Universul - Capitala, iulie 1945 (Anul 62, nr. 146-171)

1945-07-01 / nr. 146

DIRECTIVELE POLITICEI NOASTRE ECONOMICE ! Din legile şi măsurile cu ca­racter economic puse în aplicare până acum, cât şi din declara­­ţiunile autorizate ale miniştri­lor de resort, se pot identifica limpede directivele principale ale politicei economice adoptată de actualul guvern. Toate sforţările, tind spre in­staurarea unui regim de stabili­tate în viaţa economică a ţării, înlăturându-se treptat factorii pari crează anomaliile şi între­ţin des­echilibrul pe piaţa in­ternă, întărirea poziţiei comer­ţului onest, prin alimentarea lui directă de la sursă, cu exclude­rea intermediarilor nelegitimi şi a speculantului pe picior, date,­­rită cărora am ajuns la excres­cenţa comerţului clandestin şi a sistemului suprapreţurilor; scoa­terea la iveală a mărfurilor do­site, urmată de reglementarea preţurilor, stabilirea unui raport echitabil între preţuri şi salarii şi corectarea puterii de cumpă­rare a salariilor actuale prin ge­neralizarea aprovizonării sala­­riaţilor publici şi particulari cu ajutorul economatelor — sunt obiectivele esenţiale urmărite prin punerea în aplicare a ciclu­lui celor patru legi economice cunoscute. In ordinea bugetară, s’a pornit la activarea încasărilor publice, cu străduinţa de a se reduce la minimum evaziunea fiscală şi, paralel cu aceasta, se multiplică sforţările pentru consolidarea gospodăriei Statului şi compri­marea cheltuelilor dispensabile, punându-se accentul pe investi­­■ ţiunile productive şi pe cele che­mate să ajute la activarea şi normalizarea activităţilor econo­mice în genere. In ordinea monetară, guvernul e hotărit să apere poziţia leu­lui, înlăturând din calculele sale orice soluţie de expedient sau de autoritate, înfrânând la maximum cu putinţă apelul la nouile emisiuni. Cum, însă, sforţările sale în a­­ceastă direcţiune sunt deja o bună vreme încoace sistematic contracarate de manevrele unei clici de speculatori fără scrupule, cari au făcut din negocierea au­rului o armă de torpilare a cursului leului, determinând ast­fel, în cercurile mai puţin pre­venite, o psichoză artificială cu efecte depresionare in mersul transacţiunilor, guvernul s’a vă­zut nevoit să treacă direct la măsuri de represiune, care în curând îşi vor afirma rezultatele. Descinderea recentă făcută la unul din marile hoteluri cen­trale ale Capitalei au dat în vi­leag cât de puternică şi de în­tinsă era reţeaua agenţilor şi cât de periculog era jocul lor perfect organizat. In faţa îndrăsnelii operaţiunilor lor nu se mai pu­tea sta cu braţele încrucişate, fără a se periclita înseşi bazele aşezării noastre monetare şi eco­nomice. Când cursul aurului şi, respectiv, al leului faţă de aur, ajunsese să depindă de negocieri forţate, încheiate în grup res­trâns, când preţul medaliei de aur depăşise cu mult cursul na­poleonului, anihilând orice cores­pondenţă între greutatea aur conţinută şi preţul real cores­punzător în lei, când, datorită a­­cestui joc, toată lumea se repe­zea să cumpere aur şi mai ni­meni nu voia să vândă, tocmai în speranţa unor cursuri şi mai ri­dicate, nu e de mirare că s’a pu­tut produce pe piaţă psichoză aurului, cu toate efectele ei ne­sănătoase. Iată de ce, nici o măsură nu va fi socotită prea severă împotriva acestor răufăcători şi pentru în­lăturarea cangrenei cu care în­cercau să infecteze organismul economic al ţării. Dincolo însă de aceste măsuri profilactice indispensabile, me­nite să asaneze moneta şi târgul transacţiilor, sforţările guvernu­lui se concentrează mai departe pe şantierul muncii pozitive pen­tru asigurarea şi ridicarea pro­ducţiei în industrie, ca şi în agri­cultură, pentru organizarea şi desvoltarea schimbului în inte­rior şi cu străinătatea. Vrednică de semnalat, în acest sens, este stăruinţa guvernului de a chema la acest efort naţio­nal toţi factorii economici ai ţă­­rii, toate categoriile sociale şi profesionale. Colaborarea tutu­ror forţelor naţionale la opera de reclădire şi de normalizare a vieţii noastre economice for­mează astfel punctul cardinal al politicei economice a guvernului actual. Este forma cea mai vie şi mai plină de conţinut a prin­cipiului de solidaritate socială şi naţională şi numai pe realizarea lui se poate rezema opera uriaşă a refacerii și ridicării noastre economice în viitor. TRIBUNALUL POPORULUI Şedința de Vineri 29 Iunie Tribunalul Poporului şi-a con­tinuat ori lucrările sub preşedin­ţia d-lui Voitinavici. Şedinţa se deschide la ora 7.40. Acuzatori publici d-na Sido­­rovici şi d. Mocanu. Este introdus martorul ii co­lonel Drăgulescu Traian. MARTORUL, spune că a pri­mit ordin de la general Topor să evacueze pe evreii din­ Edineţ şi Secureşti. I-a dat ordin verbal şi odată un ordin scris, d­ar ne­semnat. Ordinul era că evreii trebue să fie porniţi în detaşa­mente mici. Acei care nu suportă drumul, urmau să fie executaţi, să li­­se aplice formula :„Ale­­jceanu”.. PREŞEDINTELE: Formula „A­­lexeanu“ însemna împuşcarea e­­vreilor, care nu puteau suporta drumul? Cine v’a dat explicaţia formulei? MARTORUL:: Domnul general Topor. MARTORA MOLER IVA (croi­toreasă) a fost deportată în Transnistria, avea 18—19 ani. Până la venirea maiorului Boto­roagă îşi câştiga existenţa. După aceia n’a mai putuit să şi-o câş­tige fiindcă nu avea voie să mear­gă în sat. îşi câştiga existenţa a­­du­când din păd­ure surcele. Pe urmă soldaţii o băteau. înainte de plecare, un soldat i-a omorît în bătae o soră. Se hrăneau cu coajă de, car­tofi şi tărâţe. Maiorul Botoroagă le-a întrebat de ce ies din ghettou. Au răspuns că nu au ce mânca. Maiorul a dat ordin să fie bătută, să i se dea 25, a vrut să-l bată şi pe tatăl său, să-i dea 10 lo­vituri. A cerut să i le dea ei fiind­că tatăl său e om bătrân. I-a dat 5 lovituri peste spate în locul tatălui său. O soră i-a fost împuşcată iar mam­a sa a murit de durere. MARTORUL Schertzer Fride­­ric a fost internat la Moighilev într’un cinematograf. Atât soţia sa cât şi aceea a unui membru al familiei avea copii de alăptat dar din cauza suferinţelor nu aveau fapte. Tatăl său cu vreo câţiva soldaţi din gaK®, a plecat în o­­raş cu două sticle, să procure lapte, dar a fost întâlnit de lopot. Iliuţă, care i-a spart sticlele şi l-a bătut cu cravaşa peste faţă. Pe urmă s’au aranjat con­voaiele. Colonelul Coliban a ordonat să mergem la Jurina. S’a dat ordin scris. A venit locotenentul Iliuţă.. Noi i-am arătat ordinul colonelului Coliban, că mai pu­tem rămâne două zile în plus, până la găsirea mijloacelor de transport. Dânsul n’a vrut să ţină seama. Ne-a alungat. A spus să plecăm. Tata şi mama erau In azil. Am spus soţiei mele să ne luăm bagajele şi să plecăm. A mers soţia mea cu copilul în braţe. Am rămas să iau două geamantane. Pe când făceam aceasta, — eram la etajul al treilea al clădirii — aud îm­puşcături şi vaiete. Când am ve­nit jos, am văzut un convoi ple­cat la vreo 200 metri distanţă; în faţa cinematografului erau mii de oameni. N’am văzut nici o urmă de soţia şi copilul meu. La 50 metri stătea un pluton de jandarmi cu Iliuţă în frunte şi pe caldarâm erau 5—6 oameni culcaţi. Morţi, împuşcaţi, răniţi. Când am venit jos, ochii mei erau în căutarea soţiei. Intr’un colţ erau 5—6 oameni culcaţi; într’o parte era plutonul de jan­darmi cu arma, am auzit pocni­turi. Căpitanul Iliuţă, cu cra­vaşa, era în frunte. A ţipat şi m’a bătut unde nimerea, m’a călcat în picioare. Am ’fost trântit jos. Mai departe martorul citează cazuri când evrei veniţi să-şi vadă rudele internate au fost împuşcaţi din ordinul local, Iliuţă. Despre pretorul Dindelegan spune că storcea sub ameninţare aur de la internaţi. Tot astfel maiorul Botoroagă a ordonat multe execuţii. Martora­ Ghizela Cahane arată despre Mihail Danilov că este a­­cela care a stăruit ca ei, şase copii şi un tată bătrân, să fie ridicaţi şi deportaţi la Picioara. In lagăr mureau oamenii de foame, de sete şi de mizerie. Martorul Eugen Dimitriev dă relaţii defavorabile directorului de închisoare Mazilu. Deţinuţii erau sfâşiaţi de câini, erau legaţi cu bare de picioare şi desbră­­caţi în timpul gerurilor. Martorul Vasiliev Vladimír vorbeşte despre bătăile sălbatice primite de la Mazilu,­­de schin­giuirile de cari nu erau scutiţi nici chiar condamnaţii la moarte. Martorul Eugen Beer dă re­laţii asupra cazului aceluiaş Ma­­zilu care prin ajutoarele sale brutaliza pe deţinuţi. Martorul Harabagiu evocă sce­nele de groază dela Moghilev când maiorul Orăşianu ajutat de Danielov, zis şi „Mareşalul Mo­­ghilăului“ s-a dedat la cele mai sălbatice acte de represiune. Martorul Apel Iacob afirmă că Orăşianu lua bani dela evreii bogaţi, iar pe cei săraci îi punea la tot felul de cazne. A văzut când a smuls părul unei femei. Soţia martorului a fost bătută. Martorul însuşi a fost bătut până i-au sărit dinţii din gură. Detalii tot atât de defavorabile acuzaţilor dau martorii Marcu Solomon, Harabagiu Strul, Auer­bach Arnold, Segal Moscu Lei­­zer, Teich, Filderman, cpt. Va­sile Grama şi cpt., Vasilievschi. Membrii Tribunalului Poporului ascultând depoziţia martorilor. MNDMA CĂLĂILOR DELA BUCHENWALD Londra, 29 (Rad­or). — Ober­­fuehrerul Herman Pister, „bestia din Buchenwald“, a­ fost un sfârşit prins. El a­ fost găsit într’un lagăr de prizonieri din Bavaria, camu­flat ca ofiţer german, împreună cu 18 din principalele sale unelte din­­ lagărul de la Buchenwald, cu toţii I având acte false ce fuseseră fă­­ă cute de prizonieri evrei din Bu-­­ chenwald, cu câteva zile înainte de eliberarea lagărului. Pistei­ a fost­ comandantul lagă­rului de la Buchenwald In ultimele 18 luni. El a ordonat şi suprave­gheat numeroase din ororile co­mise acolo, printre cari injectare de otrăvuri în vinele deţinuţilor socotiţi „inutili“. Otrava avea un efect imediat şi cadavrele erau arse în crematorii. Pister a urmat comandantului şi mai faimos al lagărului, Koch, a cărui soţie avea lămpi cu abajururile făcute din piele de om luată de la deţinuţii ce fuseseră omorîţi. LUPTA ÎMPOTRIVA SPECULEI Scumpetea nu cedează nici în domeniile unde produsele şi mărfurile s’ar găsi din abon­­denţă pe piaţă dacă n’ar fi ac­ţiunea clandestină a acapara­torilor, a intermediarilor spe­culanţi şi a stâlpilor Bursei negre. Pentru stârpirea acestor nă­ravuri pornite din lăcomia de câştig fără muncă, spre a veni în ajutorul populaţiei consu­matoare, cu sprijinul comer­cianţilor şi industriaşilor cins­tiţi şi conştienţi, se va duce o acţiune pozitivă de control prin comitetele cetăţeneşti , constituite din elemente oneste recrutate din toate partidele democratice şi păturile sociale — comitete cari vor conlucra cu brigada specială din Prefec­tura Poliţiei. La şedinţa de constituire a corpului comitetelor cetăţe­neşti d-lui Mihail Levente, se­­creta­rul general al Prefecturii Poliţiei Capitalei, Protopope­­scu, secretarul general al mi­nisterului aprovi­ze mării. Radu Paul secretarul general al Co­misariatului preţurilor ş. a- şi arătat rolul şi importanţa aces­tor organe de control menite să pună stavilă speculei şi sa­botajului. Acţiunea nu va fi uşoară, pentru că specialiştii sabotaju­lui şi ai Bursei negre a mărfu­rilor recurg la sumedenii de mijloace pentru­­reuşita opera­ţiilor lor ilicite, dar lupta con­tra scumpetei va fi dusă cu ho­­tărîre şi perseverenţă, aşa cum a arătat şi d. Vasile Luca, membru în Comitetul central al partidului comunist şi secre­tar general al F.N.D.-ului care la congresul ,,Frontului plu­gărilor“ a precizat între altele: „Speculanţii şi sabotorii eco­nomiei naţionale sunt mai mari duşmani ai poporului de­cât orice criminal de război. De aceea noi nu înţelegm să tolerăm mai departe specula şi sabotajul economic. Atât primul ministru, cât şi toţi oratorii, am anunţat lupta hotărîtă pentru stârpirea spe­culei, pentru nimicirea sabota­jului economic. Iar eu declar in numele F■ N. D.-ului că în­treaga forţă democratică a po­porului român şi toate naţio­nalităţile conlocuitoare care urmează F. N. D.-ul vor fi în fruntea acestei lupte pentru doborîrea speculei şi a sabota­jului economic, pentru munca uriaşă de refacere economică a ţării“. Dezacordul dintre puterea de cumpărare a masselor munci­toare şi producătoare şi preţu­rile excesive ale pieţii se dato­­reşte în mod evident operaţiu­nilor oculte ale acaparatorilor şi speculanţilor şi de aceia în­treaga populaţie aşteaptă ca lupta dusă de oficialitate cu concursul comitetelor cetăţe­neşti, să-şi dea roadele făcând posibilă aprovizionarea cu cele necesare existenţii şi pentru familiile cari n’au alte câşti­guri decât produsul muncii lor trudnice. Dealtfel însuşi comunicatul Consiliului de miniştri de ieri anunţă că s’a hotărît „LUA­REA CELOR MAI EFICACE ŞI RAPIDE MASURI PENTRU COMBATEREA SPECULEI“, ceea ce dă întregei acţiuni de luptă împotriva scumpetei, o însemnătate deosebită operei de proteguire a consumatorilor. Ciumă in insula Malta VALETTA, 29. (Rador). — Joi s’a anunțat aci că pe in­sula Malta sunt patru cazuri de ciumă. Au fost luate mă­suri pentru ca epidemia să nu se întindă. •-zi !. ZIUA APELOR de Cpt. Comandor SĂULESCU EU­GENIU Printr’un frumos obiceiu, care a intrat în tradiţie, poporul ro­mân prăznueşte, la acest sfârşit al lunii iunie, ZIUA APELOR. E o sărbătoare necesară. Este nevoie să se readucă aminte po­porului nostru cât datoreşte el apelor sale şi mai ales câtă bu­­nă-stare i-ar putea veni dacă, în viitor, el ar da acestui element atenţia cuvenită. Popoarele au datorit în spe­cial elementului lichid desvol­­tarea lor în cursul istoriei. Cre­ta, Egiptul şi Grecia antică şi-au dezvoltat civilizaţia datorită schimburilor pe Marea Medite­­rană. Imperiul roman şi-a de­săvârşit cuceririle şi a exploa­tat provinciile navigând tot pe acest Mare Internum. Pe rând Genovezii, Veneţienii ,toate ma­rile cetăţi ale evului mediu şi-au datorit înflorirea şi belşugul e­­lementului nauitic. Civillizaţia şi progresul s-au dezvoltat dealun­­gul coastelor maritime şi în preajma marilor fluvii. Mai târziu, în epoca oceanică, Spania, Portugalia, Olanda, Franţa şi Marea Britanie îşi dispută întâietatea în enormele competiţiuni navale, care au a­­duis omenirii marile descoperiri geografice, schimbul produ­sellor celor mai variate, şi­ ţărilor lor imense posesiuni şi enorme be­neficii. Sunt popoare care au în­ţeles apele şi rostul lor în dez­voltarea omenirii. Au făcut sa­crificii mari, dar nici unul nu a rămas nerecompensat. Darnică, marea a răsplătit pe cei ce au luptat pentru ea. Apa ca element de transport, ca element d­e exploatare comer­cială, ca teatru de operaţiuni, sub toate formele, este o imensă sursă de beneficii pentru cei care o exploatează. Statele posesoare de căi mari­time şi fluviale sunt şi cele mai puternice de pe glob: Statele Tr­uite şi Marea Britanie îşi dato­­resc înflorirea aproape exclusiv acestui factor de civilizaţie şi de progres. Sub ochii noştri asistăm astăzi la cea mai gigantică luptă ce se duce de un popor numeros pen­tru corectarea poziţiei sale geo­grafice din punct de vedere al exploatării apelor: Uniunea So­vietică. Această ţară a cărei întindere depăşeşte pe aceea a continente­lor, 8000 km. lungime pe 2000 km. lăţime, deşi are 48.000 km. de frontieră maritime, este foarte puţin avantajată în desvoltarea sa, din cauza poziţiei geografice desavantajoase i­eşirile maritime ale Uniunii sunt toate barate de obstacolele naturii. Oceanul Pacific este prea depărtat de centrele de ex­ploatare, Oceanul îngheţat de Nord nu permite navigaţia Ma­rea Baltică este blocată de ghe­ţuri mai multe luni pe an şi a­­tât ieşirile acesteia cât şi cele ale Mării Negre, sunt comandate de strâmtori stăpânite de alte state. In concluzie URSS nu are ieşire la mare. Odată cu trezirea poporului rus de către lozincile de viaţă nouă capitolul acesta a fost şi el abordat, cu concepţii tot atât de grandioase ca şi înfăptuirile din domeniul agricol sau indu­strial. Ne amintim cu toţii de expediţiile profesorului Otto Tulievici Smidt, directorul enci­clopediei sovietice, cu vasul „Tscheliuskin” în 1932. Acesta avea ca misiune să stabilească drumul cel mai bun din Lenin­grad, prim Oceanul îngheţat de Nord, până la Wladivostok, să studieze bazele posibile pentru vasele spărgătoare de ghiaţă şi să înfiinţeze staţiuni meteorolo­gice pe acel­ parcurs. Nu fără dreptate se spunea că inginerii sovietici sunt pe cale de a schim­ba aspectul economic al lumii, ca şi Magellan, care, în veacul al 16-­lea, atingea pentru prima oară Asia, ocolind America pe la Sud. Dar guvernul sovietic nu ră­mâne la prima sa încercare. O nouă tentativă a fost făcută de la Est spre Vest Noul spărgător de ghiaţă „LITKE“, având la bord mai multe personalităţi ştiinţi­fice, a părăsit Wladivostokul la 20 iunie 1934 şi, după 83 zile de navigaţie, a atins Murmansk. Pu­nerea în serviciu a puternicei staţiuni de telegrafie fără fir de la îmbucătura fluviului Ieni­­sei, Igarka, a permis lui „LITKE“ să se ţină în legătură perma­nentă cu Moscova. De atunci, în fiecare an, gu­vernul sovietic organizează con­voaie de nave comerciale, care însoţite de spărgătoare de ghiaţă, execută acest parcurs pe la Nor­dul Asiei, făcând legătura între Europa şi Extremul Orient, prin căile gheţurilor şi tundrelor vir­gine. Echipate cu dotaţiunea ştiin­­­ţifică cea mai completă, atât va­sele cât şi staţiunile de oprire dau posibilitatea realizării acestei legături în timpul lunilor favo­rabile de vară. Este un exem­plu al considerabilei voinţe a poporului sovietic, este un exem­plu al luptei titanice a omului pentru cucerirea apelor. Dar lecţia pe care o dă U. R. S. S. nu se oprește aici. Sistemul marilor fluvii sovietice orientat în general dela Nord la Sud nu este cel mai favorataisl economiei ruse. Intr’adevăr toate eforturile se pun pentru industrializarea Si­beriei, ridicarea ei la acelaș ni­vel cu Rusia Europeană şi mai ales legarea indisolubilă a aces­tor jumătăţi. E deci necesar ca orientarea generală a căilor de comunicaţie să fie Estt-West, condiiţiune pe care nu o îndeplinesc decât foarte puţine din căile fluviale sovietice şi numai pe porţiuni restrânse din cursul lor. __ Conducerea sovietică a reuşit să găsească şi aici soluţiuni ge­nerale, a căror realizare uriaşă se poate compara cu cele mai mari înfăptuiri ale lumii. S-au executat canale care au reuşit să lege cursurile capricioase ale marilor fluvii cu marile: Albă, Baltică şi Marea Neagră, comsti­­tuindu-se astfel un sistem­­ unitar de transport fluvial,­­pentru în­treaga regiune europeană a U­­niunii. Astfel „sistemul Marinsk”, face legătura între Marea Baltică și Volga, putând primi vase până la 10-12.000 tone. „Bieromor-canal“ leagă Marea Albă cu Marea Baltică. Astfel Marea Albă este legată cu Marea Baltică și ambele cu Marea Caspică prin Volga. In sfârșit perfectarea acestui proect a adus și legarea Mării Negre în acest sistem unitar de căi flu­(Continuare in pag. 2-a) (Continuare in pag. 2-a) CONGRESUL GENERAL­ AL FRONTULUI PLUGARILOR ZIUA IV-a D. dr. Petru Groza proclamat preşedinte al Frontului Plugarilor. — Compunerea comitetului central. — Cuvânta­rea d-lui dr. Petru Groza In şedinţa de Miercuri, a patra zi a congresului, au vorbit d-nii Voinea de la Tulcea, care a des­­bâtut problema colonizărilor şi dnenăriilor; ing. Surlaşi care a adus cuvântul de realiere a in­ginerilor agronomi la dezidera­tele plugarilor; Neagu în numele moţilor care a spus că dacă se mai găsesc undeva locuri de ale absenteiştilor să fie date moţilor; C. Bălăceanu preşedintele orga­nizaţiei Făgăraş; Dobreicianu în numele tineretului; Claia, preşe­dintele organizaţiei de Sibiu care a început discuţia asupra statu­tului, a urmat o vie desbatere asupra participării intelectualilor la conducerea organizaţiilor plu­­găreşti la care iau parte d-nii: Mihail Raica, Miron Belea, Ion Angh­el (Putna), Ilie Patraulea, Priveghi, C. Agin, D. Podea. D. dr. Petru Groza luând parte la discuţii a arătat că în statut se spune clar că din cei 180, cel mult 1/3 vor fi intelectuali. In urma acestor desbateri statutul este votat aşa cum a fost pre­zentat, prin aplauze prelungite ALEGEREA CONSILIULUI CENTRAL Lucrările primului congres al Frontului Plugarilor s-au înche­iat Miercuri la amiază. D. dr. Petru Groza, preşedin­tele consiliului de miniştri a fost proclamat în unanimitate preşe­dinte al „Frontului Plugarilor“. Apoi congresiştii au ales în con­siliul central al acestei organi­zaţii pe următorii:­­ ARDEAL-BANAT Hunedoara: dr. Petru Groza Romulus Zăroni, Ion Moga Fi­­leriu, Ioviţă Dumbravă, Ioănuţ Şotângă, Ion Şuteu, Samoil Dă­­bescu, Raicu Aron, Petru Gruil Moţcu, Gh. Micle. Satu Mare: Aurel Nistor, Ioi Micle, Ta­tom­i­r Ion, Dr. Manu Târnava Mare: Ing. Bergi­ Vrejm­ă, Şt. Mureşanu şi Gh. Rotaru. Trei Scaune: Al. Bucşa, Vasil Nicolae. Mureş: Victor Groza, Ol­te­ar Alexandru. Ciuc: Suciu Samoil şi Ion Bă­lăţamă. Sălaj: Chivireş Teodor şi Gh Suboţel. Turda: Moldovanu, Ion Cer­buţ. Năsăud: dn. Octavian Budu­­şan Gh. Grecu. Sibiu: dr. Clejea, Dinu Dioni­sie, Iosif Cavrea. Cluj: prof. Justin Poruiţiu, Pa­vel Cojean. Braşov: Ion Podea, Gh. Bo­­ghez. Alba: N. Mărginea­nu, Bucu Emil. Făgăraş: Bălăcearu­. Someş: dr. Val Bude Mureş şi Mihai. Maramureş: dr. Iuliu Chita, E­remia Vasile. Arad: Miron Belea şi Procopi Simion. Timiş: Dinilă Sfetea, Gruft Bugariu. Severin: Bujor Popovi­ci, Ion Popescu. MUNTENIA-OLTENIA­DOBROGEA Mehedinţi: Tudor Onu, Feti Balaur, Nicolae Bocşa. Gorj: Grigore Geamănu Dolj: Mitroiu, C. Nuţă, Cons' Agiu. Romanaţi: Şt. Prună, Filoi Sârbu, Mih. Ghelmegeanu. Râmnicu-Vâlcea: Alexandresc Octav Livezeanu. Argeş: Garofoiu şi Buzescu. Muscel: Patraulea Ilie şi Mineu. Dâmboviţa: Iacob, Lazăr Şte­fănescu şi Scărlătescu. Prahova: Rusu Tudrev­, Tudo Alexandru. Buzău: Costel Enescu, Ion Pompiliu. Râmnicu-Sărat: Vâlcu: Ion Lungu. Olt: Soare Traian şi Ion Geor­gescu. Teleorman: Voicu Sitaru, Petr Alexandru şi Florea Oală. Vlaşca: Al. Calotă, Vasile Ra­portaru. Ilfov: Mandache Gheorghe Stelian Cristescu şi Dorin Stoian. Bucureşti-suburbane: prof. Stan­ciu Stoian, Petre Slave. Ialomiţa: Costel Niculescu Mitu Băciuţ şi Stere Nichifor. Brăila: Sebastian Dobrescu , Vasile Tăcu. Tulcea: Mitică Voina, Ion Pa. MOLDOVA Bacău: Nicolae Alexandru, Ion Dobrin. Baia: Radu Gh., Dumitru Al popii. Covurlui: Anastasie Costin,­­ Matei Nicolae. Botoşani: Iuţeai, Dumitri Sucu. Câmpulung: Simion Ciorar Andem­ Şanţa. Dorohoi: Faliboga, Nicu Pin­tilie. Fălciu: prof. Mihail Raica, Gh Popa. Iaşi: prof. dr. Răşcanu, Miha Grivei şi Gh. Lenam. Neamţ: Petre Drăguşan, Ioa­n Muntan. .­­ L . Putna: Nie. Duman şi ing. AL Promiţchi. Roman: Botoiu şi Dumitru Do­brigeanu. Rădăuţi: Otogan şi Al. Rădă­chiţă. Tutova: Andronachi şi Pru­­tear­u. Vaslui: Părintele Nie. Sârbu şi Vasile Andrei. Suceava: Honobeţ şi Bornesei Vasile. INTELECTUALI, FEMEI TINERI Au mai fost cooptaţi şi urmă­torii, reprezentând intelectuali­tatea femeile organizate în „Frontul Plugarilor“ şi tineretul* Ardeal: Mihai Robu, Şt. Oprea, Gh. Szabó, Silmion Pop, Gh. Saurea. Oltenia: Nicu­lescu-Moscu, pă­rintele Ion Sfârâială şi Ion Simi­­onescu. Muntenia: dr. Ionescu-Doran, I. D. Florescu, Gh. Popescu- Costeşti, Ion Georgescu şi col. Sever Slătinescu. Moldova: Teodor Ducan, Petre Todirescu, Gh. Tomiosodiu. După ce adunarea îl proclamă, în aclamaţii entusiaste ca preşe­dinte­ al Frontului Plugarilor, d. dr. Petru Groza, primul ministru spune: Este o mare cinste aceea de a ocupa acest loc,­­ o mare cinste în deosebi pentru un intelectual. Nu cred că mulţi ar putea să stea în această clipă aici, fără emoţie sufletească. Dar, pe lângă aceasta, este şi o mare sarcină. Dacă ai sentimentul răspunderii, îţi dai seama de sarcinile care te aşteaptă, in locul unde te-a co­mandat plugărimea unei ţări în vremuri atât de grele ca acelea de acum, în vremuri când tocmai ţărănimea este aşa de năpăstuită de urmările tragice ale unui răz­boi. In vremuri ca acestea, sarci­na aceasta este mare, sarcina a­­ceasta este grea. Vasăzică, sarcini mari şi grele, ne dăm seama că sunt. In clipa insă când cineva se angajează la acest loc, să aibă şi hotărîrea de a suporta aceste sarcini, să aibă şi hotărîrea de a continua lupta Înainte, prin toate piedicile care aşteaptă. Lupta aceasta, sigur, o vom putea duce numai şi numai cu voi, plugari, numai şi numai susţinuţi de plugărimea organi­zată în Frontul Plugarilor în acea­stă ţară alături de proletariat şi intelectualii progresişti. Tăria conducerii partidului este în funcţiune de tăria organizaţiei voastre. Dacă veţi fi la datorie, dacă veţi face totul ca în cadrele statutelor şi în temeiul acestor statute votate astăzi, dacă veţi face ca plugărimea să se închege într’o formidabilă, mare putere politică, atunci noi vom putea face faţă tuturor sarcinelor . Congresul nostru a avut succes deplin; manifestaţia de Duminică a arătat opiniei publice şi repre­zentanţilor din străinătate, care erau de faţă, că plugărimea din ţara noastră este trezită la con­ştiinţa de a fi temelia acestei ţări. Capitala, în sfârşit, a văzut pe re­prezentanţii adevăraţi ai poporului de ţărani. Noi avem satisfacţia şi bucuria de a fi ajuns aci. Cu toate că avem­­ această satisfacţie ,nu trebue să­­ne culcăm pe laurii izbânzilor noastre, ci să aşteptăm de acum înainte minunea care va veni. Fie­care e dator să lupte. Faceţi poli­tică de dimineaţă până seara, chiar atunci când mergeţi pe brazdă, la coarnele plu­gului, faceţi ca să muncească şi creerul. Uitaţi-vă în jur, cumpăniţi fiecare lucru, cum­păniţi fiecare vorbă care o spune fiecare şi judecaţi-te şi nu încetaţi nicio clipă controlul vostru asu­pra a tot ceea ce se face şi asupra a tot ceea ce se spune. Verificaţi ce­­ea ce se petrece in comună, con­trolaţi dacă legile se aplică şi a­­colo unde prindeţi pe unul care speculează, care calcă legile, in­diferent de cine este, speculant, funcţionar ,etc., prindeţi-l de gu­ler, predaţi-l autorităţilor pentru a fi pus la punct. Noi am dat şi dăm o bătălie grea. Prima bătălie pe care am dat-o a fost doborirea generalilor nebuni, care credeau că se mai pu­tea instala în ţara noastră un re­gim de dictatură chiar după data de 23 August 1944. Aceştia au fost doborîţi prin lupte grele. Am câş­tigat lupta. După aceasta, noi am păşit la în­făptuirea reformei agrare fără vărsări de sânge, fără vreun conac ars ,fără vreun boer agăţat de arborele de lângă castel. Nu a fost o operă uşoară pentru a ajunge la ceea ce am realizat până acum. In afară de acestea ne-am întregit ţara. Ardealul de Nord, care pen­tru unii era pierdut pentru totdea­una, l-am readus. Banatul, — nu se discută — el rămâne aşa cum a fost, al nostru. A restabili pacea, pentru o ţa­ră nu poate fi întemeiată decât pe dragoste şi pace intre oameni şi naţionalităţile care conlocuesc. După o mie de ani am stabilit pacea cu poporul maghiar. Popo­rul maghiar din Ardeal, după cum aţi văzut, la Braşov, la Cluj, etc. la manifestările plugărimei româ­ne, plugari maghiari ,intelectuali, muncitori ,etc. au sărbătorit ală­turi de noi rezultatele muncii noa­stre şi ale luptei noastre, fără să se plângă că au rămas alipiţi în cadrele României de astăzi.­­Fiţi uniţi, dragi plugari, pentru­­ca noi să ne prezentăm în faţa a­­celor cari vor stabili rânduiala pe glob, aşa cum trebue, ca o ţară care se întemeiază pe dragostea şi devotamentul tuturor popoarelor Ialomiţa, Dumitru Petcu, Va­­silescu Neicu. Botoşani: Ana Caia. Sibiu: Justina Tarcea. Tineret: Gh. Dobârceanu şi Marin Tătaru. ALEGEREA COMITETULUI EXECUTIV CENTRAL Dui dimineaţă, comitetul cen­tral al Frontului Plugarilor în­trunit în prima şedinţă, a pro­cedat la alegerea comitetului executiv după cum urmează: Preşedinte: dr. Petru Groza; vicepreşedinţi d-nii: prof. univ. Mihail Raica, C. Agiu, Ion Moga- Fileriu şi Gh. Radu­ Baia; se­cretari generali: Miron Belea, Nichifor Stere şi Pţ°f- Stanc­iu Stoian; cassier: Grigore Geamă­­nu; mem­brii: Romulus Zăroni, Ioviţă Dumbravă, Gh. Micle, Ion Şuteu, Ion Popescu-Feneş, Gh. Mandache, prof. dr. Răşcanu, Oală Florea, Mihail Ghelme-­­geanu, Dorina Stoian, Mitu Bă­duţ şi Dănilă Sfetea, care conlocuesc in aceleaşi grani­ţe. Noi ne prezentăm cu o Româ­nie întregită in hotarele ei, unde poporul maghiar se simte bine ca la el acasă. Am făcut transacţiuni economi­ce cu U. R. S. S., care s-au dove­dit foarte mărinimoase cu noi şi de data aceasta. Vom simţi în cu­rând beneficiile acestor acorduri, nu mai pomenesc de uşurarea pe care o vom simţi datorită bum­bacului care ni l-a dat. Vom păşi pe calea realizărilor Insă trebue să ştiţi că acest­­ vern se reazimă pe voinţa lor populară. Am ajuns la ultimul sector dăm bătălia şi anume la sedi­­ economic. Ne svârcolim din greu, fraţi plugari, ca să oprim specula, să doborâm preţurile pentru a nu se urca nebuneşte la deal şi să fa­cem posibilă viaţa muncitorilor de la oraşe şi uzine. Orice salariu, oricât de ridicat ar fi el, nu poate ajunge astăzi să satisfacă trebuin­ţele de viaţă ale muncitorimei. Proletariatul, muncitorii de la oraşe din uzine, luptă cu greu cu mize­ria. Duc o neagră mizerie şi cu salariile lor oricât de ridicate ar fi nu pot să-şi asigure pâinea de toate zilele, care de cele mai multe ori nu le ajunge, cărora le dăm de mai multe ori pe săptămână mămăligă, pentru că se sfârşeşte pâinea. Trebue să ştiţi, că cu toate a­­ceste greutăţi proletariatul de la o­­raşe este conştient şi bine orga­nizat, rămâne la locul lui, trans­piră muncind, deşi de multe ori este flămând. Cu toate greutăţile, acest proletariat de la oraşe, va eşi biruitor. Fraţi plugari, voi, pe ici pe co­lea, găsiţi o bucată de pâine, o bu­cată de mămăligă. Trebue însă să fiţi conştienţi de primejdia mare care vă paşte că vom pierde ul­tima bucată de pâine, ultima bu­cată de mămăligă, dacă noi împre­ună cu voi, şi voi împreună cu noi, guvernul, vom pierde această bătălie în sectorul din urmă în care sim­tem, anume, în sectorul economic. Nici în acest sector nu trebue să ne lăsăm bătuţi de către a­­ceastă bandă de speculanţi, de mari financiari, care, trebue să ştiţi că nu se lasă uşor bătuţi. Mi­şună străzile de tot felul de spe­culanţi, care fac afaceri la bursa neagră, iar în interiorul unor ins­tituţii mari financiare sabotcurii rânjesc şi aşteaptă ca să ne do­boare. Noi facem legi, noi chib­zuim şi luăm măsuri. Dar aceste legi şi aceste măsuri trebuesc a­­plicate pe teren. Plugari, fiţi cu ochii deschişi, controlaţi ca aceste legi şi măsuri să nu fie călcate. Descoperiţi pe toţi acei cari fac contrabandă cu tot felul de arti­cole. Am spus : nu ţin o cuvântare, ci arăt numai anumite rugăminţi pe care le fac din acest loc către dv. Vă dau numai unele sfaturi practice, pentru că cuvântările s’au epuizat. Trebue să ne ajutaţi, dra­gi plugari, ca alături de proleta­riatul dela oraşe, alături de sin­dicate să ducem această luptă şi în sectorul economic, până la biru­inţă. Dacă n’am face-o, am risca să pierdem tot ce am câştigat prin toate luptele anterioare. S’a mai pus aici o chestiune, pe care vreau s’o ating înainte de a ne despărţi, aceea a repartizării sarcinilor armistiţiului, cu bună dreptate, şi asupra acelora mai înstăriţi, cari s’au sustras până a­­cum, ţ* care au lăsat toate aceste sarcini pe umerii plugarilor. Deci ne preocupă greutăţile voastre. Ne dăm seama că a te organiza politiceşte, în cadrul Frontului Plugarilor, astăzi când sariciniie războiului apasă încă aşa de greu asupra noastră, — fiindcă războiul a fost lichidat, dar urmările lui abia acum se simt, — constatăm ce mult ma­terial de propagandă au la în­demână duşmanii poporului, par­tidele istorice ale bancherilor şi moşierilor, cari nu uită. Apoi, cred că la acestea toate trebuie să le răspundem într’un singur glas: Da, abia mai supor­tăm greutăţile, câte odată ni se opreşte chiar răsuflarea ; este gro­zav. Dar pentru toate aceste gro­zăvii, voi ticăloşii sunteţi vinovaţi că n’aţi luptat şi n’aţi doborît dic­tatura. Voi, ticăloşilor, cari atunci când, câţiva luptători dintre noi, în frunte cu partidul comunist şi Cuvântarea d-lui dr. Petru Groza

Next