITPALAC şi SIŢA Părerile d-lor George Vraca, Al. Critico, George Conabie, baritonul Al. Lupescu, Const. Tănase, Dan Demetrescu, N. Afrestian, Titi Mî­­hăilescu, d-na Focşeneanu, regisortre la Teatrul Municipal, I. Foc­­şeneanu artist la Teatrul Naţional, d. Bébe Mandi­nela cinema Maria şi d-na Margareta St. Desene in culori. 1* Pagini, lei 35 Hotărârile conferinţei din Crimeea în desbaterile Camerei Comunelor sânge­­CONVERSAŢII­LE DIN EGIPT CALENDAR MIERCURI 28 FEBRUARIE 1945 Ortodox: Vasile Mărturisitorul (firţi). Catolic: Ramon, Macaric. Protestant: Burta. Evr­esc: Smjdn-Puvim. . . „ Rot. soarelui 6.56 Ap. Soarelui 18.2 FAZELE LUNII 28. Răsărit t'1 h. 26 m. Apus 7 h. 54 m­. Primul pătrar. CALENDAR ISTORIC Hatta ţi Cloşca sunt executați — frân­­tându-ș­ i* trupurile pe­roşti — ÎS Alta IQuo (1871). RADIO MIERCURI, 28 FEBRUARIE 1945 RADIO ROMANIA, RADIO BUCURESTI­­ SI RADIO CARFATI 7.30: Deschiderea emisiunii. Ort­eáaell. Radio juma). Concertul dimineții. 8.25: Jurnal refcepitulativ. RADIO ROMANIA ŞI RADIO BISCCREŞTI­­ 8,30: Boita refugiaţilor. 9: Infomaţii administrative. 9,30: Muzică Variata. RADIO ROMANIA, RADIO BUCUREŞTI I ŞI ROSTUL DACIA ROMANA 10: Emisiuni pentru presă din prăvinei*. RADIO ROMANIA, RADIO BUCUREŞTI I* ŞI RADIO CARRATI 10,30: Poştă Militară Radio. Murică variati uşoară. 11: Prietenul Statelor Unita ale Americii. Concertul simfonic al orchestrei Radio, dirij. de Alfred Alessendrescu. Transmisiune din oala ..Aro”. La sfârşitul programului murică variată. 13: Oră exactă. Murică Variati. 13.50: Publicitate. Muxici variati. 14: Ora exactă. Radio jurnal. 14,20: Teatrul nostru la Tănasi. 15: Închiderea emisiunii. RADIO ROMANIA, RADIO BUCUREŞTI I ŞI RADIO CARRATI 18: Deschiderea emisiunii. Ora exactă. Jus­tiţie ş­ rasism de d. Radu Stoicescu. Muzică variată. 18,25: Universitatea Radio: Democraţia. „Tudor Vladim­irescu"­ de Em. Vârtosu. 18,45: Ora exactă. Radio Jurnal. 19: Recital Chopin: Rodica Soutza, pian. 19,30: „Muzeul Teatrului Naţional“ de d. George Franjo. 19,45: Muzică variată (discuri). 20: Ora Naţiunilor Unite: Anglia. 20,45: Amicii discului. Festival Rameau. ,,Les îndes­talante". 22: Ora exactă. Radio jurnal. Aullicitate. 22,20: Muzică sovietică. 22,50: Selecțiuni din „Mignon" de A. Tho­mas. Muzică ușoară. 23,50: Radio jurnal. 24: închiderea emisiunii. De la orele 18,30—19,35, postul pe unda scurtă Dacia Română, pe lungimi de undă 32,4 m, emite pentru străinătate. MIERCURI, 28 FEBRUARIE 1945 18,30: Jurnal in limba francezi. 18,45: Jurnal in limba englezi. 18,56: Jurnal in limba rusă. 19,09: Jurnal in limba maghiari. 19,22: Jurnal in limba germană. 19,35: Mihail Sebastian: Un critique francais de la peinture nom­aine: Jaques Lassevigne. EMISIUNI IN LIMBA ROMANA ANKARA (31,7 m.) — Ora 19.45. Program pen­tru România, oferit da U. S. L MOSCOVA (41 m.). - Ora 21.30. LONDRA (41.49 a.). - Ora 21.45. ❖ Postul de radio Ankara emite in limba română, în fiecare seară la ora 21, pi 31,70 m. lungime de undă, 9465 kilocycles. TEATRE OPERA (ora 17): Aida. . . TEATRUL NAȚIONAL (Lie. Matei Basarab) (ora 17): O crimă celebră. (Lie. Sf. Sava) (ora 17): Cartole (premieră). STUDIO (ora 17): Platon brecet. TEATRUL COMEDIA (ora 18): Am visat para­­dinul. . .. TEATRUL VICTORIEI (18) : îndrăgostită. TEATRUL MUNICIPAL (17,30): Manasse. TEATRUL ATENEULUI ROMAN (ora 17.15): „I­­drionne Lecouvrour". TEATRUL MARIA FILOTTI (ora 17,30): Proț­iosiunea d-nei Warren. TEATRUL MIC (ora 18): Casa împresurată. MUNCITORESC (Muncă și Lumină) (ora 17.30): Căsătoria. TEATRUL NOSTRU (ora 17,30): Anna Christie. COLORADO (ora 18): Azais. BARASEDIN (ora 18): Potopul. TEATRUL CENTRAL (ora 17.30): Mirella din Timiscău. TEATRUL BULEVARD (ora 18): Razi Bule­vard. REVISTE PAIADIDM (ora 17.30): „Ca la Tănasi”. ALHAMBRA (ora 17.30): Floarea din Șiraz. CIOCORDA (ora 18) : „Bal la Gioconda ". TEATRUL ATLANTIC (ora 18): La hanul lui Straie. STUDIO PARASEUM (ora 17): „Maxoltow". CINEMATOGRAFE ARO: Lenin in Octombrie. CAPITOL : 1812 — Martieiul Kuiuiov. SCALA : Chemarea dragostei și jurnal sovietic. TRIANON: Drumuri noui. FANTASIO: Nunta, de Cehov, comedie Sovietici TIVOLI : Pentru o femeie. REGAL: Subjugat de tine ei iernat. FEMINA: Crinul Chinei. BULEVARD PALAS: Tom Edison |J­­urnal. AMERICAN: Submarinele la Atlantic şi revistă. SELECT : Haimanaua şi jurnal. A.R.F.A.: Fantoma albi şi jurnal. CORSO: Amanţii. CASANDRA: Coicoşanul de la Notre Dame. OMNIA: Omni care se joacă cu locul şi revistă. FRANKLIN (Ateneul Român) : Infirmezzo (o poveste de dragoste) şi jurnal. AIDA: Secretele Mării Roşii, jurnal şi re­­vistă. ALCAZAR: Prima decepţie, jurnal şi revistă. ALIANŢA: Sclavii vieţii. BARCELONA: Femei in lanţuri. CARMEN­ SYLVA: Mohicanii Seria H-a şi re­vistă. CLASIC: Prima întâlnire şi complectare. DINA : Fatalitate şi trupa de reviste. DACIA : Emirul din Buhara. ELDORADO: Legea inimii şi revistă. ELISEE: Noapte de Decembre şi r­evistă. FLORIDA: Mohicanii şi revistă. Mioara Florescu. CLURIA : Bing Bang. IZBANDA: Mireasa păcatului. ILEANA: Călăreţii din Texas şi revistă. HA: Iubirea lor. MILANO : Camera nr. 13 şi revistă. MARCONI: A 8-a nevastă a lui Barbă Alba­stră şi revistă. MODERN : Insule ocnaşilor ţi trupl de revişti. MODEL: Omul misterelor, jurnal şi revistă. MIORIŢA : Rio. NERO: O femee în noapte şi revistă. NON1 (Joi, Sââmbătă şi Duminică): Păcate!» tinereţii. ODEON: Comedii fericirii şi jurnal. PACHE : Prima întâlnire şi revistă. PARIS: Insula ocnaşilor şi revistă. ..­*A 'VhW de artist şi trupă de revistă. REX: Fraţii Mara la circ şi jurnat. TOMIS : Amanţii. TRIUMF : O crimă liră importantă şi revistă. UNIC: Angelica. VOLTA-BUZEŞTI: Valea infernului şi trupă de reviste. VURGU: Cei 4 cavaleri, complectare şi revistă. VENUS: Intermezzo și revistă. CONCERTE Salé ,,aro“ (ora 11 dim.) concert simfonic * Soc. de Radiodi Iuliane, dirij. Altr­a Aie*­­saiCmcH, organizat al Am. „Prietenii Sf Uniti ali Americii".

Next