Universul - Provincie, decembrie 1945 (Anul 62, nr. 274-297)

1945-12-01 / nr. 274

* 4 r­ AGIUi JX EXEMPLARUL 6® LEI , 1 4 PACINI US&nMI Taxa poștală plătită in numeru conform aprobări) Oi­. G-le P. T. I. Nr. 24.464/939 fondator: LUICI CAZZAVILLAN Proprietar: „universul«« $.&. înscris sub Nr. 160 Trib. Ilfov CELE QIU URMA­­TIRI DIN LUMEA ÎNTREAGA, TELEGRAFICE $1 TELEFONICE REDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA: BUCUREŞTI, STR. BREZOIANU NR. 23-25 CENTRALA TELEFONICA A ZIARULUI: 3.30.10. SECRETARIATUL DE REDACŢIE: 3.30.15 APARE SUB CONDUCE­REA UNUI COMITET DE DIRECŢIE PREMEDITAREA EVIDENTĂ A AGRESIUNII GERMANE Toţi acei cari au urmărit po- ,­oltîca Germaniei, în perioada de1 Sapă primul război mondial şi în deosebi dela stăpânirea Ge­rma­­n’ei de către Hitler şi banda lui, şi-au dat seama că Germania nici un moment nu s’a considerat în­vinsă şi n’a avut sentimentul că a fost­ învinsă şi că, din primul moment după semnarea tratatu­lui dela Versailles n’a urmărit decât sfârşirea lui şi pregătirea revanşei. Este încă în memoria tuturor acea politică de tergiver­sări, de călcare a tuturor clauze­lor financiare ale tratatului dela Veirsag Hes, de şiretenie şi de ipo­crizie a aşa zisului regim demo­cratic care conducea politica ger­mană imediat după primul răz­boi Violările angajamentelor lua­te se succedau sub aparenţa im­­posiblităţilor materiale care nu erau de fapt decât un calcul po­litic, bine studiat şi bine pregătit şi care izbutise să culeagă unele simpa­tii geneveze pentru „biata Germanie democrată” care nu se poate consolida din pricina clau­zelor prea grele ce i s’au impus Şi la noi în ţară s’au ridicat gla­suri cari considerau politica, de legitimă suspiciune şi de apărare a patriei sale, practicată de Pomearé şi cari cereau mai mul­tă libertate şi mai multă bună­voinţă pentru Germania» Intre timp hitlerismul care era exponentul d’nam­e şi îndrăzneţ al ipocriziei aşa zisei „democra­ţii’’ germane îşi continua propa­ganda lui nefastă, dar corespun­zătoare spiritului public german. Şi când victoria lui Hitler a fost desăvârş­’tă şi­­ a devenit stăpân­­ absolut pe destinele ţării sale,­­ masca ipocriziei a căzut de pe toate feţele şi scopul iniţial al politicei germane: sfâşierea tra­tatului de la Versailles şi reînvie­­rea Germaniei atotstăpânitoare şi ultra­militarista, a devenit poli­tica oficială, făţişă, ameninţă­toare, impertinentă şi agresivă. Complotul urzit de către Ger­mania hitleristă, de către Hitler şi toţi acoliţii lui, împotriva li­bertăţii şi securităţii popoarelor, este acum pus în lumina faptelor şi a actelor oficiale la procesul de la Nuernberg. Procurorul Al­derman a arătat, cu dovezi in­contestabile pregătirile Germaniei hitleriste în vederea agresiunilor împotriva Austriei, Cehoslovaciei şi Poloniei la început şi apoi ex­tinderea războiului printr’o agre­siune generală împotriva Scatul­­aviei, Ţărilor de Jos, Balcanilor şi a Uniunii Sovietice, pentru a se termina, în colaborare cu Ita­lia şi Japonia, cu agresiunea îm­potriva Statelor Unite. Toată această politică agresivă a fost calculată şi urmărită fără răgaz şi cu sfidarea tuturor re­­gulelor internaţionale şi a tutu­ror angajamentelor pe care Hit­ler le lua. Pregătirea militară se făcea într’un ritm accelerat, dar nu atât în cuprinsul Germaniei ci în ţări străine ca Olanda, Ar­gentina, Turcia. Procurorul Al­derman a subliniat această pro­cedare arătând că „teoria nazistă era abilă: tratatul de la Versail­les interzisese reînarmarea în Germania dar nu spunea n­imic de reînarmarea în Olanda, Spa­nia şi Finlanda”. Toate documentele prezentate Tribunalului special internaţio­nal de procurorul Alderman, au pus în lumină tocmai acest fapt care azi este incontestabil: agre­siunea Germaniei a fost minuţios pregătită, cu complicitatea ca­denţă şi activă a tuturor expo­nenţilor civili şi militari ai poli­ticii naziste şi când Hitler a con­siderat că totul este gata a înce­put şi seria agresiunilor. Procesul de la Nuernberg va fi fost astfel nu numai prilejul pentru ca sentimentul de drep­tate al omenirii adânc jignite de barbaria nazistă să capete satis­facţia deplină prin pedepsirea exemplară a criminalilor cari au incendiat cu bună ştiinţă, cu pre­meditare şi cu o amplă pregătire, pământul întreg, ci şi un prilej pentru stabilirea istorică a vino­văţiei integrale pe care o poartă Germani, ai cărei exponenţi po­litici, aduşi şi susţinuţi ani dea­­rândul de opinia publică germa­nă, au organizat criminalul com­plot împotriva păcii şi securită­ţii mondiale. Crimă cu premedi­tare în toată puterea cuvântului —i crimă cu premeditare după toate prescripţiile legilor, crimă cu premeditare după toate prin­cipiile morale internaţionale. Cinismul hitlerist nu s’a dat nici acum învins, cu toată evi­denţa faptelor, cu toată elocven­ţa documentelor, cu toată pute­rea argumentelor şi a dovezilor arătate, prezentate şi invocate de acuzare, el nu s’a sfiit să arunce acel „Nein” neputincios dar în­drăzneţ ieşit din gura lui Ribbeaa­­trop şi a complicilor lui. Justiţia işi va face însă datoria faţă de vinovaţi. O ASPRĂ CRITICĂ FĂCUTĂ DE D. CHURCHILL GUVERNULUI LABURIST Londra, 28 (Rador). — D. Churchill, luând cuvântul la o mare întrunire ce a avut loc Miercuri la Londra a delegaţilor partidului conservator a spus: „Din cauza stării în care a ajuns ţara noastră a doua zi după victoria ei, e nevoie de cele mai stărtrtoare sforţări pentru a pu­tea fi in stare să asigurăm con­tinuitatea măreţiei numelui bri­tanic. Votul alegătorilor cu prilejul alegerilor generale a fost unul din cele mai mari dezastre care s'au abătut asupra acestei ţări in cursul istoriei sale îndelungat© Şi agitate. Nu trebue să ne pierdem timpul examinând motivele ce au determinat aceste evenimente Aşa după cum am spus în Ca­mera Comunelor în Iulie 1940 (acel moment crucial din exis­tenţa noastră), dacă începem cearta dintre trecut şi prezent, vom constata că am pierdut vii­torul. Să păşim în viitor cu o oarecare încredere, cu hotărî­re dârză pe care toată lumea a ad­mirat-o în acele zile când viaţa noastră naţională şi — de ce nu nu spună? — libertatea luniei erau în mod egal în joc“. D. Churchill a declarat că nu este nici un motiv pentru ca con­servatorii să nu scoată ţara din „acest hnpas prostesc şi din eroarea în care a căzut în ce pri­veşte afacerile interne, tot aşa cum conservatorii au îndrumat Anglia în cursul marei lupte mondiale­’. Şi el a continuat astfel: „Aci, din fericire, nu trebue să luptăm împotriva unui inspăimântător inimic extern, ci numai împotriva propriilor noştri concetăţeni care au căzut întrucâtva sub nivelul evenimentelor într’un moment când prilejurile ce se oferă An­gliei sunt atât de mari şi misiu­nile noastre sunt atât de compli­cate. PRIMEJDII CARI AMisNlNJÂ ANGLIA Nu mai trebue să facem faţă, slavă Domnului, primejdiilor mortale ale cuceririi străine şi subjugării. Sunt totuşi, alte pri­mejdii ce ne ameninţă din fiecare direcţie care, dacă nu sunt în­frânte, vor anchiloza şi presa na­ţiune® britanică pentru a­ coborî la un standard pe care noi nu ni l-am închipuit niciodată şi ne vor răpi nu numai locul nostru în lume, pe care l-am câştigat prin realizări splendide, dar şi acea prosperitate cumpătată şi liber­tate pentru toate clasele, pe care ne-am clădit până acum felul nostru de viaţă englez şi brita­nic (Aplauze). în consecinţă, atât timp cât veţi socoti de cuviinţă să mă menţi­neţi în actuala mea situaţie, voi face apel la fiecare bărbat şi fe­meie care preţueşte adevărata măreţie a ţării noastre şi a nobi­lului Commonwealth şi Imperiu din jurul ei, să facă tot ce-i stă în putinţă pentru a reînvia pu­ternica pulsaţie a naţiunei şi pentru a duce lupta împotriva morbizilor socialişti reacţionari care au îndrumat poporul atât de mult pe o cale greşită şi care au pus mâna pe Anglia. Sunt tot atât de sigur cum am fost în legătură cu orice alt lu­cru pe care l-am făcut în viaţa mea că, dacă nu vom eşua sau nu ne vom poticni, vom avea din nou onoarea de a conduce desti­nul Angliei şi de a aduce înapoi ţara noastră pe acele culmi de unde ea va putea influenţa soarta lumii”. Referîndu-se la socialişti, d. Churchill a spus: „Suntem hăr­ţuiţi, chinuiţi, stingheriţi, imobi­lzaţi şi sufocaţi cu planuri con­cepute vag şi irealizabile în prac­tică, în legătură cu un viitor so­cialist. Noi nu căutăm să trăim din mila altor naţiuni. Indiferent de standardul de viaţă pe care îl putem menţine şi desvolta în a­­ceste Insule, suntem hotărîţi să atingem acest standard prin pro­priile noastre mijloace”. ACUZAŢII ADUSE LABURIŞTILOR D. Churchill a acuzat partidul laburist că stinghereşte şi în­târzie refacerea practică a An­gliei in scopuri politice proprii de partid Şi d. Churchill a adăugat: „In baza propriei mele experienţe din orice se­ctor aud că toate între­prinderile sunt desbinate şi încă­tuşate. „Cozile” sunt mai lungi, feţele au devenit mai lungi, iar rafturile mai goale, şi totuşi con­ducerea vieţii publ­ce este mai apăsătoare. Noul formalităţi tre­­bu­isc îndeplinite, noui funcţio­nari trebue să fie consultaţi Toate domeniile de act­vitate devin rigide şi paralizate, de­oarece guvernul actual vrea­ să demonstreze doctrina sa socialistă în loc să arate ţârii cum se poate ea întrema şi cu­m se va putea mişca din nou ’. D. Churchill a expus în apla­­nunt principalele acuzaţii ce sunt aduse guvernului laburist, pe mo­tivul că este încet în ce priveşte demobilizarea armatei şi construi­rea de locuinţe. El a adăugat: „Ni se spune că orice sforţare trebue concentrata asupra comerţului nostru de ex­port, dar cine, în afară de copi­lul de şcoală sau de nebun ar putea spune că exportul­­nostru trebue să fie altceva decât sur­plusul unui comerţ metropolitan vorn­ic?“ . Mai departe,­­ Churchill a de­clarat: „Prevăd cu durere dar fără teamă că în anii ce vini vom ajunge la certuri fundamentale în această ţară. Este imposibil să se ignore fap­tul că evenimentele se îndreaptă şi se vor îndrepta spre desnoda­­mântul, poporul contra socialişti­­lor”. M2GOnFTH­LP CU STATELE UNITE Referindu-se la negocierile ce se duc cu Statele Unite pentru acordarea unui împrumut de un miliard de lire sterline, fortul prim ministru a spus că speră ea termenul şi condiţiile împrumu­tului nu vor dăuna prieteniei al­truiste ce a legat cele două ţari în cursul războiului. Motivul pentru care Anglia caută să obţină acest împrumut este că nu s-a făcut totul pentru a se da posibilitatea acestei ţări să stea pe propriile ei picioare după victorie. „Avem o «nare datori© finan­ciară faţă de alte ţări cari ne-au scăpat de invazie şi timp de mai mulţi ani de ani înainte noi vom fi „donatorii de sânge”. Totuşi, socaliştii continuă să vă spună: „Fiţi curagioşi ?!­a­stem­ şi pre­­gătiţi-vă de suferinţă. Suntem la cârmă”. „ Churchi ll s­-a terminat vigu­roasa sa cuvântare, ea râ­-u­l parti­dului conservator să-şi prime­­n­ască forţel­e şi să dea prilej bărbaţilor şi mai activi să intre în arena politică, subliniind: „Dacă ne vom face cu toţii dato­ria, vom putea salva această ţară de la prăbuşire pe povârnişul so-­­ cialist“. La Londra a fost expus modelul unei nouă maşini elec­trice de gătit, construită din materie plastică străvezie. Pe lângă o mai bare­ supraveghere, noua maşină permite şi un gătit mai rapid. (Oficiul de presă al Misiunii britanice) Distribuirea zahărului pe lunile Noembrie, Decembrie şi Ianuarie Subsecretariatul de stat al a­­provizionării a dispus ca, înce­pând de la 10 Decembrie, să se înceapă distribuirea zahărului cu­venit populaţiei Capitalei pe lu­nile Noembrie, Decembrie şi Ia­nuarie, prin cooperativele ce vor fi anunţate la timp. Distribuţia se va face pe baza bonului nr. 144 din cartela nouă de pâin®, câte 250 gr. pe lună deci, în total, câte 750 gr de per­soană. Economatele vor primi zahărul chiar mai înainte de 10 Decem­brie, dacă vor colecta bonurile respective şi le vor depune la primărie (str. Vasile Boerescu nr. 1­­5) minimum 1000 bonuri.­­ Pe baza adeverinţei eliberatei, ■ subsecretariatul va da ordinul de ■ distribuire a zahărului la preţul de en-gros. Zahărul cuvenit copiilor, pe baza bonului nr. 132 din cartela de pâine şi bonul B din cartela suplimentară de zahăr, continuă până la 15 Decembrie a c. CRIZA DE HÂRTIE PENTRU ZIARE Revenim asupra primejdiei, din ce in ce mai accentuate, care ameninţă presa româ­nească. De luni de zile ziarele — şi în­deosebi cele cu tiraj mare — luptă cu dificultăţi din ce în ce mai mari pentru obţine­rea hârtiei necesare apariţiei lor. Ziarele au acceptat toate majorările de preţuri la hârtie ce li s’au impus, au acceptat limitarea tirajului şi formatu­lui lor, au acceptat condiţiuni grele şi costisitoare pentru transportul hârtiei de la fabri­că, într’un cuvânt au suportat enorme neajunsuri şi sacrificii pentru a nu întrerupe o acti­vitate pusă în serviciul opiniei publice şi în serviciul interese­lor ţării. Şi totuşi ziarele continuă să fie tratate cu vitregie. Ziarele nu pot apare sau apar cu un tiraj ridicol de redus. Nimeni nu trebue să creadă că încetarea apariţiei ziarelor ar fi un simplu fapt divers. Nu numai că ar rămâne fără lucru mii de oameni — ceea ce ar fi extrem de grav — dar guver­nul însuşi ar pierde mijlocul cel mai eficace al contactului cu opinia publică şi acesta nu cădea pradă tuturor ştirii«* false şi tendenţioase. Este o profundă eroare în a se considera presa ca o afacere comercială, oarecare supusă şi ea capriciilor vremei şi specu­laţiilor de tot felul. Presa este o necesitate de ordin politic, sufletesc, spiritual şi educativ. Adică tocmai atributele pe care statul prin reprezentanţii lui autorizaţi, trebue să le încura­jeze, să le înlesnească activita­tea. Aşa fiind este de neînţeles că nu se iau măsurile necesare ca să înceteze această criză de hârtie pentru ziare care se a­­gravează din ce în ce mai mult. Este de neînţeles că nimeni nu socoteşte necesar să intervie, cu toată autoritatea, ca produc­ţia fabricelor de hârtie să nu mai fie oprită sub diferite pre­texte, iar dacă această oprire se datoreşte unor cauze reale, să se ia imediat măsuri pentru înlăturarea lor.Atrăgând deci atenţiunea ce­lor în drept asupra gravei pri­mejdii care ameninţă presa română, noi mai păstrăm spe­ranţa că se va face ordine şi apariţia regulată a ziarelor nu va mai fi ameninţată ca până acum. închiderea Universităţii din Atena Atena, 28 (Raflor). — Ministrul educaţiei a dispus ca Universiftca­­rea din Atena să-şi închidă por­ţile temporar în urma tulburări­lor pricinuite de studenţi apar­­ţinând diferitelor partide politice. ­GUVERNUL IA MASURI PENTRU AMEN­ARAREA SITUATE! INVAUZlffi Sl A UIMI 1.0. V. 3. Hotărârile consiliului de miniştri de eri Preşedinţia Consiliului de Miniştri comunică: Consiliul de Miniştri s’a în­trunit în ziua de 28 Noembrie 1945 orele 17.30 sub preşedin­ţia d-lui dr. Petru Groza, Pre­şedintele Consiliului de Mi­niştri. Consiliul a rezolvat proble­mele curente la ordinea zilei. Consiliul de Miniştri, împreu­nă cu reprezentanţii autorităţii Confederaţiei Generale a Mun­cii, au examinat problemele e­­conomice din câmpul muncii. Consiliul de Miniştri a ho­tarit trecerea Casei I. O. V. R. de la Miniszterul de Război şi la Ministerul Asistenţei şi Asigu­­rărei Sociale. Guvernul în gri­ja sa pentru îmbunătăţirea soartei invalizilor cât şi a ur­maşilor celor cari şi-au jert­fit viaţa pentru binele ţării a hotărît o serie de măsuri pen­tru realizarea, scopului de mai sus: 1. Clasarea raţională şi ur­gentă a invalizilor. 2. Rectificarea greşelilor cari s’au produs cu ocazia împro­prietăririi. 3. Reintegrarea invalizilor în câmpul muncii, prin plasarea imediată în întreprinderi şi cu deosebire în ateliere anume a­­daptate posibilităţilor lor de muncă, precum şi prin reedu­carea lor profesională. 4. Confecţionarea şi acorda­rea de proteze. 5. Concesionarea debitelor C. A. M. numai membrilor Ca­sei 1. O. V. R. 6. Crearea de cămine, can­tine şi altor mijloace de asis­tenţă în Capitală şi marile centre, pentru invidizii cari sunt nevoiţi să se deplaseze în interesul rezolvării nevoilor lor. 7. Pentru marii mutilaţi de războiu s’a hotărît creiarea de centre speciale care să le o­­fere o viaţă confortabilă în cămine înzestrate cu mijloace necesare pentru asigurarea ne­voilor lor trupeşti şi sufleteşti Consiliul a luat sfârşit la o­­rele 2. PUTERNIC CUTREMUR ÎNREGISTRAT LA OBSERVATORUL DIN BUCUREȘTI Observatorul astronomic ne­registrat un foarte puternic cu­cormuncă:­­ tremur de pământ, ale cărui osci­la ziua de 28 Noembrie, ora .... . ... . . . , 0,3 m„ 57 s. seismografele Obser- j »■** au durat ** ore’ Epicentrul­vatorului din București au în- mi se poate preciza. ASEARĂ, D. mm ETHRIDGE A LUAT MASA CU D. GEN. SUSAICOV întrevederile de ieri. — Recepţia dată de „Amicii Statelor Unite“ ca Marţi, d. Ethridge urma a ave­a o întrevedere cu d. Const Titel Petrescu, preşedintele parti­dului social-democrat. In adevăr, îndată după sosirea sa din Ardeal, d. Ethridge a pri­mit Marţi la ora 19.30 pe d. Const. Titel Petrescu, înapoiat în aceiaş zi de la Timişoara, la misiunea americană din Dionisie 9. întrevederea a durat până târ­ziu seara, când d Etheridge a plecat la locuinţa d-lui general Schuyler, unde a primit pe d. avocat Şraier, secretar general al ministerului de interne, cu care a convorbit timp de o oră. La Athéné­e Palace, d. Ethridge a sosit la ora 24 și a continuat să lucreze mult timp după aceia. In cursul zilei de ieri d-sa a văzut după amiază pe d. Gh. Tă­­tărăscu, la lociința d-sale iar la ora 18 a avut o întrevedere cu d-nii Iuliu Maniu şi Ion Miha­­lache. După aceia a mers la Cercul mărei finanţe unde a luat parte la o recepţie dată în onoarea d-sale, de „Asociaţia amicii Sta­telor Unite". De la misiunea americană au luat parte d-nii Berry, gen. Schuyler, maior Hali şi consilie­rii de presă Melbourne şi Steven­son Prezentările au fost făcute de d-nii prof. Gusti, preşedintele asociaţiei şi Max Anschnitt. Au fost de faţă d-nii: dr. N. Lupu, preşedintele asociaţiei „Amicii Statelor Unite’’, prof. C. Parhon, Vasile Stoica, Sabin Mâ­nuiţi Mihai Popovich prof. T V’ami, prof. Mihail Ralea, Const. Vitel Petrescu, I. Lugoşianu, prof. Nicolae Petrescu, secretarul aso­ciaţiei, I. Mureşani, Aurel Ion Vasiliu, consul general Ion Po­­povici, episcopul Pali­carp Mo­«gesfvrjrvjvsacatmmgHSBv'Ugf.'-nissrarsBBaa Am anunţat săptămâna trecută ruşca, d-ra Greceanu de la „Ami­cili Statelor Unite” şi d-nele Mad­­geam, Ella Negruzzi, Procopiu, Missirliu, etc. Echipa de dansuri „Alimeiul” a prezentat câteva dansuri româ­neşti după care s-au proiectat două filme documentare: primul cu vizita preşedintelui Roosevelt la pavilionul României de la ex­poziţia internaţională din Kiew­­, York şi al doilea cu viaţa în sa­tul Şanţ din jud Hunedoara. Masa de seară d. Ethridge a luat-o cu d. general-colonel Su­­sak­ov, locţiitorul preşedintelui comisiei aliate de control din Ro­mânia. © SCRISOARE A D-LUI MARK ETHRIDGE CĂTRE D. ION PAS, PREŞEDINTELE SINDICATULUI ZIARIŞTILOR PROFESIONIŞTI DIN BUCUREŞTI D. MARK ETHRIDGE, trimisul extraordinar al d-lui Byrnes, se­­­­cretarul de stat pentru afacerile­­ externe al Statelor Unite, a tri­mis d-lui Ion Pas, preşedintele Sindicatului Ziariştilor Profesio­nişti din Bucureşti, următoarea „IUBITE DOMNULE PAS, împrejurări de forţă majoră mă împiedică să întorc amabilitatea ziariştilor români, care au orga­nizat atât de reuşita recepţie de Sâmbătă. Părăsesc Bucureştii Joi, pentru a mă înapoia în Statele Unite şi nădăjduesc că veţi binevoi a transmite membrilor Sindicatu- I lui Ziariştilor Profesionişti pre­­­­ţuirea sinceră pentru atenţia care I mi-a­u arătat-o şi să le repet deo- I sebita plăcere făcută cu acea o­­cazie. Al D-Voastră, 1 MARK ETHRIDGE“ Relaţiile rom­â­o-bulgare expuse de primul ministru bulgar d. Kimen Gheorghef Sofia. 28 (Rador). — într’un interview acordat corespondentu­lui agenţiei „TASS“, primul mi­­nistru bulgar, d. Kimen Gheor­­ghieff, a declarat că acordul sem­nat la Craiova între România şi Bulgaria a restabilit vechea fron­tieră bulgaro-ronână de la 1878­­. Kimon Gheorghieff a mai spus că cu­ privire la Dobrogea, intre cele două țări vecin© prie­tene nu există nici un litigiu de frontieră. CAZUL ANEXĂM AUSTRII DESUATUT IA NUERNBERG Nuernberg, 28 (Kador). — D. Charles Lynch, trimisul special al agenţiei „Reuter” transmite: Istoria anexării de către Ger­mania a Austriei, pe deplin do­cumentată prin ordine secrete, rapoarte şi copii capturate de la nazişti, va fi dezvăluită de acu­zare în faţa tribunalului militar internaţional în cursul şedinţelor de Miercuri. Sarcina prezentării cazului Austriei, care se aşteaptă să o­­cupe majoritatea acestei zile a procesului, a fost încredinţată d-lui Sidney Aldermar, din sta­tul major de acuzatori al d-lui Jackson. Peste 20 de documente secrete se aflau depuse pe biroul prezi­denţial când s’a deschis şedinţa Miercuri dimineaţa, la ora 10. S’ar putea ca târziu spre seară acuzarea să ceară intervertirea ordinei de zi şi să prezinte flinte referitoare la ororile întâmplate în lagărele de concentrare ger­mane, dar este improbabil ca proectarea acestor filme să aibă loc mai devreme de joi din cau­za amploarei cazului Austriei. 17. Alderman a spus în legă­tură cu acest caz: „Avem de a face cu prima floare a ceea ce mnim „coloana a 5-a”. In Austria fuseseră întreprinşi paşi in acea­stă privinţă de naţional-socialiştii germani şi austriac!”. D. Alderman a prezentat, o de­poziţie scrisă, făcută la Mexico City în cursul acestui an de­­ George Messersmith, care a fost consul general al Statelor­ Unite la Berlin din 1930 până în 1934 şi care a funcţionat apoi la Vie­­na din 1934 până in 1937. Avocatul lui Franz von Papen, fostul ambasador german în Turcia, a cerut ca d. Messersmith să­ apară în persoană în faţa Curţii sau ca tribunalul să sta­tueze asupra întregei chestiuni a depoziţiile scrise făcute de mar­tori în viaţă. DEPOZIŢIA D-LUI GEORGE MESSERMITH In depoziţia sa, d. Messersmith spune că­ chiar de la început, gu­vernul german a considerat în­corporarea Austriei drept o ne­cesitate economică şi politică şi că existau Indoeli numai în ce priveşte felul cum se va ajunge la această încorporare. Germanii „au fost extraordi­nar de sinceri” cu privire la ţe­lurile lor. Ei au spus d-lui Mes­­sersmith că vor efectua anexarea „indiferent de mijloacele care va fi nevoie”. Pot afirma că acest lucru era pe deplin înţeles de oricine în Germania, care avea cunoştinţă de ceea ce se întâm­plă. Se ştie ca Hitler şi guvernul nazist s’au angajat irevocabil pe această cale”. PRESIUNILE NAZIŞTILOR D. Messersmith adaugă că, pe când se afla la Viena, dr. Doll­­fuss, cancelarul Austriei temerit mai târziu de nazişti­, dr. Kurt von Schuschnigg şi preşedintele M. W. Miklas i-au spus că na­ziştii fac neîncetate presiuni spre a obţine locuri în guvern, după care intenţionează să îndepărte­ze din sânul cabinetului pe toţi membrii opoziţiei. Naziştii au recurs la presiuni economice, la propagandă şi la­­ acte teroriste pentru a determina guvernul austriac să accepte condiţiile. Funcţionarii nazişti din Berlin i-au declarat că violenţele erau instigate şi conduse de ei. Când Hitler a vizitat pe Mus­solini la Veneţia, pe la mijlocul lui iunie 1934, actele de violenţă au încetat momentan, întrucât Mussolini sprijinea guvernul aus­triac Şi Hitler nu-şi putea îngă­dui pe atunci să o rupă făţiş cu Mus­olini. D. Messersmith aminteşte in­trigile acuzatului Seyss-Inquart,­­ care a devenit cancelar al Aus­­t­­riei timp de trei zile înainte de­­ anexare şi care mai târziu a fost­­ numit guvernator al Olandei. Seyss-Inquart a dezamăgit pe Schuschnigg, a spus el, manifes­tând o mere prietenie faţă de a­­acesta în vreme ce pe ascuns fă­cea vizite lui Hitler LOVITURA FINALA A LUI HITLER Şi d. Messersmith încheie ast­fel: „în 1938, satisfăcut pentru făptui că Anglia şi Franţa nu voiau să intre în acţiune şi ştiind că Italia nu putea să facă acest lucru, Hitler a dat o lovitură fi­nală independenţei austriace pu­nând la cale o serie de măsuri de natură să nimicească suvera­nitatea statului”­Avocatul lui von Papen a spus că are cele mai mari îndoeli în legătură cu prezentarea unei mărturii din partea unei „per­soane bătrâne, necapacitate”. El a adăugat că este impor­tant să se ştie care au fost în­trebările puse martorilor. Preşedintele Lawrence, după ce aa emferit cu ceilalţi judecă­tori timp de cinci minute, a de­clarat că Curtea socoteşte că de­poziţiile scrise pot fi prezentate şi că ,în cazul de faţă s’a pro­cedat aşa cum trebuia”. Preşedintele Lawrence a sub­liniat că, dacă apărarea doreşte să pună întrebări martorului la o dată ulterioară, ea poate face acest lucru. Dacă tribunalul cre­de că prezenţa unui martor, la o dată ulterioară este de o im­portanţă extremă, atunci acel martor va fi citat în faţa Curţii. Când d. Alderman a citit nu­mele amiralului Karl Doenitz, fost comandant suprem al flotei germane, care i-a succedat lui Hitler cu puţine zile înainte de capitularea Germaniei, acuzatul Doenitz a manifestat o reacţie vizibilă, pentru prima dată în cursul procesului. El a clătinat din cap şi la bănuit pe Goernig cai palma pe umăr. Goerig a atras atenţia avocatului lui Doe­nitz şi i-a făcut semn cu capul în direcţia fostului comandant al flotei germane. Doenitz a continuat să-şi clatime capul. In timpul dezbaterilor s-a a­­nunţat că Rudolf Hess, locţiito­rul lui Hitler, a fost găsit sănă­tos de o comisie oficială. Hess îşi are mintea lucidă în clipa de faţă, dar este un om şovăitor şi după caracterizarea comisiei de medici care l-a examinat — este cee­a ce se numeşte o personali­tate psihopatică. El Îşi închipue că va fi otrăvit şi are şi alte ideei paranoice-Comisia adaugă că starea sa anormală s’a înrăutăţit în parte în urma eşecului misiunei sale în Anglia. O CRIMA NAZISTĂ ÎMPOTRIVA UMANITĂŢII Când d. Alderman s’a referit la evenimentele ce au avut loc la Viena la 25 iulie 1934 când Dolffus a fost omorît, Geerimg a devenit foarte nervos şi a ex­clamat „Nu ! Nu ! Nu !” şi a în­ceput să scrie ceva. D. Alderman a atras atenţia asupra faptului că actul de acu­­zie categoriseşte omorirea lui Dolffus drept „o crimă nazistă împotriva umanităţii” şi a citat pe d. Messersmith, care a spus că „putsch”-ul a fost ordonat şî organizat de naziştii germani şî austriaci. Pentru prima dată de când a început procesul, Goering a apă­rut supărat pe când scria pe o bucăţică de hârtie. El îşi între­rupea din când în când scrisul pentru a-şi muşca creionul. D. Alderman a prezentat apoi prima mărturie fotografică de când au început dezbaterile a­­cestui proces, şi anume o foto­grafie arătând placa pusă de germani la Viena în 1938 în a­­mintirea ucigaşilor lui Dolffus. El a spus : „Cuvintele de pe a­­ceastă placă arată că Germania nazistă poartă răspunderea omo­rârea lui Dolffuss“. D­ Alderman a citat apoi con­versaţiile dintre Messersmith şi von Papen, pe atunci ambasador la Viena. Von Papen a dat din cap când acuzatorul american i-a rostit numele, în vreme ce toţi cama­razii săi de pe banca acuzării şi în deosebi Goering Ribben­­trop, Schirach şi Seyss-Inquart au început să-i zâmbească. Când d. Alderman a citit că von Papen folosea situaţia sa de bun catolic pentru a promova ţelurile na­ste in Austria, acu­zatul şi-a ridicat ochii spre cer, a dat din mâini şi a clătinat din cap. Apărătorul d-lui Doenitz a de­clarat că clientul său a auzit numele lui Messersmith astăzi pentru prima dată şi că nu s’a întâlnit niciodată şi nici nu a intrat în contact cu consulul a­­mercan. Preşedintele Lawrence a de­clarat : „Amiralul Doenitz va aera mai târziu prilejul, dacă găseşte de cuviinţă, să desmintă cele cuprinse in depoziţia scrisă“. O ACUZAŢIE ÎMPOTRIVA LUI SEYSS INQUART D. Alderman a produs un do­cument constituind o acuzaţie împotriva lui Seyss-Inquart în legătură cu ocuparea Austriei în 1938. Apărătorul lui Seyss-Inquart s-a opus la prezentarea acestui document, spunând că cel care l-a scris se află la Nuernberg şi ar putea fi chemat ca martor. Preşedintele Lawrence a spus că documentul poate fi prezen­tat Curţii, adăugând că apărarea va putea chema pe martori, la momentul oportun. D. Alderman a declarat apoi că funcţionarii germani au păs­trat contactul secret cu naziştii austriaci care au acţionat în spatele unor personalităţi ca Seyss-Inquart­ La ora 14 tribunalul a intrat în şedinţă secretă pentru a de­cide dacă dr. Kurt von Schusch­nigg, fost cancelar al Austriei, trebue sau nu să fie chemat ca martor. Acuzarea a cerut ca depoziţia scrisă de acum o lună a d-lui Schuschnigg să fie prezentată ca o mărturie. Dr. Robert Servatius, apărăto­(Continuare la Ultima Oră) CONTRACTELE COL ECTIVE DE MUNCA Conferinţa cu reprezentanţii presei, la Confederaţia Generală a Muncii In conferinţa cu reprezentanţii presei d. Em. Angheliu, aici co­mitetul executiv al C G. M., a declarat,­ între altele cu privi­re la proectul de contracte co­lective de muncă, următoarele: Linia pe care s'a plasat C. G. M., dela 3 Mai încoace, este una justă, dela care nu s’a abătut niciodată, în pofida faptului că preţurile au continuat o cale as­cendentă în tot acest timp. Mări­­rea producţiei şi tendinţa de În­gheţare a preţurilor sunt cele două deziderate pe care munci­torimea şi-a dat silinţa să le rea­lizeze, dar cursa între preţuri şi salarii tindea să ia aspectul unei întreceri inegale, în care munci­torul de toate categoriile se ve­dea handicapat de angajamentul pe care şi l-a luat de­ a renunţa la cererea de urcare a salariului. Contractul colectiv de muncă­­ tinde să preteze condiţiile cele mai favorabile unei stări mate­riale mai ridicate a muncitorului, prin următoarele măsuri practi­ce : Prima de frecvenţă; soprul de chirie; avansările la vechimea în meserie precum şi în între­prindere, îmbrăcămintea pentru lucru, prima de munca grea şi pentru lucru efectuat noaptea. O caracteristică demnă de re­ţinut este năzuinţa C. G. M., ca suszisul contract colectiv de muncă să intre în vigoare nu de la data perfectării lui, ci de la începerea tratativelor. Dacă acestor noui măsuri se adaugă şi proectul unei cu totul site așezări a impunerilor, pen­tru degrevarea salariilor medii, se poate afirma că noul profet în studiu al C. G. M., vine să înfăp­tuiască o operă de reală ajuto­rare a marei masse a muncito­rilor de toate categoriile. ‘ » k*---­ •II

Next