Universul - Capitala, februarie 1946 (Anul 63, nr. 25-48)
1946-02-01 / nr. 25
Anul al 6-lea / 6 PAGINI EXEMPLARUL 60 LEI Taxa poștală plătită în numerar conform aprobării Dir. G le P. T. T. Nr. 24.464/939. Fondator: LUIGI CAZZAVILLAN Proprietar: „UNIVERSUL“ s. A. Inscriit sub Nr. 160 Trib. Ilfov Nr. 25 Vineri 1 Februarie 194® 6 PAGINI APARE SUB CONDUCEREA UNUI COMITET DE DIRECTIE CELE DIN URMA STIRI DIN LUMEA INTREAGA, TELEGRAFICE SI TELEFONICE REDACTIA SI ADMINISTRAŢIA: BUCUREŞTI, STR. BREZOIANU NR. 23-25 CENTRALA TELEFONICA A ZIARULUI: 3.30.11; SECRETARIATUL DE REDACŢIE: 3.30.15 DISCIPLINA ECONOMICĂ Criza economică bate în plin. Ne plângem de ravagiile ei, atâta ■mp cât le simţim cu propria Sastră piele. Dar nimeni nu se treabă ce a făcut pentru înlăturarea sau stăvilirea lor şi, încă şi mai puţin, dacă — prin acte şi atitudini negative, — n’a contribuit şi mai mult la întreţinerea şi agravarea crizei. Căci nu trebue să uităm că, în ordinea obiectivă a lucrurilor, dacă la originea crizei sunt de identificat cauze generale care, prin natura lor organică, stau mai puţin în puterea omului de a le stăpâni, apoi acestora se suprapun destule cauze subiective legate de slăbiciunile firii şi sufletului omenesc care, de multe ori, contribuie în măsură tot atât de hotărâtoare ca şi cele dintâi, la agravarea crizei sau, în cazul cel mai bun, la întremnarea şi întârzierea ieşirii din criză. . . Asistăm azi la o eclipsă a simţului moral şi a simţului de răspundere, a ceeace e îngăduit şi a ceeace nu-i îngăduit, care — în arena vieţii economice, — s’a tradus prin apariţia formelor celor mai îndrăzneţe de speculă şi de sabotaj economic. Vânzările şi cumpărările nu mai sunt azi operaţiuni comerciale normale, ci — de cele mai multe ori, — prilejuri de jaf şi de îmbogăţire rapidă. Piaţa regulată, piaţa la lumina zilei, a fost ca şi desfiinţată, pentru ca tranzacţiile — chiar cele curente — să-şi mute sediul din magazine şi din comotoare cunoscute, în subteranele târgului clandestin de mărfuri şi valori. Lucrurile, aurul şi devizele trec din mână în mână şi, odată cu ele, saltul preţurilor şi al cursurilor, astfel că averile se acumulează azi nu din schimbul profesional exercitat în cadrul legii şi al moralei, în vechile lui vaduri şi două zeci de ani de trudă, ci din vânzări pe sub mână, trecute prin filiera lanţului de intermediiere de suprapreţuri şi de evaziuni fiscale care, în zilele noastre, formează baza comerţulu ilicit în mai toate ţările. Iar dacă răul este atât de întins şi de înrădăcinat, încât pentru stăvilirea lui nu mai lucrează nici sabia celor mai drastice sancţiuni, explicaţia o găsim în însuşi climatul moral al societăţii postbelice care, într’o complcitate cvasi-organizată a vânzătorilor şi cumpărătorilor, a negustorului şi consumatorului, cu garanţii de reciprocitate pentru fiecare sector de interese, oferă prime largi de încurajare ilegalismului economic şi curentelor „afaceriste”. Eclipsa disciplinei morale a antrenat după ea eclipsa disciplinei economice şi a disciplinei legale. A spus-o în termeni convingători ministrul industriei şi comerţului, d. P. N. Bejan, la o întrunire politică recentă a partidului liberal de sub conducerea d-lui G. Tătărăscu, când a vorbit de spiritul rău „al hazardului şi al aventurii” inspirat „de dorinţa loviturilor de la o zi la alta”, care stăpâneşte azi lumea afacerilor. A vorbi, în aceste condiţiuni, de libertatea economică şi -r vedea în ea soluţiunea indicată să came izvoarele răului, este curată absurditate, pe care numai necunoaşterea realităţilor economice şi morale ale societăţii postbelice o poate explica. Să ne punem o singură întrebare: unde am fi ajuns azi cu rezervele noastre reduse de produse şi cu porţile pieţelor străine încă închise, dacă — ispitiţi de mirajul formulelor — am fi decretat libertatea economică ? E deajuns să circumscrim exemplul la problema alimentării cu grâu şi pâine, ca să ne dăm seama că, odată decretat regimul liber al grâului, al fainei şi al pâinei, în câteva zile n’ar mai fi rămas bob de grâu şi de făină pe piaţă, iar brutarii ar fi fabricat din prima zi numai jimblă şi franzele pentru ca, după câteva săptămâni, populaţia să nu mai găsească un codru măcar din pâinea integrală pe care, de bine de rău, azi o are asigurată. In acelaş sens a fost şi răspunsul pe care, în cuvântarea citată, l-a dat d. ministru Bejan zeloşilor susţinători ai revenirii la regimuil libertăţii economice, spunând între altele: „Dar ţara e în parte păgubită de război. Şi Statul are, fără discuţie, datoria, să intervie cu toată puterea. El nu poate lăsa în libertate împărţirea acestor bunuri, ca ele să încapă numai în mâna acelora cari, dispun de mijloace materiale, şi astfel să nu mai poată ajunge la masa săracă a ţării. Este clar, prin urmare, că în împrejurările actuale, economia liberă n'ar face decât să agraveze dezechilibrul economie şi să adâncească diferenţierile mle dând şi mai vârtos ană la moara abusivilor, prin lgitimarea şi legalizarea actelor lor scăpate de sub orice frână. Ca să ajungem la stagiul libertăţii economice, ca să merităm această favoare, avem de trecut niai întâi examenul cel mare al producţiei, al temperanţei şi ago- U’selei şi mai ales al disciplinei individuale şi colective. Să ne călim spiritul şi voinţa la şcoala disciplinei economice, la şcoala disciplinei cetăţeneşti, care să facă din fiecare din noi nu numai un supus corect al paragrafelor legale, dar şi un colaborator activ al autoritatii în apărarea şi promovarea lorilor. Ordinea socială şi economică trebue să înceapă cu ordinea în spiritul şi conduita fiecăruia din nou. UN AN DELA CREAREA CONFEDERAŢIEI GENERALE A MUNCII DIN ROMÂNIA Festivalul dela Opera Română, in prezenţa d-lui dr. Petru Groza, şeful guvernului Eri seara, s’a dat la Opera Română, un festival artistic dat cu prilejul împlinirii unui an dela crearea Confederaţiei generale a muncii de către primul congres general liber al sindicatelor unite. Au fost prezenţi în sală membrii guvernului în frunte cu domnii : dr. Petru Groza, preşedintele consiliului de miniştri, gende corp de armată C. Vasiliu- Răşcanu, ministrul de războiprof. ing. Gh. Nicolau, ministrul asigurărilor sociale, amiral Barbuneanu, C. Agiu, subsecretar de stat la ministerul agriculturii, I. Burcă şi G- Silviu subsecretari de stat la ministerul de interne, gen. Precup, col. Petruc, prefectul poliţiei Capitalei, Pamifil Ripoşanu, secretar general la preşedinţie, Vasile Luca, membru în comitetul central al P.C.R. Festivalul s-a început cu „Internaţionala“ executată de corul şi orchestra Operei Române. CUVÂNTAREA D-LUI GH. APOSTOL După actul I din ,,Tosca“ spectacol de gală oferit de C. G. M. a luat cuvântul d. Gheorghe Apostol, preşedintele Confederaţiei generale a muncii. D-sa a început prin a evoca evenimentele politice şi sociale, din ianuarie 1945, când, în cadrul primului congres liber al sindicatelor unite şi sub imboldul partidului comunist român s’au pus bazele Confederaţiei, organizaţie care dela început a purces la consolidarea mişcării democratice, a unui regim democrat în România, singurul în care mişcarea sindicală a putut să lupte pentru popor, pentru libertate şi pace. Prin actul de la 23 August 1944, muncitorimea şi întregul popor, cusprijinul glorioaselor armate roşii, şi-au deschis larg drumul spre cucerirea drepturilor şi libertăţilor democratice. Confederaţia generală a muncii, a mobilizat massele muncitoreşti pentru intensificarea producţiei de război în perioada când armatele române au luptat împotriva fascismului, pentru grăbirea victoriei; a dus acţiuni de massă pentru eliminarea elementelor fasciste din instituţiile publice şi particulare; a stat în fruntea luptei pentru răsturnarea guvernului reacţionar Rădescu şi instalarea guvernului democrat dr. Petru Groza. Apoi , a sprijinit aplicarea reformei agrare şi a contribuit la acţiunea de ajutorare a ţăranilor în campania agricolă ; şi-a îndreptat efortul principal spre refacerea economică a ţării, pentru reluarea, menţinerea şi desvoltarea producţiei. In acelaş timp, C. G. M. a desfăşurat şi stimulat o intensă şi largă activitate pentru ridicarea nivelului cultural al muncitorimei, iar pe primul plan al preocupărilor a stat lupta pentru îmbunătăţirea nivelului de viaţă a celor ce muncesc, sprijinind concomitent aplicarea legilor economice ale guvernului. Mişcarea sindicală a obţinut succesele din anul încheiat pentru că are la baza ei principiul unităţii sindicale, pe care în zadar, duşmanii democraţiei româneşti au încercat să o spargă, căci sau isbit şi se vor isbi de voinţa hotărîtă a tuturor oamenilor muncii. Mai departe, d. Gh. Apostol, a subliniat, cu legitimă mândrie, participarea Confederaţiei Generale a muncii din România, la congresul internaţional sindical de la Paris, contribuind într’o apreciată măsură la crearea Federaţiei sindicale mondiale. In ţară, activitatea C.G.M. a culminat cu introducerea contractului colectiv pe ramuri de industrii şi profesiuni, degrevarea impozitelor pe salarii şi trimiterea de reprezentanţi în toate Instituţiile de state şi particulare pentru susţinerea intereselor oamenilor numiţi, precum şi prin realizarea Frontului unic muncitoresc. In încheere, d. Gh. Apostol a subliniat sprijinul acordat de sindicatele muncitoreşti din U. R.. S. S. cari au lucrat pentru a ni se livra, mai repede, cele 300.000 tone de cereale trimise ca ajutor de către marea vecină de la răsărit şi a reamintit jurământul făcut la căpătâiul victimelor dela 8 Noembrie 1945, când oamenii muncii, sub faldurile steagului sindicalist, s’au legat să nu uite şi să nu ierte Infamiile ■ reacţiunii şi totodată să strângă mereu rândurile tuturor acelora ce înţeleg că, numai într’un stat consolidat democraticeşte, pot înflori libertăţile, poate fi instaurată pacea şi o convieţuire înţelegătoare între toate popoarele convieţuitoare. In amintirea victimelor de la 8 Noembrie, sala — în picioare— a păstrat un minut de solemnă şi pioasă tăcere. „Victoria clasei muncitoare înseamnă victoria poporului întreg, asupra reacţiunii, pentru o viaţă liberă într-o Românie democrată în care mişcarea sindicală reprezintată de peste 1.500.000 membri participă la crearea statului nou, demn să intre purificat în rândul naţiunilor unite“ — şi-a încheiat cuvântarea preşedintele Confederaţiei generale a muncii. C. R. MOBILIZAREA PE LOC PENTRU LUCRU COMUNICAT In conformitate cu ordinul M. Bucureşti ce au avut mobilizări Sf. M. secţia M. O. N. T nr. 1.391.800/1945, transmis cu al Comanda Teritorial Bir. M. O. N. T. nr. 120 029/1945. Se aduce la cunoştinţa tuturor întreprinderilor de orice fel (industriale, cooerciale, bancare, etc.) precum şi autorităţilor civile de pe raza Cercului Teritorial 1946/1947 pentru lucru pe anul 1945/1946. Să pună în vedere şefilor Birourilor M.O.N T. respectivi să se prezinte la Cerc. Terit. Bucureşti, Biroul 5 Mob. Terit. în str. Anton Pan nr. 17, pentru a primi instrucţiunile referitoare la mobilizările pentru lucru pe anul PRESA IN IMPAS Democraţia — acest regim de activă şi intensă participare a mar lor masse populare la treburile publice — nu poate exista fără presă. Iar presa, organul de afirmare al opiniei populare, nu-şi poate împlini menirea şi nu poate propăşi, fără a avea la dispoziţie materiile prime esenţiale şi, în deosebi, hârtia. Asistăm însă, de la sfârşitul războiului încoace, la o stare de lucruri paradoxală, în timp ce instaurarea regimului democratic a stârnit un interes crescând al masselor populare pentru treburile obşteşti (dovadă numărul mare al ziarelor şi tirajul lor mereu în urcare), producţia de hâtie este în categorică scădere, din cauza inactivităţii vinovate a unor anumite fabrici. Rezultă, de aci, o gravă primejdie pentru normala evoluţie a tinerei noastre democraţii. Cetăţeanul, din Capitală şi din provincie, care nu-şi mai poate găsi gazeta, lui preferată, se vede silit, fără ştirea sa, să-şi potolească setea de informaţie la izvorul zvonurilor şi şoaptelor, această „bursă neagră“ a opiniei publice. O comisie interministerială, alcătuită din reprezentanţi ai tuturor departamentelor şi organizaţiunilor interesate a purces să curme această situaţie nenorocită. Salutăm prezenţa în această comisie a doi delegaţi ai Sindicatului Ziariştilor Profesonişti şi vedem în ea o garanţie că această comisie nu se va împotmoli la jumătatea drumului. D. N. Moraru, unul din reprezentanţii ziariştilor, a arătat în prima şedinţă a comisiei, adevărata soluţie a problemei: producţia de hârtie trebuie mărită, prin punerea imediată în producţie a fabricii Letea, ai cărei conducători au invocat tot felul de pretexte pentru a justifica inactivitatea totală a acestei întreprinderi. „Dacă în trecut — a spus d-sa — fabricile Buşteni şi Letea asigurau nevoile presei dând lunar 150 vagoane, astăzi nevoile se ridică la 200 vagoane. Ori, Buşteni nu poate da astăzi decât 90 vagoane, iar Letea nu funcţionează efectiv. Centrul de greutate trebue pus aci, atunci când rezolvăm problema“. Odată cu mărirea producţiei de hârtie, comisiunea trebuie să vegheze ca această hârtie să nu mai fie speculată la târgul negru. Există actualmente vreo 120 firme care practică acest trafic, nu numai cu hârtia albă ci şi cu cea imprimată. Se ştie că, dată fiind disproporţia dintre preţul urcat al „maculaturii”, care serveşte la ambalaj şi preţul derizoriu al ziarelor, unii speculanţi cumpără gazetele de la chioşcuri pentru a le vinde apoi la kilogram. Aceasta, în timp ce preţul de cost al ziarelor creşte necontenit din cauza scumpirii costului vieţii şi al materiei prime. Pentru a soluţiona şi această problemă şi pentru a salva ziarele de la faliment şi pe ziarişti de la şomaj, este necesar ca, odată cu mărirea producţiei de hârtie să se reexamineze şi preţul de vânzare al gazetelor. Nu ne îndoim că, graţie conlucrării tuturor forurilor interesate, o rezolvare a problemei va putea fi obţinută în scurtă vreme, iar presa va ieşi, in sfârşit, din impasul în care se găseşte, şi-şi va putea împlini rolul de auxiliară a tinerei noastre democraţii. EVOLUUiA PROGRAMULUI FINANCIAR AL STATULUI şiOUILE MĂSURI FISCALE Configuraţia nouilor cifre ce au apărut acum câteva zile în actualul buget„ spre a constitui o linie de plecare pentru viitorul exerciţiu financiar 1946—47 exprimă aspectul adevărat al nouilor măsuri financiare, cari vor fi cuprinse intr’un decret lege construit pe scheletul jurnalului consiliului de miniştri din Decembrie trecut. Modificările aduse între timp dispoziţiunilor cuprinse în acest jurnal nu sunt de altfel decât adaptarea măsurilor financiare iniţiale izvorîte din procesul creat de creşterea simţitoare a preţurilor bunurilor în cursul acestui exerciţiu financiar, ceea ce a determinat şi o sporire simţitoare a cheltuelilor publice la un nivel care a întrecut prevederile bugetare, creind în acelaş timp şi mărirea bazelor de impunere. In faţa acestei situaţii, căreia s’a adăugat şi covârşitoarea constatare că impunerile de anii trecuţi nu mai corespund realităţii, conducerea ministerului d 2 finanţe în frunte cu d. ministru subsecretar de stat Al. Alexandrini, s’a văzut nevoit să păşească un moment mai de vreme la revizuirea sarcinilor fiscale stabilite pe 1945'46 după bazele de impunere, rezultate din evoluţia preţurilor. SPORIREA VENITURILOR In ce priveşte veniturile s’au propus măsurile necesare pentru sporirea unora dintre impozitele directe pe venit, a taxelor de timbru, consumaţie, băuturi spirtoase M.A.T, impozitul excepţional pe transmiterea acţiunilor, adaptarea impozitului pe spectacole şi perceperea unei contribuţiuni excepţionale pe firme şi întreprinderi. SCUTIRI ŞI DEGREVĂRI N'a lipsit însă nici grija de anumite scutiri şi degrevări de taxe prin reglementarea mai potrivită a regimului fiscal al majorării capitalurilor pe cale de reevaluări de activ şi acorduri în numerar,unele reduceri de impozite pentru venituri din activitate literară, ştiinţifică, artistică şi didactică, precum şi degrevarea impozitului pe salarii, degrevare care exprimă în realitate un tratament mai just pentru veniturile din muncă. REDUCEREA CHELTUELILOR Şl CONTROLUL LOR Un capitol important în evoluţia programului financiar al statului , formează neîndoios hotărîrea de a se reduce cheltuelile la strictul necesar, urmând ca MECANISMUL CONTROLULUI CHELTUELILOR să fie sporit la maximum, astfel ca gospodărirea banului public să nu mai fie prilej de temeri pentru contribuabili. Odată cu aceasta s’a mai precon’zat şî o îndrumare mai completă a instituţiunilor autonome ale statului, adaptarea mai elastică a preţurilor produselor monopolizate, precum şi ÎNLĂTURAREA SALARIZĂRILOR EXCEPŢIONALE şi OPRIREA SPORIRII CHELTUELILOR BUGETARE PRIN ANGAJĂRI NOUI DE PERSONAL. BENEFICIILE DE RĂZBOI S’a mai stăruit apoi şi la complectarea unor dispoziţii, din legea beneficiilor de război printr’o serie de noui articole, spre a corespunde în aplicarea pe teen cât mai mult irrtemţiunii de fapt a legiuitorului. REDUCERI PENTRU FOŞTII DEPORTAT! De asemeni s’a mai hotărât ca impozitele pe clădiri şi profesional datorat pe 194526 de foştii deportaţi să fie reduse la jumătate. Reducerea la clădiri se operează dacă foştii deportaţi nu au decât, un singur imobil sau apartament, iar impozitele achitate nu dau loc la reduceri. DEPUNEREA DECLARAŢIILOR Termenul prevăzut de art. 13 pct. 2 din codul de procedură fiscală pentru depunerea declaraţiilor anuale pentru veniturile care se impun anual la impozitele elementare și anume: comercial, industrial şi profesional, se prelungeşte până la data de 28 Februarie 1946 inclusiv. Termenul prevăzut de art. 12 al jurnalului Consiliului de miniştri nr. 1486/945, pentru depunerea declaraţiilor în vederea stabilirii sporurilor de impozit pe clădiri, se prelungeşte până la 15 Februarie 1946 inclusiv. Termenul înăuntrul căruia urmează a se face comunicările de sumele plătite de orice persoană fizică sau juridică în cursul anului calendaristic 1945, în vederea controlului impunerilor la global pe exerc. 1946/47, se prelungește până la 1 Martie 1946 inclusiv. DEGREVAREA SALARILOR Ministerul finanțelor a hotărât ca pentru salariile cuvenite pe luna Decembrie 1945, impozitul pe salarii să fie aplicate cu cotele și în condițiunile stabilite prin legeanr. 345 din 3 Mai 1945, cu modificările aduse pentru muncitori prin act. 37 din jurnalul consiliului de ministri ,nr. 1.486 din 16 Decembrie 1945. Salariile cuvenite pe luna ianuabrie 1945, vor fi supuse impozitului pe salarii ,cu cotele reduse şi în condiţiunile hotărâte care sunt în curs de legiferare Cum, unii patroni nu pot vărsa până la finele luniii Ianuarie 1946, impozitul asupra salariilor cuvenite pe luna Decembrie 1945, se acordă un singur termen până la 10 Februarie 1946, înlăuntrul căruia să se efectueze plata acestui impozit, fără majorări. * Textul complet al decretuluilege cuprinzând nouile măsuri fiscale va apare zilele acestea in „Monitorul Oficial”, urmând ca departamentul finanţelor să dea instrucţiunile necesare la timpul potrivit. V. S. O ŞTIRE ÎMBUCURĂTOARE Ştirea transmisă de redactorul diplomatic al agenţiei „Reuter” d. Silvain Mangeot, cu privire la discuţiile recente dintre d-nii Vîşinski şi Revin asupra evoluţiei situaţiei politice interne din România, în lumina recomandărilor făcute la Moscova, precum şi cu privire la discutarea între reprezentanţii britanic şi american a chestiunii unei apropiate recunoaşteri a guvernului român, a făcut o excelentă impresiune în opinia publică românească. După conferinţa de la Moscova şi după vizita d-lor Vîşinski, Harriman şi Kerr la Bucureşti, viaţa noastră politică internă a fost clarificată în sensul recomandărilor făcute şi, guvernul român, lărgit prin participarea a doi reprezentanţi ai celor două partide istorice, şi-a putut continua activitatea cu toată atenţiunea pe care o comportă obligaţiile internaţionale ca şi nevoile urgente ale ţării. Prin restabilirea raporturilor diplomatice cu Rusia Sovietică, o restabilire care a fost o preţioasă manifestare de încredere din partea marelui nostru vecin, şi o recunoaştere a realităţii şi corectitudinei cu care România înţelege să-şi îndeplinească obligaţiile armistiţiului — s’a dat poporului român o legitimă şi dorită satisfacţie întrucât s’a făcut o discriminare între un trecut nelegiuit de care el nu era răspunzător şi adevăratele lui sentimente. Marea noastră vecină dela răsărit a ţinut. Prin gestul ei, să-şi manifeste încrederea în însuşirile naţiei române, în realitatea sentimentelor ei democratice, în puterea ei de muncă şi în sinceritatea conducătorilor ei. Acest gest a fost apreciat de întreaga ţară care aştepta, cu încredere şi cu hotărîre de a merge tot înainte pe calea îndatoririlor ei externe şi interne, ca la gestul Uniunei Republicelor Sovietice să se adauge şi acela al Marilor Puteri democratice Statele Unite şi Marea Britanie, a căror prietenie România a preţuit-o neîncetat şi ale căror sacrificii pentru libertatea popoarelor au avut un puternic răsunet în sufletul românesc. Azi când vine ştirea că recunoaşterea guvernului român de către Statele Unite şi Marea Britanie „poate fi aşteptată la o dată apropiată”, ea constitue pentru toţi cetăţenii din această ţară pentru toate partidele şi grupările politice since- democrate, o chezăşie în plus a viitorului României care nu mai aşteaptă decât ziua păcii, pentru ca în cadrul nouei organizaţii a lumii, să poată aduce contribuţia ei de muncă şi de realitate. D. BLUM VA NEGOCIA UN ÎMPRUMUT LA WASHINGTON Paris, 30 (Rador). — Se crede a ști că prima misiune cu care Va fi însărcinat d- Leon Blum In calitatea sa de ambasador extraordinar al guvernului provizoriu al Republicii Franceze va avea ca obiect negocierea unui împrumut la Washington. Este probabil că conversaţiile ce se vor angaja vor avea o importanţă politică, precum şi o importanţă economică. »ras 5."M» DECLARAŢIILE D-LUI BYRNES IN LEGĂTURĂ CU CONFERINŢA DE PACE Washington, 30 (Rador). — D. James F. Byrnes, secretarul departamentului de stat nordamerican, nu intenţionează să stărue ca reuniunea miniştrilor de afaceri străine ai celor trei mari puteri prevăzută la Yalta să aibă loc în cursul lunii Martie la Washington, dacă împrejurări neprevăzute nu determină o schimbare a actualelor planuri privitoare la conferinţele internaţionale, — se declară act din sursă autorizată. D. Byrnes consideră că, dacă nu se va ivi vreun impediment în ce priveşte activitatea Consiliului miniştriloradjuncţi de afaceri străine care lucrează actualmente la Londra, conferinţa de pace prevăzută prin acordul de la Moscova se va ţine la Paris spre sfârşitul lunii Aprilie şi el nu va avea nici o nevoe urgentă să se consulte cu colegii săi britanic şi rus mai înainte de această conferinţă. Pe de altă parte, răspunzând acuzaţiilor că vase americane provenind, după cum se crede, din Italia au transportat nu de mult arme în Spania, d. Byrnes a declarat că s-a făcut o anchetă completă în legătură cu aceste acuzaţii. El a precizat că în timpul Ostilităţilor nici un vas comercial al Administraţiei pentru transporturile de război nu a vizitat Spania venind din Italia şi că de la armistiţiu nici un vas american nu a transportat arme în Spania venind din Italia sau din altă parte. Din 1939 până astăzi, a încheiat d. Byrnes, Statele Unite au exportat în Spania în mod precis o puşcă şi 209 cartuşe şi acest „transport de arme şi muniţii“ era destinat unei persoane particulare. Paris 30 (Rador). —■ Consiliul de miniştri francez a luato hotărâre prin care palatul Luxemburg este ales ca sediu al conferinței de pace, care trebuie să aibă loc la Paris, în Mai 1946. DIFERENDUL RUSO-PERSAN A CONTINUAT SĂ SE DESBATA IN FATA CONSILIULUI DE SECURIIATE LONDRA, 30. (Rador). — D. Seyed Hassan Taqizadeh, şef al delegaţiei persane, a declarat Miercuri în Consiliul de Securitate că Persia este gata să procedeze la negocieri directe cu Rusia, cu condiţia ca acestea să aibă loc sub supravegherea Consiliului de Securitate. D. Taqizadeh a tăgăduit că ar fi avut loc negocieri directe între Uniunea Sovietică şi Persia. Două propuneri persane de a se trimite o delegaţie la Moscova pentru conversaţii directe, au fost refuzate de guvernul sovietic, a afirmat delegatul persan. „Notele schimbate intre cele două guverne nu pot fi socotite drept negocieri”. D. Taqizadeh a adăugat: „Acest caz nu poate şi nu trebue dat de o parte de Consiliul de Securitate, ţinând însă seama de propunerea delegaţiei sovietice în ultima şedinţă de a se proceda la conversaţii directe, vom fi gata să procedăm la asemenea negocieri directe, dacă ni se recomandă de către Consiliul de Securitate să adoptăm această cale. Negocierile vor trebui să se desfăşoare sub egida Consiliului de Securitate şi va trebui să se raporteze din când în când acestuia asupra progreselor făcute, În nici un caz, nu suntem noi dispuşi să lăsăm această chestiune din mâinile Consiliului de Securitate”. EXPUNEREA D-LUI VÂŞINSKI D. Andrei Vâşinski, şeful delegaţiei sovietice, luând cuvântul pentru a răspunde d-lui Taqizadeh, a declarat că delegaţia sovietică nu este dispusă să înceapă discuţii cu privire la semnificaţia cutărui sau cutărui cuvânt din textul notelor persane. ..Să punem capăt tuturor acestor chestiuni triviale şi s’o luăm d'a capo”. Mai departe, d. Vâşinski a arătat că guvernul sovietic este dispus să procedeze la negocieri bilateraledirecte, dar — a subliniat d-sa — a se pune guvernul sovietic sub controlul Consiliului de Securitate nu este în conformitate nici cu demnitatea guvernului sovietic, nici cu demnitatea naţiunilor membre şi nici chiar cu demnitatea Consiliului. * In plus, Consiliul de Securitate are oricând posibilitatea să facă uz de împuternicirile sale pe baza Chartei. INTERVENȚIA D-LUI BEVIN D. Ernest Bevin, ministrul britanic al afacerilor străine, vorbind după d. Vâsinski, a declarat că nu este pentru luarea disputei rusopersane din mâinile Consiliului de Securitate. El a cerut Consiliului de Securitate să lase această chestiune pe ordinea de zi. D. Bevin a spus că guvernul britanic poate fi scuzat dacă întregul incident îi apare ca parte dintr'un război al nervilor, — ceea ce d. Litvinov ar fi numit începutul agresiunii. Refuzul guvernului sovietic de a permite ca noi trupe persane să se ducă în provinciile nordice, constitue după părerea sa o abatere dela art. 4 al tratatului tripartit cu Persia. D. Bevin a terminat cuvântarea sa cu următoarele cuvinte: „Nu pot să închei decât spunând —, şi sper cu toată sinceritatea — că nu se va disputa acest lucru că susţinem integritatea Persiei, fără vreun amestec în suveranitatea ei şi pentru retragerea trupelor străine de pe teritoriul ei în cel mai scurt timp posibil”. Nu poate fi vorba că ar fi în joc demnitatea guvernului sovietic, dacă s ar permite Consiliului de Securitate să ia parte la negocieri şi d. Bevin a subliniat că speră „că nu ni se va cere să luăm chestiunea de pe ordinea de zi”. PUNCTUL DE VEDERE AL STATELOR UNITE ŞI AL CHINEI Şeful delegaţiei nordamericane, Eduard Stettinius, a propus ca ambele părţi să ducă negocieri până când se va ajunge la o soluţie mutual satisfăcătoare, în conformitate cu justiţia. Nu socoteşte că ar fi cazul ca această chestiune să fie ţinută pe ordinea de zi, cât timp se vor desfăşura negocierile. D. Wellington Koo, şeful delegaţiei chineze, a fost de părere că, ţinându-se seama de dorinţa manifestată de Persia şi de Uniunea Sovietică de a continua negocierile, Consiliul ar trebui să aprobe această dorinţă. Delegaţia chineză speră că sforţările în vederea ajungerii la un acord pe calea negocierilor vor fi încununate de succes, întrucât cele două părţi sunt de acord cu negocierile, nu pare util să se adopte punctul de vedere persan, după care Consiliul ar trebui să formuleze recomandări. „Nu ne îndoim de dorinţa Uniunii Sovietice de a duce la bun sfârşit aceste negocieri, cu toate că socotim că Consiliul ar putea foarte bine să fie ţinut la curent”. CUVÂNTAREA DLUI BIDAULT A luat apoi cuvântul d. Bidault, şeful delegaţiei franceze, care a spus între altele: „Chestiunea adusă în faţa Consiliului de Securitate de către guvernul persan constitue prima chestiune ce ni se aduce la cunoştinţă. Caracterul de precedent pe care-l ia, îl dă pentru viitoarele noastre lucrări şi pentru viitorul ONU-ului, o importanţă deosebită de care sunt convinşi toţi membri Consiliului de Securitate. Sunt fericit că am înregistrat în expunerile făcute atât de reprezentantul Persiei, cât şi de reprezentantul Uniunii Sovietice, dorinţa sinceră de a se ajunge la o soluţie prin bună înţelegere şi faptul că cele două guverne sunt de acord să socotească că rămân posibilităţi de negocieri”. D. Vâşinski a intervenit din nou în desbateri spre a spune că guvernul său nu a refuzat niciodată să negocieze cu Persia şi e gata să ducă aceste negocieri. „Este nimerit deci să se lase cele două părţi să discute şi să negocieze această chestiune. In acest caz, intervenţia unei terţe părţi nu ar ajuta la reglementarea problemei” La rândul său, d. van Kliffens propune ca să se exprime de către Consiliu încrederea sa că părţile vor ajunge la o soluţie justă într’un răstimp rezonabil, comunicând apoi acest lucru Consiliului pentru ca să poată fi retrasă chestiunea de pe ordinea de zi. CUVÂNTAREA PREŞEDINTELUI CONSILIULUI D. Makin, preşedintele Consiliului de Securitate, luând apoi cuvântul în calitatea sa de delegat al Australiei, subliniază că Australia este pentru examinarea şi studierea cât mai completă a plângerii aduse în faţa Consiliului. Este limpede — stăruie el — că cele două părţi sunt dispuse să negocieze, dar Consiliul trebue să rămână încunoştiinţat. In consecinţă, el trebue să fie ţinut la curent cu aceste negocieri şi cu orice acord la care se va ajunge. In calitate de delegat al Australiei, d. Makin se declară pentru proectul olandez. D. Bevin obiectează că proecttul d-lui van Kleffens nu prevede un raport către Consiliu în cursul negocierilor. D. van Kleffens subliniază că nu fără socoteală a introdus în text cele două cuvinte „răgaz rezonabil”. El adaugă că în proectul său se specifică pe lângă aceasta că Consiliul păstrează dreptul de a relua chestiunea dacă socoteşte de dorit acest lucru. Dar cu toate aceste explicaţii, d. Bevin continuă să exprime dorinţa ca să se menţioneze anume dreptul Consiliului de a primi rapoarte periodice asupra desfăşurării negocierilor. Expresia „răgaz rezonabil”, îi apare prea vagă şi în plus se teme că ar putea să dea lumii impresia că a urmărit să se evite problemă, ceea ce ar avea un efect nefericit. Preşedintele Consiliului de Securitate întreabă atunci pe d. van Kleffens dacă are de gând să-şi modifice textul. Delegatul olandă răspunde că, după părerea sa, sub forma actuală, textul ar putea fi mai uşor acceptat de către toţi membrii Consiliului după care, adresându-se d-lui Bevin, subliniază că dacă întârzierea în negocieri ar fi exagerată, Consiliul poate oricând să reia chestiunea. Şedinţa este apoi întreruptă timp de cinci minute, pentru ca textul olandez să poată fi tradus şi distribuit membrilor Consiliului. După ce au fost propuse mai multe amendamente la propunerea olandeză, în special de d-nii Bevin şi Modzolewski, d. Vîşinski a luat din nou cuvântul subliniind cu hotărîre că Uniunea Sovietică refuză în mod absolut să recunoască dreptul Consiliului de a menţine problema persană pe ordinea de zi. Şeful delegaţiei sovietice a precizat că în baza termenilor Chartei, Consiliul nu are dreptul să intervină într’o asemenea chestiune până când nu au fost întrerupte negocierile directe. In cele din urmă, rezoluţia olandeză a fost retrasă şi o rezoluţie propusă de d. Joevin i-a luat locul. In aceasta, se cere Uniunii Sovietice şi Persiei să informeze Consiliul asupra rezultatului negocierilor directe dintre ele. Consiliul păstrează dreptul de a cere informaţii oricând în decursul negocierilor. Această rezoluţie a d-lui Bevin a fost adoptată în unanimitate. După aceasta, şedinţa a fost ridicată până Vineri. IN CAMERA REPREZENTANŢILOR, S’A CERUT RUPEREA IMEDIATĂ A RELAŢIILOR CU FRANCO Washington, 30 (Radar). — Ruperea imediată a relaţiilor cu guvernul Franco a fost cerută în şedinţa de Marţi a Camerei Reprezentanţilor de către membrii psrisilelab democrat şi republican ce s’au declarat de acord cu acțiunea între* *3s*insă în ziua de 17 ianuarie de Adunarea Constituantă franceză. Camera Comunelor a acceptat proectul de lege pentru naţionalizarea industriei cărbunelui comun Hun0rado,r). “ . Camera , amendament introdus de către comunelor a adoptat proectul de partidul conservator care cerea ge pentru naţionalizare( indus- amânarea lui, cu 359 de voturi trne, cărbunelui, respingând un contra 182. nazişti condamnaţi la moarte Criminali Minsk, 30 (Rador). —: Corespondentul agenţiei TASS transmite : Tribunalul militar a recunoscut pe toţi acuzaţii, din procesul atrocităţilor comise de către cotropitorii fascişti germani în Republica Bielorusia, vinovaţi de crime prevăzute de articolul 1 din decretul Prezidiumului Sovietului Suprem al URSS-ului, dat la 19 Aprilie 1943. Aplicând articolul 3 al codului principal și articolele 319 și 320 din codul de procedură criminală a Republicii Socialiste Sovietice Bielorusia, tribunalul a condamnat pe : Ruchter, Gorf, Hermannsdorf, Weissig, Falk, Koch, Eich, Landgut, Mitmann, Hess, Mill, Burchard, Wittner şi Fischer la pedeapsa cu moarte prin spânzurătoare; Getze şi Hechte la 20 ani muncă silnică fiecare, iar Getterich şi Rodenbusch la câte 15 ani muncă silnică. ★ Parts, 30 (Radar). — Un număr de 12 criminali de război nazişti, printre care generalii Scheer, Burchardt şi Tschamer und Osten, condamnaţi la moarte de către tribunalul din Kiev, au fost spânzuraţi la 29 ianuarie, ora 17 (ora Moscovei), în prezenţa unei enorme mulţimi, anunţă radio Moscova.