Universul - Provincie, iunie 1945 (Anul 62, nr. 121-143)

1945-06-02 / nr. 121

POLITICA EXTERNĂ A STATELOR UNITE Am arătat ieri unitatea de pă­reri, de obiective şi de acţiune care a existat şi continuă să existe în Anglia în ce priveşte politica ei externă. Declaraţiile făcute de d. Attlee, leaderul labu­rist, redactorului politic al agen­ţiei „Reuter“ subliniază, după d. Churchill, această unitate de obiective care se menţine cu toată separaţiunea de guvern şi începu­tul campaniei electorale. D. Attlee a precizat că partidul laburist este hotărît: 1. să continue războiul împotri­va Japoniei până la un sfârşit Victorios; 2. să co­­r­tinue a sprijini realiza­rea organi­zaţiei mondiale de secu­ritate; 3) să m­enţie cel mai strâns contact cu Rusia Sovietică şi Sta­tele Unite şi cu toate celelalte puteri pent­a a face astfel „cât mai eficace organizaţia mondială pentru împiedicarea războiului“. Aceste obiective ale partidului laburist sunt urmărite de toate partidele politice britanice şi au format programul de bază al gu­vernului de el­ab­orare de sub prezidenţia d-lui Churchill, gu­vern pe care d. Attlee l-a califi­cat în declaraţiile făcute redac­torului agenţiei „Reuter “ drept „un mare guvern“. Aceiaşi unanimitate de obiec­tive se afirmă şi în Statele Unite. Secretarul departamentului de stat, d. Stettinius a precizat ace­ste obiective în cinci puncte pe care le-am publicat în numărul nostru de ieri în textul transmis de agenţia „Rador“. Aceste cinci puncte sintetizează politica exter­nă a Statelor Unite care rămâne neschimbată pe linia fixată de preşedintele Roosevelt. Continua­rea până la victoria finală a răz­boiului contra Japoniei; extinde­rea colaborării şi comunităţii de scop între marile naţiuni ce au luptat alături în acest război; stabilirea în practică a suprema­ţiei justiţiei şi tratamentului drept, pentru toate popoarele mari sau mici; promovarea unor condiţii sociale şi economice care să creeze o atmosferă de pace şi recunoaşterea că suveranitatea nici unei naţiuni „chiar şi a celei mai puternice“ nu este absolută — sunt cele cinci puncte în care d. Stettinius a concretizat obiec­tivele politicei externe americane. Asupra acestor puncte nu există deosebiri de vederi in Statele Unite şi recentele întrevederi avute de preşedintele Truman cu leaderii opoziţiei au confirmat a­­ceasta. Dar d. Stettinius, în­ cuvântarea rostită Luni seara la postul de radio din San Francisco, a făcut o şi mai largă expunere asupra politicei externe a Statelor Unite şi asupra atitudinei lor faţă de diferitele probleme internaţionale. In primul rând, d. Stettinius şi-a exprimat convingerea că în curând se va reuşi să se redac­teze o Charta „puternică şi de­mocrată“. Această Chartă, a spus secretarul departamentului de Stat „va avea o mare putere spre a împiedica agresiunea şi spre a desvolta condiţiile economice şi sociale, care vor reduce cauzele războiului“. D. Stettinius a ţinut să preci­zeze de pe acum că această Charta internaţională „va fi de­mocrată în încurajarea pe care o va da naţiunilor şi popoarelor de pretutindeni, de a extinde aplica­rea unei justiţii egale în lume şi de a promova şi protegui dreptu­rile şi libertăţile omeneşti“. D. Stettinius a mai subliniat, în acelaşi timp, solidaritatea deplină dintre marile Naţiuni Unite. „Ţin să precizez, a spus d-sa, că pri­mul obiectiv al politicei externe a Statelor Unite este continuarea şi întărirea în perioada de pace a acestei solidarităţi din timp de război, care a făcut posibilă în­frângerea Germaniei“. Şi, secre­tarul departamentului de stat a adăugat că, „aceasta este tot atât de adevărat, în ce priveşte rela­ţiile dintre St. Unite cu Uniunea Sovietică, cât şi în ce priveşte re­laţiile cu Anglia, China şi Franţa. Cu sinceritate, d. Stettinius a recunoscut că au fost deosebiri de vederi, dar — a adăugat d-sa — „eficacitatea colaborării din timp de război a dovedit că deosebirile noastre de vederi pot fi conci­liate“. Vom reveni într-un viitor arti­col asupra celorlalte părţi din im­portantul discurs rostit de d. Stettinius. Ceea ce am voit să con­statăm acum, este hotărîrea ne­strămutată a Statelor Unite de a păstra cele mai strânse legături cu aliaţii lor şi de a face din co­laborarea între marile naţiuni o­­biectivul principal al politicei ex­terne americane. Dacă pe de altă parte rea­mintim că aceste obiective sunt şi ale politicei externe sovietice şi că ele au fost de repetate ori afir­mate, se poate trage concluzia, astupra căreia de altfel n’a existat nici o îndoială, că, după încetarea ostilităţilor în Europa, in această fază a pregătirii păcii europene şi cu toate multiplele probleme care sunt încă în curs de solu­ţionare, cele trei mari Naţiuni Unite, Rusia Sovietică, Statele Unite şi Marea Britanie au rămas strâns legate între ele în urmări­rea aceloraş obiective cu hotărirea de a preface această colaborare a lor în chezăşia securităţii ge­nerale într-un cadru internaţional politic, social şi economic de jus­tiţie şi de egal tratament pentru toate popoarele şi statele mari sau mici. Este o constatare pe care opinia publică mondială o înregistrează cu profundă satisfacţie, întrucât ea corespunde dorinţei tuturor popoarelor. Unitatea a dat victo­ria militară — tot unitatea va da victoria străduinţelor pentru acea lume de libertate şi de dreptate in care vor dispare temerile şi viaţa va putea fi trăită în secu­ritate şi consacrată binelui co­mun. ZIARIŞTI TRIMIŞI IN JUDECATA TRIBUNALULUI POPORULUI — ACTUL DE ACUZARE Iată textul actului de acuzare in cazul ziariştilor trimeşi în ju­decata tribunalului poporului: Noi, CONSTANTIN C. VICOL, Şi I. D. IOAN, acuzatori publici la­­Tribunalul Poporului. Având în vedere dispoziţiunile art. 5 al. 10 din legea Nr. 312 din 24 Aprilie 1945, precum şi dispo­­ziţiuniile Jurnalului Consiliului de Miniştri Nr. 189 din 29 Ianuarie 1945, publicat în Monit. Or. Nr. 38 din 16 Februarie 1945. Având în vedere disp. art. 5 alin. 2 din legea 312/24 Aprilie 1945 şi ordonanţele noastre din 2 Maiu 1945. Având în vedere actele şi in­strucţia acuzaţilor: 1. Pamfil Şeicaru, ziarist, fost director al ziarului „Curentul“ de ani 50, cu ultimul domiciliu în Bucureşti, Str. Gl. Angelescu Nr. 66, azi dispărut. 2. Ionel Dumitrescu zis Dimi­­trescu, fost avocat, ziarist, de ani, 46, cu ultimul domiciliu în Bucu­rești, Str. Paris Nr. 45, arestat în baza Jurnalului Consiliului de Ministri Nr. 189/945. 3. Romulus Dianu, ziarist, de ani 40, cu ultimul domiciliu în București str. Arhitect Mincu Nr. 9, azi arestat în baza mandatului de arestare Nr. 363 din 15 Mai 1945 emis de Cabinetul 10 al ace­stui Tribunal. 4. Romulus Seişanu, ziarist, de ani 60, cu ultimul domiciliu în București, str. G-ral Ghenea Nr. 8, arestat în baza Jurnalului Con­siliului de Miniștri Nr. 189/943. 5. Ilie Rădulescu, ziarist, de ani 46, cu ultimul domiciliu în Bucu­rești, Bd. Ferdinand Nr. 174, are­stat în baza Jurnalului Consiliu­lui de Miniștri Nr. 189/945. 6. Ilie Popescu Prundeni, zia­rist, de ani 38, cu ultimul domi­ciliu în București, str. Mitropoli­tul Iosif Nr. 1, arestat în baza mandatului de arestare Nr. 365 din 19 Mai 1945, emis de Cabine­tul 10 al acestui Tribunal. 7. Alexandru Hodoş, ziarist, de ani 51, cu ultimul domiciliu în S­tr. Ciprian Porumbescu Nr. 14, arestat în baza jud. Cons. de Mi­niştri Nr. 189/845. 8. Radu Demetrescu-Gyr, scrii­tor şi publicist, fost conferenţiar universitar, de ani 40, cu ulti­mul domiciliu în Râmnicu-Vâlcea, Sanatoriul Central, arestat în baza Jurn. Cons. de Miniștri Nr. 189/945. 9. Gri­gore Manoilescu, ziarist, de ani 47, cu ultimul domiciliu în București, str. Dr. Calenderu Nr. 20, azi dispărut. 10. Gabriel Bălănescu, ziarist, de ani 32, cu ultimul domiciliu în Bucureşti, str. Cpt. Zlătescu Nr. 25, azi dispărut. 11. Pan M. Vizirescu, profesor şi publicist, fost director al re­vistei „Muncitorul Român“, de ani 42, cu ultimul domiciliu în Bucureşti, str. Stelea Spătaru Nr. 17, azi dispărut. 12. Aurel Cosma, avocat şi pu­blicist, fost consilier ministerial, cu ultim­ul domiciliu în Bucureşti, azi dispărut. Având în vedere că cercetările urmate în cauza celor de mai sus au fost încheiate. Văzând şi dispoziţiunile art. 8 din legea Nr. 312/945, pentru ur­­O&jLrtl . «re» novaţi de dezastrul ţării sau de crime de războiu. EXPUNEM URMĂTOARELE: După cei ce-au dat sau execu­tat ordine criminale de asasinare în massă a populaţiei civile şi de exterminare a deţinuţilor din la­găre, după cei ce­ au săvârşit cele mai mari orori la Odesa, Bogda­­novka, Dumanovka sau Vapniarca şi în atâtea alte locuri de tristă amintire, după judecarea primu­lui lot de criminali de războiu care au jefuit, au schingiuit şi au asasinat cu o bestialitate unică mii de oameni, Tribunalul Po­porului urmează să judece o altă categorie de acuzaţi, aceea a zia­riştilor şi a publiciştilor, cari prin articolele de ziare, broşuri sau conferinţe, s’au pus în slujba pro­pagandei fasciste sau hitleriste şi au contribuit prin acţiunea lor la susţinerea unui regim odios şi a unei politici externe nefaste, po­litică ce trebuia să aibă drept consecinţă antrenarea României într-o aventură dezastruoasă şi prăbuşirea politică şi militară a ţării. Vina, marea vină a acestor mâ­nuitori ai condeiului nu poate şi nu trebue să fie subestimată. La noi, ca şi în toate celelalte ţări din lume, scopul suprem ne­mărturisit al propagandei hitle­riste, era camuflarea prin toate mijloacele a adevăratelor scopuri urmărite de Adolf Hitler şi de banda lui. Scopurile Germaniei hitleriste erau limpezi: înlăturarea, prin­­tr'un război rapid şi crâncen, a tuturor adversarilor Germaniei, aservirea tuturor ţărilor Europei şi instaurarea pe ruinele acestor ţări, a unei „Germanii Mari“, care acapara în folosul ei vaste teri­torii şi posesiuni. Rostul propagandei hitleriste era de a masca adevăratele ţeluri ale politicei Germaniei, prin pro­vocarea unor abile diversiuni, de natură a distrage atenţia opiniei (Continuare in pag. 4-a) IN JURUL ÎNTRUNIRII STAI IN.TRIJM­AN - CHURCHILL San Francisco, 29 (Rador). — Corespondentul Agenţiei Reu­ter” transmite: In urma părerii exprimate de experţi, că conferinţa dela San Francisco s’ar putea să se ter­mine mai târziu decât se prevă­zuse la început, s’a discutat a­­seară posibilitatea ca preşedin­tele Truman să plece direct de la San Francisco la conferinţa cu mareşalul Stalin şi cu d. Chur­chill. Nu s-a publicat încă nicio In­formaţie oficială cu privire la locul şi data întrunirii celor trei, dar o serie de indicii fac să se creadă că ea se va ţine în ulti­ma săptămână a lui Iunie. Londra, 29 (Rador). —«­D­­Churchill a lăsat limpede să se înţeleagă în şedinţa de Marţi a Camerei Comunelor că plănue­­şte să se întâlnească în curând cu Mareşalul Stalin şi cu preşe­dintele Truman, întrebat de laburistul Ivor Thomas dacă plănueşte o aseme­nea întrevedere, primul mini­stru a răspuns în scris: „Da”. O ÎNTREVEDERE TRUMAN-SUBASICI Washington, 29 (Rador). — Corespondentul Agenţiei Reu­ter” comunică: Preşedintele Truman a primit Marţi în audienţă la Casa Albă pe d. Subasici, ministru de ex­terne al Iugoslaviei, cu care — după cât se afirmă — a avut un schimb de vederi franc cu privi­re la Triest şi alte probleme co­nexe. D. Subaşici, şeful delegaţiei iugoslave la San Francisco, a fost însoţit la Casa Albă de că­tre dr. Ivian Franges, consilier al ambasadei iugoslave din Washington. D. Subaşici a declarat ziarişti­lor, după această întrevedere: „Am avut cu preşedintele Tru­man o întrevedere extrem de plăcută. Am discutat despre tot felul de chestiuni şi în general despre situaţia în momentul de faţă”. Înainte de a părăsi Statele U­­nite, d. Subaşici va avea mai multe întrevederi cu conducăto­rii departamentului de stat D. Lebrun nu a demisionat din postul de preşedinte al Republici Franceze Paris, 29 (Rador). V. Albert Lebrun, fostul preşedinte al Re­­publicei Franceze, a declarat ziarului „La France Libre” că nu şi-a dat niciodată demisia în faţa guvernului de la Bordeaux când Franţa s-a prăbuşit în 1940. „Am fost totdeauna un servitor credincios al constituţiei şi aş fi considerat ascultarea faţă şi sp urn­ii un­ei st­u­­tare de la datorie. Nu am demi­sionat niciodată. Am fost izgonit de Petam”. D. Lebrun şi fostul ambasador francez la Berlin, Francois Pon­cet, au fost arestaţi de Gestapo în 1943 şi internaţi în Tirolul Bavarez D. Lebrun a fost apoi -niflîIpPr -l ul CONSILIUL DE MINIŞTRI DE MARŢI Preşedinţia Consiliului de mi­niştri comunică : Consiliul de miniştri s’a întru­nit Marţi 29 Mai 1945, orele 18, sub preşedinţia d-lui dr. Petru Groza, preşedintele Consiliului de miniştri. Consiliul a rezolvat chestiu­nile curente la ordinea zilei, liessen­adi Consiliul a luat în discuţie proectul de decret lege privitor la reorganizarea şi tre­cerea Subsecretariatului de Stat al aprovizionării armatei şi populaţiei civile de la ministerul industriei şi comerţului la Pre­şedinţia Consiliului de miniştri. Proectul de decret-lege a fost aprobat în principiu. Consiliul a luat sfârșit la orele 21:15. Repartizarea primului transport de bumbac sosit din U. R. S. S. A sosit din Uniunea Sovietică primul transport de bumbac de 21 vagoane care s-a distribuit astfel : 4 vagoane pentru indus­tria ţărănească; 3,5 vag. pentru economatele muncitoreşti; 4,5 vag. pentru spitalele militare,­­în care se cuprind şi cantităţile necesare, pentru fabricaţia de tifon şi vată) 3 vag. pentru ne­voile spitalelor civile; 3 vag. rezervate industriilor de articole technice; se va repartiza o can­titate de bumbac şi pentru fa­bricile de aţă. Repartizarea se va face prin Oficiul Bumbacului, care-l va distribui filaturilor şi ţesătoriilor pentru prelucrare, potrivit cu ca­pacitatea de lucru a acestora. SUVERANUL LA ACADEME Prezidând şedinţa solemnă a A­­cademiei române cu­­prilejul ale­gerii P. S. S. Episcopului Nicolae Colan, dascăl învăţat şi publicist de mare merit, în locul marelui bărbat de stat, mult regretatul Ni­colae Titulescu, M. S. Regele Mi­­hai I a arătat în primul rând că deşi în anii vitregi plini de grea suferinţă, n’a putut fi prea des în mijlociil academicienilor, totuşi M. S. a urmărit şi a­ fost fericit să vadă rodnica şi bogata activitate a înaltului for cultural. Aducând elogii noului ales pen­tru munca sa spirituală în dome­niul cunoaşterii trecutului po­porului român, M. S. Regele a spus: „Trecutul unui neam este ga­ranţia prezentului său, precum şi a viitorului. Dorinţa Mea este ca acest viitor să fie făurit numai din frumos şi curat. Să cimentăm astfel un or­ganism sănătos şi puternic pentru scumpa noastră ţară, dându-i un nou imbold spiritual şi moral.”. Subliniind menirea Sa ■*şi a­ Ak­­­ademiei de a căuta şi da la ivea­lă elemente valoroase pentru ca, împreună cu ele, să se continue opera de reclădire, M. S. a adău­­gat : „Vom respecta astfel făgaşul croit de străbunii noştri, înain­tând cu hotărîre pe drumul nou întins sub paşii aspiraţiunilor ro­mâneşti. Cu deplină speranţă în Dum­nezeu, cu toată credinţa în drep­tatea poporului nostru şi în ale­sele lui însuşiri, am desăvârşita convingere că prin munca şi uni­rea tuturor vom izbuti să aşezăm acest neam la locul pe care l merită între popoarele lumii”. In prealabil, preşedintele Aca­demiei române , prof. D. Gusti, salutând prezenţa Suveranului aminteşte că numele M. Sale este indisolubil legat de ziua de 23 August, ziua de naştere a reîn­tregirii Ardealului. „Căci — spune d.sa — numai prin iniţiativa hotărâtă şi bravă a Majestăţii Voastre s’a putut schimba cursul nefericit al isto­riei noastre şi s’a făcut astfel posibilă participarea poporului român la lupta şi victoria Naţi­unilor Unite. Majestatea Voastră a trăit clipă cu clipă drama poporului român şi a intervenit când Ţara era mai desnădăjduită. V­a fi integrat astfel in senti­mentele, zbuciumul şi aspiraţiile obştei naţionale. Năzuinţele poporului se conto­­­pesc cu acelea ale Majestăţii Voastre şi năzuinţele Majestăţii Voastre se confundă cu acelea ale poporului, formând astfel un tot nedespărţit”. Iar mai departe de preşedinte prof. Gusti a precizat: „In epoca de reînoire socială de astăzi, când structura societăţii condiţionează vieaţa de Stat, şi nu invers, este nevoie de crearea unei spiritualităţi conştiente şi curajoase şi a unui nivel ridicat de vieaţă pentru toţi membrii Naţiunii". M­mm au realizat noui câştiguri de teren în insulele Luzon, Mindanao şi Okinaua Manilla, 29 (Rador). — Comu­nicatul dat de marele cartier al generalului MaoArthur anunţă : Trupe americane au cucerit oraşul Santa Fe din nordul in­sulei Luzon, in cursul zilei ăv Duminică. In acest fel s’a asigurat o bună bază pentru înaintarea înspre Vila Verde. Bombardierele americane au aruncat 450 tone de bombe asu­pra poziţiilor japoneze, sprijinind operaţiile de pe insula Luzon. In Mindanao, forţele americane, sprijinite de aviaţie, continuă să respingă pe japonezi înspre re­giunea colinelor. Aviaţia americană a bombar­dat fabrici de alcool, rafinării de petrol, instalaţii feroviare şi gări de tiraj pe coasta de vest a For­­mosei, în ciuda norilor şi ceţii. Au fost pierdute două avioane. έn apropiere de Hongkong, au fost scufundate mai multe vase de coastă japoneze. Au fost bombardate şi instala­ţiile feroviare din Indochina. In insula Tarakan, trupele aus­traliene şi olandeze au atins lo­calitatea Djperta de pe coasta de nord. ★ Guam, 29 (Rador). — Comuni­catul dat de marele cartier al amiralului Nimitz anunţă: Un vas uşor american a fost scufundat şi alte 12 vase, inclu­siv vase auxiliare de război au fost avariate uşor sau nu prea grav de către puternice formaţii de avioane japoneze „de sinuci­dere“, în cursul atacurilor date de ele în largul insulei Okina.ua în timpul zilei de Luni. Au fost doborî­te 77 de avioane japoneze. Trupele americane au realizat câştiguri substanţiale de teren atât pe coasta de est, cât şi pe coasta de vest a insulei Okinaua. A fost ocupată întreaga parte din oraşul Okinaua aflată la vest de canalul ce leagă portul cu râul Asato. Aceasta înseamnă că america­nii stăpânesc acum aproape ju­mătate din suprafaţa totală a ca­pitalei insulei. Pe coasta răsăriteană, trupele americane au înaintat până în apropiere de oraşele Tera şi Ka­­mizato, la aproape 4 km. sud de Shuri, în centrul părţii de sud a insulei Okinava. Bombardiere de luptă ale ar­matei „Mustang“ decolând din Ivojima au atacat Luni baza ae­­ronavală Kasumigaura, de la nord-est de Tokio. Şase avioane japoneze au fost nimicite şi 26 au fost avariate. Avioane americane decolând de pe vase purtătoare de avioane au bombardat instalaţiile de pe aerodromul din insula Sakisima din nou in cursul zilei de Dumi­nică. BOMBARDAREA JAPONIEI Washington, 29 (Radar). — De la marele cartier al forţei a 20-a ae­riene se anunţă că marea bază navală japoneză de la Yokohama a fost atacată Marţi dimineaţa pen­­tru prima dată de avioane ameri­cane „Superfli­ng Fortress" in­formaţii foarte puternice. •ir ♦ Se precizează că bombarda­mentul efectuat împotriva oraşu­lui Yokohama în cursul dimineţii de Marţi de aviaţia americană a fost eficace. Au fost aruncate 450 tone de bombe incendiare în cursul raidu­lui, care este al 3-lea atac masiv efectuat cu bombe incendiare îm­potriva Japoniei în timp de șase aile. (Rador). •­ New York, 29 (Rador). — Pos­tul de radio Tokio, într'o emisiu­ne captată aci, a anunțat că rai­dul efectuat Sâmbătă de avioane americane ,,Super Fli­ng For­tress’’ împotriva capitalei Japoniei a întrerupt în mod serios activita­tea diferitelor instituţii publice. Comunicaţiile telefonice nu fu­seseră repuse in funcţiune până Duminică. Mai multe regiuni din Tokio au rămas fără apă şi electricitate în cursul nopţii de Sâmbătă spre Duminică. JAPONEZII CONTINUA SA SE RETRAGA IN BIRMANIA Kandy, 29 (Rador). — In urma unui atac de noapte, divizia a 19-a indiană a obligat pe japonezi să se retragă din 60 de localităţi for­tificate la Est de Tingoo care se află la Nord de şoseaua ce duce la Kowchi­★ Kandy, 29 (Rador). — După cum anunţă comunicatul dat de cartierul general al Asiei de sud­­est, atacuri japoneze, date cu forţe puternice, in regiunea si­tuată la vest de Pegu, au fost res­pinse de trupele indiene. In cursul nopţii, japonezii au fost siliţi de divizia 19-a indiană să părăsească 60 de localităţi la est de Tumgu. In regiunea Tha­­ravadi, o mare concentrare de trupe şi material japoneze a fost puternic angajată de artileria şi aviaţia aliată. ÎNAINTAREA chinezilor CONTINUA Ciungking, 29 (Rador). — A­­vantgărzi chineze, înaintând spre sud-vest de Nanning, capitala provinciei Kînngsi, se găsesc a­­cum în apropiere de orășelul jggyj­ggt­­r y­jggg* MOTIVELE DE RECURS FORMULATE DE PRIMUL LOT DE CRIMINALI DE RĂZBOI AU FOST RESPINSE DE ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE înalta Curte de Casaţie, sec­ţia 2-a, care a judecat recursu­rile introduse de primul lot de criminali de război condamnat de către Tribunalul Poporului, după o deliberare care a ţinut de la 9 dimineaţa până la 13,40 s-a pronunţat asupra acestor recursuri. La orele 14, domnul preşe­dinte Teodor Tănăsescu, asistat de d. prim magistrat asistent C. Popescu, intrând în sala de şe­dinţe a dat citire următoarei deriziuni: 1 şi alta Curte respinge mo­tivele de casare ale recu­renţilor: Macid Niculae, Tre­­stioreanu C, Calotescu Cor­­neliu, Marinescu Stere, Zlă­­tescu Gh., Murg­escu Ion, Burad­escu Sever, Ciachir Dumitru, Fink­al­st­ein Benia­min, Isopescu Modest, Pă­dure Aristide, Mănescu Ion, Creştinu Avram, Ghineraru Horin, Gavăţ St., Pătrăşcoiu N., Grigorescu G., Trepăduş Grigore, Popescu Lucian, Melinescu N., Bobeş Gh., Landau Ixu, Năstase Ion, A­­lexandrescu C, Elena Io­­nescu soţia căpitanului Radu Ionescu (dispărut), re­feritoare la reaua compu­nere a instanţei şi greşita a­­plicare a pedepsei. Constată că acuzatul Ba­­ţieganu Ion nu a depus decât motive de neconstituţiona­­litate. Trimite în judecarea Sec­ţiunilor Unite ale înaltei Curţi de Casaţie motivele de neconstituţionalitate, for­mulate de recurenţi. Rezervă examinarea ce­lorlalte motive ale recuren­ţilor, după judecarea moti­velor de neconstituţionali­tate, privitor la restrânge­rea dreptului de recurs (art. 14 din legea 312/945). ★ Rezerva din decizia înaltei Curţi de Casaţie se explică ast­fel : S-a formulat motiv de ne­­constituţionalitate din împre­­jurarea că legea 312/945 prin­ art. 14 restrânge dreptul de re­­curs numai la două motive-Ipotetic, într’un asemenea caz, dacă s’ar considera această dispoziție neconstituțională, ar urma ca să fie repuse în stare de judecată și motivele de re­­curs întemeiate pe nulitățile prevăzute de procedura pena­lă, altele decât cele prevăzute de art. 14. Examinând problema în drept pur, observăm că ceea ce este de ordin constituțional este nu­mai dreptul de recurs, nu și conținutul său care este regle­mentat prin legea ordinară. Astfel, de la motivele de re­curs, prevăzute prin legea de organizare a înaltei Curți de Casație, s-a ajuns la motivele de recurs prevăzute de proce­dura penală, fără ca această modificare a conținutului dreptului de recurs să poată fi criticabilă sub aspect neconsti­tuțional. PROBLEMA LEVANTULUI EXPUSĂ DE D. EDEN IN CAMERA COMUNELOR Londra 29 (Radar). — Răspun­zând unei întrebări asupra Siriei şi Libanului, d. Eden, ministrul englez al afacerilor străine, a de­cimat Marţi în Camera Comune­lor­­ ,ar Siria, situaţia este serioasă, întăriri franceze au sosit la Bei­rut aproape in acelaşi timp cu delegatul francez, care aducea propunerile franceze pentru sta­bilirea definitivă a situaţiei intre Franţa si statele din Levant. A­­ceasta a pricinuit o mare tulbu­rare publică şi s’au înregistrat a­­poi incidente în Homs şi Ham­­ma, iar, pe scară mai mică, in Damasc fi Alep. Mai există oarecare tensiune şi in alte părţi din Orientul Mijlo­ciu. Mărirea numărului trupelor franceze este foarte mică, fiind vorba de 500 de oameni, însă gu­vernul Majestăţii Sale a făcut cunoscut guvernului francez că se teme că sosirea acestor trupe ar putea pricinuti reacţiuni regreta­bile. Brigada britanică la care s-a referit generalul Spears în între­barea care mi-a pus-o acum, a fost în Siria pentru o scurtă pe­rioadă, unde a făcut instrucţia o­­bişnuită, şi nu are nimic de a fa­ce cu vreunele din aceste eveni­mente. Suntem în consultări active a­­supra acestor evenimente cu gu­vernul francez şi cu guvernul Sta­telor Unite, care este deasemeni interesat, deoarece tensiunea din Orintul Mijlociu poate avea e­­coui asupra uneia din liniile noastre de comunicaţii către Ex­tremul Orient. Cred că, im interesul soluţionă­rii acestei chestiuni, nu ar fi de dorit să spun mai mult decât a­­ceasta, pentru moment. Totuşi, sunt sigur că toată Camera va împărtăşi cu mine speranţa că părţile incluse in prezenta neîn­ţelegere vor acţiona cu prudenţă. Ar fi ceva de neiertat dacă eve­nimentele din Siria şi Liban ar creia o situaţie care ar împie­deca oarecum continuarea războ­iului în Extremul Orient şi ni­mic, în situaţia prezentă, nu ar justifica o asemenea întorsătură". Generând Spears, care deschi­sese desbaterile întrebând ce a făcut guvernul britanic pentru a-şi îndeplini promisiunea de a menţine independenţa Siriei şi Libanului, avându-se în vedere recenta sosire de întăriri france­ze şi retragerea brigadei britani­ce,­­ a reluat după declaraţia de mai sus a d-lui Eden: „Ne putem aştepta ca guver­nele celor două republici să în­ceapă negocieri, în vreme ce tu­nuri de 75 mm. trag in orașele lor deschise ? Nu ar trebui ca trupele franceze să fie retrase, înainte ca negocierile să încea­pă ?” D. Eden a răspuns: „Generalul Spears își poate da seama cât de delicată este această problemă. (Generalul Spears este fostul mi­nistru britanic în Siria şi Liban). Responsabilitatea noastră constă în a încerca cât putem mai bine să îmbunătăţim situaţia între ce­le două state din Levant, care ne sunt prietene, şi marele nostru prieten şi aliat de peste Marea Mânecii; sunt sigur că nu aş a­­d­uce niciun serviciu cauzei prie­teniei intra naţiuni, dacă aş a­­dăuga un singur cuvânt la ceea ce am mai spus". Deputatul laburist Price a în. , tervenit: „Am arătat limpede gu­vernului francez că, atâta vreme cât trupele franceze vor rămâne în Siria şi Liban, nu va fi pace sau securitate în Orientul Mij­lociu", D. Eden a răspuns: „D. Price ştie că, această problemă poate fi negociată. In urma unor mari e­­pusem să sperăm că negocierile sunt pe cale să înceapă. Din ne­norocire au sosit atunci întăririle franceze. Ne-am exprimat regre­tul în faţa acestui lucru şi acum trebue să începem din nou cu încercările de a îmbunătăţi situa­ţia". Deputatul laburist Stokes a în­trebat pe d. Eden dacă nu este de părere că cererea Franţei de a avea puncte strategice în Le­vant este asemănătoare aranja­mentului pe care Anglia îl are cu Irakul. D. Eden a răspuns: „D. Stokes poate fi sigur că mi-am dat sea­­nţa de acest lucru. Dificultatea este însă felul de a se ajunge la o situaţie în care să se poată re­peta aranjamentul amiabil făcut cu Irakul, fapt pentru care se cere credinţă reciprocă între am­bele păreţi care negociază,­­ ceea ce, din nenorocire, nu este cazul acum". DECLARAŢIILE D-LUI GREW Washington, 29 (Rador). — In cursul declaraţiilor făcute Luni seara în legătură cu situaţia din Levant, d. Grew, secretar adjunct al departamentului de stat, a spus deasemeni că în ultimele luni gu­vernul Statelor Unite a insistat în repetate rânduri pe lângă guver­nele Franţei, Libanului şi Siriei să facă toate sforţările să ajungă la un acord amical cu privire la chestiunile pendinte, acord care să respecte întru totul indepen­denţa ultimelor două ţări şi care în acelaşi timp să evidenţieze baza nediscriminatorie a interese­lor franceze în Levant Şi­d. Grew a încheiat spunând că este foarte dureros ca, atunci când Naţiunile Unite caută să perfecteze o organizaţie de secu­ritate internaţională, deosebirile de vederi dintre membrii Naţiu­nilor Unite să se soldeze cu de­zordini şi pierderi omeneşti. O ÎNTREVEDERE LA MINISTE­RUL DE INTERNE AL IRA­KULUI Bagdad, 29 (Radar). — O lungă întrevedere a avut loc la ministe­rul de externe al Irakului, la care au participat ministrul de exter­ne şi ambasadorul britanic. A fost discutată situaţia din Levant. Noaptea trecută, 16 delegați ai triburilor arabilor şi csrzilor din Irak au protestat împotriva atitu­dinei franceze și s’au declarat gata să sprijine Siria și Libanul prin orice mijloc. . O declaraţie a d-lui Bidault Paris, 29 (Radour). — D. Geor­ges Bidault, ministrul afacerilor străine, a declarat în şedinţa ca­binetul­ui că Franţa nu a renun­ţat încă în mod juridic la man­datul ei asupra Siriei şi Liba­nului. Este de dorit ca aceste ţări să devină independente dar mai întâi trebuesc salvgardate inte­resele vitale, economice şi cul­turale ale Franţei. •41 Paris 29 (Rador). — Corespon­dentul agenţiei „Reuter" comu­nică : Postul de radio Paris a anun­ţat Marţi seara că d. Georges Bi­­dault, ministrul de externe fran­­cez, într’o dare de seamă asupra situaţiei din Levant făcută în Consiliul de miniştri, a declarat că Franţa este gata să desăvâr­şească recunoaşterea independen­ţei Siriei şi Libanului, prin re­­tragerea tuturor forţelor de gar­nizoană, dar întâi doreşte să so­luţioneze mai multe chestiuni în suspensie. „Se ştie că Siria şi Libanul sunt, din punct de vedere juridic sub mandatul acordat Franţei de Societatea Naţiunilor, a spus d. Bidault. Franţa, în aşteptarea hotărârii internaţionale care îi va permite să renunţe la acest man­­dat, a recunoscut completa inde­pendenţă a Siriei şi Libanului Ea nu şi-a rezervat decât drep­­tul de a păstra un număr oare­care de soldaţi necesari pentru asigurarea ordinei. înainte de a-şi retrage toate trupele, Franţa doreşte să vadă lichidate următoarele chestiuni: 1. Să se asigure că interesele sale culturale vor fi garantate în aceste ţări de influenţă franceză, unde a întemeiat numeroase şco­li. Statutele, libertăţile şi drep­turile acestor instituţii trebuesc recunoscute şi apărate după ce trupele ei se vor fi retras. 2. Franţa doreşte de asemenea acorduri cu Siria şi Liban în ve­derea garantării intereselor ei economice de acolo. In baza tra­tatului ce a pus capăt războiului din 1918, Franța a primit o cotă importantă din petrolul din Mo­sul. Acest petrol este transportat în Franța prin vase petroliere cari înca­rcă în porturile siriene. Conducta ce trece prin Siria tre­­bue să fie apărată. 3. In sfârşit Franţa înţelege să-şi păstreze interesele ei stra­tegice şi trebue să fie sigură că-şi va putea folosi bazele aeriene pe ruta Franţa-Extremul Orient şi că vasele ei de război pot să an­coreze în anumite porturi. De curând, prin delegatul ei la Beirut, Franţa a anunţat că do­reşte să încheie acorduri precise cu privire la independenţa totală a Siriei şi Libanului, dar guver­­nele celor două ţări au refuzat să înceapă discuţiile necesare. Cam în acelaşi timp, Franţa a trebuit să înlocuiască două bata­lioane. O propagandă răuvoitoare şi ştiri diformate au lăsat să creadă că Franţa recurge la inti­midare şi şantaj şi că ea încearcă să obţină printr-o acţiune de forţă şi prin ameninţări, ceea ce credea că nu poate obţine prin nego­cieri. O asemenea părere este absolut greşită şi este desminţită de ati­tudinea franceză. EGIPTUL A REMIS O NOTA FRANJEI Cairo, 29 (Rador). — După cum anunţă corespondentul agenţiei franceze de presă, primul mini­stru al Egiptului a remis mini­strului Franţei o notă în legătură cu chestiunea Levantului. TOTALUL INSAMANŢARILOR DE PRIM­AVARA Cifra însămănţărilor de primă­vară a ajuns, până în ziua de 26 Mai în 48 de judeţe, la 5.724.000 hectare. Această cifră reprezintă un procent de 93 la sută din su­prafaţa prevăzută în planul de cultură de primăvară. 20 de judeţe, principalele noa­stre judeţe agricole, s­au reali­însămănţăndu-se astfel întreg te­ritoriul arabil al acelor judeţe. După schema teoretică a actua­lei campanii agricole şi potrivi climei mai târzii din unele ţinu­turi însămânţările vor conţinut cam încă o săptămână, după cam campania de însămănţări e în­cheiată în întreaga țară. # «flwt m v&We, niki

Next