Universul - Capitala, iunie 1945 (Anul 62, nr. 122-145)

1945-06-01 / nr. 122

Anul al 62»!®a 4 PAGINI Fondator: LUICI CAZZAVILLAN Proprietar: „UNIVERSUL“ S. A. înscris sub Nr. 160 Trib. ilfov EXEMPLARUL id LEI Ba» postali plătită la numerar conform aprobării Dir. G-te P. T. T. Nr. 24 464/939 DIN URMA ŞTIRI DIN LUMEA ÎNTREAGA, TELEGRAFICE SI TELEFONICE REDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA: BUCUREŞTI, STR. BREZOIANU No. 23-25 CENTRALA TELEFONICA A ZIARULUI: 3.30.10. SECRETARIATUL DE REDACȚIE: 3.30.15 PROBLEMA LEVANTULUI Printre problemele internaţio­nale care au prezentat un carac­ter mai accentuat în ce priveşte greutăţile de înţelegere, este şi a­­ceea a Levantului. Totuşi dacă se ţine seama că în fond, diverge­n­ţele de opinii nu sunt de nem­­ă­­turat şi că sforţările ce se fac pentru găsirea unei soluţii împă­ciuitoare sunt inspirate de cele mai bune intenţiuni, ne putem aştepta la o destindere care să creeze atmosfera necesară unei Înţelegeri. Incidentul a devenit acut din clipa când odată cu sosirea de­legatului francez, care aducea propunerile Franţei pentru stabi­lirea unei înţelegeri, au sosit la Beirut şi întăriri militre fran­ceze. Guvernul sirian a conside­rat aceasta ca un act de provo­care şi şi-a manifestat în mod viu nemulţumirea. Pe de altă parte, regretabile in­cidente au avut loc în diferite lo­calităţi. Se ştie că Franţa ca putere mandatară asupra Siriei şi Liba­nului a declarat asentimeniiul ei de a recunoaşte independenţa a­­cestor două ţări. Totuşi guvernul francez a precizat de la început că înţelege să-şi apere anumite in­terese proprii în aceste regiuni şi că îşi va retrage garnizoana după ce vor fi soluţionate aceste che­stiuni rămase în suspensie. Mandatul Franţei asupra Siriei şi Libanului decurge dintr-o ho­­tărîre a Naţiunilor Aliate, după războiul mondial trecut, mandat care a fost confirmat de Societa­tea Naţiunilor. Din punct de ve­dere juridic, Franţa este încă de­ţinătoarea acestui drept de man­datară care, juridiceşte, va înceta atunci când se va lua în acest sens o hotărire internaţională. Totuşi, guvernul francez, antici­pat îndeplinirii acestei formali­tăţi pur juridice, a recunoscut in­dependenţa deplină a Siriei şi a Libanului cu rezerva menţinerii unui număr restrâns de soldaţi francezi pe teritoriul acestor ţări pentru păstrarea ordinei până la încheerea războiului. In expunerea făcută de d. George Bidault, Marţi seara, în consiliul de miniştri, asupra si­tuaţiei din Levant, ministrul de externe francez a reamintit toate cele de mai sus şi a precizat care sunt condiţiile pe care Franţa do­reşte să le vadă îndeplinite îna­inte de a-şi retrage toate trupele. Aceste condiţii sunt de natură culturală, economică şi strategică şi le-am publicat ieri în ziarul no­stru în textul ce ne-a fost trans­mis de agenţia „Rador“. D. Bidau­t a insistat asupra im­portanţei acestor interese fran­ceze în Siria şi Liban şi a pro­testat în mod energic împotriva afirmaţiilor că Franţa ar recurge la intimidare şi şantaj şi că ar încerca să obţină printr-o acţiune de forţă şi prin ameninţări, ceea ce nu ar putea obţine prin negocieri. Precizările d-lui Ridault sunt de natură a netezi calea negocie­rilor. De altfel, ministrul de ex­terne francez a ţinut să subli­nieze că întreaga atitudine fran­ceză în această problemă dez­minte insinuările ce s’au făcut la adresa ei. Criza aceasta a fost adusă şi în discuţia Camerei Comunelor prin întrebări adresate guvernului. D. Eden a răspuns acestor întrebări. Ministrul de externe britanic a recunoscut că situaţia este serioa­să, dar şi-a exprimat credinţa că ea va fi soluţionată mai ales dacă părţle interesate în prezenta ne­înţelegere vor acţiona cu pru­denţă. Această prudenţă, d. Eden şi-a impus-o şi d-sale întrucât a cerut Camerei să nu-l oblige s­­ spună mai mult de­cât poate în acest moment, tocmai în interesul soluţionării chestiunii. D. Eden a arătat că Marea Britanie este ac­tualmente in consultări cu guver­nul francez şi cu acela al Statelor Unite. Marea Britanie are desigur un deosebit interes ca în această re­giune a Orientului Mijlociu să fie linişte, ea fiind una din liniile de comunicaţie către Extremul O­­rient. D. Eden a subliniat acest interes şi a arătat că Marea Bri­tanie depune toate sforţările pen­tru a îmbunătăţi situaţia şi a se înlesni astfel încăperea negocie­rilor directe între Franţa şi Siria şi Libanul. In acelaş timp, d. Grew, secre­tarul adjunct al departamentului de stat, a declarat la Washington că guvernul Statelor Unite a in­sistat în repetate rânduiri pe lângă cele trei guverne în litigiu să facă toate sforţările să ajungă la un acord amical care să „res­pecte întru totul independenţa Si­riei şi a Libanului şi care in a­­celaş timp să evidenţieze baza ne­­discriminatorie a in­tereselor fran­ceze în Levant“. D. Grew şi-a ex­primat regretul că în aceste mo­mente când Naţiunile Unite caută să perfecteze o organizaţie de securitate internaţională „deo­sebirile de vederi dintre membrii Naţiunilor Unite să se soldeze cu dezordini şi pierderi omeneşti“. Aceasta este situaţia actuală. De pretutindeni însă se fac sfor­ţări serioase pentru o lichidare a­­micală a acestei probleme. întrevederi mareşalii Stalin cu d. Har­ry Hopkins Moscova, 30 (Rador). — După cum semnalează corespondentul agenţiei „Reuter", se crede că, d. Harry Hopkins, trimisul special al preşedintelui Truman la Mos­cova, a avut o nouă întrevedere cu mareşalul Stalin. Ultima audienţă la mareşalul Stalin­ o avusese luni seara şi se crede că trimisul special va mai fi primit cel puţin încă odată de mareşalul Stalin, înainte de a pleca spre a face un raport pre­şedintelui Truman asupra misiu­­nei sale. Un consiliu de cont­ol aliat in Germania Moscova, 30 (Rador). — In urma acordului interve­nit îs­tre guvernele puteri­lor aliate, un consiliu de control va­­ format zilele acestea din reprezentaţi al Comandamentului suprem al Uninii Sovietice, al Ma­rei Britanii, al Statelor Unite ale Americei şi al Franţei pentru a exercita puterea supremă a puterilor aliate în Germania pe durata o­­cupaţiei. Mareşalul Uniunii Sovieti­ce Jukov, comandant su­prem al trupelor sovietice de ocupaţie în Germania, a fost numit reprezentant al Comandamentului suprem sovietic în acest Colhou. SITUAŢIA DIN SIRIA S’A ÎNRĂUTĂŢIT CONSIDERABIL Declaraţiile d-lisi Eden in Camera Comunelor Londra, 30 (Rador). — D. Eden, ministrul afacerilor străine, a de­clarat Miercuri în Camera Comu­nelor că situaţia din Siria s’a înrăutăţit considerabil. Ştirile pri­mite arată că artileria franceză a bombardat intens oraşul Damasc, cu serioase pierderi de vieţi ome­neşti şi distrugându-se bunuri. Dezordini serioase s-au produs deasemenea în ultimele zile la Alep, Homms şi Hama. Cabinetul examinează noua si­tuaţie şi măsurile ce se impun. Guvernul britanic a luat contact cu cel nordamerican, in legătură cu această situaţie. D. Eden a precizat că, cabinetul britanic tocmai discuta această chestiune Miercuri seara, astfel încât doreşte să se înapoieze cât de curând la Downing Street 10. Punctul de vedere al guvernului britanic a fost arătat în repetate rânduri şi el nu s’a abătut abso­lut deloc dela declaraţiile făcute şi nici nu are de gând să se abata. Chestiunea fusese ridicată de ge­neralul Sir Edward Spears, co­n­­servator şi fost ministru al Angliei in Siria şi Liban, care a declarat: „Sunt asolut sigur că opinia pu­blică din Anglia şi de pe tot globul este absolut îngrozită de faptul că asemenea fapte sunt făcute în nu­mele poporului francez care a su­ferit recent de pe urma tator fapte similare. Nu cred că poporul fran­cez ar aproba asemenea acţiuni dacă ar şti că ele se produc. Rog pe­­ ministru al afacerilor străine să comunice Camerei Co­munelor ce are de gând guvernul să facă în aceste împrejurări tra­gice . Este evident că nu are rost să spirăm in negocieri între fran­cezi, sirieni și libanezi. Ce se va face spre a se pune capăt acestei vărsări de sânge în mijlocul un°r popoare a căror independenţă a fost garantată ? Singura acţiune ce ni s’a spus ca a fost luată este retragerea trupe­lor britanice. Socotesc că, în bara informaţiilor ce ne stau la dispo­ziţie, anunţarea retragerii trupelor britanice departe de a fi redus din tensiune, a sporit-o”. D. Eden a intervenit, spunând că trebue să corecteze această afir­maţie. Unele trupe britanice fuse­seră trimise acolo pentru instruc­ţie şi plecau la sfârşitul acestei in­­strucţii. întreaga operaţiune a a­­vut un caracter normal. Generalul Sir Edward Spears a continuat, subliniind că s a anun­­­ţat oficial că trupele britanice au fost retrase pentru a se reduce tensiunea, şi că, dacă această in­formaţie este inexactă, este foarte bine. Ceea ce d. Eden a arătat limpede Marţi, a fost că trupele franceze au fost trimise in Levant împotri­­va părerii sale stăruitoare. Atât guvernul britanic, cât şi cel nord­­emerican au sfătuit guvernul fran­cez să nu întreprindă nici o ac­ţiune ce ar putea înrăutăţi situaţia­„Socotesc — a declarat generalul Edward Spears — că nu putem să evităm răspunderea noastră în a­­ceastă chestiune. Nu este vorba numai de faptul că am garantat in­dependenţa Siriei şi a Libanului sau de cuvântul dat. Avem răs­punderi în această zonă. Portul Beirut, în care au debarcat trupele franceze se află sub comandament naval britanic. Comandantul, suprem al forţelor din Orientul Mijlociu este răspun­zător de trupele din această re­giune. Dispunem de mijloacele ne­cesare pentru a face eficace ace­ste forţe. Sunt sigur că guvernul britanic va fi sprijinit de Întreaga Cameră şi de opinia publică de pretutindeni, dacă face demersuri energice, arătând francezilor eb ţinem ca această vărsare de sins* ra înceteze şi ca ei să respecte in­­£'irtsn&ența celor două republic», ce le-a fost­ garantată, atât de noi, «?t şi de ei”. Th. William Astor, conservator, a declarat cil trebue să se procedeze cu cea mai mare atenţie, dat fiind că ambele părţi sunt extrem de ■nsceptibile. Se cunoaşte baza is­torică a caracterului francez şi cât de mult este legată Franţa de Siria, Transiordania şi Palestina ■unt vecine cu Siria şi există pe­ricolul ca tulburările să se întin­­dă, implicând şi zona Canalului Suez. Siguranţa acestei regiuni este vitală pentru interesele britanice şi pentru liniile de aprovizionare către Extremul Orient. Franţa nu trebue să uite impor­tanţa prieteniei cu lumea anilă. Nu contează Beirut­ul, ci Canalul Suez şi sondele din Irak. Trebue să se caute să se ajungă la o soluţie pe scara cea mai largă intre Anglia şi Franţa. „Dorim să obţinem o alianţă anglo-franceză cât se poate de strânsă şi solidă care să se îngrijească şi de inte­resele strategice ale Franţei pen­tru ca Franţa să nu fie limitată la micul port Beirut şi să împărtă­şească cu noi posibilităţile Alexan­driei, Gibraltarului şi Maltei, iar noi să putem folosi porturile Tou­­lon şi Dakar. Aceasta este scara pe care trebue să acţionăm, ca In 1906, când interesele engleze şi franceze din Mediterana au fost lămurite şi astfel am putut forma „antanta cordială“. D. Astor a cerut mai departe ca guvernul britanic să caute să con­vingă pe noul preşedinte al State­lor Unite să participe la o media­­ţie în acest trist diferend. „Care este semnificaţia Conferinţei de la San Francisco, dacă in prezent e­­xistă doi membri ai naţiunilor uni­te cari trag unul asupra celui­lalt? Ce valoare are Charta Atlan­ticului, dacă disputa continuă în felul acesta?“ D. Richard Stokes, laburist, care s’a înapoiat de curând din Orien­tul Mijlociu, a sprijinit punctul de vedere al generalului Spears. D. Stokes a spus că prima datorie a puterii ce exercită mandatul este să părăsească țara respectivă in cel mai scurt timp posibil. In mod cert, ţara ce exercită mandatul nu trebue să caute să obţină avanta­­gii politice, militare sau economi­ce. Una din primele ei datorii tre­bue să fie pregătirea populaţiei respective pentru a se conduce sin­gură. Nimeni nu tăgădueşte că Si­ria şi Libanul nu ar fi în stare să se administreze singure. D. Stokes a spus mai departe că guvernul britanic trebue să se aş­tepte la tulburări serioase în tot Orientul Mijlociu, dacă ceea ce se petrece actualmente va ajunge să fie considerată drept o trădare faţă de micile naţiuni. „Există mari bănueli in sufletele tuturor oamenilor politici din Orientul Mijlociu, in legătură cu discuţiile ce au avut Ioc la Paris intre mi­nistrul de externe şi primul mi­nistru, generalul de Gaulle şi am­basadorul britanic In Octombrie sau Noembrie 1944. Nu s’a făcut o declaraţie precisă cu privire la cele discutate şi de­zastrul ce se întâmplă in prezent este rezultatul direct al absolutei nehotărâri cu privire la acţiunea politică, ce a urmat după această întrevedere“. La aceste cuvinte, d. Eden a in­tervenit, spunând: „Protestez cu cea mai mare tărie faţă de ultima frază a cuvântării d-lui Stokes. D. Stokes părea că lasă să se înţe­leagă că tot ce s’a petrecut în Si­ria se datoreşte discuţiilor pe care primul ministru cu mine şi cu ge­neralul de Gaulle le-am avut la Paris. Nu este nici umbră de justi­ficare în aceasta. Din contră, poli­tica noastră în această privinţă a fost arătată limpede în numeroase rânduri. Menţinem acele declaraţii publi­ce. Nu ne-am abătut nici eu o iotă dela aceste declaraţii şi nici nu ne vom abate de aci Înainte. îmi pare cât se poate de rău că d. Stokes şi-a pătat cuvântarea prin acea in­sinuare de la sfârşit. Sforţările noastre In această chestiune, In special In ultimii­ luni, şi permiteti-mi să spun, sfor­ţările miniştrilor noştri de acolo, au fost concentrate In Întregime — după cum ştiu foarte bine acei care au făcut parte din cabinetul de război — în vederea încercării de a reduce temperatura şi pentru a incepe conversaţii cari să ducă la o reglementare finală. înainte de ultimile evenimente, semnele şi indicaţiile erau mai bune decât fuseseră de multă vre­me. Deşi sunt gata să-mi iau răs­punderea pentru orice am făcut, resping cu hotărire că ceva din ceeace am spus francezilor poartă răspunderea pentru ceea ce se pe­trece acum. Sarcina împăciuitorului este a­­desea ingrată. Dar cu toate acuza­ţiile d-lui Stokes, vom merge mai departe pe această cale. Generalul Spears s’a referit la mişcări de trupe. Socotesc că s’a făcut o mică confuzie. Ceeace s’a petrecut de fapt a fost că anumite trupe britanice se găseau staţionate în Siria de mai mult timp. In plus, unele trupe obişnuiau — un mic număr de fie­­care dată — să se ducă in Siria pentru instrucţie şi apoi să plece. Totul, simplă rutină. Aşa a fost ca­zul şi de data aceasta. Şi sunt fe­ricit că s’a subliniat că nu a fost decât atât. Socotesc că confuzia s’a produs poate din cauză că noi am socotit că este de dorit să arătăm limpe­de aliaţilor noştri francezi şi al­tora in urma unor svonuri ce în­cepuseră să circule, că suntem gata să retragem toate trupele noastre din Siria şi din Libia, de indată ce se va fi ajuns la un a­­cord dintre Franţa şi Statele din Levant şi de îndată ce se va fi produs, drept urmare, mişcarea trupelor franceze. Socot că toate partidele din Ca­mera Comunelor sunt convinse că în nici o împrejurare nu dorim să luăm locul francezilor, fie în Si­ria, fie în Liban, şi pentru a arăta limpede şi dincolo de orice îndo­ială că lucrurile stau aşa, am sub­liniat că trupele noastre se vor retrage”. D. Eden a continuat: „Din ne­fericire, ştim­ ce ne-au sosit In ul­timile ore ne arată că situaţia s’a înrăutăţit considerabil. Rapoartele arată că oraşul Damasc a fost bombardat intens de artileria fran­­ceză, cu pierderi serioase de vieţi şi distrugându-se bunuri. Dezordini serioase s’au produs acum câteva zile şi la Alep, Homms şi Hama. Vorbesc în numele întregei Ca­mere, când spun că guvernul bri­tanic regretă aceste evenimente (aplauze). Am arătat în ultimile luni "şi ducem la o reglementare finală a situaţiei, ale cărei pericole erau e­­vidente pentru noi toţi. Ca urma­re a acestor sforţări, se ajunsese la oarecare Îmbunătăţire şi şan­sele de negocieri intre Franţa şi statele din Leirnt nu erau de fel fără speranţă. Dar, în ultimile zile, toate ace­ste îmbunătăţiri au fost complet nimicite şi drept urmare noi ne pregăteam, tocmai cînd ne-au so­sit aceste ultime ştiri, să întreprin­dem o nouă iniţiativă diplomatică pentru a face faţă pericolului mai mare Acum situaţia s-a înrăutăţit şi mai mult. Guvernul examinează în prezent situaţia creiată de aceste evenimente şi acţiunea ce va tre­bui întreprinsă ca urmare a lor. Sunt sigur că se va înţelege de Cameră că în aceste condiţii nu se pot spune mai mult în momen­tul de faţă decât că se dă situaţiei întreaga atenţie şi că voi ţine Camera, deplin informată asupra declinelor luate, imediat ce-mi va fi posibil. După cum doreşte Ca­mere, ne găsim actualmente un pessisat PIT *rwv*fsw»sl t­i»al«ln„ T7““» na‘„S —, T _ a.aa.tv „»A.. ... J .• „ •* pm n *. i * * wuţT Londra. 30 •"Rador). — Legaţii­le siriene sî libaneze din Londra au declarat, Vineri seară că au aflat, că Damascul a fost bombar­dat în cursul nopţii de Miercuri sure .Tot, spre orele două. Bombardamentul francezilor a încetat după ce ministrul local englez a intervenit, focul de arme rnsă continuă. RESTITUIREA APARATELOR DE RADIO Ministerul de interne în aplica­rea deciziei prin care s’a reve­nit asupra restricţiunilor dreptu­lui de a poseda aparate de radio comunică. S’au dat dispoziţiuni autorităţi­lor administrative şi poliţieneşti pentru restituirea aparatelor ce au fost depuse de cetăţeni dela Aprilie 1941 şi până la data deci­­ziunei menţionate mai sus. Ministerul de interne dispune ca toate autorităţile ca şi toţi par­ticularii care au primit aparatele de radio-recepţie din acele depuse de cetăţeni, să le restitue imediat şi în bună stare autorităţilor de la care au fost primite. Ministerul de interne va urmări şi sancţiona cu toată severitatea pe toţi acei care abuzând de orice calitate, şi-au însuşit avutul cetă­ţenilor ce le era dat în păstrare, precum şi pe acei cari primind a­­parat de sub ori şi pe formă sau titlu, nu le vor restitui în termen de cinci zile de la data prezentului comunicat. Asupra procedurei de urmat ministerul de interne a dat in­strucţiuni necesare tuturor orga­nelor în subordine. Libertatea comerţului cu apa­ratele de radio recepţie fiind re­stabilită, circumscripţiile poliţie­neşti vor proceda la desigilarea încăperilor în care se află sigilate din Septembrie 1944 aparatele de radio. La desigilare se va încheia un proces-verbal de numărul de aparate găsit lăsându-se un exemplar comercian­tului respec­tiv iar unu­ trimi­ţându -se Soci©­­tatii de Radio-difuzi­une. Vânzarea aparatelor desigilate ca şî restituirea aparatelor depusa se va face cu respectarea dispo­­ziţiunilor cuprinse în legile de or­ganizare şi de poliţie a Societăţii Române de Radio-Difuziune. VENIT! IN AJUTORUL COPIILOR! Apărarea Patriotică, Tineretul Progresist şi Uniunea Femeilor Antifasciste au lansat următorul apel pentru campania de spriji­nire a copiilor victime ale fascis­mului: Veniţi în ajutorul copiilor ! „Pe unde au trecut hitleriştii, au semănat jale şi ruină, groază şi moarte. Războiul lor de jaf şi cotropire a nimicit milioane de vieţi, a distrus sate şi oraşe, iar numărul copiilor rămaşi orfani e imens. Copiii ai căror părinţi au căzut pe câmpul de luptă sau ai căror părinţi au pierit, victime ale bar­bariei hitleriste, au rămas fără sprijinul părintesc, goi, flămânzi, fără adăpost. In toată ţara mle de copii or­fani au fost seceraţi de frig, de foame, de grozava molimă a tifo­sului exantematic. In Ardeal şi Moldova, mii de copii îşi târăsc cu greu membrele schilodite ; sunt copiii sfârtecaţi de mine, care au plătit cu braţele lor, cu picioarele lor, cu vederea lor, ticăloşia hitleriştilor. Zeci de mii de copii, victime ne­vinovate ale războiului aşteaptă salvarea de la noi. SA LE SF­NIM IN AJUTOR! Apărarea Patriotică, Tineretul Progresist şi Uniunea Femeilor Antifasciste vă cheamă la marea acţiune de sprijinire a copilului. Pentru ei nici un dar să nu ni se pară prea mare, nici un efort prea greu, nici o sarcină imposibilă. Să le pregătim cămine în care să-şi găsească adăpost şi hrană, în­­care să găsească însănătoşirea fi­zică şi ajutorul moral care să-i transforme în copii adevăraţi. Aduceţi deja copiii voştri haine, încălţăminte, jucării. Daţi alimente şi medicamente. Daţi daruri în bani pentru aju­torarea acestor copii. Veniţi la clăcile organizate la se­diile noastre, să lucraţi îmbrăcă­minte pentru ei. Victimele nevinovate ale urgiei hitleriste, orfanii de răsboiu şi co­piii celor ce au luptat cu arma în mână câştigându-ne victoria ca să ne făurească o viaţă mai bună, să simtă toţi dragostea noastră părin­tească. Deschideţi-vă larg inimile acestor copii cari prin grija noastră pot deveni oameni sănătoşi şi liberi, cetăţenii României de mâine. Daţi din toată inima, daţi dra­goste şi muncă, căldură şi entu­ziasm pentru copiii aceştia, ai noş­tri, ai Ţării“. Apărarea Patriotică Str. Spătarului, 15 Tel. 2.85.83 Tineretul Progresist Str. Gutenberg, 18­ Tel. 3.05.36 Uniunea Femeilor Antifasciste Splaiul Independenţei, 46 Tel. 5.69.86 SITUAŢIA AGRICOLĂ Din datele sosite la ministerul agriculturii, rezultă că In centrul şi nordul Moldovei, In toată Tran­silvania şi cel mai mult in Mara­mureş şi Hunedoara, a plouat Intre 15—20 mm. Seceta din vestul şi sudul ţării este în creştere, fiind accentuată mai ales în jud. Dolj. Procentul Insămânţărilor a cre­scut dela 87,50% la 93,19% din totalul arabil al ţării. In urmă au rămas jud. Timiş-Torontal, având 73%, Iaşi, Câm­pulung, Rădăuţi şi Baia 65%, iar Turda 48%, din totalul terenului arabil. Pe varietăţi s’au însămânţat: ovăz de primăvară 659.000 ha, faţă de 534.000 ha. în 1943. Floarea soarelui: 352.000 ha. faţă de 276.000 ha. în 1941. Orz: 583.000 ha. faţă de 57o.ooo ha. in 1942. Bumbac: 55.000 ha. faţă de 49.ooo ha. In 1944. Aprovizionarea Capitalei cu pai® In urna canera­tuirilor cu re­prezentanţii molurilor şi ai bru­tarilor din Capitală, d.­oo. Pâr­­vuleanu, ministrul subsecretar de stat al aprovizionării a luat ur­mătoarele măsuri pentru aprovi­zionarea Capitalei cu pâine: o comisie va stabili cotele de făină necesară fiecărei brutării în ra­port cu capacitatea, de fabrica­ţie. Această măsură tinde să e­­vite pe viitor abuzurile unor brutari, cari sustrăgeau anumite cantităţi de făina şi pe vremeau cu preţuri de speculă. Această repartizare se va face sub supra­vegherea Uniunii sindicatelor din industrie şi comerţ. Subsecretariatul de stat al a­­proviziinării a trimis delegaţi în judeţele Mehedinţi, Vlaşca, Te­leorman, Romanaţi, Dolj pentru colectarea a 1.000 vagoane grâu, care vor fi îndrumate spre Ca­pitală. _____________ Un comunicat al Comisin române pentru aplicarea armistiţiului Comisiimea Română pentru a­­plicarea Armistiţiului comunică: Pe baza dispoziţiunii Comisiu­­nii Aliate de Control în România se »duce la cunoC-tiriă twtrilor autorităţilor, fl'TO-t-v”— *c prinderi comerciale şi industriale că, dela data de 25 Mai 1945, li­vrarea mărfurilor şi materialelor către unităţi militare şi instituţii sovietice, precum şi primirea co­menzilor pentru confecţionarea mărfurilor noui, sau executarea reparaţiunilor generale ala bunu­rilor dela unităţi militare, insti­tuţii şi persoane sovietice trebuie să se facă numai d­e ordine spe­ciale ale ministerelor corespunzi­toare. K­o­nenT'te teste 1? 25 -ta ’ •'e’itr'e - ” Pte ev” - -P­ir ter-Unităţile militare ale Am­arei Roşii, taotttoMie s”i mV te”?« se­paraţi sovietici îndreaptă toate cererile direct la bazele lor de a­­provizionare. Acets ordin nu priveşte comer­ţul en-detail, restaurante, birturi, ş.a.m.d., precum şi nici reparaţii ale maşinilor contra plată în nu­merar. ZTY Nr. 1X2 Vineri 1 Iunie 1945 4 PACINI DIRECTOR ION LUGOSIANU PROCESUL ZIARIŞTILOR CHEMAU IN FAŢA TRIBUNALULUI POPORULUI Şedinţa din ziua de 30 Mai 1945 dri dimineaţa a început în faţa Tribunalului Poporului procesul celui de al doilea lot de acuzaţi­­iar­işti. Numai şapte din ei sunt prezenţi, restul urmează a fi ju­­decaţi în lipsă. La ora 8,30 membrii tribunalu­­ui intră în sala de şedinţe. Sunt aceiaşi care au judecat primul lot de criminali de război. Acuzarea e susţinută de: d. av. I. Vicol, prodecan al baroului de Ifov şi acuzator public, av. I. D.­oan şi d-na ing. Alexandra Si­­loiovici, acuzator public. D. preşedinte Ilie Tabrea des­­chizănd şedinţa, aduce la cunoş­­tinţa lui Ilie Rădulescu că actul de acuzare împotriva sa a fost surtins şi asupra faptelor de in­stigare şi participare la crimele de război, pasibile de pedeapsa , moartea. APELUL INCULPAŢILOR Se face apelul inculpaţior, fiind prezenţi : Ionel Dumitrescu, zis Dimitrescu, Romulus Dianu, Ro­mulus Seişeanu, Ilie Rădulescu, Ilie Popescu-Prundend, Alexandru Hodoş, Radu Demetrescu-Gyr, fiind absenţi: Pamfil Şeicaru, Stelian Popescu, Grigore Manoi­­lescu, Gabriel Bălănescu, Pan M. Vizirescu, Aurel Cosma şi Dobre Ion , zis Nichifor Crainic. — Se face apelul nominal al martorilor propuşi. D. PREŞEDINTE: Aşi dori să ştiu cam­ sunt apărătorii acuza­ţilor. Se constată că afară de Al. Ho­doş niciun acuzat nu are apără­tor angajat. Se iau măsuri pentru apărarea lor din oficiu. Trecem la luarea interogatori­lor.­­ Se procedează la stabilirea identităţii acuzaţilor. IONEL DUMITRESCU, zis DI­MITRESCU, 40 ani, născut în Bucureşti, avocat, ziarist. ROMULUS DIANU: Vârsta 40 ani, născut în Bucureşti, de pro­fesie ziarist şi scriitor, domiciliat în Bucureşti, str. Arhitect Mincu nr. 9. ROMULUS SEIŞEANU: Vârsta 50 ani, născut în Tecuci, de pro­fesie ziarist, domiciliat în Bucu­reşti. ILIE RĂDULESCU : Vârsta 46 ani, născut în 1898, în comuna Mihăiţă-Dolj, de profesie ziarist, domiciliat în Bucureşti. ILIE POPESCU-PRUVIDE­NI : Vârsta 38 aloi, născut în comuna Prundeni-Vâlcea, de profesie zia­rist, domiciliat în Bucureşti str. Mitropolitul Iorii nr. 1. ALEXANDRU HODOŞ: Vârsta 51 ani, născut în Bucureşti, pro­fesiunea ziarist, domiciliat în str. Ciprian nr. 14. RADU DEMETRESCU-GYR: Vârsta 40 ani, născut în Câmpul- Lung, jud. Muscel, profesiune fost conferenţiar universitar, scriitor, fără domiciliu. D. PREŞEDINTE : Să se dea ci­tire actelor de acuzare. Se dă citire jurnalului Consi­liului de Miniştri de trimitere a acuzaţilor în judecata Trbunalu­­lui Poporului Se dă citire actului de acuzare privind pe acuzaţii : Pamfil Şed­eanu, Ionel Dumtrescu, Romulus Dianu, Romulus Seişeanu Ilie Ră­dulescu, Ilie Popescu-Prundeni, Alexandru Hodoş, Radu Deme­trescu-Gyr, Grigore Manoliescu. Trecem la interogatoriu. Dumitrescu Ion, câtă vreme aţi exercitat profesiunea de zia­rist şi la care ziar ? DUMITRESECU I.: Am înce­put in 1928, am fost redactor la „Curentul”, iar în Septembrie 1940, când a venit „revoluţia” legionară, am hotărât să mă re­trag din presă, au fost unele stăruinţe din partea „camarazi­lor” gazetari ca să scriu din nou, am scris două articole ge­nerale despre legionari. PREŞEDINTELE: Aţi publicat In ziarul „Curentul” din 10 Ia­nuarie 1938 „Primii noştri zece ani” care conţinea elogii la adre­sa lui Pamfil Şeicaru? DUMITRESCU I : Erau aduse elogii directorului, redactorilor, etc. PREŞEDINTELE: Toate arti­colele care au apărut sub sem­nătura dvs. sunt ale dvs.? DUMITREESCU I.: Da! PREŞEDINTELE. Aţi publicat In Martie 1939, un articol „Ba­roul şi Ghettoul”, care conţinea elogii la adresa lui I­strati Mice­­scu, spunând între altele că nu­mele său „este de multă vreme sinonim cu expulzarea evreilor din pretoriu“ şi că „jurisconsul­ţii semiţi sunt avertizaţi să-şi strămute în altă meserie sau în altă ţară competenţa”? DUMITRESCU I.: Am publi­cat acest articol. PREŞEDINTELE: La 1 Iulie 1940, aţi publicat articolul „Mai senin ca niciodată” în care tema antisemitismului se îmbine cu tema unei Germanii ’’autorita­re”, singura capablă să instau­reze o­­ord’ne” internaţională’'? DUMTTHESCU I Ar'fco’u-O 3.1 TG­OJJ PCEfU^NTF.T­E . Tn momen­tul când Franţa car’tulase, ai' scris un articol intitulat „Desti­nul unui soldat“, în care arătaţi nenorocirea în care poporul fran­cez a fost svârlit de „nemernicia cârmuirii iudaice“ ? AC. ION DUMITRESCU: Re­cunoaşte. PREŞEDINTELE: Aţi scris dvs. articolele : „Transmutări de Vizi-Gabriel Bălănescu, Pan M. Vizi­­rescu şi Aurel Coarna. Se dă citire actului suplimentar de acuzare privitor la Ilie Rădu­­lescu. Se dă citire actului de acuzare împotriva acuzaţilor: Dobre Ion, zis Nchifor Crainic şi Stelian Po­­pescu. La ora 10,45 şedinţa se sus­pendă. PREŞEDINTELE. Declar şe­dinţa deschisă. Câţi avocaţi au venit din cei trimişi de barou? O VOCE: Avocat Cosăceenu, Cristina Ciobanu şi av. Teodor Chirist. PREŞEDINTELE: Toţi din ofi­ciu? CHIRIST: Avocat: Da, da. PREŞEDINTELE: Ion Dumi­trescu este apărat de d-ra Cosă­­ceanu. Romulus Dianu este apărat de d-na Cristina Ciobanu. . Romulus Secşanu este apărat de d-ra C­osăceanu. Mile Rădulescu de d. Teodor Chirist. Ilie Popescu Prundeni este a­­părat de d-na Cristina Ciobanu. Alexandru Hodoş are avocat ales. Radu Dumitrescu Gyr este a­­părat de av. Teodor Chirist. înainte de a începe interoga­toriul, aveţi ceva de întrebat? ROMULUS SEIŞANU: Vă rog Domnule Preşedinte să binevoiţi a dispune să mi se puie la dis­poziţie dosarul. PREŞEDINTELE: La toţi vi se pune la dispoziţie dosarul. Acum se trece la interogatoriu. Chiar astăzi după amiază vi se vor pune la dispoziţie dosarele. IONEL DUMITRESCU: Vă rog respectuos D-le Preşedinte, ca pentru perioada în care au fost scrise articolele pentru care am fost încriminat, să mi se puie la dispoziţie ziarele. AC. PUBLIC VICOL: O să vi se pună la dispoziţie toată co­lecţia. RADU DEMETRESCU GYR: Vă rog D-le Preşedinte să se ci­teze martorii apărării. PREŞEDINTELE: Toţi m­arto­ri n­om­­ d­­­ „ noroade şi Spovedania unul opor­tunist“, în care redaţi justifica­rea războiului de agresiune şi tema „spaţiul vital“ precizând că învingătorii nu vor putea fi îm­piedicaţi să strămute în masă sălaşuri vaste de populaţiuni“ şi că după ce vor fi murit atâţia luptători tineri va fi indiferent să mai moară în exod alte câte­va sute de mii de civili ina­mici“ ? AC. ION DUMITRESCU: Re­cunoaşte şi caută să le răstălmă­cească sensul. PREŞEDINTELE : La 21 iunie 1940 aţi scris un articol „Dincolo de Imperialism“ prin care des­­voltaţi ideia de mai sus, împle­tită cu elogiul lui Hitler şi Mu­­solini ? AC. ION DUMITRESCU: In această fază • Iunie, Iulie, Au­gust, guvernul de atunci şi-a dat seama că nu mai este acceptat die puterile Axei şi a cedat locul guvernului Gigurtu In momen­tul în care era la putere d. Ma­nol­escu, şi acesta se „străduia“ din răsputeri împreună cu diplo­maţia noastră să obţină de la Hi­tler şi cabinetul italian, îngă­duinţa de a începe tratative di­recte cu Ungaria şi Bulgaria, sa scris acest articol. PREŞEDINTELE: La 8 Oc­tombrie 1940 aţi scris articolul „Leat Nou“ şi la 21 Octombrie 1940 „îndemnul Căpitanului“, ambele cu caracter legionar ? AC. ION DUMITRESCU: La venirea lui Antonescu redacţia era ocupată de o echipă de le­gionari, pe care o instalase „Pam­fil Şeicaru în nădejdea că va face din ea o echipă de schimb, cum a şi făcut multă vreme. Ca­marazii noi­ au spus: „gazeta se duce de râpă“ şi m’au rugat să scriu mai des. Credeau că eu am să fiu mai „conciliant“. PREŞEDINTELE : Vă mai pun aşa­dar încă odată întrebarea : recunoaşteţi că prin art. dvs. aţi contribuit la promovarea intere­selor fasciste în România şi v’aţi pus în slujba intereselor legii-AC. ION DUMITRESCU: Cau­tă să nege şi se încurcă în expli­caţii. PREŞEDINTELE: Din iulie 1943 până în iunie 1944, l-aţi ur­mat pe Antonescu în inspecţiuni în interiorul ţării şi aţi scris re­­portagii de război ? AC. ION DUMITRESCU : Da. PREŞEDINTELE: Este exact că făceaţi apologia lui Ion An­tonescu ? AC. ION DUMITRESCU : Nu, domnule preşedinte. „Mareşalul“ îşi făcea singur apologia. Eu re­produceam “n­umai“. PREŞEDINTELE: Recunoaş­teţi că aţi scris articole în ziarul „Curentul“ în care atacaţi Liga Naţiunilor şi instituţiile demo­cratice ? AC. ION DUMITRESCU : Am denunţat infirmităţile Ligii Na­ţiunilor. AL DOILEA ACUZAT PREŞEDINTELE: Acuzatul ur­mător. AC. ROMULUS DIANU: Vă rog, domnule preşedinte. PREŞEDINTELE : Câtă vreme aţi exercitat profesiunea de zia­rist şi la care ziar ? AC. ROMULUS DIANU: Am debutat în 1925 şi am fost croni­car literar la ziarul Ramna. Mai târziu am fost timp de un an re­dactor al ziarului naţional-ţără­­nesc .Dreptatea“. După aceia mi-am făcut sta­giul militar şi înapoindu-mă din armată mi s-a oferit un loc la „Curentul“, unde am rămas până în preajma evenimentului de la 23 August 1944. PREŞEDINTELE: Articolele de care se vorbeşte în ordonanţă le-aţi scris dvs. ? Ştiţi de care articole este vorba. AC. ROMULUS DIANU: Da! Le-am văzut în dosar. Conţinu­tul acestor articole de care se vorbeşte în ordonanţă, îmi apar­ţine în general. PREŞEDINTELE: Ce v’a în­demnat să scriţi astfel la „Cu­rentul”? ROMULUS DIANU: încă din 1938 presa de stânga fusese cu totul suprimată. Presa de stânga fiind supri­mată trebuia să lucrez undeva. PREŞEDINTELE: In legătură cu articolele acestea, recunoa­şteţi că aţi făcut prin ele elo­giul dictaturii? ROMULUS DIANU: Nu. PREŞEDINTELE: întreabă dacă acuzatul a făcut elogiul trădătorului Antonescu. ROMULUS DIANU: Domnule Preşedinte, este adevărat că în 1941 am trecut şi eu alături de Antonescu. Am făcut acestea din cauza convingerilor mele since­re antihitleriste. PREŞEDINTELE: Aţi susţinut că germanii ne iubesc şi că ne vor ajuta? ROMULUS DIANU: Domnule Preşedinte, articolele mele eu le scriam după normativele primi­te de la ministerul Propagandei Normativele care veneau noap­tea eu le inundam într’o bge e­­normă de literatură, care ascun­dea „ideile mele antifasciste”!!?) şi afară de cronica externă am început să scriu şi despre Beeth­­oven, deşi nu sunt cronicar mu­zical. Am continuat să fac cro­nici literare şi muzicale şi în a­­cestea desigur că am pus note bine­voitoare la adresa Germa­niei. PREŞEDINTELE: Aţi susţinut politica germană sub o formă oarecare? Aţi căutat să prezen­taţi într’o lumină favorabilă răz­boiul de jaf hitlerist? ROMULUS DIANU: Am scris unele articole împotriva convin­gerilor mele terorizat de d-l Şeicaru. Am cerut totuşi să nu fie sem­nate cu numele meu, pentru a-mi degaja* răspunderea (Ceiaca înseamnă că , afară de artiicolele semnate şi incriminate avea o serie de articole nesemnate-pro­­babil mai destructive decât chiar cele încriminate). PREŞEDINTELE: Este exact că aţi fost numit preşe­di­te al unei comisiuni de presă, care a funcţion­rt pe lângă Preş­denţia Consiliului de Miniştri, dela 1941 până la căderea dictaturii ? ROMULUS DIANU: Fostul meu coleg de liceu „Mihai An­tonescu“ m’a chemat în calitatea lui de Ministru al propagandei (Continuare in pag. 2-a) Interogatoriul acuzaţilor Se citeşte actul de acuzare

Next