Universul - Capitala, februarie 1946 (Anul 63, nr. 25-48)

1946-02-01 / nr. 25

Anul al 6­-lea / 6 PAGINI EXEMPLARUL 60 LEI Taxa poștală plătită în numerar conform aprobării Dir. G­ le P. T. T. Nr. 24.464/939. Fondator: LUIGI CAZZAVILLAN Proprietar: „UNIVERSUL“ s. A. Inscriit sub Nr. 160 Trib. Ilfov Nr. 25 Vineri 1 Februarie 194® 6 PAGINI APARE SUB CONDUCE­­REA UNUI COMITET DE DIRECTIE CELE DIN URMA STIRI DIN LUMEA INTRE­AGA, TELEGRAFICE SI TELEFONICE REDACTIA SI ADMINISTRAŢIA: BUCUREŞTI, STR. BREZOIANU NR. 23-25 CENTRALA TELEFONICA A ZIARULUI: 3.30.1­1; SECRETARIATUL DE REDACŢIE: 3.30.15 DISCIPLINA ECONOMICĂ Criza economică bate în plin. Ne­ plângem de ravagiile ei, atâta ■mp cât le simţim cu propria S­astră piele. Dar nimeni nu se treabă ce a făcut pentru înlă­turarea sau stăvilirea lor şi, încă şi mai puţin, dacă — prin acte şi atitudini negative, — n’a con­tribuit şi mai mult la întreţine­rea şi agravarea crizei. Căci nu trebue să uităm că, în ordinea obiectivă a lucrurilor, dacă la ori­ginea crizei sunt de identificat cauze generale care, prin natura lor organică, stau mai puţin în puterea omului de a le stăpâni,­­ apoi acestora se suprapun destule cauze subiective legate de slăbi­ciunile firii şi sufletului omenesc care, de multe ori, contribuie în măsură tot atât de hotărâtoare ca şi cele dintâi, la agravarea crizei sau, în cazul cel mai bu­n, la în­­tremnarea şi întârzierea ieşirii din criză. . . Asistăm azi la o eclipsă a sim­ţului moral şi a simţului de răs­pundere, a ceeace e îngăduit şi a ceeace nu-i îngăduit, care — în arena vieţii economice, — s’a tra­dus prin apariţia formelor celor mai îndrăzneţe de speculă şi de sabotaj economic. Vânzările şi cumpărările nu mai sunt azi ope­raţiuni comerciale normale, ci — de cele mai multe ori, — pri­lejuri de jaf şi de îmbogăţire ra­pidă. Piaţa regulată, piaţa la lu­mina zilei, a fost ca şi desfiinţată, pentru ca tranzacţiile — chiar cele curente — să-şi mute sediul din magazine şi din comotoare cunoscute, în subteranele târgului clandestin de mărfuri şi­ valori. Lucrurile, aurul şi devizele trec din mână în mână şi, odată cu ele, saltul preţurilor şi al cursu­rilor, astfel că averile se acumu­lează azi nu din schimbul profe­sional exercitat în cadrul legii şi al moralei, în vechile lui vaduri şi două zeci de ani de trudă, ci din vânzări pe sub mână, tre­cute prin filiera lanţului de inter­­mediiere de suprapreţuri şi de evaziuni fiscale care, în zilele noastre, formează baza comerţu­­lu ilicit în mai toate ţările. Iar dacă răul este atât de în­tins şi de înrădăcinat, încât pen­tru stăvilirea lui nu mai lucrează nici sabia celor mai drastice sanc­ţiuni, explicaţia o găsim în însuşi climatul moral al societăţii post­belice care, într’o complcitate cvasi-organizată a vânzătorilor şi cumpărătorilor, a negustorului şi consumatorului, cu garanţii de reciprocitate pentru fiecare sec­tor de interese, oferă prime largi de încurajare ilegalismului eco­nomic şi curentelor „afaceriste”. Eclipsa disciplinei morale a an­trenat după ea eclipsa disciplinei economice şi a disciplinei legale. A spus-o în termeni convingători ministrul industriei şi comerţului, d. P. N. Bejan, la o întrunire po­litică recentă a partidului liberal de sub conducerea d-lui G. Tătă­­răscu, când a vorbit de spiritul rău „al hazardului şi al aventurii” inspirat „de dorinţa loviturilor de la o zi la alta”, care stăpâneşte azi lumea afacerilor. A vorbi, în aceste condiţiuni, de libertatea economică şi -r ve­dea în ea soluţiunea indicată să came izvoarele răului, este curată absurditate, pe care numai necunoaşterea realităţilor econo­mice şi morale ale societăţii post­belice o poate explica. Să ne punem o singură între­bare: unde am fi ajuns azi cu rezervele noastre reduse de pro­duse şi cu porţile pieţelor străine încă închise, dacă — ispitiţi de mirajul formulelor — am fi de­cretat libertatea economică ? E deajuns să circumscrim exemplul la problema alimentării cu grâu şi pâine, ca să ne dăm seama că, odată decretat regimul­ liber al grâului, al fainei şi al pâin­ei, în câteva zile n’ar mai fi rămas bob de grâu şi de făină pe piaţă, iar brutarii ar fi fabricat din prima zi numai jimblă şi franzele pen­­tru ca, după câteva săptămâni, populaţia să nu mai găsească un codru măcar din pâinea inte­grală pe care, de bine de rău, azi o are asigurată. In acelaş sens a fost şi răspun­sul pe care, în cuvântarea citată, l-a dat d. ministru Bejan zeloşi­lor susţinători ai revenirii la re­­gimuil libertăţii economice, spu­nând între altele: „Dar ţara e în parte păgubită de război. Şi Sta­tul are, fără discuţie, datoria, să intervie cu toată puterea. El nu poate lăsa în libertate împărţirea acestor bunuri, ca ele să încapă numai în mâna acelora cari, dis­pun de mijloace materiale, şi ast­fel să nu mai poată ajunge la masa săracă a ţării. Este clar, prin urmare, că în împrejurările actuale, economia liberă n'ar face decât să agra­veze dezechilibrul economie şi să adâncească diferenţierile mle dând şi mai vârtos ană la moara abusivilor, prin lgitimarea şi le­galizarea actelor lor scăpate de sub orice frână. Ca să ajungem la stagiul liber­tăţii economice, ca să merităm această favoare, avem de trecut niai întâi examenul cel mare al producţiei, al tempera­nţei şi ago- U’selei şi mai ales al disciplinei individuale şi colective. Să ne călim spiritul şi voinţa la şcoala disciplinei economice, la şcoala disciplinei cetăţeneşti, care să facă din fiecare din noi nu nu­mai un supus corect al paragra­felor legale, dar şi un colabora­tor activ al aut­oritatii în apăra­rea şi promovarea lorilor. Ordi­nea socială şi economică trebue să înceapă cu ordinea în spiritul şi conduita fiecăruia din nou. UN AN DELA CREAREA CONFEDERAŢIEI GENERALE A MUNCII DIN ROMÂNIA Festivalul dela Opera Română, in prezenţa d-lui dr. Pe­tru Groza, şeful guvernului Eri seara, s’a dat la Opera Română, un festival artistic dat cu prilejul împlinirii unui an dela crearea Confederaţiei gene­rale a muncii de către primul congres general liber al sindica­telor unite. Au fost prezenţi în sală mem­brii guvernului în frunte cu dom­nii : dr. Petru Groza, preşedin­tele consiliului de miniştri, gen­­de corp de armată C. Vasiliu- Răşcanu, ministrul de război­­prof. ing. Gh. Nicolau, ministrul asigurărilor sociale, amiral Bar­­buneanu, C. Agiu, subsecretar de stat la ministerul agriculturii, I. Burcă şi G- Silviu subsecretari de stat la ministerul de interne, gen. Precup, col. Petruc, prefec­tul poliţiei Capitalei, Pamifil Ri­­poşanu, secretar general la pre­şedinţie, Vasile Luca, membru în comitetul central al P.C.R. Festivalul s-a început cu „In­ternaţionala“ executată de corul şi orchestra Operei Române. CUVÂNTAREA D-LUI GH. APOSTOL După actul I din ,,Tosca“ spec­tacol de gală oferit de C. G. M. a luat cuvântul d. Gheorghe A­po­stol, preşedintele Confederaţiei generale a muncii. D-sa a început prin a evoca evenimentele poli­­tice şi sociale, din ianuarie 1945, când, în cadrul primului congres liber al sindicatelor unite şi sub imboldul partidului comunist român s’au pus bazele Confede­raţiei, organizaţie care dela în­ceput a purces la consolidarea mişcării democratice, a unui re­gim democrat în România, sin­gurul în care mişcarea sindicală a putut să lupte pentru popor, pentru libertate şi pace. Prin actul de la 23 August 1944, muncitorimea şi întregul popor, cu­­sprijinul glorioaselor armate roşii, şi-au deschis larg drumul spre cucerirea drepturi­lor şi libertăţilor democratice. Confederaţia generală a mun­cii, a mobilizat massele munci­toreşti pentru intensificarea pro­ducţiei de război în perioada când armatele române au luptat împotriva fascismului, pentru grăbirea victoriei; a dus acţiuni de massă pentru eliminarea e­­lementel­or fasciste din institu­ţiile publice şi particulare; a stat în fruntea luptei pentru răsturnarea guvernului reacţio­nar Rădescu şi instalarea gu­vernului democrat dr. Petru Groza. Apoi , a sprijinit aplicarea re­formei agrare şi a contribuit la acţiunea de ajutorare a ţărani­lor în campania agricolă ; şi-a îndreptat efortul principal spre refacerea economică a ţării, pentru reluarea, menţinerea şi desvoltarea producţiei. In acelaş timp, C. G. M. a desfăşurat şi stimulat o intensă şi l­argă activitate pentru ridi­carea nivelului cultural al mun­­citorimei, iar pe primul plan al preocupărilor a stat lupta pen­tru îmbunătăţirea nivelului de viaţă a celor ce muncesc, spri­jinind concomitent­­ aplicarea legilor economice ale guvernu­lui. Mişcarea sindicală a obţinut succesele din anul încheiat pen­tru că are la baza ei principiul unităţii sindicale, pe care în za­dar, duşmanii democraţiei româ­neşti au încercat să o spargă, căci sau isbit şi se vor isbi de voinţa hotărîtă a tuturor oame­nilor muncii. Mai departe, d. Gh. Apostol, a subliniat, cu legitimă mândrie, participarea Confederaţiei Gene­rale a muncii din România, la congresul internaţional sindical de la Paris, contribuind într’o apreciată măsură la crearea Fe­deraţiei sindicale mondiale. In­ ţară, activitatea C.G.M. a culminat cu introducerea con­tractului colectiv pe ramuri de industrii şi profesiuni, degreva­rea impozitelor pe salarii şi tri­miterea de reprezentanţi în toate Instituţiile de state şi particulare pentru susţinerea intereselor oa­menilor numiţi, precum şi prin realizarea Frontului unic mun­citoresc. In încheere, d. Gh. Apostol a subliniat sprijinul acordat de sindicatele muncitoreşti din U. R.. S. S. cari au lucrat pentru a ni se livra, mai repede, cele 300.000 tone de cereale trimise ca ajutor de către marea vecină de la răsărit şi a reamintit jură­mântul făcut la căpătâiul victi­melor dela 8 Noembrie 1945, când oamenii muncii, sub faldu­rile steagului­ sindicalist, s’au le­gat să nu uite şi să nu ierte Infamiile ■ reacţiunii şi totodată să strângă mereu rândurile tu­­­turor acelora ce înţeleg că, nu­mai î­ntr’un stat consolidat de­­mocraticeşte, pot înflori libertă­ţile, poate fi instaurată pacea şi o convieţuire înţelegătoare între toate popoarele convieţuitoare. In amintirea victimelor de la 8 Noembrie, sala — în picioare— a păstrat un minut de solemnă şi pioasă tăcere. „Victoria clasei muncitoare în­seamnă victoria poporului în­treg, asupra reacţiunii, pentru o viaţă liberă într-o Românie de­mocrată în care mişcarea sindi­cală reprezintată de peste 1.500.000 membri participă la cre­area statului nou, demn să intre purificat în rândul naţiunilor unite“ — şi-a încheiat cuvânta­rea preşedintele Confederaţiei generale a muncii. C. R. MOBILIZAREA PE LOC PENTRU LUCRU COMUNICAT In conformitate cu ordinul M.­­ Bucureşti ce au avut mobilizări Sf. M. secţia M. O. N. T nr. 1.391.800/1945, transmis cu al Comand­a Teritorial Bir. M. O. N. T. nr. 120 029/1945. Se aduce la cunoştinţa tuturor întreprinderilor de orice fel (in­dustriale, coo­erciale, bancare, etc.) precum şi autorităţilor civile de pe raza Cercului Teritorial 1946/1947 pentru lucru pe anul 1945/1946. Să pună în vedere şefilor Birouri­lor M.O.N T. respectivi să se pre­zinte la Cerc. Terit. Bucureşti, Biroul 5 Mob. Terit. în str. Anton Pan nr. 17, pentru a primi ins­trucţiunile referitoare la mobi­lizările pentru lucru pe anul PRESA IN IMPAS Democraţia — acest regim de activă şi intensă participare a mar lor masse populare la tre­burile publice —­ nu poate exista fără presă. Iar presa, organul de afirmare al opiniei populare, nu-şi poate împlini menirea şi nu poate propăşi, fără a avea la dispozi­ţie materiile prime esenţiale şi, în deosebi, hârtia. Asistăm însă, de la sfârşitul războiului încoace, la o stare de lucruri paradoxală, în timp ce instaurarea regimului democratic a stârnit un interes crescând al masselor populare pentru treburile obşteşti (dovadă numărul mare al ziarelor şi tira­jul lor mereu în urcare), produc­ţia de hâtie este în categorică scădere, din cauza inactivităţii vinovate a unor anumite fabrici. Rezultă, de aci, o gravă primej­die pentru normala evoluţie a tinerei noastre democraţii. Cetă­ţeanul, din Capitală şi din pro­vincie, care nu-şi mai poate găsi gazeta, lui preferată, se vede si­lit, fără ştirea sa, să-şi potolească setea de informaţie la izvorul zvonurilor şi şoaptelor, această „bursă neagră“ a opiniei publice. O comisie interministerială, al­cătuită din reprezentanţi ai tu­turor departamentelor şi organi­­zaţiunilor interesate a purces să curme această situaţie nenoro­cită. Salutăm prezenţa în această comisie a doi delegaţi ai Sindi­catului Ziariştilor Profesonişti şi vedem în ea o garanţie că acea­stă comisie nu se va împotmoli la jumătatea drumului. D. N. Moraru, unul din repre­zentanţii ziariştilor, a arătat în prima şedinţă a comisiei, adevă­rata soluţie a problemei: produc­ţia de hârtie trebuie mărită, prin punerea imediată în producţie a fabricii Letea, ai cărei conducă­tori au invocat tot felul de pre­texte pentru a justifica inactivi­tatea totală a acestei întreprin­deri. „Dacă în trecut — a spus d-sa — fabricile Buşteni şi Le­­tea asigurau nevoile presei dând lunar 150 vagoane, astăzi nevoile se ridică la 200 vagoane. Ori, Buşteni nu poate da astăzi decât 90 vagoane, iar Letea nu func­­­ţionează efectiv. Centrul de greu­tate trebue pus aci, atunci când rezolvăm problema“. Odată cu mărirea­ producţiei de hârtie, comisiunea trebuie să vegheze ca această hârtie să nu mai fie speculată la târgul ne­gru. Există actualmente vreo 120 firme care practică acest trafic, nu numai cu hârtia albă ci şi cu cea imprimată. Se ştie că, dată fiind disproporţia dintre preţul urcat al „maculaturii”, care ser­veşte la ambalaj şi preţul deri­zoriu al ziarelor, unii speculanţi cumpără gazetele de la chioşcuri pentru a le vinde apoi la kilo­gram. Aceasta, în timp ce preţul de cost al ziarelor creşte necon­tenit din cauza scumpirii costu­lui vieţii şi al materiei prime. Pentru a soluţiona şi această problemă şi pentru a salva zia­rele de la faliment şi pe ziarişti de la şomaj, este necesar ca, odată cu mărirea producţiei de hârtie să se reexamineze şi preţul de vânzare al gazetelor. Nu ne îndoim că, graţie conlu­crării tuturor forurilor intere­sate, o rezolvare a problemei va putea fi obţinută în scurtă vre­me, iar presa va ieşi, in sfârşit, din impasul în care se găseşte, şi-şi va putea împlini rolul de auxiliară a tinerei noastre demo­craţii. EVOLUUiA PROGRAMULUI FINANCIAR AL STATULUI şiOUILE MĂSURI FISCALE Configuraţia nouilor cifre ce au apărut acum câteva zile în ac­tualul buget„ spre a constitui o linie de plecare pentru viitorul exerciţiu financiar 1946—47 ex­primă aspectul adevărat al noui­lor m­ăsuri financiare, cari vor fi cuprinse intr’un decret lege cons­truit pe scheletul jurnalului con­siliului de miniştri din Decem­brie trecut.­­ Modificările aduse între timp­­ dispoziţiunilor cuprinse în acest­­ jurnal nu sunt de altfel decât­­ adaptarea­­ măsurilor financiare iniţiale izvorîte din procesul cre­at de creşterea simţitoare a pre­ţurilor bunurilor în cursul aces­tui exerciţiu financiar, ceea ce a determinat şi o sporire simţitoa­re a cheltuelilor publice la un nivel care a întrecut prevederi­­­­le bugetare, creind în acelaş timp şi mărirea bazelor de im­punere. In faţa acestei situaţii, căreia s’a adăugat şi covârşitoarea con­statare că impunerile de anii trecuţi nu mai corespund reali­tăţii, conducerea ministerului d­ 2 finanţe în frunte cu d. ministru subsecretar de stat Al. Alexan­drini, s’a văzut nevoit să păşeas­că un moment mai de vreme la revizuirea sarcinilor fiscale sta­bilite pe 1945'46 după bazele de impunere, rezultate din evolu­ţia preţurilor.­­ SPORIREA VENITURILOR In ce priveşte veniturile s’au propus măsurile necesare pentru sporirea unora d­in­tre impozitele directe pe venit, a taxelor de timbru, consumaţie, băuturi spir­toase M.A.T, impozitul excepţio­nal pe transmiterea acţiunilor, adaptarea impozitului pe specta­cole şi perceperea unei contribu­­ţiuni excepţionale pe firme şi în­treprinderi. SCUTIRI ŞI DEGREVĂRI N'a lipsit însă nici­­ grija de anumite scutiri şi degrevări­­ de taxe prin reglementarea mai po­­­­trivită a regimului fiscal al ma­jorării capitalurilor pe cale de reevaluări de activ şi acorduri în numerar,­­unele reduceri de impozite pentru venituri din ac­tivitate literară, ştiinţifică, artis­tică şi didactică, precum şi de­grevarea impozitului pe sala­rii, degrevare care exprimă în realitate un tratament mai just pentru veniturile din muncă. REDUCEREA CHELTUELILOR Şl CONTROLUL LOR Un capi­tol important în evolu­ţia programului financiar al sta­tului , formează neîndoios hotă­­rîrea de a se reduce cheltuelile la strictul necesar, urmând ca MECANISMUL CONTROLULUI CHELTUELILOR să fie sporit la maximum, astfel ca gospodărirea banului public să nu mai fie pri­lej de temeri pentru contribua­bili. Odată cu aceasta s’a mai pre­­con’zat şî o îndrumare mai com­pletă a instituţiuni­lor autonome ale statului, adaptarea mai elas­tică a preţurilor produselor mo­nopolizate, precum şi ÎNLĂTU­RAREA SALARIZĂRILOR EX­CEPŢIONALE şi OPRIREA SPO­RIRII CHELTUELILOR BUGE­TARE PRIN ANGAJĂRI NOUI DE PERSONAL. BENEFICIILE DE RĂZBOI S’a mai stăruit apoi şi la com­­plectarea unor dispoziţii, din le­gea beneficiilor de război prin­­tr’o serie de noui articole, spre a corespunde în aplicarea­ pe te­­­­en cât mai mult irrtemţiunii de fapt a legiuitorului. REDUCERI PENTRU FOŞTII DEPORTAT! De asemeni s’a mai hotărât ca impozitele pe clădiri şi profesi­onal datorat pe 194526 de foş­tii deportaţi să fie reduse la ju­mătate. Reducerea la clădiri se operea­ză dacă foştii deportaţi nu au de­cât, un singur imobil sau a­par­tament, iar impozitele achitate nu dau loc la reduceri. DEPUNEREA DECLARAŢIILOR Termenul prevăzut de art. 13 pct. 2 din codul de procedură fis­cală pentru depunerea declaraţiilor anuale pentru veniturile care se impun anual la impozitele elemen­­tare și anume: comercial, industrial şi profesional, se prelungeşte până la data de 28 Februarie 1946 in­clusiv. Termenul prevăzut de art. 12 al jurnalului Consiliului de miniştri nr. 1486/945, pentru depunerea de­claraţiilor în vederea stabilirii spo­rurilor­ de impozit pe clădiri, se prelungeşte până la 15 Februarie 1946 inclusiv. Termenul în­ăuntrul căruia ur­mează a se face comunicările de sumele plătite de orice persoană fizică sau juridică în cursul anului calendaristic 1945, în vederea con­trolului impunerilor la global pe exerc. 1946/47, se prelungește până la 1 Martie 1946 inclusiv. DEGREVAREA SALAR­ILOR Ministerul finanțelor a hotărât ca pentru salariile cuvenite pe luna Decembrie 1945, impozitul pe salarii să fie aplicate cu cotele și în condițiunile stabilite prin legea­­nr. 345 din 3 Mai 1945, cu modificările aduse pentru munci­tori prin act. 37 din jurnalul consiliului de ministri ,nr. 1.486 din 16 Decembrie 1945. Salariile cuvenite pe luna ia­­nuabrie 1945, vor fi supuse impo­zitului pe salarii ,cu cotele redu­se şi în condiţiunile hotărâte care sunt în curs de legiferare­ Cum, unii patroni nu pot văr­sa până la finele luniii Ianuarie 1946, impozitul asupra salariilor cuvenite pe luna Decembrie 1945, se acordă un singur termen până la 10 Februarie 1946, înlăuntrul căruia să se efectueze plata a­­cestui impozit, fără majorări. * Textul complet al decretului­­lege cuprinzând nouile măsuri fiscale va apare zilele acestea in „Monitorul Oficial”, urmând ca departamentul finanţelor să dea instrucţiunile necesare la timpul potrivit. V. S. O ŞTIRE ÎMBUCURĂTOARE Ştirea transmisă de redacto­rul diplomatic al agenţiei „Reu­ter” d. Silvain Mangeot, cu pri­vire la discuţiile recente din­tre d-nii Vîşinski şi Revin asu­pra evoluţiei situaţiei politice interne din România, în lumina recomandărilor făcute la Mos­cova, precum şi cu privire la discutarea între reprezentanţii britanic şi american a ches­tiunii unei apropiate recu­noaşteri a guvernului român, a făcut o excelentă impresiune în opinia publică românească. După conferinţa de la Mos­cova şi după vizita d-lor Vîşin­ski, Harriman şi Kerr la Bucu­reşti, viaţa noastră politică in­ternă a fost clarificată în sen­sul recomandărilor făcute şi, guvernul român, lărgit prin participarea a doi reprezentanţi ai celor două partide istorice, şi-a putut continua activitatea cu toată atenţiunea pe care o comportă obligaţiile internaţio­nale ca şi nevoile urgente ale ţării. Prin restabilirea raporturilor diplomatice cu Rusia Sovietică, o restabilire care a fost o pre­ţioasă manifestare de încredere din partea marelui nostru ve­cin, şi o recunoaştere a realităţii şi corectitudinei cu care Româ­nia înţelege să-şi îndeplinească obligaţiile armistiţiului — s’a dat poporului român o legitimă şi dorită satisfacţie întrucât s’a făcut o discriminare între un trecut nelegiuit de care el nu era răspunzător şi adevăratele lui sentimente. Marea noastră vecină dela răsărit a ţinut. Prin gestul ei, să-şi manifeste încre­derea în însuşirile naţiei româ­ne, în realitatea sentimentelor ei democratice, în puterea ei de muncă şi în sinceritatea condu­cătorilor ei. Acest gest a fost apreciat de întreaga ţară care aştepta, cu încredere şi cu hotărîre de a merge tot înainte pe calea în­datoririlor ei externe şi in­terne, ca la gestul Uniunei Re­­publicelor Sovietice să se a­­dauge şi acela al Marilor Pu­teri democratice Statele Unite şi Marea Britanie, a căror prie­tenie România a preţuit-o neîn­cetat şi ale căror sacrificii pen­tru libertatea popoarelor au avut un puternic răsunet în su­fletul românesc. Azi când vine ştirea că recu­noaşterea guvernului român de către Statele Unite şi Marea Britanie „poate fi aşteptată la o dată apropiată”, ea constitue pentru toţi cetăţenii din acea­stă ţară­ pentru toate partidele şi grupările politice since- de­mocrate, o chezăşie în plus a viitorului României care nu mai aşteaptă decât ziua păcii, pen­­tru ca în cadrul nouei organi­zaţii a lumii, să poată aduce contribuţia ei de muncă şi de realitate. D. BLUM VA NEGOCIA UN ÎMPRUMUT LA WASHINGTON Paris, 30 (Rador). — Se crede a ști că prima misiune cu care Va fi însărcinat d- Leon Blum In calitatea sa de ambasador extra­ordinar al guvernului provizoriu al Republicii Franceze va avea ca obiect negocierea unui împru­mut la Washington. Este probabil că conversaţiile ce se vor angaja vor avea o im­portanţă politică, precum şi o importanţă economică. »ras 5­."M» DECLARAŢIILE D-LUI BYRNES IN LEGĂTURĂ CU CONFERINŢA DE PACE Washington, 30 (Rador). — D. James F. Byrnes, secreta­rul departamentului de stat nordamerican, nu intenţio­nează să stărue ca reuniunea miniştrilor de afaceri străine ai celor trei mari puteri prevă­zută la Yalta să aibă loc în cursul lunii Martie la Was­hington, dacă împrejurări neprevăzute nu determină o schimbare a actualelor pla­nuri privitoare la conferinţe­le internaţionale, — se decla­ră act din sursă autorizată. D. Byrnes consideră că, da­că nu se va ivi vreun impe­diment în ce priveşte activi­tatea Consiliului miniştrilor­­adjuncţi de afaceri străine care lucrează actualmente la Londra, conferinţa de pace prevăzută prin acordul de la Mo­scova se va ţine la Paris spre sfârşitul lunii Aprilie şi el nu va avea nici o nevoe urgentă să se consulte cu co­legii săi britanic şi rus mai înainte de această confe­rinţă. Pe de altă parte, răspun­zând acuzaţiilor că vase ame­ricane provenind, după cum se crede, din Italia au trans­portat nu de mult arme în Spania, d. Byrnes a declarat că s-a­ făcut o anchetă com­pletă în legătură cu aceste acuzaţii. El a precizat că în timpul­­ Ostilităţilor nici un vas co­mercial al Administraţiei pentru transporturile de răz­boi nu a vizitat Spania ve­nind din Italia şi că de la ar­mistiţiu nici un vas american nu a transportat arme în Spania venind din Italia sau din altă parte. Din 1939 până astăzi, a în­cheiat d. Byrnes, Statele Uni­te au exportat în Spania în mod precis o puşcă şi 209 car­tuşe şi acest „transport de arme şi muniţii“ era destinat unei persoane particulare. Paris 30 (Rador). —■ Consiliul de miniştri francez a luat­­o hotă­râre prin care palatul Luxemburg este ales ca sediu al conferinței de pace, care trebuie să aibă loc la Paris, în Mai 1946. DIFERENDUL RUSO-PERSAN A CONTINUAT SĂ SE DESBATA IN FATA CONSILIULUI DE SECURIIATE LONDRA, 30. (Rador). — D. Seyed Hassan Taqizadeh, şef al delegaţiei persane, a declarat Miercuri în Consiliul de Securitate că Persia este gata să procedeze la negocieri directe cu Rusia, cu condiţia ca acestea să aibă loc sub supravegherea Consiliului de Secu­ritate. D. Taqizadeh a tăgăduit că ar fi avut loc negocieri directe între Uniunea Sovietică şi Persia. Două propuneri persane de a se trimite o delegaţie la Moscova pentru conversaţii directe, au fost refuzate de guvernul sovietic,­­ a afirmat delegatul persan. „Notele schimbate intre cele două guverne nu pot fi socotite drept negocieri”. D. Taqizadeh a adăugat: „Acest caz nu poate şi nu trebue dat de o parte de Consiliul de Securitate, ţinând însă seama de propunerea delegaţiei sovietice în ultima şe­dinţă de a se proceda la conver­saţii directe, vom fi gata să pro­cedăm la asemenea negocieri di­recte, dacă ni se recomandă de către Consiliul de Securitate să adoptăm această cale. Negocierile vor trebui să se des­făşoare sub egida Consiliului de Securitate şi va trebui să­­ se ra­porteze din când în când acestuia asupra progreselor făcute, În nici un caz, nu suntem noi dispuşi să lăsăm această chestiune din mâi­nile Consiliului de Securitate”. EXPUNEREA D-LUI VÂŞINSKI D. Andrei Vâşinski, şeful delega­ţiei sovietice, luând cuvântul pen­tru a răspunde d-lui Taqizadeh, a declarat că delegaţia sovietică nu este dispusă să înceapă discuţii cu privire la semnificaţia cutărui sau cutărui cuvânt din textul notelor persane. ..Să punem capăt tuturor acestor chestiuni triviale şi s’o luăm d'a capo”. Mai departe, d. Vâşinski a arătat că guvernul sovietic este dispus să procedeze la negocieri bilaterale­­directe, dar — a subliniat d-sa — a se pune guvernul sovietic sub controlul Consiliului de Securitate nu este în conformitate nici cu demnitatea guvernului sovietic­, nici cu demnitatea naţiunilor membre şi nici chiar cu demnitatea Con­siliului. * In plus, Consiliul de Securitate are oricând posibilitatea să facă uz de împuternicirile sale pe baza Chartei. INTERVENȚIA D-LUI BEVIN D. Ernest Bevin, ministrul brita­nic al afacerilor străine, vorbind după d. Vâsinski, a declarat că nu este pentru luarea disputei ruso­­persane din mâinile Consiliului de Securitate. El a cerut Consiliului de Securitate să lase această che­stiune pe ordinea de zi. D. Bevin a spus că guvernul bri­tanic poate fi scuzat dacă întregul incident îi apare ca parte dintr'un război al nervilor, — ceea ce d. Litvinov ar fi numit începutul agresiunii. Refuzul guvernului sovietic de a permite ca noi trupe persane să se ducă în provinciile nordice, con­stitue după părerea sa o abatere dela art. 4 al tratatului tripartit cu Persia. D. Bevin a terminat cuvântarea sa cu următoarele cuvinte: „Nu pot să închei decât spunând —, şi sper cu toată sinceritatea — că nu se va disputa acest lucru că susţinem integritatea Persiei, fără vreun amestec în suveranita­tea ei şi pentru retragerea trupe­lor străine de pe teritoriul ei în cel mai scurt timp posibil”. Nu poate fi vorba că ar fi în joc demnitatea guvernului sovietic, dacă s ar permite Consiliului de Securitate să ia parte la negocieri şi d. Bevin a subliniat că speră „că nu ni se va cere să luăm che­stiunea de pe ordinea de zi”. PUNCTUL DE VEDERE AL STATELOR UNITE ŞI AL CHINEI Şeful delegaţiei nordamericane,­­ Eduard Stettinius, a propus ca ambele părţi să ducă negocieri până când se va ajunge la o solu­ţie mutual satisfăcătoare, în con­formitate cu justiţia. Nu socoteşte că ar fi cazul ca această chestiune să fie ţinută pe ordinea de zi, cât timp se vor desfăşura negocierile. D. Wellington Koo, şeful dele­gaţiei chineze, a fost de părere că, ţinându-se seama de dorinţa mani­festată de Persia şi de Uniunea Sovietică de a continua negocierile, Consiliul ar trebui să aprobe a­­ceastă dorinţă. Delegaţia chineză speră că sforţările în vederea a­­jungerii la un acord pe calea ne­gocierilor vor fi încununate de succes, întrucât cele două părţi sunt de acord cu negocierile, nu pare util să se adopte punctul de vedere persan, după care Consiliul ar trebui să formuleze recomandări. „Nu ne îndoim de dorinţa Uniunii Sovietice de a duce la bun sfârşit aceste negocieri, cu toate că soco­tim că Consiliul ar putea foarte bine să fie ţinut la curent”. CUVÂNTAREA D­LUI BIDAULT A luat apoi cuvântul d. Bidault, şeful delegaţiei franceze, care a spus între altele: „Chestiunea adusă în faţa Con­siliului de Securitate de către gu­vernul persan constitue prima che­stiune ce ni se aduce la cunoş­tinţă. Caracterul de precedent pe care-l ia, îl dă pentru viitoarele noastre lucrări şi pentru viitorul ONU-ului, o importanţă deosebită de care sunt convinşi toţi membri Consiliului de Securitate. Sunt fericit că am înregistrat în expunerile făcute atât de repre­zentantul Persiei, cât şi de repre­zentantul Uniunii Sovietice, do­rinţa sinceră de a se ajunge la o soluţie prin bună înţelegere şi faptul că cele două guverne sunt de acord să socotească că rămân posibilităţi de negocieri”. D. Vâşinski a intervenit din nou în desbateri spre a spune că gu­vernul său nu a refuzat niciodată să negocieze cu Persia şi e gata să ducă aceste negocieri. „Este nimerit deci să se lase cele două părţi să discute şi să negocieze această chestiune. In acest caz, intervenţia unei terţe părţi nu ar ajuta la reglementarea problemei” La rândul său, d. van Kliffens propune ca să se exprime de către Consiliu încrederea sa că părţile vor ajunge la o soluţie justă în­­tr’un răstimp rezonabil, comuni­­când apoi acest lucru Consiliului pentru ca să poată fi retrasă che­stiunea de pe ordinea de zi. CUVÂNTAREA PREŞEDIN­TELUI CONSILIULUI D. Makin, preşedintele Consiliu­lui de Securitate, luând apoi cu­vântul în calitatea sa de delegat a­l Australiei, subliniază că Austra­lia este pentru examinarea şi stu­dierea cât mai completă a plân­gerii aduse în faţa Consiliului. Este limpede — stăruie el — că cele două părţi sunt dispuse să negocieze, dar Consiliul trebue să rămână încunoştiinţat. In conse­cinţă, el trebue să fie ţinut la cu­rent cu aceste negocieri şi cu orice acord la care se va ajunge. In calitate de delegat al Austra­liei, d. Makin se declară pentru proectul olandez. D. Bevin obiectează că proecttul d-lui van Kleffens nu prevede un raport către Consiliu în cursul ne­gocierilor. D. van Kleffens subliniază că nu fără socoteală a introdus în text cele două cuvinte „răgaz rezonabil”. El adaugă că în proectul său se spe­cifică pe lângă aceasta că Consi­liul păstrează dreptul de a relua chestiunea dacă socoteşte de dorit acest lucru. Dar cu toate aceste explicaţii, d. Bevin continuă să exprime dorinţa ca să se menţioneze anume dreptul Consiliului de a primi rapoarte pe­riodice asupra desfăşurării negoci­erilor. Expresia „răgaz rezonabil”, îi apare prea vagă şi în plus se teme că ar putea să dea lumii im­­presia că a urmărit să se evite pro­blemă, ceea ce ar avea un efect ne­fericit. Preşedintele Consiliului de Secu­ritate întreabă atunci pe d. van Kleffens dacă are de gând să-şi modifice textul. Delegatul oland­ă răspunde că, după părerea sa, sub forma actua­lă, textul ar putea fi mai uşor ac­ceptat de către toţi membrii Con­siliului după care, adresându-se d-lui Bevin, subliniază că dacă în­târzierea în negocieri ar fi exage­rată, Consiliul poate ori­când să reia chestiunea. Şedinţa este apoi întreruptă timp de cinci minute, pentru ca textul olandez să poată fi tradus şi dis­tribuit membrilor Consiliului. După ce au fost propuse mai multe amendamente la propunerea olandeză, în special de d-nii Be­vin şi Modzolewski, d. Vîşinski a luat din nou cuvântul subliniind cu hotărîre că Uniunea Sovietică refuză în mod absolut să recunoască dreptul Consiliului de a menţine problema persană pe ordinea de zi. Şeful delegaţiei sovietice a preci­zat că în baza termenilor Chartei, Consiliul nu are dreptul să inter­vină într’o asemenea chestiune până când nu au fost întrerupte negocierile directe. In cele din urmă, rezoluţia olan­deză a fost retrasă şi o rezoluţie propusă de d. Joevin i-a luat locul. In aceasta, se cere Uniunii Sovie­tice şi­­ Persiei să informeze Consi­liul asupra rezultatului negocieri­lor directe dintre ele. Consiliul păstrează dreptul de a cere infor­maţii oricând în decursul negocie­rilor. Această rezoluţie a d-lui Bevin a fost adoptată în unanimitate. După aceasta, şedinţa a fost ri­dicată până Vineri. IN CAMERA REPREZENTANŢILOR, S’A CERUT RUPEREA IMEDIATĂ A RELAŢIILOR CU FRANCO Washington, 30 (Ra­dar). — Ruperea ime­diată a relaţiilor cu gu­vernul Franco a fost cerută în şedinţa de Marţi a Camerei Re­prezentanţilor de către mem­brii psrisilelab­ de­mocrat şi republican ce s’au declarat de a­­cord cu acțiunea între* *3s*insă în ziua de 17 ia­nuarie de Adunarea Constituantă franceză. Camera Comunelor a acceptat proectul­­ de lege pentru naţionalizarea industriei cărbunelui comun Hun0­rado,r). “ . Camera , amendament introdus de către comunelor a adoptat pro­ectul de partidul conservator care cerea ge pentru naţionalizare( indus-­­ amânarea lui, cu 359 de voturi trne, cărbunelui, respingând un contra 182. nazişti condamnaţi la moarte Criminali Minsk, 30 (Rador). —: Cores­pondentul agenţiei TASS trans­mite : Tribunalul militar a recunos­cut pe toţi acuzaţii, din procesul atrocităţilor comise de către co­tropitorii fascişti germani în Republica Bielorusia, vinovaţi de crime prevăzute de articolul 1 din decretul Prezidiumului So­vietului Suprem al URSS-ului, dat la 19 Aprilie 1943. Aplicând articolul 3 al codu­lui principal și articolele 319 și 320 din­­ codul de procedură cri­minală a Republicii Socialiste Sovietice Bielorusia, tribunalul a condamnat pe : Ruchter, Gorf, Hermannsdorf, Weissig, Falk, Koch, Eich, Landgut, Mitmann, Hess, Mill, Burchard, Wittner şi Fischer la pedeapsa cu moarte prin spânzurătoare; Getze şi Hechte la 20 ani muncă silnică fiecare, iar Getterich şi Roden­­busch la câte 15 ani muncă sil­nică. ★ Parts, 30 (Radar). — Un număr de 12 criminali de război nazişti, printre care generalii Scheer, Burchardt şi Tschamer und Os­ten, condamnaţi la moarte de că­tre tribunalul din Kiev, au fost spânzuraţi la 29 ianuarie, ora 17 (ora Moscovei), în prezenţa unei enorme mulţimi, anunţă radio Moscova.

Next