Universul - Capitala, septembrie 1945 (Anul 62, nr. 198-223)

1945-09-01 / nr. 198

. i Anul al 62-lea 6 PAGINI Fondator: LUICI CAZZAVILLAN Proprietar» „UNIVERSUL** S. A, înscris sub Nr. 160 Trib. Ilfo» EXEMPLARUL 40 LEI Iu* poştală plătit» tn Dir. C4a W. llNr. M CELE DIN URMA ŞTIRI DIN LUMEA ÎNTREAGA, TELEGRAFICE Şl TELEFONICE REDACŢIA Şl ADMINISTRAŢIA» BUCUREŞTI, STR. BREZOIANU No. 23-25 CENTRALA TELEFONICA A ZIARULUI: 3.30.10. SECRETARIATUL DE REDACŢIE: 3.30.10 PROBLEMA CAPITALĂ Este problema păcii. Războitul s-a încheiat prin victoria armelor Naţiunilor Unite care au doborît forţele militare hitleriste, le-au redus la neputinţă şi le-au impus capitularea. Toate măsurile au fost luate şi continuă a fi desă­vârşite pentru a face imposibilă o reînviere a forţelor naziste, pentru a împiedica orice încer­care nouă de agresiune, pentru a suprima spiritul militarist care a otrăvit sufletul popoarelor şi care a determinat acea uriaşă înarma­re a puterilor agresoare. Omenirea se găseşte azi in faţa unei nouă situaţii: deoparte a­­gresorii la pământ, zdrobiţi, de­zarmaţi şi puşi sub un riguros control — de altă parte popoa­rele iubitoare de pace, dar în mare parte istovite de sforţările supra-omeneşti ce a trebuit să le facă pentru a învinge coaliţia barbariei. Acestor popoare şi în primul rând acelor Mari Naţiuni cari au salvat întreaga omenire prin u­­riaşele lor sacrificii şi prin trai­nica legătură între ele, Ie revine acuma sarcina grea de a defini­tiva pacea, de a-i da o structură solidă prin valorificarea ei în toate domeniile vieţii naţionale şi internaţionale. Marile Naţiuni Unite n’au aşteptat ziua victoriei definitive pentru a examina toa­te aspectele problemei păcii şi, cu mult înainte, în istoricele între­vederi dintre marii lor conducă­tori, au căutat şi au reuşit să stabilească principiile cari vor sta la baza organizaţiei mondiale în interesul menţinerii şi consoli­dării definitive a păcii între po­poare, care constitue condiţia e­­senţială a refacerii şi a desvol­­tării progresive a potenţialului constructiv al fiecărui popor în parte. Dar, dacă atâta timp cât fap­tele de arme continuau, atâta timp cât duşmanul nu era încă doborît, problema păcii in gene­ral şi toate problemeie consec­vente ei şi inerente ei — mai ales după un război ca cel prin care a trecut omenirea şi care a zdruncinat temelia insăşi a aşe­zărilor civilizaţiei — n’au putut fi examinate decât în mod gene­ral şi principial, azi când războ­iul s’a încheiat, tot ansamblul a­­c­es­tor probleme a căpătat un ca­racter de urgenţă care nu mai ingădue amânarea soluţionării lor. Aşa se şi explică via activi­tate ce se desfăşoară pretutindeni de conducătorii popoarelor şi mai ales de conducătorii Marilor Na­ţiuni Unite a căror strălucită vic­torie militară le-a dat sarcina de a cuceri, pe acelaş plan interna­ţional, o tot pe atât de strălucită victorie a păcii. S’a spus şi s’a repetat că strân­sa solidaritate dintre Marile Na­ţiuni Unite, sinceritatea şi reali­tatea colaborării dintre ele, uni­tatea lor, punerea în comun a potenţialului lor de forţe, coordo­narea acţiunilor lor militare, în­­tr-un cuvânt înţelegerea desăvâr­şită între ele, prin subordonarea tuturor intereselor particulare marelui scop comun pe care l-a constituit imperativul distrugerii t­otale a puterii fasciste şi a săl­baticei coaliţii contra libertăţii popoarelor, a asigurat această victorie militară, unică în istoria lumii. Este un adevăr pe care îl vor înregistra toţi cronicarii ace­stor sbuciumate vremuri. Este un adevăr care va constitui pentru viitor exemplul elocvent al uria­şelor posibilităţi ce decurg din unire, din înţelegere şi din soli­daritate între popoare. Acest adevăr nu a fost valabil însă, numai pentru epoca de răz­boi. El rămâne valabil şi cu o forţă de fecunditate şi mai mare, şi în această nouă epocă postbe­lică, în această epocă a păcii mondiale. Desigur problema păcii — care a devenit acum problema capi­tală — nu este uşoară. Şi nu este uşoară tocmai din pricina multi­plelor ei aspecte şi a diverselor interese care trebuesc coordonate şi soluţionată prin concesiuni re­ciproce, dar mai ales prin înăl­ţarea tuturor la nivelul idealului comun: pacea între popoare. Toa­te greutăţile însă vor fî învinse prin menţinerea şi întărirea soli­darităţii care a asigurat victoria militară. Marile Naţiuni Unite, către care se îndreaptă azi — ca şi eri — toate speranţele popoare­lor iubitoare de pace — au făcut dovada că sunt adânc pătrunse de necesitatea şi fecunditatea a­­cestei solidarităţi. Probleme grele au fost soluţionate prin această solidaritate între Marile Naţiuni. Ea constitue chezăşia păcii. Ea este garanţia victoriei definitive şi strălucite care va împleti în­­tr’un singur mănunchiu aspiraţii­le tuturor popoarelor spre bine, spre libertate, spre dreptate. TRUPE AMERICANE AEROPURTATE AU ÎNCEPUT SĂ DEBARCE LÂNGĂ TOKIO Generalul MacArtur a aterizat pe aerodromul Atughi ' Qkinaua, 30 (Rador).­­— Se anunţă că unităţi din corpul­­­1 de marină au început să debarce pe ţărmul de nord al golfului Tokio, doi, la ora 1 dimineaţa (ora T­ucureşti). Trupele au debarcat pe țărmul peninsulei Katsusaki imediat la nord de baza navală Yokosuka. Nu s’a auzit nici o îm­puşcătură când pri­mul val a ajuns p­e plajă folosindu-se de mici vase de debar­care. New Torit, 30 (Rador}­ — Pos­tul de radio New Torit anunţă că ofiţerii americani ce s’au înapoiat la Okinana de pe aero­dromul Atsugi de lângă Tokio au declarat că în clipe debar­cării forţelor americane în jurul aerodromului se aflau alineate 130 de avioane japoneze. Ele erau intacte, dar sistemul lor propulsiv fusese îndepărtat conform instrucţiunilor date de generalul Mac Arthur. ★ Tokio, 30 ,Rador). — Echipajul unui bombardier american, care a aterizat pe aerodromul Atughi a declarat că, pe când trecea peste insula Miyaghi, japonezii de pe sol au tras Împotriva lor trei proectile antiaeriene. SOSIREA GENERALULUI MACARTHUR Londra, 30 (Rador). — Se anunţă oficial de l­a Tokio că generalul MacArthur, co­mandantul suprem aliat din Pacific, a aterizat pe aero­dromul Atughi, cu obişnui­tul său avion de transport, joi dimineaţa. Generalul era însoţit de­­ generalii Robert Eichelber­ger şi Richard Sutherland. CUM SE FACE DEBARCAREA Okinava, 30 (Rador). — Ocu­parea formală a Japoniei de uni­tăţi debarcate de pe mare şi din văzduh a început joi. In primele ceasuri ale dimi­neţii, primele unităţi ale diviziei aeropurtate alcătuind vârful tru­pelor de ocupație au debarcat pe aerodromul de la Atsughi, din apropiere de Tokio. Ele se află în prima fază a marşului de 38 km, la capătul căruia vor pătrunde în Palatul împăratului, unde generalul MacArthur, comandantul suprem aliat din Pacific, care a debarcat pe teritoriul japonez deasemeni în cursul dimineţii de joi, îşi va stabili cartierul său general. In câteva ore au fost debarcaţi aproape 6.000 oameni. Nu mult după debarcarea pa­­raşutiştilor pe aerodromul de la Atsughi, cea mai puternică flotă aliată concentrată vreodată a în­ceput să debarce trupe pe ţăr­mul de nord al golfului Tokio, la nord de baza navală dela Yoko­suka. Nu s-a tras nici un foc de armă, debarcările efectuându-se în perfectă liniște. Contramiralul Robert Carney, șeful statului major al amira­lului Halsey, a preluat joi în mod formal comanda bazei na­vale dela Yokosuka, din golful Tokio. Amiralul Nimitz a spus că in şantierele de aci va fi înfiinţată o bază americană. ❖ Tokio, 30 (Rador): — După cum anunţă un corespondent special al agenţiei­­Reuter“, avioanele aliate aterizează pe aerodromul de lângă Tokio din două in două minute câte unul. Imediat ce sunt descărcate, ele decolează din nou, pentru a face loc celorlalte avioane, care îşi aşteaptă rândul. Tokio nu este tot atât de dis­trus ca Berlinul, deşi bombele incendiare au devasat cartiere întregi. EVACUAREA PRIMILOR PRIZONIERI ALIAŢI San Francisco, 30 (Rador). — Un crainic american vorbind la Un post de radio aflat pe bordul crucişătorului „San Diego“ aflat în portul Tokio a anunţat . Miercuri că un vas-spital ame­rican a început în cursul aceleaşi zile evacuarea prizonierilor de război aliaţi bolnavi din regiu­nea Tokio. UN AVION BRITANIC A PATRULAT DEASUPRA ORAŞULUI HONGKONG Londra, 30 (Radar).­­ Patrule de avioane de luptă „Pisicile Ia­dului“, au supurat în tot cursul dimineţii de Miercuri pentru a supraveghea vasele. Comandorul Percy Gick a fost primul om din foreţele britanice care a văzut Honkong-ul, condu­când mai multe misiuni de re­cunoaştere. El a sburat deasupra a 9 sau lagăre de prizonieri, care la început păreau pustii, dar care la auzirea avionului s’au popu­lat cu o mulțime de prizonieri ieşiţi afară ca să-l privească. Pilotul britanic a sburat des­tul de jos ca să poată vedea sentinelele, dar artileria antiae­riană nu a intervenit și aviația japoneză nu s’a ridicat de pe soL Cu toată vremea noroasă, el a putut observa că docurile na­vale nu au suferit mari strică­ciuni de război și că în rada portului erau vizibile 8 vase de comerț scufundate. ★ D. PROF. IORGU IORDAN A PREZENTAT SCRISORILE DE ACRE­DITARE D-LUI KALININ ( Moscova, 30 (Rador). — A­­genţia Tass transmite: In ziua de 29 August d. Ka­linin, preşedintele Prezidiu­­mului Sovietului Suprem al URSS-ului, a primit pe d. Ior­­gu Iordan, ambasadorul ex­traordinar şi plenipotenţiar al României, care i-a remis scrisorile sale de acreditare. D. Iordan era însoţit de d. Babeş, ministru plenipoten­ţiar şi consilier de ambasadă, Georgescu, prim secretar de ambasadă şi alţi membri ai ambasadei, care au fost pre­zentaţi d-lui Kalinin. La solemnitate au asistat d-nii Dekanozov, comisar ad­junct al poporului la afacerile străine ale URSS-ului, Lavriş­­cev, şeful departamentului ţărilor balcanice Fomin, şef adinterim al protocolului co­misariatului poporului pentru afacerile străine ale URSS-u­lui. După solemnitate, d. Kali­nin a avut o convorbire cu ambasadorul­ Iorgu Iordan. PROGRAMUL CONFERINŢEI MINIŞTRILOR DE EXTERNE IA 10 SEPTEMBRIE LA LONDRA Precizările ministrului de externe al Statelor Unite Washington, 30 (Rador)­. — Co­respondentul agenţiei franceze de presă transmite: In cursul unei conferinţe de pre­să ce a avut loc Miercuri, d. James Byrnes, secretarul departamentului de stat, a precizat programul con­ferinţei miniştrilor de afaceri străi­ne ce urmează să-şi înceapă lucră­rile în ziua de 10 Septembrie la Londra şi care, a spus el, va dura aproximativ două săptămâni. Pe ordinea de zi a conferinţei vor fi între altele chestiunea tra­tatelor de pace cu Italia şi statele din Balcani şi problemele în legă­tură cu căile de navigaţie pe apă din interiorul Europei. • D. Byrnes a anunţat că d. Ja­mes Dunn, secretar de stat adjunct, va pleca odată cu el la Londra, unde va rămâne să lucreze atât timp cât prezenţa se va fi necesară După conversaţiile de la Londra, d. Byrnes intenţionează să prezinte un raport în faţa comisiei de afa­ceri străine a Senatului. Secretarul departamentului de stat • Insistat asupra necesităţii unor relaţii strânse între guvern şi Congres. X). Byrnes proeetează să propună organizarea conferinţei de la Londra cu un birou de experţi pregătind şi supunând concluziile lor miniş­trilor de afaceri străine, care ar căuta să ajungă la o soluţie atunci când nu s’ar realiza un acord şi care, eventual, ar urma să asculte martori. Respingând alegaţia japoneză că sfârşitul războiului se datoreşte utilizării bombei atomice, d. Byr­nes a relevat că in cursul confe­rinţei de la Potsdam japonezii au făcut două oferte de pace. Prima ofertă avea un caracter ge­neral şi răspunsul negativ a fost comunicat prin Moscova Prin cea de a doua ofertă japonezii propu­neau să trimită o delegaţie prezi­dată de prinţul Konoye. In sfârşit,­­ Byrnes a anunţat că d. Braden va mai rămâne două săptămâni la Buenos Aires înainte de a-şi lua în primire nouile sale funcţiuni ŞEDINŢA DE EDI A CONSILIULUI DE MIŞTRI Preşedinţia Consiliului de Mi­niştri comunică: Consiliul de Miniştri s’a întru­nit azi, SO August a. c. orele 18.30 sub preşedinţia Domnului Dr. Petru Groza Preşedintele Consi­liului de Miniştri. Consiliul de Miniştri a rezol­vat lucrările curente la ordinea zilei.­intre altele Domnul Gheorghe Nicolau, Ministrul Asigurărilor Sociale a făcut o expunere asu­pra proectului decret lege privi­tor la modificarea şi complecta­­rea unor dispoziţiuni din legea Casei Scriitorilor. Prin acest proiect decret-lege se aduce o îmbunătăţire a stării materiale a unor valoroşi creatori in dome­niul artei. Consiliul de Miniştri a aprobat acest proiect decret-lege. Domnul Ştefan Voitec, Mini­strul Educaţiei Naţionale a făcut expunerea proiectului decret lege privitor la înfiinţarea gimnaziu­lui unic. Prin acest proiect de­­­­cret lege se deschid larg porţile învăţământului pentru copiii de ţărani şi muncitori, lărgindu-se astfel cunoştinţele şi pregătind in acelaşi timp pe cei apţi să ur­meze cursurile superioare. Consiliul a aprobat acest pro­iect decret lege. Consiliul de Miniştri a luat sfârșit la orele 21. SPECULA In umbra fenomenelor eco­nomice pricinuite de conse­cinţele mondiale ale războiu­lui, exploatând raritatea măr­furilor în anumite ramuri in­dustriale şi comerciale, invo­când pretextul greutăţilor de transport (chiar atunci când vânzările se fac pe loc din mână în mână) speculanţii, exploatatori ai lipsurilor mul­­ţimei, nu mai pun nici un frâu nesăţioasei lor lăcomii. In domeniul alimentar dacă seceta a făcut să nu avem o recoltă mulţumitoare de ce­reale, în schimb zarzavaturile şi fructele s’au revărsat cu un neobicinuit belşug, ceace nu împiedecă pe revănzători să ceară preţuri atât de urcate im­cât să fie aproape inacce­sibile pentru cumpărătorii cu venituri fixe. Contrastul îl scoate în evi­denţă Gazeta municipală, care arată că în timp ce un vagon de grâu este un milion lei, un vagon de roşii­e 3—4 milioane lei, vagonul de pe­peni 2—4 milioane, vagonul de prune 4—8 milioane lei, etc. Rolul organelor de control este să stabilească preţul ofe­rit producătorilor in compa­raţie cu preţul cerut consu­matorilor spre a constata dacă exagerarea vine dela produ­cător ori de la revânzător. Ştim, de pildă, că producă­torilor din jurul Capitalei nu li se oferă pe strugurii de masă mai mult de 200 lei ki­logramul, pe când la revăn­­zători nu îi găseşti mai ieftin de 750 lei kilogramul. In bu­zunarul cui intră acest câştig excesiv? Operaţia cea mai simplă din lume, ar fi identificarea celor cari scumpesc o marfă cu­ 300 la sută. Nu e vorba de asscunzişu­rile tenebroase ale comerţului negru, ci de pre­ţurile cerute pe faţă de ne­gustorii de fructe şi de legu­me, deci controlul se poate face fără nicio greutate, spre binele şi satisfacţia publicului consumator. Pentru că urcarea preţurilor intr’un anumit domeniu, adu­ce în mod inevitabil urcarea preţurilor şi în­ alte ramuri — ceiace măreşte prăpastia din­tre salarii şi costul­ celor ne­cesare existenţei — autorită­ţile tr­ebue să ia măsuri seve­re, permanente, de stăvilirea lăcomiei celor­ ce nu mai cu­nosc nicio rezervă în goana lor după câştiguri fabuloase, nemuncite. Problema scumpetei are o importanţă deosebită care a fost deseori subliniată de membrii guvernului şi de a­­ceia aşteptăm ca­­Autorităţile în subordine să-şi facă dato­ria executând indicaţiile date de cârmuirea superioară• Paralel cu controlul, auto­rităţile care aun în sarcină gri­ja aprovizionării centrelor o­­răşeneşti, ar trebui să înles­nească producătorilor să-şi a­­ducă şi să-şi desfacă mărfu­rile direct consumatorilor , dacă intermediarii nui vor să înţeleagă că toate trebue să aibe o limită şi îndrăzneala speculanţilor şi răbdarea pu­blicului şi a autorităţilor. Suspendarea de rechiziţionare Preşedinţia Consiliului de Miniştri face cunoscut urmă­toarele : 1. Cu începere de la 1 Sep­tembrie 1945, se suspendă o­­peraţiunea de rechiziţionare a autovehiculelor în cadrul con­venţiei de armistiţiu. 2. Subsecretariatul de re­­chiziţii de Sectoare în Capi­tală şi judeţene în provincie, instituite în baza legii nr. 476 publicată în M. Of. nr. 133 din 15 iunie 1945 îşi suspendă activitatea. 3. Operaţiunile de verificare şi clasare anuală a autovehi­culelor trec asupra Cercurilor Teritoriale respective cari vor asigura această operaţiune în conformitate cu Legea Re­­chiziţiilor din 1940 şi după dis­ operaţiilor a autovehiculelor poziţiuni ulterioare ce se vor da. Aceasta in vederea obţine­rei unei evidenţe a autovehicule­lor aflate pe teritoriu şi a nor­malizării transporturilor auto interne. 4. Scutirea de rechiziţii a­­cordate de Preşedinţia Consi­liului de Miniştri preschimbate cu adeverinţe eliberate de M. St. M. sunt şi rămân valabile şi pentru nevoile interne. Toţi proprietarii de autove­hicule care nu au depus încă cereeri de scutire la Preşe­dinţia Consiliului de Miniştri se vor depune până la data de 15 Septembrie a. c. cel mai târziu în aceleaşi condiţiuni ca şi până în prezent. Capitularea Japoniei este un motiv serios pentru ca preşe­dintele Truman şi generalul Eisenhower să nu-şi ascundă ve­selia în faţa obiectivului fotografic­. I Nr*. 198 Sâmbătă 1 Septembrie 1945 6 Pagina APARE SUB CONDUCE­­REA UNUI COMITET DE DIRECT» PREŞEDINTELE TDD IMN A FĂCUT IMPO­RTANTE DEClZII ASUPRA PROGRAMULUI DE IMPRUMUT-IHRIERE Washington, 30 (Rador). — Pre­şedintele Tirman a declarat ca­tegoric Miercuri poporului ame­rican că încercarea de a se im­pune plata in numerar sau o re­glementare echivalentă a dato­riei de 42 miliarde dollar­ con­tractată de Naţiunile Unite in baza programului de imprimat­­inchiriere faţă de Statele­ Unite, ar pricinui un haos economic, ducând la deslănţuirea unui al treilea război mondial. Acest avertisment este cuprins într’un raport — poate ultimul — adresat de preşedintele Tru­man, Congresului, cu privire la operaţiile efectuate în baza pro­gramului de împrumut-închirie­­re până la 30 iunie 1995. Urmând la mai puţin de două săptămâni de la sistarea pe ne­aşteptate a marelui plan de a­­jutor interaliat, raportul se o­­cupă, doar puţin, de problema controversată, ce urmează să înlocuiască programul de împru­­mut-închiriere. CA SA NU PIERDEM ROADELE VICTORIEI EI este însă categoric in ce privește o chestiune: „Pentru ca să nu pierdem roadele propriei noastre victorii, reglementările pentru ajutorul ce l-am prevă­­zut prin programul de împru­­mut-închiriere trebue să recu­noască pe de­plin marile bene­­■ fieri ale obţinerii victoriei pen­­tru care a fost creat programul de împrumut-inchiriere, să sa­tisfacă cererile rezonabile de ju­stiţie între aliaţi şi să promo­veze relaţii avantajoase mutuale între Statele­ Unite şi celelalte naţiuni”. Atrăgând atenţia asupra fap­tului că cererile de plată a da­toriei ar însemna repetarea gre­şelilor săvârşite cu prilejul păcii încheiate după primul război mondial şi ar avea un efect de­zastruos asupra comerţului şi fi­nanţelor Naţiunilor Unite şi Statelor­ Unite, preşedintele Tru­man adaugă: „Datorii de o asemenea am­ploare ar face ca camarazii no­ştri de luptă principali să re­curgă la măsuri disperate, ase­mănătoare celor luate înainte de război de Axă, spre a im­pune surplusuri de export, pen­tru ca noi să putem fi plătiţi. Intr’o lume supra împovărată cu o datorie neproductivă, expan­siunea comerţului exterior al Statelor Unite şi a investiţiilor in străinătate, s’ar putea izbi de obstacole aproape de netrecut. Rivalitatea comercială interna­ţională disperată rezultând din aceasta, ar ameninţa stabilitatea politică şi ar ajuta la aruncarea seminţei unei nouă conflagraţii mondiale. Ne vom trudi să ajungem la reglementări care vor pune în modul cel mai bun bazele in­dispensabile ale bunei noastre stări economice”. VIITOARELE RELAŢII ECO­NOMICE ALE AMERICEI CU CELELALTE ŢARI Referindu-se la viitoarele re­laţii economice ale Americii cu celelalte ţări, raportul declară: „Spre a câştiga o pace durabilă, trebue ca în cooperare cu cele­lalte naţiuni să stabilim relaţii avantajoase mutuale Intre dife­ritele popoare. In vederea aces­tui ţel, am căutat şi vom conti­­tinua să căutăm să ajungem la un nivel înalt comercial şi la relaţii de schimb monetare sta­bile”. Raportul arată că contribuţia totală financiară a Statelor Uni­te la victoria aliată asupra Ger­maniei şi Japoniei, se cifra la 30 iunie 1945, la peste 280 mi­liarde dollari. Aproximativ 15 la sută din a­­ceastă sumă reprezintă costul muniţiilor echipamentului indu­strial şi agricol, tonajului pus la dispoziţie şi al altor servicii prestate aliaţilor în baza pro­gramurui de împrum­ut-închirie­­re. Restul de 85 la sută din cheltuelile totale de război ale Statelor Unite a fost folosit la propriul efort de război direct al țării. Ajutorul în baza programului de împrumut-închiriere se ridi­că în total la 42.021.000 000 do­lari. De la începutul aplă­r­ii pro­gramului de împrumut-închirie­re, în Martie 1941 și până la sfârşitul lui iunie 1945, 42 la sută din toate bunurile expor­tate din Statele­ Unite în baza programului de imprumut-inchi­­riere a fost trimis în Anglia. Uniunea Sovietelor vine în rândul al doilea cu 28 la sută din totalul bunurilor trimise peste ocean. In Africa şi regiunea Medite­­ranei au fost trimise bunuri în proporţie de 13 la sută, iar în Pacific şi in regiunile asiatice in valoare de 12 la sută. Raportul recunoaşte că State­le Unite au beneficiat în­tr’o mare măsură de pe urma reci­procei programului de Impru­­mut-Inchiriere. Până la 1 Aprilie 1945, State­le Unite primiseră din partea aliaţilor lor în total un ajutor reciproc de aproximativ 5.600 000.000 dollari,­­ cea mai mare contribuţie fiind dată de Anglia. In Franţa, Belgia şi Olanda armatei­ americane de eliberare au primit ajutor graţie folosirii clădirilor şi reţelei feroviare, graţie producţiei fabricilor loca­le şi graţie serviciilor prestate de sute de mii de lucrători în cadrul efortului com­un de răz­boi. AJUTORUL DAT UNIUNEI SOVIETICE Uniunea Sovietelor, pe de altă parte, subliniază raportul, a ce­rut tot ceea ce se putea produce, în afară de ajutorul dat în baza programului de împru­nut-închi­­riere, spre a respinge pe cotro­pitorii germani în cel mai mare război terestru din istorie, deşi această ţară a furnizat, in baza reciprocei programului de îm­­prumut-închiriere, provizii şi servicii pentru vasele şi aviato­rii americani. In Extremul Orient, Anglia, Australia, Noua Zeelandă, India şi China au ajutat forţele ame­ricane din toate puterile,­­ con­tinuarea acestui ajutor fiind un factor vital în ofensiva aliată finală contra Japoniei. Ocupându-se de ajutorul către Uniunea Sovietelor, raportul a­­rată că „aceiaşi strategie a pro­gramului de imprumut-inchirie­­re care a ajutat pe alaţi să iasă victorioşi împotriva Europei hi­tleriste a fost parte integrală din planurile pentru ofensiva combinată contra Joaoniei. In vreme ce muniţiile şi pro­viziile furnizate in baza progra­mului de împrumut-inchiriere făceau ca armatele sovietice să capete viteză şi putere de lovire în marile lor înaintări pe fron­tul răsăritean din Europa, avioa­nele debarcând pături, alimente, echipament de transport şi alte provizii de război pe care Ame­rica le trimisese în Siberia so­vietică pentru armata sovietică din Extremul Orient erau folo­site efectiv împotriva lăudatei armate din Kwantung spre a grăbi ziua victoriei finale. Până la sfârșitul lunii iunie, Uniunea Sovietică a primit în baza programului de împrumut­­închiriere bunuri evaluate la 9.129.000.000 dollari Din aceste bunuri transportate peste ocean, 49 la sută au fost muniţii pentru armata sovietică. Programul de împrumut-în­­chiriere a adus o contribuţie substanţială şi la puterea de lo­vire şi la mobilitate furnizând 7.000 de avioane, 3.200 tancuri de recunoaştere, 2.200 vehicule de serviciu necesare artileriei, 52.000 jeep-uri, 363.000 autovehi­cule şi 35.000 motociclete. America a ajutat şi programul sovietic de strămutare a uzinelor industriale sovietice mai înspre răsărit când germanii au ame­ninţat Rusia de sud-vest. Statele Unite au trimis în ba­za programului de împrumut­­închiriere mari cantităţi de ma­şini şi echipament industrial, in­clusiv unelte mecanice, evaluate la 320.000.000 dollari şi unelte suplimentare metalurgice în va­loare de 35 milioane dollari. Valoarea totală a ajutorului reciproc dat în baza programu­lui de imprumut-închirere de U­­niunea Sovietelor, Statelor Unite până la 1 Aprilie 1945 se cifrează la 2.139.000 dolari. SITUAŢIA ALIMENTARA A ANGLIEI Raportul prezidenţial admite apoi în mod sincer că situaţia a­­limentară a Angliei este primej­duită, adăugând: „Alimentele au fost şi vor rămâne câtva timp problema critică a insulelor bri­tanice. Cu începere din Ziua Victoriei, unele cereri de ali­mente au devenit într’adevăr mai urgente decât oricând. Necesitatea de a se pune la dispoziţie raţiile cuvenite forţe­lor armate britanice, americane şi celorlalte forţe aliate, ca şi miilor de prizonieri de război, a provocat noui insuficienţe ali­mentare şi o serioasă vlăguire a micilor rezerve de hrană ale An­gliei. Livrările pe mare în baza pro­gramului de imprumut-inchirie­­re către Anglia şi forţele armate britanice au continuat după în­frângerea Germaniei, deşi într’o­­ măsură redusă, ca parte esen- I­ţială şi integrală din strategia­­ combinată utilizată in războiul contra Japoniei. De la începutul aplicării pro­gramului de împrumut-inchirie­re, în Martie 1941, și până la 30 Iunie 1945, livrările pe mare în baza acestui program către An­glia s’au ridicat la suma­­de 1 13.499.000.000 dollari, dintre care­­ s’au făcut pe mare livrări în va-­i loare de 1.504.000.000 dollari în primele șase luni ale acestui an. In Ziua Victoriei, livrările pe mare făcute în baza programului­­ de împrumut-inchiriere către Anglia s’au redus substanţial. Valoarea totală a exporturilor în baza programului de împru­­­­mutInchiriere făcute în Anglia in cel de al doilea trimestru al acestui an a fost de 691.000.000 față de 813.000.000 dolari la pri­mul trimestru. Exporturile din Martie s’au ci­frat la 301.000.000 dollari. Livră­­rile pe mare in Aprilie s’au re­dus la 276.000.0­10 dollari, cobo­rând din nou în Mai la 251.000.000 dollari. In Iunie, valoarea livră­rilor către Anglia a fost cea mai coborîtă din August 1942, cifrân­­du-se la 164.000.000 dollari. In Iunie, doar 31 la sută din expor­­turile către toate țările în baza programului de împrumut-inchi­riere s’a îndreptat spre Anglia in vreme ce din Martie 1941 și până în Iunie 1945 Anglia a primit 43 la sută din exporturile către toate ţările în baza acestui program. MUNIŢIILE FURNIZATE ANGLIEI Muniţiile furnizate Angliei de la începutul aplicării programului de împrumut-inchiriere şi până la 30 Iunie 1945 se cifrează la 6.785.000. 000 dollari, dintre care în 1945 au fost trimise pe mare muniţii în valoare de 739.000.000 dollari. La rândul ei, Anglia a fabricat peste 125.000 avioane. Toate bom­bardierele grele şi majoritatea bombardierelor de luptă pe care piloţii aviaţiei britanice le-au fo­losit în cursul războiului au fost produse în Anglia, dar Statele Unite au livrat pe mare peste 10 mii avioane de bombardament mijlocii şi uşoare, de bombardie­re de luptă şi de alte tipuri de avioane. Aceste avioane nu cu­prind şi miile de avioane cum­părate de englezi în prima fază a războiului din Statele Unite sau din Canada. Avioanele şi părţile de avioane livrate pe mare in baza progra­mului de împrumut-inchiriere In prima jumătate a anului 1943 sunt în valoare de 382.000.000 dollari. Anglia a produs 70 la sută din toate muniţiile, echipamentul şi proviziile folosite de forţele ar­mate ale Commonwealthului şi Imperiului britanic pentru purta­rea războiului. Anglia a fost arsenalul produc­ţiei de război pentru Naţiunile Unite imediat după Statele Uni­te, care au dat ajutor acestei ţări pentru a-şi menţine producţia de război trimiţăndu-i materiale şi produse industriale in valoare de 1.925.000. 000 dollari. ALIMENTELE RĂMÂN PROBLEMA CRITICĂ A ANGLIEI Alimentele au fost și vor ră­mâne pentru un timp problema critică a Angliei. In primele şase luni ale anului 1945, Statele Uni­te au trimis cu vapoarele 275 de milioane de dolari — in alimente şi alte produse agricole — către Regatul Unit, dintre care provizii in valoare de 12 milioane de do­lari au fost trimise în ultimele trei luni. Regatul Unit a redus importul de alimente la jumătatea volumu­lui de două milioane de tone a­­nual din perioada 1942—1943. Regatul Unit a furnizat State­lor Unite până la sfârşitul lunii Martie 1945, ajutor reciproc Sta­telor Unite, evaluat la suma de 3.796.883.000 dolari. Două importante intervenţii ale savanţilor britanici au fost puse la dispoziţia forţelor arma­te americane pentru ofensiva îm­potriva Germaniei. Acestea sunt „Pluto” şi ,,Fido”. „Pluto“ a re­zolvat problema aprovizionării cu­ carburanţi in cursul operaţiuni­lor aliaţilor pe Continent Cu în­cepere de la 12 August 1944, „Plu­to” a pompat zilnic 4.500­ 000 de litri de carburanţi de la depozi­tele din Anglia până la armatele anglo-americane ale generalului Eisenhower. Folosirea vaselor de pasageri britanice, cum şi a fregatelor pentru a transporta trupele a­­mericane, precum şi folosirea car­­goboturilor militare pentru cele­lalte transporturi, ne-a fost acor­dată. In cadrul reciprocităţii acordu­lui de împrumut şi închiriere. Numai QUEEN MARY şi QUEEN• ELIZABETH au transportat pes­te un milion de soldaţi ameri­cani, iar alte vase de transport britanice au fost puse la dispo­ziţia Statelor Unite. Programul de aprovizionare pe cale dublă a continuat şi după capitularea Germaniei. Regatul Unit a continuat să pună la dis­poziţie, in cadrul reciprocităţi, provizi şi servicii pentru forţele americane din Extremul Orient, producţiei de război americane, cum şi forţelor americane de ocu­paţie din Europa, forţelor ameri­cane din insulele britanice şi ce­lor care aşteptau pe Continent demobilizarea Sistemul combinat de împru­mut şi închiriere, cu reciproca lui, care a contribuit atât de mult la victoria asupra Germaniei, a fost folosit din plin şi cu efect în războiul împotriva Japoniei. In urma eliberării lor, Franţa Belgia şi Olanda şi-au pus resur­sele lor, ca şi luptătorii, la dispo­ziţia Naţiunilor Unite, care au w—m­im—■a—MHieiiin.tiii»iMMn * »■! wnmi «ini—un­(Continuare la pag. 2­ a1|

Next