Universul - Capitala, mai 1945 (Anul 62, nr. 100-120)

1945-05-02 / nr. 100

. ’Anul al öz-lea 4 PACINI Fondator: LUIGI CAZZAVILLAN Proprietar: „UNIVERSUL*« S. A. înscris sub Nr. 160 Trib. Ilfov EXEMPLARUL 30 LEI ! Taxa poștală plătită In numerar conform aprobării Dir. G­le P. T. T. Nr. 24.464/939 CELE DIN URMA STIRI DIN LUMEA ÎNTREAGA, TELEGRAFICE SI TELEFONICE REDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA: BUCUREŞTI, STR. BREZOIANU No. 23-25 CENTRALA TELEFONICA A ZIARULUI: 3.30.10. SECRETARIATUL DE REDACȚIE: 3.30.15 Nr. 100 Miercuri , Mal 51i 4 PAGN­ DIRECTOR ION LUGOSIANU Ceasul din urmă al criminalilor Cari au dezlănţuit teroarea pen­tru ca prin ea să domine lumea, a sunat. Este posibil ca în clipa când vor apare aceste rânduri capitu­larea necondiţionată faţă de cele trei mari naţiuni aliate, Rusia Sovietică, Marea Britanie şi Ame­rica, să fie fapt îndeplinit şi ză­dărnicia ultimelor zvâcniri ale forţelor hitleriste să fi trezit şi pe Cei mai fanatici dintre nazişti. Ultima lor manevră prin care operau, să producă vre-o neînţe­legere între aliaţi a fost atât de grosolană, atât de absurdă încât ea nu putea avea decât un singur rezultat: să dovedească incon­ştienţa acelora cari mai vorbesc azi în numele Germaniei naziste. Acceptată sau nu, până în a­­cest moment, capitularea necon­diţionată nu mai este decât for­mula înregistrării oficiale a unui act de deces. Hilerismul a fost înfrânt, victoria Naţiunilor Unite este definitivă. Dacă se mai înregistra ieri la Casa Albă — după cum arătau telegramele — oarecari rezerve în ce priveşte ştirea acceptărei ca­­pitulărei, este fiindcă se impune toată prudenţa faţă de criminalii cari sunt capabil să recurgă la toate mijloacele atâta timp cât mai dispun încă de o oarecare li­bertate. Forţele Naţiunilor Unite, în vertiginoasele lor înaintări pe toate fronturile, nu-şi vor mic­şora avântul până în clipa când ultima bătae de inimă va înceta în corpul descompus al monstru­lui hitlerist. Se spune însă că tiranul în vi­nele căruia nu curge de­cât o­­trava urei şi în al cărui suflet sălbăticia se întrece cu sadismul, ar fi murit sau ar fi pe moarte, însuşi Hitler ar fi adus la cu­noştinţă această ştire şi din cercuri naziste se preciza chiar că Hitler ar fi murit într’o sub­terană din Tiergarten. Câtă elocinţă ar fi în această moarte — dacă ştirea se va con­firma. Mort în grădina fiarelor, în adâncul pământului, departe de priviri omeneşti. Ar fi primul act conştient pe care l-a săvârşit tiranul: şi-a ales pentru a-şi da sufletul singurul joc pe care-l merita: la întuneric şi în atmos­fera fiarelor. Era poate şi în a­­cest ger o pornire sadică: în de­lirul morţei el putea confunda e­­coul urletelor stridente ale fiare­lor cu propriul lui glas rostind deasupra, ruinelor ţarei sale şi peste milioanele de cadavre ale conaţionalilor săi, apologia urei. Sinistră apoteoză a demenţei. Dar s’ar putea să nu fie decât o farsă pe care închipuirea feroce a lui Himler s’o fi pus la cale. S’ar putea să se fi încercat o nouă manevră şi cu această forţă a naturei care este moartea pen­tru ca la adăpostul ei şi sub pro­tecţia ei, zilele tiranului să se prelungească în cine ştie ce as­cunzătoare. Mort sau nu, puterea lui dia­bolică a fost definitiv înfrântă. Dealtfel moartea lui ar fi pre­matură fiindcă nu i se cuvenea acest suprem sfârşit care pune capăt chinurilor fizice sau mo­rale. Viaţa lui trebuia să mai dureze pentru ca să fie strivit sub uriaşa povară a propriilor sale crime şi chinurile neputinţei să-i fie hrana zilelor din urmă. Un alt colţ al pământului, un­de libertatea şi-a desfăşurat stin­dardul victoriei, în piaţa Loretto din Milano, stă expus corpul ne­însufleţit al lui Benito Mussolini. Prizonier al patrioţilor italieni, el a fost executat. Trupul lui de fantomă stă acum ciuruit de gloanţe şi nimeni nu se va des­coperi în faţa cadavrului lui. Respectul datorit misterului mor­ţii nu poate fi inspirat de trupul crispat de neputinţa laşităţii care i-a fost ultima licărire de viaţă. Şi astfel se închee tragedia u­­nor naţiuni cari au avut slăbi­ciunea să creadă în puterea de creaţie a urei şi astfel se închee lamentabil viaţa unor tirani de a căror existenţă i-a fost ruşine omenirei. I. F. AZI, SĂRBĂTOAREA MUNCII SFÂRŞIT LAMENTABIL CONSILIUL DE MINIŞTRI DE ERI A LUAT IMPORTANTE HOTĂRÂRI ECONOMICE Acordarea unei indemnizaţii de scumpete, lunară, tuturor funcţionarilor publici şi pensionarilor precum şi salariaţilor particulari Preşedinţia Consiliului d­e mi­niştri comunică : Consiliul de miniştri s’a întru­nit la 30 Aprilie 1945, orele 11, sub preşedinţia d-lui dr. Petru Groza, preşedintele Consiliului de miniştri. Având în vedere situaţia ma­terială grea a funcţionarilor publici, Consiliul de miniştri a examinat jurnalul prin care se propune acordarea unei indemni­zaţii de scumpete, lunară, tutu­ror funcţionarilor publici. Potrivit acestui jurnal, cu în­cepere de la 1 Mai 1945, se acordă tuturor funcţionarilor publici, in­clusiv personalului bugetar C.F.R. şi P.T.T. o nouă indemnitate de scumpete, lunară, egală cu ulti­ma indemnitate de scumpete a­­cordată prin Jurnalul Consiliului de miniștri Nr. 921, publicată în Monitorul Oficial Nr. 292-16 De­cembrie 1944. Această indemni­tate de scumpete se acordă și întregului personal temporar. Consiliul de miniștri a aprobat acest Jurnal. Pentru pensionarii publici, atât ai Casei centrale de pensiuni cât şi ai celoralte case de pensii şi ajutor precum şi I. O. V. se vor acorda sporuri corespunzătoare celor acordate funcţionarilor pu­blici. Consiliul de miniştri a mai a­­probat în forma lor definitivă ur­mătoarele proecte de decrete legi: O ALOCAŢIE DE SCUMPETE PENTRU SALARIAŢII PARTICULARI 1. Procetul de decret lege pen­tru reglementarea salariilor şi în­fiinţarea econ­omatelor la între­prinderile particulare, prin care se acordă tuturor salariaţilor pre­văzuţi în Decizia Comisariatului General al Preţurilor Nr. 573, publicat în Monitorul Oficial Nr. 282 din 5 Decembrie 1944 o alo­caţie de scumpete lunară de lei 20.000 pentru Bucureşti; 15.000 lei pentru oraşe reşedinţă de judeţ şi centrele mai însemnate şi de lei 12.000 în celelalte loca­lităţi. Această alocaţie se va plăti cu începere de la data de 1 Aprilie 1945 în condiţiunile stabilite de sus zisa lege. Deasemeni potrivit acestei legi se acordă o sporire a alocaţiilor pentru copiii la lei 4.000 lunar de fiecare copil al suszişilor salariaţi având domiciliul în Bucureşti şi celelalte capitale de judeţ şi de lei 3.000 pentru copiii salariaţilor având domiciliul în celelalte lo­calităţi. Prin aceiaşi lege se mai pre­vede înfiinţarea de economate pe lângă întreprinderi, dând avantagii de transport aprovizio­nare şi finanţare, atât pentru economatele salariaţilor particu­lari cât şi economatelor funcţio­narilor publici. REGLEMENTAREA PREŢURI­LOR ŞI CIRCULAŢIA MĂRFURILOR 2. Procesul de decret lege pentru reglementarea preţurilor şi circulaţia mărfurilor, prin care se fixează criterii pentru stabili­rea rapidă a preţurilor precum şi noui măsuri de control pentru circulaţia şi desfacerea mărfuri­lor. 3. Procetul de decret lege pen­tru aducerea în circulaţie a măr­furilor, fixându-se termene scurte pentru declararea şi pri­mirea în vânzare a stocurilor de mărfuri dosite prevăzând sanc­ţiuni pentru acei cari după tre­cerea termenelor de amnistie eco­nomică şi fiscală ar rămâne mai departe în afara cadrului legal fixat pentru circulaţia şi desface­rea mărfurilor. 4. Procesul de decret lege pen­tru reprimarea speculei ilicite şi a sabotajului economic. Prin acea­stă lege se organizează controlul menţinerii preţurilor stabilite de lege, precum şi sancţiuni foarte severe pentru reprimarea spe­culei. înfiinţarea organelor DE CONTROL CETĂŢENESC 5. Procetul de decret lege pen­tru înfiinţarea organelor de con­trol cetăţenesc, prevede organe de control numite, îndrumate şi controlate de m­inisterul afaceri­lor interne dintre reprezentanţii grupărilor care intră în compune­rea guvernului de concentrare democratică. Aceste nouă organe înlocuesc actualele comitete ce­tăţeneşti, care se desfiinţează. Consiliul a mai aprobat proec­­tul de decret lege pentru comple­­tarea organizării subsecretaria­tului de stat al aprovizionării, prin înfiinţarea direcţiei colectă­rilor şi a unui inspectorat de con­trol. Consiliul a luat în discuţie şi a aprobat proeetul de decret lege pentru organizarea şi funcţiona­rea oficiilor economice judeţene. Ca urmare a punerii în apli­care a legilor arătate mai sus, începând de astăzi orice majorare de preţuri, în afara cadrului le­gal, va fi sancţionată cu cea mai mare severitate. Pentru a asigura eficienţa mă­surilor economice luate prin aceste proecte, publicul este ru­gat în mod stăruitor a nu îngădui nici o majorare a preţurilor de­oarece, orice îngăduinţă încalcă propriile sale interese. Consiliul a luat sfârşit la orele 13. Lângă luptătorii români din linia intâia a frontului... I de MIHAIL NEGRU Există cuvinte cari, — folosite în mod frecvent şi adeseori în mod impropriu, — şi-au pierdut sensul iniţial ,ele ne mai evocând în cugetul nostru grăbit decât o palidă imagine a lucrului real, şi uneori nici atât. Sunt, pe de altă parte, situaţiuni pe cari, — a­­tunci când suntem în afară de ele,— oricât am voi să le simţim nu reuşim, le percepem ca idei nu şi ca stări afective şi perso­nale. Aceste elementare adevă­ruri apar şi mai evident, când e vorba de „front" şi de „viaţa pe front", atunci când un necomba­tant ia contact direct cu ele. Am avut fericitul prilej să în­soţesc pe front, la armata opera­tivă, până în linia întâia, pe d. ministru de război general de corp de armată C. Vasiliu-Răş­­canu; d-sa, împreună cu d. mi­nistru Vlădescu-Răcoasa şi cu un grup de ofiţeri ,a ţinut să ducă un cuvânt de îmbărbătare şi de caldă recunoştinţă, bravilor noş­tri ostaşi cari, pe meleaguri străi­ne luptă pentru libertatea nea­murilor, alături de victorioasa armată roşie, contribuind la des­­robirea Cehoslovaciei după ce au contribuit la desrobirea Ungariei. Trebuie ca cineva să fi fost a­­colo lângă poziţie, — chiar şi nu­mai vremelnic, cum am­ fost eu, — ca să simtă şi să trăiasc­ă toa­tă tragica măreţie a gestului a­­cestor aleşi fii ai ţării şi să pre­­ţuiască înălţimea sacrificiului lor! Spre ei, spre sutele de mii de anonimi, cuminţi, tăcuţi şi dârzi, spre modeştii dar hotărîţii ostaşi cari, — cu figurile încor­date şi cu mâna pe armă, — scru­tează poziţiile inamicului, se în­dreaptă gândul meu, respectuos şi recunoscător, şi inima mea a­­dânc mişcată... Invit pe toţi acei cari n’au a­vut prilejul să cunoască suferin­ţele şi sacrificiile frontului să vină cu mine, — măcar citindu­­mă, — spre a afla ce este frontid şi cum se trăieşte acolo... Voi scrie, desigur, slab, fiindcă aceste lucruri nu pot fi niciodată scrise atât de bine cât s’ar cu­veni. Dar inima, cinstită, nu va lipsi. Amintirea lor şi a vieţii de a­­colo mă urmăreşte, născând în mine regretul şi umilinţa că tre­buie să mă găsesc aci, aşa cum ar trebui să urmărească pe toţi cei ce au norocul de a fi la adă­postul tihnitei vieţi de familie. Gestul d-lui ministru de răz­boi şi al însoţitorilor săi, — cari s’au prezentat acolo ca soli ai M. S. Regelui Mihai şi ai întregului popor român, — era necesar, şi a impresionat. Vizita aceasta a noastră, — dusă până în imediata apropiere a liniilor inamice, — a fost şi prilej de binemeritată recompen­sare a vitejilor între viteji. Cer mai presus de toate ea trebuie să constituie mărturia unei totale şi neşovăitoare solidarizări a popu­lat­iei civile cu armata luptătoare. Vom încerca să expunem în câteva viitoare articole o serie de aspecte din viata de front. + Cine pleacă pe linia frontului, chiar dacă porneşte comod ins­talat într’un vagon de clasa I-a, într’un tren cu vagon-restaurant, nu poate să nu fie impresionat, încă din primele momente. Ieşirea din gara Bucureşti- Nord te face, când priveşti pe fereastră, să-ţi simţi inima strân­să: sunt lugubrele consecinţe ale gestului greşit spre care po­porul român a fost tropint fără (Continuare in pag. 2-a) 1 MAI 1945 1 Mai 1945, prima sărbătoare a muncii libere, descătuşate, este manifestarea solidarităţii tuturor celor ce trudesc pe câmpul vast şi variat al muncii de toate categoriile. Muncitorii manuali ori inte­lectuali, salariaţi ai statului ori ai întreprinderilor particulare, profesionişti liberi din toate domeniile, toţi cei cari ostenesc pe ogoare sau în uzine, în biurouri, biblioteci şi labora­toare, se înfrăţesc astăzi în săr­bătorirea recunoaşterii una­nime a drepturilor pe care munca trebue să le aibe în toa­te orânduirile sociale. Această consfinţire a rolului de seamă pe care munca îl are în toată opera de propăşire şi de civilizaţie umană, oricât de elementară pare, n’a putut ieşi din cadrul teoretic al promi­siunilor şi al înfăptuirii jumă­tăţilor de măsuri pentru mul­ţimea celor cari constituiau factorul important al produc­ţiei şi al progresului, încă din 1889, ziua de 1 Mai a fost consacrată drept sim­bol al luptei şi revendicărilor clasei muncitoare şi după pro­punerea lui Liebknecht făcută la congresul socialist interna­ţional ţinut la Paris, de a se organiza o mare manifestaţie internaţională, la dată fixă în aşa fel ca în toate ţările şi în toate oraşele, în aceiaş zi con­venită, congresul adoptă ziua de 1 Mai, prin următoarea re­zoluţie: „Congresul pentru a păstra zilei de 1. Mai adevăratul său caracter economic de revendi­care a zilei de 8 ore şi de afir­mare a luptei de clasă, hotă­­­­răşte: că e cazul să aibă loc o demonstraţie, unică pentru muncitorii din toate ţările; că această demonstraţie va avea loc de 1 Mai; recomandă încru­cişarea braţelor pretutindeni unde acest lucru nu e posibil“. Deceniile de luptă aprigă îm­potriva opreliştilor şi constrân­gerilor puse în calea libertăţii de organizare, piedicile multi­ple cari răsăreau mereu din inventivitatea celor cari refu­zau să recunoască legitimele drepturi ale muncitorime!, n’au diminuat perseverenţa unei acţiuni care, la noi, abia acum vede ivindu-se soarele înfăp­tuirilor reale şi temeinice. In alte ţări dreptul la viaţă al muncitorimei de toate nuan­ţele a fost mereu precizat nu numai în cadrul revendicărilor materiale ci în cel larg al afir­mării tuturor principiilor de libertate desăvârşită ce trebue să stea la baza dezvoltării tu­turor componenţilor societăţii şi deci în primul rând pentru pătura producătoare. Zările luminii, zările reînoi­­rii şi dreptăţii pentru toţi, go­nesc negura trecutului, îm­prăştie prejudecăţile tradiţio­naliste şi retrograde, dărâmă barierele nefireşti şi dau pers­pectiva ca, prin muncă, fiecare să-şi făurească o existenţă dreaptă, demnă, mai bună, mai senină, bucurându-se de toate roadele cuvenite trud­nicei activităţi individuale, în­drumată pe drumul intereselor colectivităţi. Ne aşteaptă pe toţi o uriaşă operă de refacere şi de recon­struire, de înfăptuiri noui pe calea progresului. Munca tuturora, muncă răs­plătită şi valorificată după me­ritul şi funcţiunea ei socială, va realiza, în timp, acest im­perativ şi de aceia sărbătoarea de azi reprezintă ni numai simbolul înfrăţirii şi al solida­rităţii claselor muncitoare, ci şi vestitorul erei constructive în toate ramurile de producţie consolidate prin această cons­finţire a drepturilor celor mulţi. Sărbătoarea de azi încon­jură munca tuturora cu nim­bul nădejdilor în refacerea ţării, în consolidarea Patriei. UN COMUNICAT AL COMISIEI FRONTULUI UNIC MUNCITORESC COMISIA FRONTULUI U­­NIC MUNCITORESC pentru organizarea manifestaţiei de 1 Mai, anunţă că în cazul când din cauza timpului nefavorabil, manifestaţia plănuită nu va mai putea avea loc, se vor ţine patru mari întruniri în sălile : „ARO“ b-dul Brătianu, „MAR­NA“ din cal. Griviţei, „TOMIS“ din calea Călăraşilor şi „AIDA“ din calea Rahovei, la ora 10 dimineaţa. COMISIA DE ORGANIZARE CIRCULAŢIA PIETONILOR ŞI VEHICULELOR ESTE LIBERĂ IN TOT CURSUL NOPŢII DE SF.PAŞT! Comandamentul militar al Capitalei aduce la cunoştinţa publicului că potrivit dispozi­­ţiunilor primite de la Coman­damentul militar al trupelor sovietice din Bucureşti, circu­laţia pietonilor şi vehiculelor este îngăduită în tot cursul nopţii de la 5—6 Mai a. c. (noaptea Sf. Paşti) fără per­mise de circulaţie speciale. LA LONDRA SE ASTEAPTA, DIN MOMENT IN MOMENT, ŞTIRI CARI POT ÎNSEMNA SFÂRŞITUL RĂZBOIULUI Londra, 30 (Rador). — Corespondentul agenţi­ei „Reuter" anunţă că consiliul de miniştri britanic aşteap­tă din moment în moment unele ştiri care pot însemna sfârşitul războiului. Ştirea principală va sosi probabil sub forma unui mesagiu din partea contelui Bernadette. ❖ Londra, 30 (Rador). — Londra, Washington şi Mos­cova aşteaptă răspunsul lui Himmler la respingerea de către aliaţi a ofertei sale de a capitula necondiţionat faţă de Anglia şi Statele Unite, — scrie redactorul diplomatic al lui „Times". El adaugă: „In cercurile oficiale se credea noaptea trecută că răspunsul nu poate să întârzie mult și se exprima încrederea că, atunci când va fi sosit, se va vedea că oferta a fost ex­tinsă spre a include și Uniu­nea Sovietelor. Această încredere se baza pe considerentul că Himmler nu ar fi făcut pri­mul său gest în acest sens dacă nu şi-ar fi dat seama de situaţia cu totul lipsită de nădejde a Germaniei". Corespondentul din Stock­holm al lui „Times" preci­zează că oferta lui Himmler de capitulare fa­ţă de Anglia şi de Statele Unite a fost făcută chiar de Himmler verbal contelui Folke Ber­nadette. Corespondentul adaugă : „Oferta lui Himmler a fost comunicată oficial de către d. Ghuenther, ministrul de afaceri străine al Suediei, lui sir Victor Mallet, minis­trul Marei Britanii, și d-lui Her­sche­ Johnson, ministrul Statelor Unite, care ambii au avut deasemeni întreve­deri cu contele Bernadotte". TRATATIVELE CONTELUI FOLKE BERNARDOTTE Londra, 30 (Rador). — Corespondentul agenţiei „Reuter" anunţă că postul de radio din Danemarca care este controlat de ger­mani a comunicat Luni între altele următoarele: Contele Folke Bernardotte din Suedia, care este însăr­cinat cu negocieri, a plecat spre amiază în cursul nopţii de Duminică spre Luni, după ce a terminat conversaţiile sale cu germanii, la caste­Londra, 30 (Rador). — Fraser Wighton, redactorul politic al a­­genţiei „Reuter“, scrie : Guvernul britanic aşteaptă ştiri, care ar putea termina răz­boiul. Este vorba, probabil, de un mesaj din partea contelui Folke Bernadotte, conducătorul Crucii Roşii suedeze. In acelaşi timp, cercurile ofi­ciale din Londra subliniază din nou principalele patru puncte, care sunt condiţiile preliminare ale marilor puteri, pentru a a­­corda Germaniei armistiţiu. A­­ceste patru puncte sunt: 1) capi­tularea necondiţionată; 2) oferta de capitulare să fie făcută în mod egal Angliei, Statelor Unite şi Rusiei; 3) nimic nu se va spune Germaniei de către marile puteri asupra termenilor de pace, pe care i-i va impune; 4) nicio fa­voare de niciun fel pentru Himmler sau ori­care alt repre­zentant al Reichului, luându-se în considerare partea jucată la capitularea Germaniei. Se așteaptă ca primul ministru Winston Churchill să facă o de­claraţie în Parlament în cursul acestei săptămâni, — nu absolut mâine — pentru a arăta faptele petrecute, dar se crede în multe cercuri că evenimentele ar putea lua de pe lângă Aabem­ar, la 23 km. la nord de fron­tieră germano-daneză. De când a sosit în Dane­marca, contele Bernadotte a avut mai multe convorbiri telefonice foarte impor­tante, însă asupra conţinu­tului cărora se observă un secret absolut, să ia înaintea cuvântării d-lui Churchill. Himmler, despre care se crede că a făcut tatonările de pace sprijinit de autoritatea statului major general german a făcut a­­cest gest dându-şi seama că ac­ceptarea ofertei sale de către ma­rile puteri apropie ziua judecăţii sale ca principal criminal de răz­boi. Nu se ştie dacă această o­­fertă nu a fost însă făcută sub presiunea înaltului comandament. Cu Hitler mort sau viu, dar în orice caz scos din joc, şi cu Himmler care pare autoritatea administrativă n­ediscutată a Rei­­chului, se crede că acesta din ur­mă are capacitatea de a se a­­propia cu oferta capitulării de aliaţi. Mai de mult, în cursul războ­iului, se spusese că marile puteri nu vor lua în consideraţie nicio ofertă de capitulare necondiţio­nată, decât dacă vor veni dela comandanţii armatelor germane. Prin ocuparea Reichului de către aliaţi în vest şi în est, situaţia s’a înrăutăţit mult pentru Ger­mania, astfel că armatele ei nu se mai află sub un singur co­mandament suprem. De aceea, Himmler pare că a rămas sin­gura figură, care mai prezintă o coordonare a situaţiei. Condiţiile preliminare ale marilor puteri TRUPELE ROMANE DAU LUPTE APRIGE IN CEHOSLOVACIA MARELE STAT MAJOR AL ARMATEI Comunicatul asupra operaţiunilor din ziua de 30 Aprilie 1945 Continuând acţiunea ofensivă la Vest de râul Morava, tru­pele noastre au svârlit pe inamic la Nord de masivul păduros Kiev — pătrunzând 12—15 km. către Nord. Au fost cucerite peste 25 localităţi, între care importantul nod de comunicaţii Koviciani, Bahloviţe, Strjibroniţe, Borişte şi Snovidni, înaintarea continuă. In zona Est Ungerski-Brod, s’au realizat noui pătrunderi în dispozitivul inamic, cucerindu-se localitatea Dritoma şi câteva ob­servatoare puternic apărate. In zona Nord Est Trencin, trupele noastre au străbătut com­plet masivul Golgoţi, ajungând pe râul Vag. Au fost ocupate numeroase localităţi, printre care: Klebu­şuţe, Iliava, Vol.­Cerna şi Domnija. Uzinele de armament de la Dubnițe au fost cucferite prin lupte aprige. ORDIN DE ZI CĂTRE ARMATĂ CU PRILEJUL ZILEI DE AZI Cu prilejul zilei de 1 Mai, d. general de corp de armată C. Va­­siliu-Răşcanu, ministru de răz­boi, a dat următorul Ordin de Zi, către Armată : OSTAŞI. In mersul ascendent al evolu­ţiei sociale, democraţia repre­zintă punctul culminant pe care l-a atins omenirea. Ziua de 1 Mai este ziua de săr­bătoare a democraţiei şi muncii, care reprezintă culmile însorite, ale celui mai înalt ideal spiritual al oricărui popor. Armata­ — emanată din po­por — este încălzită de flacăra scumpă a aceleiaşi credinţe şi se alătură cu toată bucuria la toate manifestările poporului, vibrând cu aceeaşi emoţie şi căldură ca toţi fiii poporului. In „ziua muncii“ se oglindesc în sărbătoare, toate forţele de muncă şi producţie ale statului, ca mlndiţele aceluiaşi pom, în apa cristalină a izvorului de ac­tivitate şi de muncă rodnică şi utilă pentru ţară. „Ziua de 1 Mai“, pentru oşti­rea română, care se luptă eroic şi păşeşte din victorie în victo­rie alături de glorioasele trupe sovietice, reprezintă în acest an, cinstirea celor mai grele jertfe şi a celor mai mari eforturi pe care poporul le face pentru bi­ruinţa şi asigurarea unui viitor mai bun ţării noastre. Sărbătorim „ziua muncii1" în pragul victoriei şi al celor mai frumoase speranţe şi perspective care se deschid pentru viitorul nostru, alături de marii noştri aliaţi şi în deosebi alături de ma­rele şi puternicul nostru vecin din răsărit. Vizita recentă pe care v’am făcut-o pe front, mi-a întărit con­vingerea că puterea noastră de jertfă este neegalată, iar aprecie­rile elogioase ale iluştrilor Co­mandanţi Sovietici, se adună în­tr’un mănunchiu de mari spe­ranţe pentru binele nostru şi prietenia cu marele popor sovie­tic. Ridicaţi-vă cât mai sus, ca şi munţii înalţi care săgetează văz­duhul în Cehoslovacia, zburând din creastă în creastă, cu age­rime de vulturi şi purtând în su­fletul vostru icoana vie a Rege­lui Nostru Mihai I, făuritorul noului drum al istoriei poporului român. Zdrobiţi cu putere ultimele svârcoliri ale inamicului, cot la cot cu puternica Armată Roşie. Aducând un pios omagiu eroi­lor căzuţi în lupta pentru binele Poporului Românesc, ochii noştri privesc cu încredere spre voi dragi ostaşi, apreciind cum se cuvine şi munca şi eforturile voastre supraomeneşti. In ziua de 1 Maiu 1945, ziua de sărbătoare a muncii şi a în­frăţirii tuturor claselor sociale, voi ocupaţi locul de frunte, înainte, până la biruinţa defi­nitivă. Trăiască M. S. Regele MIHAI I. Trăiască Marele Mareşal STA­LIN. Trăiască Armata Română. Trăiască Armata Roșie. Trăiască prietenia Sovieto-Ro­­m­ână. Ministru de Războiu, General de Corp de Armată (ss) C. VASILIU RĂȘCANU Decorarea mareşalilor Malinovski şi Tolkkin Moscova, 30 (Rador). — Guver­nul sovietic a decorat cu Ordinul „Victoria“ pe Mareşalul Rodion Malinovski, comandantul trupelor d­e pe al doilea front ucrainian, şi pe Mareşalul Fedor Tolbukin, comandantul trupelor de pe al 3-lea front ucrainian. Telepma d-lu­i prim - ministru Petru Groza trimisă A­mmareşal Malinovski D. dr. Petru Groza, preşedin­tele consiliului de miniştri, a trimis următoarea telegramă Excelenţei sale d-lui Mareşal Malinovski, Comandantul Fron­tului N­ .Ucrainian. Cu ocaziunea reîntoarcerii ministrului general Vasiliu­ Răş­­canu şi a ministrului Vlădescu- Răcoasa din vizita făcută fron­tului nostru comun de luptă­­contra hitlerism­ului , guvernul român a putut lua cunoştinţă cu satisfacţiune d­e primirea caldă ce le-a fost rezervată la cartie­rul Excelenţei Voastre şi Vă exprimă cele mai recunoscătoare mulţumiri. Aprecierile ce aţi împărtăşit colegilor noştri asu­pra valorii trupelor române şi asupra însemnătăţii efortului a­cestora în lupta pentru drept şi libertate, ne sunt scumpe şi constitute pentru armata noastră un nou îndemn pe drumul în­deplinirii marilor ei îndatoriri. Mă slujesc de această împreju­rare pentru a Vă transmite în numele guvernului român şi al meu personal cele mai însufle­ţite felicitări pentru înalta dis­­tincţiune pe care gloriosul co­mandant suprem al Armatei Sovietice, Mareşalul Stalin, a binevoit să V'o acorde drept răsplată a marelor fapte de ar­me de care V’aţi legat pentru totdeauna numele. Preşedintele Consiliului de Miniştri, DR. PETRU GROZA RAŢIA DE PÂINE VA FI DE 300 GRAME IN TOATĂ ŢARA Cu începere de la 1 Mai a. c., se va reveni la raţia de 300 grame pâine în întreaga ţară. Suplimentele de 100—200 grame pentru muncitorii şi lucrătorii cari îndeplinesc munci grele, se vor da pe bază de cartele speciale emise pentru Capitală de Subsecretaria­tul de Stat al Aprovizionării şi pentru provincie de Prefectura Judeţului respectiv. Lucrătorii minieri subterani vor primi suplimentul de 300 grame Pâine. Suplimentele de mălai se menţin în vigoare. Pâinea se va fabrica în greutate de 600 grame din 450 grame făină integrală. O pâine de 600 grame se va vin­de la preţul de 75 lei la brutării, 80 lei la domiciliul consumatorilor, în băcănii sau in alte localuri de desfacere. 1 MAI - ZIUA MUNCII, ALTĂDATĂ de C. CGSCO Primul 1 Mai liber! Pentru toată lumea muncitoare eveni­mentul este profund mişcător; pentru cei cari însă au trăit vre­murile de urgie împotriva miş­cării muncitoreşti de odinioară faptul este uluitor. ■­­Vom vedea azi cu ochii marea înfăptuire şi parcă nu ne va veni să credem. Era spaimă cuvântul „socialism’’. Toţi cei cari mărturiseau dorinţa de a se încolona în rândurile ar­matei care trebuia să sfarme cu timpul lanţurile robiei economice erau urmăriţi ca răzvrătitori ai ordinei, erau percolul mare­ al societăţii­.. Or tocmai educaţia politică pe care o făcea muncito­rilor socialismul, era garanţia celei mai perfecte ordine. Până şi elevii de şcoală erau arătaţi cu degetul. Profesorii eli­minau din clase pe cei­­cărora socialismul le netezea sufletul pentru acţiuni de înalt umanita­rism şi le îmbogăţea mintea cu diversitate de cunoştinţe. Ceea ce se spunea însă în adunările so­cialiste nu era îndemn la ură- Din toate minţile placau raze spre aceeaşi ţintă; fericirea so­cială- Inimile adăposteau numai bunătatea. E un adevăr că toţi cei care s’au încălzit la flacăra ideilor generoase pe cari le di­fuza partidul social-democrat de acum 40-50 de ani au rămas şi azi pe de a întregul oameni buni şi, pe deasupra, cu o leacă de cul­tură în plus. Ce rău putea să aducă aduna­rea într’o zi, odată pe an, a tu­turor acelor cari doreau o orân­duire mai bună a proletariatului? 1 Mai era dorinţa de a se realiza frăţie şi solidaritate între oa­meni­.. .. Intr’un an s’a îngăduit social­­democraţiei să sărbătorească 1 Mai. Şi a fost atunci o manifes­tare grandioasă. In România Mică, într’o ţară fără industrie, cu un proletariat redus, coloanele care manifestau în Bucureşti cu pancarte conţinând revendicări de mai bine: „opt ore de muncă”, „votul universal”, etc- au spe­riat. Capul manifestaţiei era în dreptul librăriei Alcalay, pe bulevard, iar sfârşitul în fundiu Cişmigiului, în dreptul lăptăru­luî Luchianof, cel cu kef­ir Cut Statul major al partidului ţinea primele rânduri în fii cu Gherea, cu Nădejde, Morţun, George Diamand, Miile, etc. strălucea de buci Nu lipseau, firește, nici frunfi din rândurile muncitorilor (Continuare in pag.

Next