Universul - Capitala, martie 1945 (Anul 62, nr. 48-65)
1945-03-01 / nr. 48
UNIVERSUM (Urmare din pag. I-a) Babei. Invătati minte printr’o experienţă amară, sperăm acum să convingem omenirea de tăria noului instrument şi de protecţia pe care el o va putea asigura tuturor acelora cari vor să trăiască şi pace in casa lor. Această nouă structură mondială va fi dela început şi în toate domeniile activităţii ei ajutată la maximum pe căile obişnuite ale relaţiilor diplomatice amicale, pe care nu le înlătură In niciun fel Suntem hotărâţi să facem tot ce tre stă în putinţă pentru a asigura succesul conferinţei. Intr’o asemeena ocazie este in mod evident just ca cele două partide fruntaşe din guvernul britanic şi din naţiunea britanică să fie reprezentate şi ca toate partidele să fie legate pentru viitor in ce priveşte această decizie. Sunt fericit să comunic Camerei că reprezentanţii principali ai Maiestăţii Sale la această conferinţă vor fi secretarul de stat de la Foreign Office şi lordul preşedinte al consiliului, şeful partidului laburist (aplauze). Ţin în mod stăruitor ca acest principiu să fie stabilit chiar şi în aceste stadii, care sunt poate cele finale, ale acestei memorabile coaliţii. Ţin în mod deosebit ca toate partidele să fie unite în Ce priveşte acest nou instrument, astfel încât această forţă supremă să fie, după cum a spus Gladstone, „sus şi neatise de refluxul politicei de partid”. Conferinţa din Crimeea găseşte pe aliaţi mai strâns uniţi decât oricând atât în domeniul militar, cât şi în cel politic. Germania să înţeleagă că este zadarnic să spere într’o ceartă între aliaţi (aplauze) şi că nimic nu o poate salva dela înfrângerea completă (aplauze). Orice continuare a rezistenţii va fi pentru ea cauză de suferinţă inutilă. GERMANIA VA FI COMPLET DEZARMATĂ Aliaţii sunt hotărâţi ca Germania să fie complet dezarmată, ca nazismul şi militarismul din Germania să fie distruse, ca criminalii de război să fie pedepsiţi just şi repede şi ca toate industriile germane ce pot fi folosite în producţia militară să fie eliminate sau controlate, ca Germania să dea compensaţii în natură până la maximum posilibilităţilor ei pentru pagubele ce le-a făcut naţiunilor aliate. Pe de altă parte, nu este în intenţia aliaţilor de a distruge poporul Germaniei sau să-l lase fără mijloacele necesare de subzistenţă. Politica noastră nu este de răzbunare, ci urmărim să luăm acele măsuri care sunt necesare pentru a asigura pacea şi securitatea viitoare a lumii. Va fi loc într-o bună zi şi pentru Germania în comitetul natin acum la cea mai grea Şi mai agitată parte a declaraţiei pe care trebue să o fac în faţa Camerei: Problema Poloniei. De mai bine de un an şi de Când mareea războiului a revenit atât de puternic împotriva Germaniei, problema poloneză a fost împărţită în două principale chestiuni: frontierele Poloniei şi libertatea Poloniei. (Aplauze). Camera ştie foarte bine din cuvântările pe care le-am rostit în faţa ei că libertatea, independenţa, integritatea şi suveranitatea Poloniei au fost socotite totdeauna de guvernul britanic mai importante decât frontierele actuale (aplauze). In mintea mea, problema stabilirii unei naţiuni libere poloneze, cu un cămin bun in care să se poată trăi a fost întotdeauna mult mai importantă decât trasarea propriu zisă a liniei de frontieră sau dacă aceste graniţe trebue să fie deplasate de ambele părţi ale Poloniei mai spre vest. Cererea rusească, prezentată pentru prima dată la Teheran în Noembrie 1943, a fost totdeauna neschimbată — linia Curzon în răsărit — şi oferta rusă a fost întotdeauna ca Polonia să dobândească o amplă compensaţie, în dauna Germaniei, în nord şi vest. Ministerul de externe britanic a explicat în amăflunt, în Decembrie trecut, istoria liniei Curzon. Nu am ascuns nicîodată in faţa Cammerei că eu personal socotesc că revendicarea Rusiei cu privire la ea este justă şi îndreptăţită. Dacă sunt pentru această frontieră pentru Rusia, nu o fac pentru că mă plec în faţa forţei. O fac pentru că socotesc că este o transmitere dreaptă de teritorii ce poate fi făcută în toate împrejurările între două ţări a căror istorie a fost atât de îmbinată şi împletită. Ininia Curzon a fost trasată în 1919 de o comisie de experţi printre membrii căreia se afla şi unul din reprezentanţii diplomatici cei mai distinşi din acea vreme Sir Eyre Crowe. Ea a fost trasată într’o vreme când Rusia dispunea de foarte puţini prieteni printre aliaţi. Mai mult, pot spune că ea era extrem de nepopulară. Nu putem să nu constatăm că nici împrejurările şi nici personalităţile legate de aceasta ar fi acordat prea multe favoruri Rusiei Sovietice. Ele au căutat doar să constate care este linia dreaptă şi potrivtă ce trebue trasată. Guvernul britanic din acele vremuri a aprobat această linie, cuprinzând fireşte şi excluderea Lvovului de la Polonia. In afară de tot ce s’a petrecut, nu pot să nu o socotesc ca o propunere dreaptă şi bine informată. DREPTATE PENTRU RUSIA SOVIETICA Trebueşte să nu se uite două lucruri pentru a se face dreptate marilor noştri aliaţi: 1. Privesc înapoi în August 1914, când Germania a declarat pentru prima dată război Rusiei, sub Ţar. In aceste zile, frontierele Rusiei în apus erau mult mai avansate decât acelea pe care Rusia Sovietică le cere acum, după toate suferinţele şi după toate victoriile ei. Frontierele Rusiei cuprindeau toată Finlanda şi intrândul varşoviei, întinzându-se până la aproape 95 km. de Breslau. Rusia acceptă de fapt o frontieră care pe distanţe imense este cu 320—480 km. mai înapoi spre est decât a fost teritoriul rus timp de multe generaţii, sub regimul ţarist. Mareşalul Stalin mi-a spus într-o zi că Lenin aducea obiecţii liniei Curzon pentru că Bialystok şi regiunle împrejmuitoare fuseseră luate de la Rusia. Mareşalul Stalin şi guvernul modern sovietic nu prezintă asemenea revendicări şi sunt de acord în mod liber cu punctul de vedere adoptat de comisia aliată în 1919 că regiunea Bialystok trebue să revină poloniei deoarece a«…!» Predomină populaţia poloneză. O linie nu este o frontieră. Frontiera trebue stabilită şi trasată pe teren şi nu numai trasă pe hartă cu creionul şi linia. Când am fost la Moscova, în Octombrie, Mareşalul Stalin mi-a spus acest lucru şi mi-a spus că socoteşte că pot fi devieri de 8— 10 km. în ambele direcţii, pentru a se urma cursul râurilor, al colinelor şi al aşezărilor unor anumite sate. Mi s-a părut că acesta constituia un mod cât se poate de rezonabil de a privi problema. Cu toate acestea, când ne-am întâlnit la Yalta, propunerea rusă a fost schimbată. S’a arătat limpede că toate aceste modificări secundare vor fi în dauna Rusiei şi nu în dauna Poloniei pentrucă polonezii să aibă conştiinţa împăcată odată pentru totdeauna şi pentrucă să nu mai existe noui discuţii cu privire la această parte a chestiunii. Am primit cu bucurie propunerea sovietică”. SACRIFICIILE FĂCUTE DE POPORUL RUS După ce a amintit înspăimântătoarele” sacrificii făcute de poporul rus în ultimii 30 de ani sau poate mai mult, de luptă, sbucium şi suferinţă in Europa, pe care l-a descris ca „istoria unui război de 30 de ani”’, d. Churchill a continuat: „Dacă nu ar fi fost sforţările şi sacrificiile prodigioase ale Rusiei, Polonia era sortită completei distrugeri in mâinile germanilor. Nu numai Polonia ca stat şi naţiune, dar şi polonezii ca rasă erau meniţi de Hitler distrugerii sau aducerii în stare de liolarie. Se spune că trei milioane şi jumătate de evrei au fost pur şi simplu măcelăriţi. Este sigur că un număr imens au pierit intr’unul dintre cele mai îngrozitoare acte de cruzime, probabil cel mai îngrozitor act de cruzime ce a Întunecat vreodată cerul omenirii. Atunci când germanii au mărturisit făţiş că au de gând să facă din polonezi un popor subjugat şi o rasă de grad interior subm popor de stăpâni dintr’odată, printr’o sforţare siperbă de forţă militară şi de iscusinţă, armatele ruse nu mai puţin de trei săptămâni — de când de fapt am vorbit de aceste chestiuni aci — au înaintat de la Vistula la Oder, mânând înaintea lor pe germanii in prăbuşire şi eliberând întreaga Polonie de cruzimea spurcată şi de oprimarea în Care se sbăteau polonezii. Sprijinind revendicarea Rusiei asupra liniei Curzon, resping şi tăgăduesc orice insinuare că ne pretăm la un compromis Indoelnic sau că ne plecăm în faţa forţei sau a fricii şi afirm cu cea mai mare convingere dreptatea largă a politicei asupra căreia pentru primă dată, au luat atitudinea acum toţi cei trei mari aliaţi. TERITORIILE GERMANE PE CARE LE VA PRIMI POLONIA In plus, cele trei puteri au consimţit acum ca Polonia să primească un acces la un teritoriu substanţial atât in nord, cât şi în Vest. In nord, ea va primi desigur în toiul coridorului precar, marele oraş Dahzig şi cea mai mare parte din Prusia răsăriteană (aplauze) la vest de Koenigsberg şi la sud şi dealungul unui litoral întins la Baltica. In vest, ea va primi importanta regiune industrială a Sileziei superioare şi, în plus, toate acele teritorii la est de Oder care vor fi hotărîte la reglementarea păcii ca urmând să fie desprinse de la Germania după ce un guvern polonez constituit pe baze largi își va fi prezentat punctul său de vedere. De aceea mi se pare că vorbele acestea despre tăierea în două a Poloniei sunt foarte greșite. De fapt, partea ce urmează să fie la est de linia Curzon fiu poate in niciun caz să fie judecată după mărime. Ea cuprinde imensa regiune mohorîtă a mlaştinilor Pripetului pe care Polonia a deţinut-o între cele două războaie şi in schimbul acesteia ea primeşte un teritoriu mult mai fertil şi dezvoltat, în vest, de unde o foarte mare parte a populaţiei germane a şi plecat. Nu trebue să ne temem că sarcina de a păstra aceste noui ţinuturi va fi prea grea pentru Polonia sau că ea va aduce cu sine o nouă răzbunare germană sau că ea — pentru a folosi o frază convenţională — va însemna sămânţă pentru viitoare războaie. Avem de gând să luăm măsuri mult mai drastice şi mai eficace decât cele ce au urmat după ultimul război, deoarece ştim cu mult mai mult despre această chestiune, astfel încât să facem absolut imposibilă pentru Germania, multe generaţii de aici înainte, orice acţiune ofensivă. In sfârşit, sub organizaţia mondială a naţiunilor, victorioşii sau învinşii, mari sau mici, vor fi feriţi de agresiune de legea necontestată şi de o forţă internaţională covârşitoare. Acordul publicat în Crimeea nu este un plan gata făcut, impus poporului polonez de către marile puteri. El expune vederile asupră cărora cei trei mari aliaţi au căzut de acord cu privire la mijloacele prin care ar putea fi realizată -3___*__f.__ f---- .-im). Am n n «rirmri 4 V»cţiunilor, dar numai după ce toate urmele de nazism şi militarism vor fi fost eliminate efectiv şi definitiv. Cu privire la planul general există un acord complet. In ce priveşte măsurile pentru a-1 pune în aplicare, mai rămân multe de făcut. Planurile pentru comisia aliată de control vor intra in funcţiune imediat după înfrângerea Germaniei. Cu privire la măsurile de durată mai lungă, mai sunt multe puncte de mare importanţă asupra cărora planurile amănunţite urmează să fie întocmite de aici înainte de către aliaţi. Ar fi o mare greşală să se presupună că probleme de această natură pot fi trecute prin sită şi că se pot găsi soluţii pentru numeroasele probleme complexe şi dificile, în chestiune, în timp cât armatele mai sunt încă în marş, şi a grăbi şi a da peste cap chestiuni de această natură ar putea uşor însemna să riscăm să creiem desbinare intre aliaţi. Multe din aceste chestiuni treime să aştepte timpul când conducătorii aliaţilor, scăpaţi de sarcina conducerii războiului, Vor putea îndrepta întreaga lor atenţie sau cea mai mare parte din ea pentru realizarea unei păci înţelepte şi de largă perspectivă care, sunt convins, va deveni temelia ce va uşura mult activitatea organizaţiei mondiale, stituită o Polonie puternică, liberă şi independentă, în cooperări cu polonezii înşişi, şi prin care să poată fi instituit în Polonia un guvern polon pe Care să-l poată recunoaşte toate naţiunile unite, guvern ce va deveni pentru prima dată posibil acum când aproape întreaga ţară a fost eliberată de către armatele sovietice, îndeplinirea planului va depinde de voința tuturor secțiunilor ooiniei poloneze democratice din Polonia și din străinătate de a lucra împreună pentru punerea lui in practică. Dar planul trebue studiat ca întreg și păstrând mereu în minte principalul obiectiv Comun. Cele trei puteri au căzut de acord că acceptarea de către polonezi a prevederilor cu privire la frontierele răsăritene şi, in măsura în care se poate decide de pe acum, la fronttiere apusene, constituie o condiţie esenţială pentru Mihuliă şi viitoarea buna stare a unui stat polonez puternic, independent și omogen. Propunerile cu priviri la frontiere sunt în deplină concordanță, după cum își amintește Camera, cu vederile exprimate de mine în Parlament, în repetate rânduri, ln numele guvernului britanic în cursul anului trecut. Am cutezat să dau indicaţii cu privire laa această chestiune intr’o vreme când un consimţimănt mai larg asupra lor nu fusese exprimat de alte părţi importante in această chestiune. Frontiera răsăriteană trebui hotărîtă acum dacă se vrea ca noiUa administraţie poloneză Să fie în stare să-şi îndeplinească activitatea pe propriul teritoriu şi să facă acest lucru în înţelegere cu ruşii ce se află în spatele frontului ăi luptă. Frontierele apuseni, cari vor implica concedări substanţiale de teritoriu german către Polonia, îi pot fi fixate, ca parte a intrigii lichidări a problemei germane, decât după ei aliaţii Vor fi ocupat teritoriul german şi după ei un guvern polonez deplin reprezentativ Va fi fost în măsură să-şi exprime dorinţele. Ar fi o mare greşală să se preseze asupra Poloniei să ia o mai mare porţiune din aceste ţinuturi decât se socoteşte de către ea şi de cătr prietenii şi aliaţii ei ca fiind in posibilităţile ei de a coloniza, de a desvolta şi — cu ajutorul aliaţilor şi al organizaţiei mondiale — de a, menţine'’. Terminăndu-şi declaraţiile cu privire la problema fontierei poloneze, primul ministru a spus că rar i-a fost dat să prezinte un caz in faţa Camerei pe care să-l poată recomanda cu mai multă încredere bunului simţ al membrilor din toate partidele. Chiar mai important decât frontiera Poloniei in tiuitele dezvăluite acum, este libertatea Poloniei a continuat d. Churchill in mijlocul aplauzelor. „Patria polonilor a fost hotărîtă. Urmează ii să fie stăpâni în propria lor casă (Aplauze). Urmiază ei să fie liberi aşa cum suntem noi liberi in Anglia, sau in Statele Unite, sau în Franţa? Urmiază oare ca suveranitatea şi independenţa lor să fie neştirbită său urmiază ca ei să devină Un Simplu protectorat sau un stat sovietic, Siliţi fiind, împotriva voluţii lor, de o majoritate înarmată să adopte un sistem comunist sau totalitar? INDEPENDENŢA SUVERANA A POLONIEI VA FI MENŢINUTĂ Mareşalul Stettin şi Uniunea Sovietelor au făcut cele mai solemne declaraţii că independenţa, suverană a Poloniei va fi menţinută şi la această decizie aderă acum atât Marea Britanie, cât în işi Statele Unite. La aceasta, şi organizaţia mondială va asuma, la momentul potrivit, o oarecare răspundere. Polonezii vor avea viitorul în propriile lor mâini. Cu singura limitare că ei trebue să ducă în mod cinstit, în armonie cu aliaţii lor, o politică amicală faţă de Rusia. Acordul prevede consultări în vederea stabilirii în Polonia, a unui nou guvern provizoriu polonez de unitate naţională cu care cele trei mari puteri să poată toate să stabilească relaţii diplomatice, în loc ca unele să recunoască un anumit guvern polonez şi restul, un altul, situaţie care dacă s’ar fi menţinut şi după conferinţa dela Ialta, ar fi anunţat lumii lipsă di unitate şi confuzie. Am trebuit să o rezolvăm şi am rezolvat-o acolo. Nu s-a impus nicio restricţie obligatorie cu privire la natura şi la metoda acestor consultări. Guvernul britanic are de gând să facă tot ce-i stă în putinţă pentru ca acestea să fie cât mai larg posibile şi polonezii reprezentativi din toate partidele democratice au deplină libertate să vină şi să-şi exprime vederile lor. Aranjamente în acest scop se fac acum la Moscova de o comisie de trei compusă din d. Molotov şi d. Harriman şi sir Archibald Clark Kerr, reprezentând respectiv Statele Unite şi Marea Britanie. Rămâne ca polonezii Să hotărască, cu ajutorul pe care aliaţii sunt în măsură să filicit, asupra compunerii şi formării noului guvern polonez de unitate naţională. Pentru aceasta, guvernul britanic, prim reprezentanţii săi în Polonia, va folosi întreaga sa influenţă pentru a asigura acele alegeri libere, pe care noul guvern polonez îşi va lua angajamentul să le ţină, să se desfăşoare cu toate garanţiile democratice cuvenite. Cele două principii conducătoare ale noastre, atunci când ne ocupăm de toate aceste probleme de continent şi cu ţările eliberate, au fost limpezi. Cât este război, dăm ajutor oricui poate să omoare un bun. După terminarea războiului, urmărim soluţia unei alegeri democratice, libere şi nestingherite. Acestea sunt două principii pe care acest guvern de coaliţie le-a aplicat pe cât i-a fost cu putinţă in împrejurările acestei situaţii nesfârşit de încâlcite şi variate". Răspunzând conservatorului Lord Douglas care a întrebat dacă pentru un timp oarecare va exista o supraveghere internaţională oarecare, d. Churchill a spus că trebue să se aştepte să se vadă care vor fi propunerile noului guvern polonez pentru a si face acea di alegeri beri și nestingherite pe care vor trebui să li promită. CHESTIUNEA GUVERNULUI POLONEZ In continuare, d. Churchill a spus că guvernul britanic va continua să recunoască guvernul polonez din Londra până când el va socoti că noul guvern provizoriu a fost format aşa cum trebue tot Polonia, în conformitate cu prevederile consimţite. Primul ministru a reamintit mai departe Camerei că nu ar fi existat un comitet de la Lublin sau un guvern provizoriu de la Lublin dacă guvernul polonez din Londra „ar fi acceptat promisiunea noastră conştiincioasă deacum un an. El ar fi intrat in Polonia că actualul guvern. El ar fi intrat cu armatele eliberatoare ale Rusiei". Dar aceste prilejuri au fost nesocotite şi între timp s’a produs completa expulzare a germanilor din Polonia. Firește, guvernul din Lublin a înaintat odată cu armatele Victorioase ruse ce au fost primite cu o mare bveserie în mari regiuni ale Poloniei. Multe din marile orașe au trecut dintr’o mână într’alta fără Ca să fi avut 10c o Singură împușcătură, — neintămplându-se de fapt nici unul dintre acele cazuri îngrozitoare când forţe armate subterane au primit focuri din ambele părţi, în tot cursul marei înaintări. Ruşii, care executau şi pregăteau operaţiuni militare de cea mai mare amploare împotriva centrului Germaniei, aveau dreptul ca să aibă legăturile armatelor lor proteguite de ţinuturi rurale paşnice aflate sub un guvern care să acţioneze în conformitate cu nevoile lor. Membrii Camerei să citească CU grijă şi să recitească — acei membri care au avut îndoieli — termenii declaraţiei fiecare cuvânt din ea ştiindu-se că a format obiectul celei mai mari şi mai amănunţite atenţii din partea conducătorilor acelor trei state şi a miniştrilor lor de extirpe şi experţilor lor. Continuând cuvântarea după o pauză ce a fost făcută spre a se lua masa, primul ministru, referindu-se la conversaţiile ce au avut loc după aceea în Egipt, a spus: „Mi-am luat rămas bun de la preşedinte la 15 Februarie în portul Alexandria, după Conversaţii îndelungate şi cât se poate de plăcute cu privire la situaţia treburilor noastre în lumina conferinţei din Crimeea şi conversaţii referitoare la problema noastră specială din Extremul Orient în care, după cum japonezii își dau seama, ambii avem oarecari interese. (Aplauze). PROBLEMA ITALIEI Am vorbit de asemenea și despre ocuparea în comun de către noi a Italiei și de politica noastră acolo. Cu privire la aceasta, după cum Camera ştie, au existat multe înţelegeri greşite în multe secţii ale presei nord-americane, acum câteva săptămâni. In cursul recentelor noastre conversaţii am cerut în repetate rânduri, atât preşedintelui Roosevelt, cât şi d-lui Stretinius să spună dacă guvernul Statelor Unite are vreo plângere de făcut împotriva noastră, și care anume, pentru vreo măsură pe care am fi luat-o sau nu am fi luat-o in Italia și am primit răspunsul categoric că nu are nici una. Deasemenea trebue să declar că atunci când am vizitat Italia în August trecut, am făcut o sferic de propuneri guvernului britanic, asupra cărora am informat pe preşedintele Roosevelt, menite să reducă asprimea ocupaţiei aliate în Italia şi în general să uşureze soarta grea a poporului italian. Aceste chestiuni au fost discutate la cea de a doua conferinţă a noastră de la Quebec, iar la Hyde Park, vila particulară a preşedintelui, el şi cu mine am redactat declaraţia din 28 Septembrie care zvrea şi are drept scop să ducă la o îmblânzire hotărâtă a atitudinei puterilor victorioase faţă de poporul italian şi să dovedească dorinţa noastră de a-l ajuta la momentul potrivit pentru a-şi relua locul printre naţiunile fruntaşe ale Europei. Sâmbăta trecută, d. Mac Millan, preşedinte adjunct al comisiei aliate, şi amiralul Stone, din marina nord-americană, care este principalul ei delegat, au fost primiţi de primul ministru şi de ministrul de externe al Italiei şi au comunicat acestora nouile măsuri ce au fost hotărîte în favoarea guvernului italian, pentru a se îndeplini astfel prevederile declaraţiei din Septembrie. Cum eu sunt acela care am luat iniţiativa acestor propuneri şi care am obţinut în cele din urmă adoptarea lor, nu sunt dispus să accept sugestiile, de ori unde ar veni ele, că, deși a suferit atât de multe injurii și rău tratament din partea Italiei în zilele când Mussolini era puternic, Marea Britanie s’a arătat mai prejos de celelalte puteri victorioase atunci când A fost vorba să Se adopte o atitudine mai generoasă faţă de Italia ranei «m »uţiei vreo Intenţie de a Erau numeroase partide în Polonia şi ei au căzut de Oboră că toate acelea care erau partide democratice — nu partide naziste sau fasciste sau colaboraţionişti cu inamicul — vor fi în stare să-şi dea contribuţia lor. Impresia cu care m’am întors din Crimeea şi din toate celelalte contacte ale mele este că mareşalul Stalin şi ceilalţi conducători sovietici doresc să trăiască în amiciţie onorabilă şi în egalitate cu democraţiile occidentale. (Aplauze). Socotesc deasemenea că cuvântul lot constituie angajamentul lor (aplauze). Niciun guvern nuu işi respectă mai mult obligaţiile — chiar în desavantajul lor — decât o face guvernul sovietic. Refuz în mod absolut să încep vreo discuţie cu privire la buna credinţă a ruşilor (aplauze). Este cât se poate de evident că aceste chestiuni implică întregul viitor al lumii. Cu adevărat întunecată ar fi soarta lumii dacă s’ar ivi vro Schizmă îngrozitoare între democraţiile occidentale şi poporul rus. (Aaplauze). întreaga organizaţie mondială viitoare s’ar prăbuşi şi un nou cataclism, de o violenţă ce nu se poate concepe ar distruge ceea ce a mai rămas din bogăţiile şi libertăţile omenirii. VITEJIA ARMATELOR POLONEZE Guvernul britanic recunoaşte că forţe mari de infanterie, marină şi aviaţie poloneze ce luptă acum vitejeşte aşa cum au făcut-o în tot cursul războiului, sub comandă britanică, au jurat credinţă guvernului polonez din Londra. Avem toată Încrederea că odată creiat un nou guvern, mai deplin reprezentativ al voinţei poporului polonez decât sunt fie guvernul din Londra, fie guvernul provizoriu din Polonia, şi după ce el va fi fost instalat şi va fi fost recunoscut de către marile puteri, vor fi găsite mijloacele pentru a se soluţiona aceste dificultăţi, în interesul larg al poporului Poloniei. Mai presus de toate, guvernul britanic este hotărît ca un cât mai mare număr de trupe poloneze să se poată înapoia la momentul potrivit în Polonia, din proprie voinţă şi cu toată siguranţa, pentru a juca rolul lor in viaţa viitoare a ţării. In orice caz, guvernul britanic nu va uita niciodată datoria pe care a asumat-o faţă de trupele poloneze ce au luptat atât de vitejeşte şi faţă de toţi aceia ce au luptat sub comanda noastră. Sper cu toată tăria că va fi posibil pentru ei să obţină cetăţenia şi libertatea imperiului britanic dacă au această dorinţă. Nu sunt în măsură să fac o declaraţie în această privinţă astăzi, deoarece toate problemele privitoare la acordare® cetăţeniei trebuesc să fie discutate între ţara noastră şi dominicane şi lucrul acesta cere t*«ip. Itt ce ne priveşte, socotim că este onoare de a avea asemenea războinici credincioşi şi viteji în mijlocul nostru, ca şi cum ar fi oameni din propriul nostru practica o politică de forţă, ce implică Italia’. D. Churchill s’a referit apoi la o frază pe care a folosit-o într’o cuvântare anterioară, când a spus că nu avem nevoie de Italia, şi a declarat că ea a fost scoasă din context. „De fapt — a continuat primul ministru — nu a fost decât un simplu răspuns pe care trebuia să-l dau faţă de anumite insinuări din anumite cercuri ale presei nord-americane, după care noi am fi pornit pe calea unei politici de forţă oarecare în Mediterana. Sunt fericit să vă pot spune că aceste date pe cari vi le prezint au fost acceptate în mod explicit de către Statele Unite sau, în orice caz nu toate cei emitenţi răspundere şi că acest punct de vedere a fost adoptat în hotărâre de către preşedintele Roosevelt şi d. StefTillius, primind asigurări cât se poare de precise că ei nu au avut şi nu au de făcut nicio plângere împotriva noastră, plângere care să ceară un răspuns din partea mea, cum s’ar produce in mod cert. Cele două naţiuni ale noastre pot deci să-şi continue sarcina comună în Italia, sarcină care în Viitor va fi îngreuiată cu multe complicaţii şi dificultăţi noui, dar în orice caz putem merge înainte în deplină încredere unul faţă de altul şi în unire. Aşteptăm revenirea ialiei, sub un regim cu adevărat democrat, în comunitatea popoarelor harnice şi iubitoare de pace în sforţarea ei de a se autoainta. Italia poate conta pe bunăvoinţa engleză şi pe bunăvoinţa aliată. Ea poate conta şi pe ajutorul material ce ne stă la dispoziţie şi ea va primi intotdeauna o parte dreaptă. Am spus acum câtva timp că Italia va trebui să lucreze pentru a obţine călătoria de înapoiere acasă. Mai are de mers pe această cale. Ar fi însă nedrept dacă nu aş aduce tributul meu de recunoştinţă serviciilor nepreţuite — despre cari nu se poate spune acum totul — pe care bărbaţii şi femeile italiene din forţele armate, pe mare, pe câmpii şi in spatele liniilor inamice, in nord, le aduc fără încetare cauzei comune. Noui dificultăţi se vor ivi pentru noi când marile regiuni din nord vor fi curăţate şi când ne va reveni răspunderea de a rezolva problema hrănirii marilor mase ce ne vor reveni atunci nouă şi guvernului provizoriu italian, guvern care şi el va putea să fie chemat să procedeze la schimbări ca urmare a constituantei mult sporite faţă de care va deveni răspunzător ca urmare a eliberării”. CONVERSAŢIILE CU REGELE FARUK Ocupându-se apoi de conversaţiile sale cu Regele Faruk şi alţi fruntaşi arabi, d. Chruchill a spus că ministrul de externe britanic şi cu el au socotit că ar fi potrivit, util şi plăcut să vadă pe cei doi conducători cari făcuseră lungi călătorii până în Egipt, în urma invitaţiei preşedintelui Roosevelt, şi să treacă în revistă cu ei, în mod amical, numeroasele chestiuni, care îi interesau în comun. A fost deasemenea datoria lor să prezinte omagii Regelui Faruk al Egiptului şi ei au socotit că este nimerit să aibă o întrevedere cu preşedintele Siriei „spre a îndulci cât mai mult lucrurile în Levant”. Nu trebue să se presupună că a avut loc o conferinţă generală, de vreun fel oarecare, cu privire la chestiuile din Orientul Mijlociu. Simplul fapt că Regentul Irakului şi Emirul Abdulah al Transjordaniei nu se găseau la faţa locului, trebue să aratte acest lucru limpede. Nu a fost vorba de trasarea unei noui politici pentru Orientul Mijlociu, ci mai degrabă de a stabili acele contacte personale amicale prin care sun ajutate adesea treburile publice dintre diferite naţiuni. După ce a exprimat durerea şi groaza sa pentru asasinarea primului ministru al Egiptului „cu care ministrul afacerilor străine a avut un lung şi cordial interview numai cu câteva zile, aproape ore, înainte de a cădea victimă unei lovituri mişeleşti”, d. Churchill a spus că moartea lui constitue o pierdere serioasă pentru guvernul şi ţara sa. Nu încape nici o îndoială că este nevoe de o accentuare considerabilă a măsurilor de siguranţă în Egipt şi, in primul rând, ca aplicarea justiţiei împotrivă oamenilor dovediţi vinovaţi de crime politice să fie rapidă şi pilduitoare. „Socotim că guvernul egiptean a acţionat drept şi înţelept atunci când a hotărît să declare război Germaniei şi Japoniei şi să semneze Declaraţia Naţiunilor Unite. Nu am stăruit pe lângă guvernul egiptean in nici un moment să intre în război şi, mai mult, nu odată în trecut i-am dat sfatul contrariu. Existau evidente avantagii în a nu se periclita populatul şi faimosul oraş Cairo supunându-l unui bombardament intens. Trupele egiptene au jucat un rol important în cursul războiului. Ele au menţinut ordinea în Deltă şi au asigurat paza la multe centre de greutate şi depozite şi au fost în diferite feluri de ajutor sforţării noastre de război care s’a dovedit încă odată eficace în apărarea regiunilor fertile ale Deltei de atacurile invadatorilor străini. Ne-am bucurat de toate avantajele tratatelor noastre de alianţă din partea egiptenilor şi primii miniştrii şi guvernele succesive egiptene ne-au dat sprijin într-un mod pe care îl socotim deosebit de eficace. Egiptul este o putere asociată şi ea trebue să ocupe locul ce i se cuvine ca viitor membru al organizaţiei mondiale şi ca unul din întemeetorii ei, atunci când se va ajunge la aceasta la San Francisco la sfârşitul lunii Aprilie. „ Suntem deasemenea fericiţi să salutăm Turcia în rândurile Naţiunilor Unite. Turcia s’a declarat in mod hpărit de partea noastră prin tratatul de alianţă din 1939, într’o vreme când pericolele acumulate erau cât se poate de evidente”. INTRAREA IN RĂZBOI A TURCIEI „După cum am explicat Camerei cu un alt prilej, Turcia şi-a dat seama de o neaşteptată slăbiciune militară după ce începuse războiul în mod serios, dar dată fiind influenţa hotărîtoare a armelor noi de care ea nu dispunea de fel şi pe care nu eram în măsură să i le furnizăm. Cum aceste arme exercitau un efect dominant pe câmpul de luptă modern, turcii au socotit că nu mai pot increditica siguranţa lor faimoasei lor infanterii şi artilerii din războiul trecut. De aceea, nu am mai stăruit multă vreme pe lângă turci să declare război. Abia după conferinţa dela Teheran am socotit că a sosit momentul când Turcia putea să intre în luptă fara a comite o imprudenţă gravă. Guvernul turc nu s’a simţit în stare să facă acest lucru la acea dată, dar el ne-a ajutat în diferte feluri pe care nu ar fi profitabil să vi le povestesc şi noi nu am avut niciodată, nici cea mai micâ îndoială asupra taberei unde se găsea cu inima. Şi ei vor fi salutaţi cu bucurie de Marea Britanie în rândurile Naţiunilor Unite şi nu socotesc că legăturile reînoite între cele două ţări ale noastre după dezastrul din războiul trecut au fost atinse în vreun fel oarecare“. întrevederea cu REGELE IBN SAUD Cu privire la întrevederea sa cu Regele Ibn Săud, „faimosul stâpănitor al Arabiei Saudite“, primul ministru a spus că i-a exprimat mulţumirile Marei Britanii pentru „realitatea sa neclintită, neabătută şi neştirbită faţă de ţara noastră şi pentru cauza comună ce nu a strălucit niciodată mai mult ca in ceasurile cele mai întunecate ale zilelor de pericol mortal“. El a continuat: „Deşi nu am ajuns la o soluţie cu privire la problemele lumii arabe şi ale poporului evreesc din Palestina, am speranţa că la sfârşitul războiului vor putea fi făcute aranjamente bune pentru a se asigura pacea şi progresul lumii arabe şi, in general, a Orientului mijlociu, şi că Marea Britanie şi Statele Unite, care arată tot mai mare interes faţă de aceste regiuni, vor fi în măsură să joace un rol de seamă în a dovedi binecunoscuta maximă a vechilor neguţători liberi: „Toate interesele legitime sunt în armonie”. D. Churchill a arătat apoi că discuţiile sale cu împăratul Abisinier nu au ridicat dificultăţi serioase dat fiind că acordul pentru viitorii doi ani a şi fost semnat. „Am avut deosebita satisfacţie de a cunoaşte personal pe Haile Selasie, prima victimă a setei de putere şi cucerire a lui Mussolini“. „In sfârşit, am avut plăcerea a discuta îndelung cu preşedintele Shukri Bei al Siriei, cu care prilej am făcut tot ce mi-a stat în putinţă pentru a promova o atitudine amicală faţă de Franţa şi pentru a încuraja negocierea unui aranjament potrivit cu francezii, nu numai cu privire la Siria, dar şi la Libah. Trebe să lămuresc poziţia guvernului britanic faţă de Siria şi Liban in raport cu aliaţii noştri francezi. Această poziţie este determinată de acordul din 1941 în care Marea Britanie şi Franţa au declarat în mod precis independenţa acestor state din Levant. Atunci şi de atunci guvernul britanic a arătat limpede că nu va încerca niciodată să înlocuiască influenţa franceză cu influenţa britanică în statele din Levant. Suntem hotărâţi de asemenea să respectăm independenţa acestor state şi să folosim cele mai bune sforţări ale noastre pentru a menţine poziţia specială, date fiind numeroasele legături culturale şi istorice, pe care Franţa şi-a stabilit-o de atâta vreme in Siria. Sperăm că va fi posibil pentru francezi să păstreze această poziţie specială. Avem convingerea că aceste state vor fi stabilite ferm prin autoritatea organizaţiei mondiale şi că privilegiile franceze vor fi de asemenea necunoscute. Totuşi, trebue să arăt limpede că nu ne revine nouă singuri să apărăm prin forţă, nici independenţa Siriei şi Libanului, nici prvilegiile franceze Le vrem pe amândouă şi nu socotim că ele sunt incompatibile. Nu trebue să se pună insă prea multe greutăţi pe umerii numai ai Marii Britanii şi noi trebue să luăm notă de faptul că Rusia şi Statele Unite au recunoscut şi încurajează independenţa Siriei şi Libanului dar nu incurajează nici o poziţie specială pentru nici o altă ţară străină Toate acestea şi multe alte chestiuni privind Orientul Mijlociu constitue subiecte necesare pentru conferinţa de pace la care va trebui să căutăm cu hotărâre un acord final şi o pace durabilă între toate statele şi rasele cuprinse între Orientul Mijlociu şi bazinul răsăritean al Mediteranei” Referindu-se la vizita sa la Atena, la înapoiere, ca la „un moment culminant al vitregei călătorii”, Churchill a spus că contrastul dintre scenele violente din cursul vizitei sale făcute cu opte săptămâni înainte și primirea cu adevărat entuziastă ce i s’a făcut acum de mari mulţimi de cetăţeni fericiţi, a fost „una dintre cele mai vii, impresionante şi plăcute experienţe din viaţa mea”. Nu există caz în amintirea sa în care politica guvernului britanic să fi primit o mai completă confirmare (aplauze), şi nici nu a fost vreun alt caz in care ea să fi fost prezentată cu mai multă părtinire şi deformare a faptelor in Statele Unite, ca oarecare ajutor din această parte a Oceanului. Cea mai mare parte a armelor au fost predate. Cei mai mulţi dintre prizonieri şi ostateci au fost înapoiaţi. Marea operă de aducere a alimentelor şi proviziilor a fost reluată cu intersitatea din trecut- Ordinea, publică şi securitatea sunt atât de mult restabilite încât UNRRA este pe punctul de a începe să funcţioneze (râsete). Dar dificultăţile nu s’au termiminat. Armata naţională greacă urmează să fie formată de aci înainte şi să se arate eficace în menţinerea unei ordini imparţiale. Bugetul grecesc trebue echilibrat, drahma să fie adusă la un curs rezonabil şi să se procure materiale prime de care este nevoe. Simţul de unitate şi de răspundere trebue să devină mai puternic la poporul grec. Viitorul Greciei este în mâinile ei. Intensa activitate politică a conştiinţei greceşti trebue să continue să lase locul problemelor practice. In cel mai scurt timp, ei trebue să ajungă la acele alegeri drepte, libere şi nestingherite prin vot secret pe baza votului universal pe care le aşteaptă toată lumea şi care, singure, pot reglementa şi aranja tot ceea ce s-a făcut. „Salut în mod deosebit dorinţa guvernului grec ca observatorii ruşi ,englezi şi nord-americani să vină la faţa locului pentru a se asigura că voinţa poporului îşi găseşte o expresie completă şi sinceră“. CUM S'A DESBATUT IN ANSAMBLU CONFERINŢA DIN CRIMEEA „Vorbirtd în sfârşit despre conferinţă în ansamblul ei, d. Churchill a spus că îşi reaminteşte in mod deosebit de un moment când o tăcere prelungită s’a abitat asupra micului grup şi a continuat truiţi de doă sau trei minute, dar s’a găsit imediat ca foarte nimerit să se remită măsurile de acord sau de deosebire reuniunii de dimineaţă a miniştrilor de externe. Fiecare ministru de externe prezida reuniunile prin rotaţie. Atât de excelent se îmbina activitatea miniştrilor de externe că problemele noastre erau înapoiate aproape zilnic pentru reuniunea în comun într’o formă în care se putea ajunge la un acord final şi se puteau lua hotărîri durabile”. Referindu-se la propunerea de a se institui în cursul actualei perioade de frământare întrunit regulate ale miniştrilor de externe, d. Churchill a spus că „nu a fost nevoe să se argumenteze această chestiune la Yalta, deoarece activitatea celor trei miniştri de externe s’a arătat atât de valoroasă, rodnică şi indispensabilă încât s’a aprobat de toţi ca ei să continue activitatea colectivă. Este fireşte doar cu aranjament temporar, potrivit actualelor vremi de deosebită frământare când o sarcină atât de grea — sarcina militară — revine celor trei mari puteri şi noi trebue să ne aşteptăm ca cu vremea ea să ducă la o organizaţie mai cuprinzătoare şi permanentă ce va fi hotărîtă la San Francisco atunci când organizaţia va fi deplin utilată pentru funcţionare şi când conferinţa de pace îşi va fi terminat truda. Intre timp, aceste reuniuni ale celor trei miniştri de externe la care din când în când se vor adăuga miniştrii de externe din alte ţări, se vor dovedi de un neîndoios avantaj”. Aducând cel mai călduros prinos de recunoştinţă ministrului de externe, d. Eden, prinsul ministru a spus că acesta şi-a câştigat „un loc cu nimic mai prejos decât acela al oricăruia din miniştrii de externe ai marei aliatiţe”. Primul ministru a continuat : „Cred că în aceste ultime trei luni de iarnă, rasa omenească de pe tot întinsul lumii a trecut prin mai multă agonie fizică şi mizerie decât în oricare altă perioadă prin care i-a fost dat să treacă acestei planete” şi a încheiat: „Trebue să admit că in acest război nu am avut niciodată un mai grav simţ al răspunderii decât am avut la Yalta. In 1940 şi în 1941, când noi cei dlin această insulă eram singuri si invazia părea atât de apropiată, masurile pe care trebuia să le luăm şi atitudinea noastră faţă de ele păreau simple şi evidente. Acum intrăm intr’o lume a imponderabile«lur şi la fiecare moment ne vedeam nevoiţi să ne punem întrebări. LEGATURILE DINTRE CELE TREI MARI PUTERI AU SPORIT Este o greşală să priveşti prea departe în viitor. Numai o singura verigă în lanţul destinului poate fi mânuită la un moment dat. Am convingerea că această Camera crede că speranţa a fost puternic întărită prin reuniunea noastra din Crimeea, legăturile dintre cele trei mari puteri şi înţelegerea lor reciprocă au sporit. Statele Uune au intrat adânc şi constructiv in viaţa şi mântuirea Europei. Noi trei, cu toţii, ne-am strâns mâinile pentru angajamente CU vaste consecinţe, în acelaşi timp practice şi solemne. Uniţi, avem forţa netăgăduit de a conduce omenirea la prosperitate, libertate şi fericir’e. Marile puteri trebue să caute sâ servească şi ţin să stăpâneasca, împreună cu alte state, atât mari cât şi mici, vom putea creea o vastă organizaţie mondială care dispunând de o amplă putere, vaferi drepturile tuturor statelor, mari sau mici, de agresiune sau de strângerea mijloacelor de agresiune. .. . -Sunt convins ca omenirea ara posibilitatea să facă o , alegere mai bună decât a făcut in vremurile anterioare. Luminile are mai mari si strălucesc mai puternic decât înainte. Să mergem împreună înainte!” . . . . -Cuvântarea primului ministru a durat o oră si 50 de minute. PROBLEMA POLONIEI in „VESELIA fir. 6 din 20 Febr. 1945 număr consacrat BĂRBAŢILOR Cete despre bărbaţi NITA PITPALAC şi SIŢA Părerile d-lor George Vraca, Al. Critico, George Conabie, baritonul Al. Lupescu, Const. Tănase, Dan Demetrescu, N. Afrestian, Titi Mîhăilescu, d-na Focşeneanu, regisortre la Teatrul Municipal, I. Focşeneanu artist la Teatrul Naţional, d. Bébe Mandinela cinema Maria şi d-na Margareta St. Desene in culori. 1* Pagini, lei 35 Hotărârile conferinţei din Crimeea în desbaterile Camerei Comunelor sângeCONVERSAŢIILE DIN EGIPT CALENDAR MIERCURI 28 FEBRUARIE 1945 Ortodox: Vasile Mărturisitorul (firţi). Catolic: Ramon, Macaric. Protestant: Burta. Evresc: Smjdn-Puvim. . . „ Rot. soarelui 6.56 Ap. Soarelui 18.2 FAZELE LUNII 28. Răsărit t'1 h. 26 m. Apus 7 h. 54 m. Primul pătrar. CALENDAR ISTORIC Hatta ţi Cloşca sunt executați — frântându-ș i* trupurile peroşti — ÎS Alta IQuo (1871). RADIO MIERCURI, 28 FEBRUARIE 1945 RADIO ROMANIA, RADIO BUCURESTI SI RADIO CARFATI 7.30: Deschiderea emisiunii. Orteáaell. Radio juma). Concertul dimineții. 8.25: Jurnal refcepitulativ. RADIO ROMANIA ŞI RADIO BISCCREŞTI 8,30: Boita refugiaţilor. 9: Infomaţii administrative. 9,30: Muzică Variata. RADIO ROMANIA, RADIO BUCUREŞTI I ŞI ROSTUL DACIA ROMANA 10: Emisiuni pentru presă din prăvinei*. RADIO ROMANIA, RADIO BUCUREŞTI I* ŞI RADIO CARRATI 10,30: Poştă Militară Radio. Murică variati uşoară. 11: Prietenul Statelor Unita ale Americii. Concertul simfonic al orchestrei Radio, dirij. de Alfred Alessendrescu. Transmisiune din oala ..Aro”. La sfârşitul programului murică variată. 13: Oră exactă. Murică Variati. 13.50: Publicitate. Muxici variati. 14: Ora exactă. Radio jurnal. 14,20: Teatrul nostru la Tănasi. 15: Închiderea emisiunii. RADIO ROMANIA, RADIO BUCUREŞTI I ŞI RADIO CARRATI 18: Deschiderea emisiunii. Ora exactă. Justiţie ş rasism de d. Radu Stoicescu. Muzică variată. 18,25: Universitatea Radio: Democraţia. „Tudor Vladimirescu" de Em. Vârtosu. 18,45: Ora exactă. Radio Jurnal. 19: Recital Chopin: Rodica Soutza, pian. 19,30: „Muzeul Teatrului Naţional“ de d. George Franjo. 19,45: Muzică variată (discuri). 20: Ora Naţiunilor Unite: Anglia. 20,45: Amicii discului. Festival Rameau. ,,Les îndestalante". 22: Ora exactă. Radio jurnal. Aullicitate. 22,20: Muzică sovietică. 22,50: Selecțiuni din „Mignon" de A. Thomas. Muzică ușoară. 23,50: Radio jurnal. 24: închiderea emisiunii. De la orele 18,30—19,35, postul pe unda scurtă Dacia Română, pe lungimi de undă 32,4 m, emite pentru străinătate. MIERCURI, 28 FEBRUARIE 1945 18,30: Jurnal in limba francezi. 18,45: Jurnal in limba englezi. 18,56: Jurnal in limba rusă. 19,09: Jurnal in limba maghiari. 19,22: Jurnal in limba germană. 19,35: Mihail Sebastian: Un critique francais de la peinture nomaine: Jaques Lassevigne. EMISIUNI IN LIMBA ROMANA ANKARA (31,7 m.) — Ora 19.45. Program pentru România, oferit da U. S. L MOSCOVA (41 m.). - Ora 21.30. LONDRA (41.49 a.). - Ora 21.45. ❖ Postul de radio Ankara emite in limba română, în fiecare seară la ora 21, pi 31,70 m. lungime de undă, 9465 kilocycles. TEATRE OPERA (ora 17): Aida. . . TEATRUL NAȚIONAL (Lie. Matei Basarab) (ora 17): O crimă celebră. (Lie. Sf. Sava) (ora 17): Cartole (premieră). STUDIO (ora 17): Platon brecet. TEATRUL COMEDIA (ora 18): Am visat paradinul. . .. TEATRUL VICTORIEI (18) : îndrăgostită. TEATRUL MUNICIPAL (17,30): Manasse. TEATRUL ATENEULUI ROMAN (ora 17.15): „Idrionne Lecouvrour". TEATRUL MARIA FILOTTI (ora 17,30): Proțiosiunea d-nei Warren. TEATRUL MIC (ora 18): Casa împresurată. MUNCITORESC (Muncă și Lumină) (ora 17.30): Căsătoria. TEATRUL NOSTRU (ora 17,30): Anna Christie. COLORADO (ora 18): Azais. BARASEDIN (ora 18): Potopul. TEATRUL CENTRAL (ora 17.30): Mirella din Timiscău. TEATRUL BULEVARD (ora 18): Razi Bulevard. REVISTE PAIADIDM (ora 17.30): „Ca la Tănasi”. ALHAMBRA (ora 17.30): Floarea din Șiraz. CIOCORDA (ora 18) : „Bal la Gioconda ". TEATRUL ATLANTIC (ora 18): La hanul lui Straie. STUDIO PARASEUM (ora 17): „Maxoltow". CINEMATOGRAFE ARO: Lenin in Octombrie. CAPITOL : 1812 — Martieiul Kuiuiov. SCALA : Chemarea dragostei și jurnal sovietic. TRIANON: Drumuri noui. FANTASIO: Nunta, de Cehov, comedie Sovietici TIVOLI : Pentru o femeie. REGAL: Subjugat de tine ei iernat. FEMINA: Crinul Chinei. BULEVARD PALAS: Tom Edison |Jurnal. AMERICAN: Submarinele la Atlantic şi revistă. SELECT : Haimanaua şi jurnal. A.R.F.A.: Fantoma albi şi jurnal. CORSO: Amanţii. CASANDRA: Coicoşanul de la Notre Dame. OMNIA: Omni care se joacă cu locul şi revistă. FRANKLIN (Ateneul Român) : Infirmezzo (o poveste de dragoste) şi jurnal. AIDA: Secretele Mării Roşii, jurnal şi revistă. ALCAZAR: Prima decepţie, jurnal şi revistă. ALIANŢA: Sclavii vieţii. BARCELONA: Femei in lanţuri. CARMEN SYLVA: Mohicanii Seria H-a şi revistă. CLASIC: Prima întâlnire şi complectare. DINA : Fatalitate şi trupa de reviste. DACIA : Emirul din Buhara. ELDORADO: Legea inimii şi revistă. ELISEE: Noapte de Decembre şi revistă. FLORIDA: Mohicanii şi revistă. Mioara Florescu. CLURIA : Bing Bang. IZBANDA: Mireasa păcatului. ILEANA: Călăreţii din Texas şi revistă. HA: Iubirea lor. MILANO : Camera nr. 13 şi revistă. MARCONI: A 8-a nevastă a lui Barbă Albastră şi revistă. MODERN : Insule ocnaşilor ţi trupl de revişti. MODEL: Omul misterelor, jurnal şi revistă. MIORIŢA : Rio. NERO: O femee în noapte şi revistă. NON1 (Joi, Sââmbătă şi Duminică): Păcate!» tinereţii. ODEON: Comedii fericirii şi jurnal. PACHE : Prima întâlnire şi revistă. PARIS: Insula ocnaşilor şi revistă. ..*A 'VhW de artist şi trupă de revistă. REX: Fraţii Mara la circ şi jurnat. TOMIS : Amanţii. TRIUMF : O crimă liră importantă şi revistă. UNIC: Angelica. VOLTA-BUZEŞTI: Valea infernului şi trupă de reviste. VURGU: Cei 4 cavaleri, complectare şi revistă. VENUS: Intermezzo și revistă. CONCERTE Salé ,,aro“ (ora 11 dim.) concert simfonic * Soc. de Radiodi Iuliane, dirij. Altra Aie*saiCmcH, organizat al Am. „Prietenii Sf Uniti ali Americii".