Universul - Provincie, septembrie 1945 (Anul 62, nr. 196-221)
1945-09-01 / nr. 196
tt Anssl al 62-lea 4 PAGIH2 Fondator: LUiCi CAZZAVILLAN Proprietar: ,,U NIV E R S U L“ S. A. înscris sub Nr. 160 Trib. Jlfov CELE RBwesg’fjga Gagt gr.ta^gig^ji EXEMPLARUL 40 LEI plftmft to ewtai agrobirii Die. 04« F. t t A. 24.404» URMA STIRI DIN LUMEA ÎNTREAGA, TELEGRAFICE $I TELEFONICE REDACTIA «I ADMINISTRAŢIA BUCUREŞTI, STR. BREZOIANU No. 23-25 CENTRALA TELEFONICA A ZIARULUI: 340.10. SECRETARIATUL DE REDACŢIE: 3.30.15 ACŢIUNEA DE PACE IN EXTREMUL ORIENT Pătrunderea flotei aliate în apele golfului Tokio este încoronarea deplină a victoriei Naţiunilor Unite în Pacific, împotriva ultimului bastion al fascismului Acolo de unde au pornit cu îngâmfare forţele agresive japoneze, aşezând la baza acestei agresiuni ipocrizia şi laşitatea, flutură azi victorioase drapelele aliate, aducând cu ele liniştea în Pacific. Uriaşele forţe navale aliate în apele golfului Tokio reprezintă chezăşia păcii, chezăşia încrederii într’o viaţă liberă şi demnă de trăit pentru toate popoarele din, întregul Extrem Orient a căror existenţă era grav primejduită de succesele obţinute prin surprindere de forţele japoneze. Din puţinele şi relativ restrânsei® amănunte pe care le avem deocamdată asupra triumfalei pătrunderi a flotei aliate în apele golfului Tokio, se poate deduce totuşi cât de impunătoare trebue să fi fost această unică desfăşurare de forţe navale. Corespondentul agenţiei „Reuter“ spune că „a fost una dintre cele mai mari desfăşurări de forţe navale pe care le-a cunoscut lumea vreodată“. E lesne de închipuit ce ar fi însemnat această uriaşă forţă dacă în drumul ei spre apele teritoriale japoneze ar fi întâmpinat rezistenţa japoneză care de mult încetasede a mai reprezenta o forţă de temut. Capitularea Japoniei a schimbat însă, bineînţeles în primul rând în avantajul imediat al Japoniei şi al populaţiei nipone, potenţialul de război al flotei aliate vine un potenţial de pace, de libertate şi de dreptate. Cele mai puternice vase de luptă britanice şi americane, figurează in această formidabilă „armadă“ navală aliată care a pătruns în apele capitalei nipone, nu cu gânduri de cucerire, ci cu hotărirea de a complecta şi a desăvârşi şi în această parte a lumii opera salutară de libertate, de desfasezare, de democratizare pe care Naţiunile Unite au început-o în Europa odată cu înfrângerea definitivă a hitlerismului. Astăzi poporul japonez, în faţa realităţii, îşi va putea da seama ce a însemnat pentru el politica urmată de clica militarista şi fascistă care l-a condus. Ca şi naţiunea germană el va trebui să-şi dea seama de oroarea doctrinei criminale şi antiumane care ia fost impusă şi împotriva căreia el n’a avut curajul civic de a se opune. Ca şi naţiunea germană el va trebui să accepte, în mod sincer, reeducarea lui spirituală pentru a redobândi într’o zi dreptul de a figura printre popoarele pacinice şi solidare între ele in opera constructivă internaţională. Tratatul de prietenie şi alianţă chino-sovietic, al cărui text l-am publicat în numărul de eri, este desigur, la rândul lui, o nouă şi considerabilă contribuţie a Uniunii Sovietice la stabilirea păcii şi a securităţii şi în Extremul Orient. El va asigura în această regiune a lumii o colaborare rodnică şi rândueşte Rusia Sovietică printre factorii decisivi, alături de marii ei aliaţi, Marea Britanie şi Statele Unite, în opera de justiţie internaţională. Presa mondială acordă, de altfel, o importanţă capitală tratatului de prietenie şi alianţă sovieto- chinez pe care-l consideră drept un in- Istrument puternic pentru consol lidarea păcii în Asia. Dacă intrarea Uniunii Sovietice în război contra Japoniei, a grăbit dezastrul imperialismului japonez și a înlesnit eliberarea Chinei trata- t tul actual este un pas solid pe I calea constructivă a nouei ordini din Extremul Orient. Presa franceză în deosebi, subliniază această nouă contribuţie a Uniunii Sovietice la acţiunea de pacificare a lumii şi, între altele, ziarul „l’Humanité" relevă faptul că Uniunea Sovietică este prima mare putere care semnează cu China un pact de asistenţă mutuală şi de colaborare pentru perioada de după război DESCOPERIREA UNOR ORGANIZAŢII TERORISTE IN CAPITALĂ !Au fost arestaţi numeroşi agenţi.—Care sunt capetele de acuzare şi legăturile lor. — Inculpaţii au fost deferiţi Curţii Marţiale Direcţiunea generala a poliţiei fiind informată de existenţa unor organizaţii teroriste create cu scopul de a răsturna regimul democratic al ţării, a arestat, în ziua de 24 iulie pe studentul Traian Ispas, de la Facultatea de drept. Cercetările făcute au stabilit existenţa a două organizaţii cari au, în aparenţă, un caracter diferit, dar cari au strânsă legătură. Prima era condusă de Mircea Ştefanovici şi era intitulată „Tinerimea liberă” şi avea o activitate aparent inofensivă, scoţând şi diferite publicaţiuni cu caracter democratic. Sub această firmă însă se ascundea o activitate subterană. Cea de a doua era organizaţia „T”, cu caracter clandestin, condusă de avocatul Remus Ţeţu. In urma cercetărilor făcute autorităţile au stabilit că Ştefanovici avea legături strânse cu Laura Săulescu şi Radu Câmpeanu din partidul naţional-liberal de sub conducerea d-lui Dinu Brătianu şi cu profesorul Victor Isac din partidul naţionalţărănesc al lui Iuliu Maniu. S'AU GĂSIT ŞI MANIFESTE CU CARACTER FASCIST La percheziţiile făcute la locuinţele lui Ştefanovici, Darius Teodosiu, student inginer, din str. Libertăţii Nr. 8, Enacovici VI.dimition Andrei şi alţii, s’au găsit manifeste cu caracter fascist şi antidemocratic în contrazicere cu scopurile afişate de organizaţia „Tinerimea liberă”. Prin acele manifeste se lansau îndemnuri care lezau siguranţa statului pe plan extern şi intern. Printre tipăriturile găsite la membrii acestei organizaţii se afla şi „Văpaia”, foaia clandestină a organizaţiei teroriste „T", în directă legătură cu „Tinerimea Liberă”, şi în paginii căreia se preconiza ideia apropiatului război între Marii Aliaţi, cuvânt de ordine hitlerist ,necunoscut în numărul 3 al foii clandestine „Văpaia“ minciuna ia forme primejdioase când autorii ei pretind că soldaţii germani hitlerişti ar fi fost încadraţi în Armata Britanică. Aceleaşi foi incită deasemeni la masacrarea populaţiilor conlocuitoare şi în special evreeşti. ACTIVITATEA ACESTOR ORGANIZAŢ!! S’a stabilit că : Mircea Ştefanovici, preşedintele organizaţiei „Tinerimea liberă“, a redactat, multiplicat şi difuzat două din manifestele încriminate, a preconizat înfiinţarea de centre de rezistenţă, a unui post de radio-emisiune, a făcut colportajul foii clandestine „Văpaia“, a organizaţiei „T“, în strânsă legătură cu „Tinerimea Liberă“ şi a făcut adeziuni pentru „Tinerimea Liberă“. Toate acestea sunt dovedite prin rezultatele percheziţiei de la domiciliul său, precum şi din declaraţiile sale şi ale complicilor săi . Darius Teodosiu, director general al „Tinerimei Libere“, dispărut, este nepotul generalului Rădescu şi agentul de legătură între organizaţie şi generalul piratorul şi organizatorul acestei organizaţii ca şi a organizaţiei „T“. Darius Teodosiu a redactat şi colportat manifeste şi foaia clandestină „Văpaia“ . Marcel Boisnard, secretar general al organizaţiei „Tinerimea Liberă“, a multiplicat şi colportat manifeste şi „Văpaia“. Florin Popescu, casier general, a colportat manifeste şi „Văpaia“ . Ispas Traian a difuzat manifeste şi „Văpaia“, a participat la discuţii în legătură cu organizarea unor centre de rezistenţă şi instalarea unui post de radioemisiune . Drăgoi Constantin, bibliotecar, a difuzat manifeste şi „Văpaia“ şi a luat parte la discuţii în legătură cu crearea unui post de radio emisiune. Enacovici Vladimir din biuroul cultural a difuzat manifeste şi „Văpaia“. Teodorescu Ion, conducătorul secţiei sportive, a difuzat manifeste ; Boldea Alexandru, secretar de şedinţă, a difuzat manifeste şi „Văpaia“; Dron Andrei, idem. Strat Gheorghe, a participat la discuţiile asupra creerii unui post de radio-emisiune, fiind consderat ca tehnicianul grupării, datorită cunoştinţelor sale tehnice. El a difuzat şi manifeste; Oprea Alexandru, s’a făcut vinovat de ţinere de muniţii; Crăciun Andrei din partidul naţional-ţărănesc a difuzat manifeste ; Ion Flueraş, provocator în massele muncitoreşti. A lucrat mână în mână cu Şefanovici, a subvenţionat, colportat „Văpaia“ şi manifeste; Măglaşu Lazăr, social-democrat dizident, difuza manifeste; Boldea Antim, social-democrat dizident, subvenţiona şi difuza „Văpaia“ şi manifeste. ROLUL ORGANIZAŢIEI T. Activitatea organizaţiei „Tinerimea Liberă“ s-a conjugat cu aceea a organizaţiei „T“, condusă de avocat Ţeţu Remus, cu ultimele domicilii în str. Popa Rusu 6, şi str. Vasile Lascăr 111. Organizaţia „T“ a luat fiinţă în Aprilie 1945. „T“ simbolizează teroarea pe care voiau să o deslănţuie membrii acestei organizaţii împotriva guvernului. Remus Ţeţu, primea instrucţiuni de la generalul Rădescu, după cum reiese din declaraţiile sale. Ziarul „Văpaia“, redactat de el, s-a tipărit în locuinţa sa conspirativă în 1500—2000 de exemplare, pe aceiaşi maşină „Boston“ pe care au fost tipărite declaraţiile lui Iuliu Maniu. Prin „Văpaia“ Teţu îndemna pe membrii organizaţiei să-şi procure arme, scopurile acestei organizaţii conspirative fiind suprimarea membrilor guvernului şi a diferitelor personalităţi române. Jurământul membrilor organizaţiei teroriste se făcea într’un cadru deosebit, învăluit în mister, care aminteşte pe cel în care se desfăşurau manifestările similare ale legionarilor. Membrii terorişti se angajau să păstreze secretul asupra existenţei organizaţiei, orice încălcare a jurământului, urmând a fi pedepsită prin împuşcarea trădătorului. Organizaţia „T“ prevedea crearea de centre de rezistenţă în munţi şi instalarea a două posturi de radio-emisiune. Din declaraţiile lui Ţeţu şi ale Adrianei Georgescu, reese că generalul Rădescu era şeful organizaţiei. (Continuare in pag. 2-a) Tipografia clandestină și materialul de propagandă descoperite. IN SLUJBA COLECTIVITĂŢII , mia Studioul Teatrului Naţiomail, are loc dezbaterile le primului congres al artiştilor, scriitorilor şi ziariştilor din înteaga ţară pentru constituirea unei Uniuni a sindicatelor lor. Hotărirea afilierii la Confederaţia generală a muncii este determinată de imperativele solidarizării cu toţi ceilalţi factori ai propăşirii, cu toţi cei din câmpul vast şi variat al muncii productive. Această solidarizare nu este dictată numai, de interese profesionale comune, ci din necesitatea impusă de ritmul progresului, ca artiştii, scriitorii şi ziariştii să-şi accentueze şi mai mult prezenţa şi contribuţia lor la opera de luminare a poporului, mergând în unison cu aspiraţiile şi năzuinţele lui. Misiunea creatorilor în toate domeniile spiritualităţii, nu-şi atinge scopul, dacă fiorii talentului care inspiră pe slujbaşii artei de toate nuanţele, nu-şi trag seva din larga înţelegere a semenilor. Aşa cum strădaniile slujitorilor ştiinţei nu sunt sortite să rămână doar în cercul restrâns al celor pregătiţi, ci ţintesc să fie împărtăşite mulţimei drept contribuţie la progresul uman, tot aşa şi luminile artei şi scrisului trebuie să fie răspândite pretutindeni, reprezentând importanta parte educativă a cultivării frumosului, a aprecierii creaţiunii artistice. Pentru ca muncitorii din câmpul artei scrisului să fie siguri că manifestările lor vor găsi înţelegerea necesară in sufletele celor mulţi, trebue să iasă din izolarea lor, să privească mai atent viaţa, să asculte tumultul năzuinţelor marei familii a poporului întreg, pentru ca apoi interpretarea pusă în creaţiile lor să fie conformă cu via şi permanenta realitate. Progresele pe cari le invocau deseori mulţi din cârmuitorii trecutului, nu erau în cele mai multe cazuri, decât spuma aparenţelor înşelătoare şi in cel mai bun caz o pojghiţă destinată privilegiaţilor din oraşe. Fastul blocurilor imense din centrul Capitalei contrasta cu mizeria neagră a periferiilor; somptuozitatea clădirilor multiplelor şcoli superioare scotea şi mai în evidenţă lipsa materialului din laboratoarele acestor şcoli, fără să mai vorbim de învăţământul rural lăsat in întunerec. Progresul în sine nu înseamnă superficialitate amăgitoare, ci cere, impune, ca de binefacerile tuturor etapelor propăşirii să se împărtăşească massele largi ale naţiunii respective. Aci intervine rolul muncitorilor din domeniul spiritualităţii : să adâncească binefacerile progresului in domeniul culturii şi artei în toate straturile sociale, rol pe care artiştii, scriitorii şi ziariştii şi-l pot îndeplini temeinic, practic şi rodnic strânşi solidari în Confederaţie alături de toţi cei care trudesc în forme felurite în întinsul câmp al muncii, dar cu acelaş ţel unitar care este ridicarea nivelului de viaţă şi de cultură al poporului întreg. Convinşi că pe calea aceasta trebue să fie îndrumate sforţările neîntrerupte ale tuturor celor cari doresc sincer consolidarea erei de dreptate, lumină şi liberă dezvoltare pentru toţi, salutăm plini de legitime speranțe deschiderea primului congres al muncitorilor de pe ogorul artei și scrisului. Primele trupe americane au debarcat in Japonia Okirtana, 28 (Rador). — Primele trupe americane de ocupare au debarcat în Japonia în ziua de 28 August. Ele se compun ctin 150 specialiști care vor amenaja aerodromul de la Atsugi, la 27 km. sud de Tokio, unde Joi va ateriza avionul transportând pe generalul Mac Arthur, comandantul suprem al forţelor de ocupaţie. Acest grup de specialişti a venit la Atsugi într’un convoi aerian de 48 avioane puternic înarmate. In golful Tokio încrucişează unităţi navale americane pentru a pregăti debarcarea în cursul zilei de joi a 10.000 marinari şi soldaţi în baza navală de la Yokosuka. Generalul MacArthur a informat pe japonezi că a Haiţii vor debarca Sâmbăta viitoare, la Yokohama şi la Kashiama, efective mai importante decât cele anunţate la început, iar ei îşi va instala cartierul general la Palatul Imperial. PATRU FLOTE ALIATE VOR SPRIJINI TRUPELE DE OCUPAŢIE ! Guam, 28 (Rador). — După cum anunţă un comunicat dat de la Cartierul General al amiralului Nimitz, patru flote aliate vor patrula în apele din faţa Japoniei şi din faţa teritoriilor cucerite pe continent, pentru a sprijini forţele aliate de ocupaţie. Forţe amfibii din flotele a 3-a, 5-a şi a 7-a americane, sub cont vreme ce flota a 6-a americană, de sub conducerea amiralului Halsey, va continua operaţiunile In apele teritoriale japoneze. VASE BRITANICE AU PĂTRUNS IN PORTUL SABANG Manilla, 28 (Rador). — De la baza flotei britanice din Indiile Orientale 6’a anunţat că unităţi din flota Indiilor Orientale au pătruns Marţi în portul Sabang. Alte vase de război şi vase purtătoare de avioane se îndreaptă în mare grabă spre Penang. CAPITULAREA FORŢELOR JAPONEZE DIN BIRMANIA ^ Rangoon, 28 (Rador). — In dimineaţa zilei de Marţi, la ora 1, a fost semnat actul de capitulare al forţelor japoneze din Birmania. • Randy, 28 (Rador). — La cartierul general al Asiei de sud-est s’a declarat că actul formal de capitulare a japonezilor din Birmania va fi semnat mai târziu, in faţa amiralului lord Louis Mountbatten, la Singapore. ORAŞUL SHANGHAI] SUB CONTROLUL AUTORITĂŢILOR CHINEZE CWNGKING, 28 (Rador). — Se anunţă că oraşul Shanghai a intrat sub controlul autorităţilor chineze. Membrii mişcării de rezistenţă chineze au asumat administrarea oraşului, unde viaţa decurge acum normal. Două avioane americane, având pe bord corespondenţi de presă, au aterizat pe aerodromul de la Shanghai în cursul zilei de Marţi. ELIBERAREA PRIZONIERILOR DE RĂZBOI ALIAŢI Washington, 28 (Rador). — Guvernul japonez a notificat generalului Mac Arthur că au fost luate ducerea supremă a amiralului Turner, vor depune forţele de ocupaţie pe ţărm. Flota a 7-a americană va debarca forţele de ocupaţie în Co- Ireea şi China, şi vor patrula în apele de coastă de la Marea Gal■ benă până la insula Hainan, în toate măsurile pentru evacuarea prizonierilor de război din lagărele aflate în metropola japoneză. Totodată, guvernul japonez a cerut generalului Mac Arthur să confirme că internaţii civili, care ar dori să rămână în Japonia, su nu fie evacuaţi cu forţa.__ / 5 f Nr. 196 Sâmbătă 1 Septambrie 1943 4 PAGINI APARE SUB CONDUCEREA UNUI COMITET DE DIRECȚIE CONGRESUL FUNCŢIONARILOR PUBLICI Şedinţa festivă de la facultatea juridică CUVÂNTĂRILE Marţi dimineaţă, în sala de festivităţi a facultăţii juridice s-a deschis primul congres al funcţionarilor publici din ministere şi instituţii anexe, înainte de a se trece la ordinea de zi, d. Emilian Angheliu a adus omagii din partea congresului, d-lor miniştri prof. ing. G. Nicolau, ministrul asigurărilor sociale, prof. Ştefan Voitec, ministrul educaţiei naţionale, părintelui C. Burducea, ministrul cultelor, prof. P. Constantinescu-Iaşi, ministrul propagandei şi ing. Tudor Ionescu, ministrul minelor şi al petrolului, care reprezintă guvernul ţării la congres. După desemnarea prezidiumului de onoare, d. Emilian Angheliu a adus salutul Confederaţiei generale a muncii. Adresându-se Congresului, d-sa subliniază că numai un aparat de stat democratizat va putea fi, cu adevărat, în slujba poporului şi va fi în stare să dea cel mai preţios concurs guvernului pentru vindecarea rănilor atât de grave rămase pe trupul ţării în urma războiului nenorocit dus, fără voinţa poporului, împotriva Naţiunilor Unite. Salariatul public solidarizându-se, în cadrele Sindicatului, va şti să lupte ca, pe viitor, să nu mai fie le discreţia conducătorilor, aşa cum au fost în trecut; să nu mai fie o massă de manevră şi oprimare în mâinile politicienilor ; pe viitor funcţionarii publici vor şti să capete, pentru muncă şi studii egale, remuneraţie onorabilă care să-i scoată din situaţia înjositoare de a-şi cerşi drepturile. Tuturor reacţionarilor cari au încercat să sape o prăpastie oricât de adâncă între muncitorii intelectuali şi muncitorii din fabrici şi de pe ogoare, C. G. M. le-a dat răspunsul: „Noi suntem poporul, noi membrii Sindicatelor unite Şi deci noi avem datoria să conducem destinele ţării“! De maturitatea discuţiilor din sânul acestui congres depinde viitorul salariaţilor publici, adică acela de a avea un trai omenesc şi de a înlătura vechiul statut care nu era decât un contract de sclavie făcut de clasele conducătoare interesate să-şi menţină slujitorii în sărăcie şi promiscuitate. De altfel, C. G. M studiază de mai bine de o lună, împreună cu membrii guvernului, modalităţile unei salarizări corespunzătoare vremurilor şi poziţiei actuale a funcţionarilor, încheind, d-sa ţine să salute, în mod special, pe reprezentanţii „Frontului Plugarilor“ aflaţi în sală şi propune ca să se facă urări în comun la adresa armatei roşii eliberatoare, datorită căreia se poate ţine astăzi — a spus d. Angheliu — primul Congres liber al funcţionarilor publici din România. CUVÂNTAREA D-LUI PROF. GH. NICOLAU In numele guvernului, d. prof. ing. G. Nicolau ministrul asigurărilor sociale, a scuzat absenţa d-lui dr. Petru Groza, care ţinea cu tot dinadinsul să participe la lucrările de deschidere a Congresului funcţionarilor publici, dar din motive neprevăzute, n’a putut veni. Muncitorii din uzine, fabrici şi ateliere a spus d-sa, n’au dezarmat în faţa capitalului care i-a forţat să-şi închirieze munca. Multă vreme ei au fost obligaţi să se supună condiţiilor patronilor , superioritatea acestora consta în puterea de a-i înlocui oricând. Pentru a scăpa de această sclavie ,muncitorii au găsit în Sindicat o forţă colectivă în stare să restabilească echilibrul între muncă şi capital. Această restabilire l-a făcut pe patron să nu mai poată dispune când vrea de mizeria angajaţilor săi. După 23 August 1944, s’a produs la noi o redeşteptare a muncitorilor prin organizarea lor în sindicate, de care se vor sdrobi toate forţele reacţionare şi ostile democraţiei româneşti. înscăunarea guvernului de la 6 Martie înseamnă pentru muncitori cea mai mare victorie din istoria politică a ţării româneşti.Aceleaşi cauze, aceleaşi efecte. După 23 August am văzut cum salariaţii publici au pornit pe calea organizării sindicale. Favoritismul, nepotismul, arbitrarul au început să se clatine faţă de forţa nouă care se ridica impetuoasă. In numele guvernului a adăugat d. ministru Nicolau, aduc la cunoştiinţa domniilor voastre, că d. dr. Petru Groza şi noi colaboratorii d-sale, avem toată grija pentru îmbunătăţirea situaţiei materiale a slujbaşilor, mai ales că astăzi organizaţiile sindicale nu mai sunt o forţă ostilă guvernelor, ci ele vin să colaboreze cu acestea pentru realizarea practică reclamată de împrejurări. D. Pitor în numele funcţionarilor sindicalizaţi din Iugoslavia, a spus că sforţările ce se depun în România pentru reclădirea ţării, ca şi succesele obţinute, îi bucură la fel şi pe ei. Lupta contra fasciştilor, a speculanţilor şi a bursei negre este şi lupta noastră — a spus d-sa. Intelectualii din patria noastră se mândresc că fac parte din familia popoarelor noastre, care cu arma în mână au luptat pentru libertate şi progres. Intelectualii, muncitorii şi ţăranii iugoslav s’au răsculat încă din 1941 şi au luptat împotriva fiarei fasciste odioase. Profesori, medici, ingineri şi în general, toţi intelectualii, cu arma în mână s’au pus sub comanda clasei muncitoare şi au luptat eroic pentru eliberarea popoarelor iugoslave. Muncitorii şi ţăranii au fost luminaţi de intelectuali, iar aceştia i-au bătut pe generalii fascişti cu toate academiile lor militare. Cei puţini cari s’au pus în slujba ocupanţilor, n’au iubit libertatea şi nu au respectat onoarea patriei. Cei mulţi însă au luat urma şi, alături de muncitori şi Guvernul recunoaşte sacrificiile pe care şi le-au impus salariaţii publici rămaşi cu salarizarea cea mai modestă. Din nefericire însă, cu tot acest răgaz, guvernul nu a reuşit să instaureze o economie dirijată strict, economie în care toţi consumatorii să fie egali în faţa mărfurilor. Guvernul s-a ocupat de anteproectul întocmit de C. G. M. relativ la salarizare, dar acesta nu va putea fi aplicat până când economia dirijată nu va fi căpătat adevăratul înţeles al cuvântului. Din această comisie ministerială fac şi eu parte, mandatul nostru este limitat în timp, iar soluţiile trebuesc găsite, irevocabil, până la 1 Septembrie sub. ţărani, au făurit unitatea noului stat democrat iugoslav. Patria noastră a fost devastată şi distrusă, dar după cum intelectualii nu şi-au pierdut curajul în război, acum nici atât ei nu şi-l pot pierde, căci reclădirea ţării necesită o muncă uriaşă, a tuturor. Funcţionarii publici ai Iugoslaviei democratice şi federative duc lupta mai departe împotriva rămăşiţelor fasciste, toţi conştienţi şi mândri că fac parte din Iugoslavia nouă. De asemeni, ei se mândresc cu marele luptător mareşalul Tito, care i-a desrobit de fascişti şi îi conduce pe drumul progresului. De aceea, noi lucrăm cu guvernul făurit în timpul luptelor de eliberare şi luptăm să nu mai poată veni niciodată nenorocitul regim vechiu, care a dus la capitulare. Libertate şi dreptate vrem. Dorim prietenie veşnică cu toate popoarele democratice din România. Dorim să facem o unitate pe veci cu poporul român. Mareşalul Tito ne îndeamnă la aceasta. El vrea şi doreşte binele tuturor popoarelor“. In numele funcţionarilor din Iugoslavia D. ministru Nicolau rostindu-şi cuvântarea. Cuvântarea d-lui Gh. Apostol Preşedintele Confederaţiei generale a muncii spune că este prima oară când funcţionarii publici din România au posibilitatea să-şi spună liberi durerile şi păsurile lor. Forţele vii democratice au ştiut să lupte pentru scoaterea noastră dintr-un război nefericit şi să nu facă să întoarcem armele contra hitlerismului. Unitatea clasei muncitoare reprezentată de F. U. M. a uşurat terenul armatelor roşii pentru eliberarea noastră. La 23 August 1944, s’au pus bazele înfrăţirii poporului, intelectualilor,, şi muncitorilor cu armata, pentru un viitor fericit. Până la 6 Martie rămăşiţele vechiului regim au căutat să împiedice organizarea muncitorilor în sindicate. De-atunci însă, guvernul Petru Groza s’a dovedit un guvern al poporului care nu mai înţelege să stea împotriva justelor lui revendicări. Acum, când suntem în preajma împlinirii unui an de la fundarea oficială a mişcării sindicale în România, afilierea funcţionarilor la Uniunea sindicală e o garanţie în plus că forţele reacţionare vor fi definitiv înfrânte şi orice încercare de declanşare a unui nou război va fi imposibilă. Noi, sindicatele unite, vom fi gata să parăm orice încercare reacţionară. Viitorul nu poate fi decât al democraţiei reale, al tuturor celor ce muncesc,?♦ D. dr. D. Bagdasar, ministrul sănătăţii, în numele Uniunii sindicatelor sanitare, a adus un călduros salut salariaţilor publici întruniţi în primul lor congres liber. Cuvântarea d-lui prof. univ. P. Constantinescu-Iaşi D. ministru al propagandei a precizat că vorbeşte în calitate de preşedinte al Comitetului central al sindicatului profesorilor universitari din Bucureşti. Aduce, din partea profesorilor, un tovărăşesc salut şi subliniază şi d-sa că în adevăr acesta este primul Congres liber al salariaţilor publici din România. „Este un fapt cu totul nou în istoria politică a ţării noastre. Abia acum a fost posibilă o sindicalizare a acelora cari până mai ieri se complăceau în turnul lor de fildeş ,azi şi universitarii sunt sindicalzaţi la fel cu funcţionarii şi muncitorimea manuală. Avem conştiinţa de clasă, de categorie, care numai prin sindicat îşi va apăra drepturile ca şi toţi ceilalţi muncitori din ţară, pentru că a lupta cu conştiinţă şi cu succes desăvârşit, înseamnă că vom desăvârşi necondiţionat înfăptuirea unei Românii cu adevărat democratice”. Cuvântarea d-lui ministru Tudor Ionescu D. Tudor Ionescu, ministrul minelor şi petrolului, aduce salutul departamentului respectiv, subliniind că, în sfârşit, şi funcţionarii publici, ei cari formează osatura statului, au prilejul să-şi spună cuvântul în libertate. Eri nu eraţi — a spus d-sa — decât o massă anonimă la discreţia oricărui ministru rus de ambiţie! polLtce az , solidari cu toţi muncitorii stăpâni pe munca voastră, crezând nestrămutat în drepturile^voastre, sunteţi în măsură să vă formaţi păsurile în concordanţă cu realitatea De aceea, sunt sigur că actualul guvern, aşa după cum vi s’a spus prin gura celui autorizat, dela 1 Septembrie înainte, vă va creia condiţiile materiale pe cari le meritaţi. (Continuare in pag. 2 a)