Universul - Provincie, februarie 1946 (Anul 63, nr. 24-48)

1946-02-01 / nr. 24

* Anul al­­6£-lea 4 PAGINI 4Fondator: LUIGI CAZZAVILLAN Proprietar: „UNIVERSUL» S. A. Înscris sub Nr. 160 Trib. Ilfov î. ‘ î" EXEMPLARUL 60 LEI Taxa poștală plătită în numerar conform aprobării Dir. G­le P. T. X, Nr. 24.464/939. CELE DIN URMA STIRI DIN LUMEA ÎNTREAGA, TELEGRAFICE $I TELEFONICE REDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA: BUCUREŞTI, STR. BREZOIANU No. 23- 35 CENTRALA TELEFONICA A ZIARULUI: 3.30.10. SECRETARIATUL DE REDACȚIE: 3.30.15 NOUA VIAŢĂ STUDENŢEASCĂ A început o mişcare in rân­durile studenţimii pentru or­ganizarea unor asociaţii de ordin profesional, care — în afară de orice preocupări po­litice — să lupte numai pentru realizarea revendicărilor uni­versitare. Ne bucuram că tineretul a apucat pe această cale. O cunoaştem pe studenţi de mult, de când anumiţi oameni politici li întrebuinţau ca mase de manevră electorală. Ispră­vile lor turbulente, din acele vremuri, n’au lăsat amintiri frumoase. Mai târziu, nu deosebi in pe­rioada din urmă, când studen­ţii s’au hotărit să facă o poli­tică proprie — aţi văzut ce po­litică s’a făcut. Şi in prima fază, şi in cea de a doua — tineretul era sustras de la îndeletnicirile, didactice, prin îndatoriri cari nici poli­tice nu pot fi numite. îndepăr­tarea de carte se petrecea toc­mai când tânărul avea mai multă nevoe de instrucţiune, la vârsta când i se formează ca­racterul. Lipia de cultură şi unele practice primitive fă­ceau ca sufletul tineretului să nu ne apară intr’o lumină fa­vorabilă-Studenţii îşi dau seama as­tăzi de greşelile din trecut. Ei văd că multe dificultăţi li se pun în drum. Taxele nu-s totdeauna juste, şi mai ales nu sunt drept repartizate. Bursele sunt mici, şi puţine. Căminele, cantinele şi cooperativele nu sunt organizate. Cursurile şi manualele nu pot fi cumpărate decât de elevii bogaţi. Apoi studenţii vor deblocarea exa­menelor (la Medicină şi Poli­tehnică), cer reduceri pe CFR, simt lipsa de reviste cultu­rale, etc. Aceste doleanţe plutesc în vânt. Apar într’un discurs sau într’o informaţie de ziar. Re­vendicările studenţeşti nu-s insă puse la punct, şi nu există corpul constituit care să acti­veze pentru realizarea lor. O organizare pe Facultăţi (pentru sprijinirea intereselor speciale) şi o federalizare a acestor asociaţii în vederea susţinerii intereselor generale studenţeşti,­­ ar ajuta în cel mai înalt grad rezolvarea pro­blemelor culturale şi admini­strative de ordin universitar. Ia acest fel studenţii, preo­cupaţi numai de instruirea lor profesională, — în cadrul cul­turii generale, determinantă in­formarea caracterului, — vor eşi din Facultăţi bine Pre­paraţi în meseria lor pentru a putea recompensa­­societatea, care a făcut atâtea jertfe în instruirea şi educarea lor. In afară de Universitate, studenţii pot face orice politică vor , studiind şi apropii­n­du-şi orice doctrine, încălzin­­du-se la flacăra oricăror ideo­logii. Pentru lupta Politică tâ­nărul trebue să fie înarmat. Şi înarmarea se face numai prin studii: carte, conferinţe, des­­bateri ideologice. Un tânăr, studios însă, bazat pe realităţi, nu se va simţi bine decât în cadrul unor con­vingeri democratice. Studentul intră în viaţă cu sufletul curat, în care n’ar trebui să-şi găsească loc decât simţul de dreptate şi de ome­nie. Un astfel de student va fi, la isprăvirea cursurilor, un ce­tăţean util societăţii noastre— care n’a trecut încă de greu­tăţile începuturilor. N’avem decât să ne uităm în juru-ne. Analfabetismul de jos, semi-cultura de mai sus— alcătuesc un tablou întuneca­t. In această societate, rolul intelectualului se confundă ar­proape cu misionarismul. ■ j.«miM»Bar­c­a» DECLARAŢIILE D-LUI MINISTRU P. N. BEJAN PREGĂTIREA PĂCII ROMÂNIEI. — PROBLEMELE ECONOMICE La întrunirea­­liberalilor care s’a ţinut Duminică dimineaţă în sala cinematografului Odeon din strada 11 Iunie, a luat cuvântul d. mini­­stru P. N. Bejan. Oratorul, după ce a arătat moti­vele pentru care n’a mai luat cu­vântul In public, aşteptând ca evenimentele să se clarifice şi ade­vărul să iasă la iveală, şi după ce examinează in trecere problemele puse în chip firesc partidului, a­­junge la evenimentele care au urmat după recenta conferinţă dela Moscova, care a dus la enunţarea unui comunicat. Rezultatul la care a dus, a fost intrarea celor doi reprezentanţi ai partidelor istorice in guvern, dar a mai arătat că temeliile guver­­nului actual de unire şi împăcare sunt acelea care convin ţăriil­e, reprezentând partidele muncito­reşti, plugărimea şi partidul libe­ral, partid al păturilor mijlocii, dar adânc legat şi de ţărănime. Drumul acestui guvern s-a dovedit real şi folositor pentru ţară. Dar griji mari se pun în faţa guvernu­lui, printre care şi grija pregătirii păcii României, anunţată pentru 1 Mai. Pentru această dată şi pentru conferinţa care va avea loc la Paris trebuie să ne încordăm toate pu­terile ca să obţinem acolo drep­tatea românească. Suntem profund recunoscători celor care ne-au re­dat Ardealul, îndeosebi Uniunii Sovietice care, atât în conferinţa ce la Moscova cât şi la Londra a susţinut fără şovăire acordarea Ardealului întreg şi credem că şi celelalte Mari Puteri ne vor spri­jini. Dar avem mult de făcut în pri­vinţa ordinei, care trebuie să fie restabilită pretutindeni. Acesta e comandamentul principal. SITUAŢIA ECONOMICA Privitor la situaţia economică, trebuie să constatăm că sunt mari nemulţumiri. Bine înţeles că ceeace s’ar dori în domeniul economic, ceeace ar dori toată lumea, ceeace aşi dori şi eu însumi ar fi ca preţurile să fie cele mai joase posibile, să cum­părăm — dacă s’ar putea — a­­proape pe nimic, iar ceeace am mai dori cu toţii şi cu mine in cap, ar fi să găsim de toate pretutin­deni, atât cât ne pofteşte inima, iar ceea ce am mai dori şi eu aşi dori deasemeni, ar fi ca să câş­tigăm cât de mult fiecare, cât ne pot ţine buzunarele. Şi iar aşa caiace aM dori cu toţii, Statului să-i plătim cât mai puţin posibil. Iată condiţiunile care desigur ar putea să ducă­­la mulţumirea tu­turor. In ce mă priveşte n’am pu­tut încă găsi iarba fiarelor, sau cum se spune în ştiinţă piatra filozofală, sau cum aşi spune eu: bagheta lui Moise, ca să pot aşa dintr’o singură lovitură să fac şi preţuri joase şi destul pentru toată lumea şi puţin Statului şi buzuna­­riie pline pentru toţi­ Toate sfer­­te­­le mari s’au făcut dar în înţe­legerea problemelor economice şi a situaţiei economice sunt în afară de alte împrejurări grele, două racile mari: o primă racilă este aceia că Românul are o caracteri­stică a lui: uită lesne ce a fost şi judecă faptele prezentului. Românul era obişnuit cu disci-­­ plina şi legalitatea până la războ­iul acesta şi trebuie să­-l readucem pe aceliaş drum. Şi mai avea o ca­litate: răbdarea şi munca. Azi dom­neşte un spirit nou. Ieşit din răz­boi, un spirit mai al hazadului şi al aventurii, dorinţa loviturilor de la o zi la alta. Fiecare ar voi prin fel de fel de manipulări, să poată realiza o avere mare sau o situaţie dacă s’ar putea chiar dintr’un mo­ment într’altul. Şi mai sunt şi alte lucruri cari s'au schimbat. Starea­­noastră socială. Pătura noastră muncitoare îşi cere un standard nou de viaţă şi trebuie să i-l dăm. Pătura noastră muncitoare care a făcut faţă greutăţilor războiului îşi cere drepturile ei, şi trebue să i le dăm. Prin urmare o stare de dezechilibru, o stare in care sala­riile nu sunt încă echilibrate cu preţurile­ . . . Deoparte mişcări de salarii, de­lta, cerem­ noul de drepturi drep­turi pe care trebue să le exami­năm şi pe care trebue să le dăm. SPECIALIŞTII ECONOMICI “ A doua racilă, continuă oratorul. *ste aceia că prea s'au înmul­ţit specialiştii economici. Fiecare par­tid are specialiştii săi şi cum par­tide noui se nasc dela o zi la alta, în aceiaş măsură se înmulţesc şi specialiştii. Ce rău fac puzderiile acestea de specialişti voiu arăta acum: rău că se discută lucruri şi se nasc agi­taţii pe chestiuni cari nici n’au fost luate in discuţie in mod se­rios. Dar mai sunt şi alte defecte­, se pun în discuţie fapte de bază pe care unii le cunosc şi alţii nu le cunosc. A­şa de exemplu o altă controversă este: economie diri­jată, sau economie liberă? Ce o fi economia liberă? Ce o fi economia dirijată? In câteva cuvinte, iată ce este: Economia liberă ar însemna să laşi câmp liber iniţiativei, con­cepţiei, să laşi­ pe fiecare să-şi procure materia primă cum poate, să-şi procure combustibilul cum poate, să plătească salarii cum poate, să stabilească preţuri cum poate, să-şi împartă produsele sale cum poate şi la toate acestea Statul să privească numai, totul aşezându-se prin simpla leg© a cererei şi ofertei. Sunt ceilalţi care spun: totuşi Statul trebue să pri­­vegheze la aceste sforţări, să le ajute, să îndrumeze, să reglemen­teze pe alocuri aceste sforţări. Oferta e foarte slabă, stocurile epuizate şi producţia încă mică. Cererea fiind foarte mare, la acea­stă ofertă mică, desigur aceasta nu poate să opereze, şi ar urma să se împartă numai la unii care au mijloacele necesare, iar restul populaţiei să rămână lipsită. Dar ţara e în parte păgubită de război. Şi Statul are, fără discuţie, datoria să intervină cu toată pu­terea. El nu poate lăsa în libertate împărţirea acestor bunuri, ca ele să încapă numai în mâna acelora care dispun de mijloace materiale şi astfel să nu mai poată ajunge la massa săraca a ţării. Acelaş lucru se petrece nu numai la noi, ci şi în alte ţări. Aceleaşi probleme se pun la fel de acute şi în Franţa chiar azi. Ministrul francez de finanţe a primit condu­cerea departamentului cu condi­­ţiuni: să îngheţe preţurile şi sala­riile, economie masivă, reducere până la 33°/6 din chetuielile arma­tei, impunerea capitalurilor şi alte. La fel şi în Statele Unite unde controlul asupra preţurilor a fost prelungit ca şi în Anglia. Desigur că măsurile luate nu au fost perfecte, nu din cauza „specia­liştilor”, ci fiindcă anul trecut am avut un an secetos. Şi cu toate acestea totuş, din punct de vedere economic e o mare minune că ne găsim în situaţia de azi, după cele ce am fost nevoiţi să le trăim în­tr’un trecut nu prea depărtat. S’ar fi făcut totuş ceva mai mult dacă am fi avut concursul organi­zaţiilor profesionale ale industriei şi comerţului. Cred însă (că acest concurs nu ne­ va lipsi pe viitor, cu toate că unele organizaţiuni nu văd nici azi adevărul şi că nu înţeleg încă să fie alături de guvern. D-sa se ocupă apoi de conferinţa Sfaturilor Negustoreşti şi încheie astfel: Desigur, datorită timpului care a­u trecut şi datorită frământărilor sociale pe care le-am lămurit, este necesară sporirea salariilor ca o consecinţă a scumpirii vieţii. Ar fi fost poate mai bună şi altă soluţie, dar aceasta a fost aceia cerută de Confederaţia generală a muncii. Va fi necesară desigur recalcula­rea preţurilor. Va trebui după aceea sa ne în­grijim de un nou fel de repartiţie a bunurilor, pentru ca acest puţin, cât va mai dura, astfel să fie re­­partizat ca el să ajungă la toata lumea.­ Şi eu nu sunt din aceia cu orizontul şi cu predeverile întu­necate. Eu ştiu că vremurile­ ace­stea vor trece eu ştiu că producţia noastră care deja din anul 1945 în unele ramuri s’a dublat, cu sfor­ţăril­e care s’au făcut şi măsurile care s’au luat, va continua să crească. Odată cu creşterea pro­ducţiei va veni, peste câteva luni, deschiderea graniţelor. Atunci mărfuri şi dela noi şi de pretutin­deni, vor fi dîn nou ca altădată şi vor umplea piaţa noastr­ă. Atunci desigur nu va mai fi nevoie de nici o dirijare, de nici o repartiţie şi toată lun­ea va fi mulţumită. De aceea eu privesc cu încredere vii­torul şi în această încredere eu mă bazez, in primul rând, pe poporul nostru. Eu ştiu şi am această mare încredere că poporul nostru va re­veni în cadrul său de disciplină şi de muncă. Eu ştiu că poporul nos­tru se va pune serios pe treabă pentru a înfrânge toate dificultă­ţile. Eu ştiu că poporul nostru unit, cum este de altfel şi azi, se va prezenta în faţa marilor eveni­mente care vor consfinţi în curând situaţia ţării noastre şi mai am încredere in puterea şi în condu­cerea partidului nostru.­­ _________________________| NOUA LEGIFERARE A PATRIMONIULUI D. ministru subsecretar de stat la finanţe, Al. Alexandrini a pri­mit eri pe d. Gr'««re «ghină, prinul preşedinte al înaltei Curţi de conturi. Cu acest prilej s’au discutat prlîjjd­ipiiile cari vor sta la baza v'iitorul­ui rod pentru apărarea patrimoniului public. Iar altfel o comis­e specială lu­crează de câtva timp la înalta Curte de conturi, în vederea în­tocmirii acestui cod, care va în­truni toate legile şi dispoziţi­ile în vigoare, cu modificările ine­rente impacturirilor actuale. APĂRĂRII PUBLIC DEGREVAREA MITELOR PE SALARII In cadrul decretului-lege, care va apare în curând, pentru de­­­grevarea, impozitelor pe salarii, ministerul finanţelor a hotărît ca şi impozitele asupra salariilor săptămânale cuvenite lucrătorii­lar din întreprinderi, să fie de ase­meni degrevate, fixâmdu-se noul Cote deln 3 până la 54 la sută. Odată cu degrevarea impozite­lor pe salari, s’a mai adsncis re­ducerea cotei fondului muncii dela 3 la 1 jum. la sută Pentru libertatea religioasă La ministerul cultelor se în­tocmeşte în prezent noua lege a cultelor, care urmează să fie expresia hotărârilor conferinţei de la Moscova privitoare la liber­tatea credinţei şi a dreptului de asociaţie. ,­ Părintele ministru, C-tin Bur­­i­ducea, a invitat pe reprezentanţii I tuturor cultelor şi asociaţiilor re­­­­ligioase la o consfătuire luând act de propunerile şi părerile I fiecăruia şi rugându-i a prezenta­­ şi propuneri scrise in privinţa, j tegi­ferăn­d unui regim cât mai­­ liberal pentru viaţa religioasă şi spirituala a statului român. In general exponenţii cultelor istorice şi al asociaţiunilor reli- I giosse au recunoscut că dela 23­­ August 1944 viaţa şi manifestă­rile religioase s’au bucurat de libertate. S’a cerut însă o aplicare inte­grală, iar nu unilaterală, a ho­tărârilor dela Moscova, în sensul unei reintegrări a libertăţii de conştiinţă individuală, în reroar- I turile dintre credincioşi şi Bise-­­ rica ierarhizată, ca instituţie ju­ridică. Deasemeni noua lege urrmea­­ză să definească problemele vie­ţii şi a obşti­ilor monahale, re­­ven­indu-se la organizaţia şi au­tonomia pe care ele le-au avut în epoca primară a creştinismu­lui care le dau dreptul de a-şi alege singure conducătorii indi­caţi, iar nu de a le fi impuşi, principiu de libertate care în Apus a dus la organizarea ordi­nelor misionare călugăreşti. In lumina adevăratei concep­­ţiunii de libertate religioasă, ra­porturile dintre biserica ofici­ală şi credincioşi trebue să fie accep­tate prin libera voinţă, iar nu impuse aşa cum a statuat însăşi biserica sfinţilor apostoli, care a dat dreptul credincioşilor să re­cunoască şi să consacre mer­­ele conducătorilor lor sufleteşti prin formul­­ sacramentală de vrednic este care constituia totodată şi dreptul de veto categoric pentru cei inapţi şi r­eîndrituiţi. Prin rezolvarea acestor proble­me de primordială însemnătate, noua lege a cultelor este menită să creieze în statul român, ade­văratele condiţiuni de libertate şi viaţă religioasă. asi­rimm CONTACT CU LUNA... Explorarea satelitului In plin nostru cu ajutorul „radarului“.— roman de anticipaţie ştiinţifică Oricât s'ar părea de curios, nu astronomii au fost aceia care au salutat drept un eveniment sen­zaţional contactul cu luna prin undele „radar“ ci radio-tehnici­­enii. In lumina cunoştinţelor de până acum, pământul era soco­tit ca înconjurat de un înveliş compus din gaze electrizate şi acest înveliş trebuia să aibă efectul unei oglinzi asupra unde­lor radiofonice emise de pe pă­mânt. Cu alte cuvinte, un mă­nunchi de unde scurte — cum sunt undele , ,radar“­­— emise dintr’un punct al globului, în­tâlneau la câteva sute sau de mii de kilometri deasupra pământu­lui pătura aceasta reflectoare și erau întoarse din drum întocmai cum o oglindă reflectă razele luminoase care cad asupra ei. Teoria aceasta n’a putut fi veri­ficată decât zilele trecute — când s’a dovedit că ea nu corespunde realităţii: undele radar emise de pe glob au străbătut pătura reflectoare şi în loc să se întoar­că din drum, au mers înainte până când au atins luna; abia după ce s’au lovit de satelitul nostru undele „radar“ au fost reflectate şi s’au înapoiat pe glob, unde au fost înregistrate de observatorii care urmăreau experienţa-Pentru radio-tehnică şi pentru studiul propagării undelor radio­fonice se deschide acum posibi­l­­ităţi noui de cercetare. Dacă un­dele „radar” străbat spaţiul in­terplanetar — cum s’a făcut do­vada — ele vor pute® servi spre a călăuzi prin acest spaţiu, prin telemecanică, avioane sau ra­chete care s’ar îndrepta spre lună — la început — spre Marte sau alte planete — mai târziu. Chiar dacă aceste nave interpla­netare, conduse prin radio de pe pământ, n’ar lua cu ele pasageri, ele ar putea fi înzestrate cu apa­rate de înregistrare automate. A­­ceste aparate ne-ar transmite, tot prin radio, informaţiuni asupra condiţiilor din spaţiul inter-pla­netar. Tot astfel cum se fac astăzi sondaje meteorologice în stratos­fera, cu ajutorul unor mici ba­loane, se vor putea face son­daje în spaţiul interplanetar, se va cerceta poate atmosfera pla­netelor vecine, se va încerca o legătură cu ipoteticii locuitori ai planetei Marte. S’ar părea că răsfoim filele u­­nui roman de anticipaţie ştiin­ţifică — în realitate trăim în lumea pe care o imaginau, acum o jumătate secol, autorii roma­nelor de an­ticipaţie. PA­MÂNTUI NU VA AVEA SO­ARTA IUN­EI Astronomilor, exploatarea to­nei cu „radar” le va permite să verifice hărţile lunare realizate până acum numai cu ajutorul fotografiei, înălţimile munţilor tonei, calculate cu ajutorul foto­­gremetriei, vor fi comparate cu înălţimile calculate cu ajutorul „radarului”. In râzboiul care s’a sfârşit, „radar” arăta prin ceaţă, prin ploae sau prin întuneric, accidentele terenului deasupra căruia spriau aviatorii aliaţi. A­­cum, trecut la utilizări de pace, ji.radaruilA’ va explora în­ amă­nunt suprafaţa satelitului nostru — la 384.000 kilometri depărtare. Fără atmosferă şi fără apă, fără animale şi fără plante, luna călătoreşte prin spaţiu ca un astru mort — după ce a cunoscut poate, odată, o viaţă asemănă­toare aceleia pe care o cunoaşte astăzi pământul nostru. Va fi aceasta şi soarta viitoare a pământului ? Luna nu fa­ce decât să arate istoria viitoare a planetei noastre, menită să-şi piardă şi ea apa şi aerul şi să devină un astru mort ? Nu. Dimensiunile planetei noastre o va feri de această pri­mejdie. Pământul este de 81 ori mai greu decât linia. Forţa de r­e­­tracţie a gravitaţiei, care este de şase ori mai mică pe lună decât pe pământ, n’a fost capa­bilă să păstreze în j­urul sateli­tului nostru învelişul de gaze, atmosfera, moleculele gazelor din atmosfra lunei, supra-încăl­­zite de razele soarelui, şi-au am­plificat mişcarea şi, în decursul milioanelor de ani, au scăpat de sub atracţia zonei şi s-au pierdut în spaţiu. Puternica forţă de a­­tracţie a pământului împiedică razele atmosferei noastre să se depărteze prea mult de supra­faţa globului şi de­ aceea pă­mântul nu va cunoaşte fenome­nul care a fost fatal lunei. MICRON Un peisaj lunar, luminat de pământ, care străluceşte pe c­er la faza de „pământ plin“ (Scenă dintrun ff­lm documentar) 4 Vineri­­­lébri­are 194& S &Amm1 APARE SUB CONDUCE­REA UNUI COMITET 06 DIRECJIE napr. GUVERNUL ROMAN VA FI IN CURÂND RECUNOSCUT DE ANGLIA ŞI STATELE UNITE LUCRĂRILE CONFERINŢEI ADJUNCŢILOR MONSTRU DI UE EXTERNE ALIAŢI Londra, 29 (Rador). — _ Sil­­­­vain Mangeot, redactorul diplo-­­ matte al agenţiei „Reuter”, scrie: Deşi reprezentantul britanic la Conferinţa adjuncţilor mi­niştrilor de externe este bol­nav, Consiliul şi-a reluat lu­crările Marţi după amiază, pentru a continua redactarea tratatului de pace cu Italia. Până acum, redactarea trata­telor de pace a fost amânată in ultimele zile, din pricina îm­bolnăvirii mai multor membri ai comisiei. Nu numai lucrarea curentă a redactării tratatului de pace cu Italia a fost amânată, ci şi re­dactarea tratatelor de pace cu România, Bulgaria, Finlanda şi Ungaria, care trebue comple­tate înainte de 1 Mai. înainte ca tratatele de pace să fie semnate­­ cu Bulgaria şi România, este necesară recu­noaşterea de către Anglia şi Statele Unite a guvernelor din aceste ţări. Se crede că d-nii Bevin­­şi Vîşinski, când s-au întâlnit la ministerul de externe. Sâmbăta trecută, au discutat evoluţia din cele două ţări, în lumina reco­mandărilor făcute la Moscova Pentru lărgirea guvernelor din Bulgaria şi România. Daaserwetti, se ştie că re­prezentanţii britaniec şi ame­rican­i an angajaţi în pre­zent în trlburarea chestiu­nii r©cun©ajter*a guvernului român, care poa­te fi aştep­tată la o dată a­propiată. In cazul Bulgariei, nu sunt perspective pentru o recunoaş­tere atât de grabnică. Părerea guvernului bulgar, care, judecând după postul de radio Moscova, reprezintă dea­semeni punctul de vedere ofi­cial rus, este că eşecul lărgirii actualului guvern bulgar pro­vine în total din pricina opozi-­­­ţiei care a făcut cereri de neac-­ ceptat. Este drept că comunicatul de la Moscova nu prevede spe­cial eventualitatea eşecului de a se ajunge la un acord. De alt­fel, nici lui arată că respingerea de către guvern a condiţiilor puse de opoziţie ar putea fi considerată ca împlinind cere­rea pentru o mai largă repre­zentare a tuturor secţiunilor din opinia publică bulgară. DRIMITAI­EA FPONTORGI ITAIQ-PU­GGSLAVE Washington, 29 (Rador). B Byrnes, secr­etar al departamentu­lui de stat, a anunţat Marţi în­­tr’o conferinţă de presă,­­că Con­siliul Adjuncţilor Miniştrilor de Externe a numit un comitet com­pus din 5 persoane, care să voo­­­teze zona de frontieră disputată de Italia şi Iugoslavia şi să pre­zinte un raport. D. Byrr­es a adăugat că, la ce­rerea Statelor Unite, Consiliul Adjuncţilor a hotărit să întoc­mească în primul rând tratatul de pace cu Italia. DECLARAŢIILE D-LUI GOUIN IN ADUNAREA CONSTITUANTĂ Politica internă şi externă a n­cului guvern francez Paris, 29 (Rador). — „Prima noastră datorie este să spunem francezilor adevărul, tot adevărul, oricât de crunt ar fi acest adevăr”, — a declarat d. Felix Gouin Marţi după amiază în faţa Adunării Con­stituante. Vorbind despre generalul de Gaulle, şeful guvernului francez a exaltat meritele sale şi a declarat că guvernul va continua misiunea începută de generalul de Gaulle cu aceeaşi aprigă ene­rgie care a animat întotdeauna pe generalul de Gaulle când a fost vorba de in­dependenţa şi 11 libertatea patrie. „Guvernul nostru, a declarat d. Gouin, va găsi în acest mare exem­plu puterea care este necesară pen­tru a face faţă greutăţilor pe care le are de întâmpinat”. D. Gouin reaminteşte apoi anii teribili ai ocupaţiei şi declară că cu toată bunăvoinţa guvernului ra­ţia pâinei nu va fi mărită. Raţia de vin va fi micşorată de­oarece rezervele de vin ale Franţei nu sunt suficiente decât pentru cel mult două luni. Şeful guvernului francez a arătat că guvernul va face tot ce îi stă în putinţă pentru a îmbunătăţi situa­ţia actuală, insă a subliniat că pentru moment nu există nici o perspectivă de îmbunătăţire. SITUAŢIA FINANCIARA Vorbind apoi despre situaţia fi­nanciară, d. Gouin a arătat că în 1345 cheltuei­e s'au ridicat la 533 de miliarde franci, fiind acoperite în proporţie de 37% de veniturile normale. Circulaţia monetară s’a ridicat foarte mult in cursul ultimelor săptămâni, atingând in luna De­cembrie suma de 580 de miliarde de franci. Pentru anul 1­946 situa­ţia se anunţă tot atât de gravă. Veniturile prevăzute în buget sunt de pe acum depăşite de cheltueli aşîfi­­ încât se poate prevede un deficit de 209 miliarde de franci, deficit care, va fi mult mai greu de acoperit ca anul trecut. Pentru a face faţă acestei situa­ţii guvernul are intenţia să ia o serie de măsuri printre care o im­portantă reducere a cheltuelilor ci­vile şi militare precum şi mărirea impozitelor. Anunţând că salariile funcţiona­­rilor nu vor mai fi sporite de acum înainte, d. Gouin a declarat că aceste măsuri care constitue sacri­ficii grele pentru francezi sunt ab­solut necesare pentru redresarea ţârii Trecând apoi la programul de naţionalizare, d. Gouin a cerut Adunării să adopte cât mai repede proectul de lege pentru naţionali­zarea electricităţii şi gazului. Pe de altă parte vor mai fi naţionali­zate alte mari bănci, anumite so­cietăţi de asigurări şi câteva socie­tăţi miniere. Marina comercială fluvială va fi parţial naţionaliztă. Şeful guvernului francez a sub­liniat că vor­ fi luate măsuri dras­tice pentru a stăvili activitatea bursei negre. Vor fi fabricate pro­duse standardizate care vor fi vân­dute la preţuri reduse masselor consumatoare. Industria de lux va fi totuşi menţinută chiar susţinută insă numai pentru export deoarece­­ Franţa are nevoie de devize. După ce a declarat că acest pro­gram al guvernului nu poate da rezultate satisfăcătoare decât dacă este aprobat de întregul popor francez, d. Gouin a cer­ut france­zilor să susţină guvernul. „In nici un caz, a spus el, nu vom folosi decât decrete legi şi nu vom lua nici o măsură fără a con­sulta­ în fiecare zi pe reprezentanţii naţiunei. Vom arăta astfe­l şi oa­menilor superficiali că Republica noastră poate să se salveze sin­gură deoarece ţara posedă destule resurse materiale şi destulă inteli­genţă creatoare pentru a privi vii­torul cu încredere”. Trecând apoi la problema terito­riilor franceze de dincolo de mări­i, Gouin a declarat: „Opera noastră de colonizare nu­­ urmăreşte­­ficat un scop să asigure ordinea necesară pentru ca fiecare popor să poată hotărî asupra regi­mului pe care îl doreşte şi să res­tabilească condiţiile necesare pen­tru o colaborare reală intre Franţa I şi toate naţiunile şi popoarele care l­­ucră pentru democraţie şi liber - I tate". PROBLEMELE EXTERNE I Vorbind despre problemele ex­terne, preşedintele consiliului de miniştri francez a arătat că „o mare speranţă s’a infiltrat în ini­ma oamenilor’. „Această speranţă, a adăugat d. Gouin, este legată de m­enţierea, dezvoltarea şi întărirea operei mă­reţe începută la San Francisco de Naţiunile Unite. Forţele raţiunei vor înfrânge raţiunea forţei. Franţa care şi-a luat locul ei fi­resc printre Naţiunile Unite, se află în primele rânduri ale popoa­­­relor iubitoare de pace şi care cred în securitatea colectivă". De aceia ea va continua să-şi a­­firme credinţa şi dorinţa sa de colaborare cordială cu popoarele care au fost alături de ea în mo­mentele grele ca şi după elibera­rea ei”. După ce a subliniat că legătu­rile Franţei cu Uniunea Sovietică au fost întărite, d. Gouin a defio­­rat că guvernul Înţelege să între­ţină cu Marea Britanie raport-uri armonioase care vor putea fi pre­ludiul unei noi alianţe ce se va p­u­­tea transforma într’o bună zi in­tr’o mare alianţă tripartită intre Uniunea Sovietică, Marea Br­ai’ie şi Franţa. „Ţinem deasemeni, a adăugat şeful guvernului francez, să strân­gem cât mai mult r­aporturile pri­­mare cu Statele Unite de care ne simţim uniţi prin atâtea legături frăţeşti. Vom continua în sfârşit politia noastră de colaborare cu toate na­­ţiunile­­aliate şi prietene, cu C­ho­­slovacia, Belgia, Norvegia, Clar­a, Luxembru­gul, Italia şi statele Eu­ropei centrale şi orientale”, . ACTIVAREA ÎNCASĂRILOR STATULUI­ ­ Ministerul finanţelor a trimis noui instrucţiuni organelor în subordine cu privire la activarea , încasărilor Statului, repetăndu-se ordinul prin care toate eşalonările ■ şi suspendările sunt anulate.­­ După datele centralizate la mt­■ nisterul finanţelor rezultă că, de la 1—25 Ianuarie a. c., încasă­rile Statului se cifrează la 62.400.000.000 lei, în timp ce în aceeaş­ perioadă, în Decembrie trecut, s’a încasat 58.800.000.000. încasările din Ianuarie faţă de Decembrie înregistrează deci un plus de 0,l la sută. In comparaţie cu perioada pre­cedentă 1-25 Ianuarie 1945, când s'a­ încasat 11.100­ 000.000 lei, re­zultă că anul acesta avem un plus de 461,2 la sută în Ianuarie 1946. Tot în sensul activării încasă­rilor Statului s’a dispus ca cere­rile de reduceri a contravenţiilor până la 500.000 lei să fie aprobate de directorii de veni­turi respectivi din ministerul fi­nanţelor, urmând să fie ratifica­te ulterior de comisiile fiscale, cu condiţia­­ca să depună contra­­venienţii imediat impozitul re­dus datorat. Pe de altă parte se examinea­ză propunerea lichidării impozi­telor pe exerciţiul curent, plus sporul fixat prin jurnalul consi­liului de miniştri din Decembrie trecut, în titluri de împrumutul Apărării Naţionale 1944, in­ pro­porţie­ de 15% şi restul în nume­rar. S’a stabilit primul contact cu soarele Sidney. 29 f&aaoc). — S’a a­vut din izvor antim­uagt că savanţii radiofonişti australieni au stab­­it primul contact cu soarele,, prin intermediul radarului. „Viaţa fiecărui om de pe pă­mântul acesta poate să fie enorm influenţată de acuim înainte de această unică realizare a ştiinţei” — a declarat unul dintre savanţi. Nu anticipăm asupra soluţiunii care va fi dată în şedinţa de astăzi a Consiliului de Securitate în ce priveşte diferendul persa­­no-sovietic. Socotim însă necesar să subliniem o chestiune de prin­cipiu din cele mai importante şi care a fost pusă în faţa Consi­liului de Securitate de d. Vâşin­­ski, şeful delegaţiei sovietice. D. Vâşinski a arătat că naţiu­nile trebue întâi să caute o solu­ţie prin negocieri între ele, prin consultări între părţile interesate, prin arbitraj. Este prima cale care trebue urmată şi in cazul special persano-sovieti­c guvernul sovietic s’a arătat totdeauna dis­pus s’o urmeze. Am spus că este o chestie de principiu deosebit de importantă şi care interesează de aproape toate statele şi toate naţiunile doritoare de pace. Românul are o veche vorbă: „Mai bine o îm­păcare strâmbă decât o judecată dreaptă”. Desigur nu trebue in­terpretată această vorbă ad lite­­ram, dar este la ea un profund înţeles moral : împăcarea, con ■ «iifere» intre părţi nu este nu­mai pentru acestea un izvor de o viaţă nouă de înţelegere con­structivă, ci este, în acelaş timp, un adaos la opera comună de conciliere generală, de colaborare şi de construcţie. Este un câştig in ordinea morală. Judecata, prin­cipial şi de multe ori în practică, aduce soluţiuni acceptate cu mul­ţumire de părţile în litigiu, dar tot de multe ori ea atinge suscep­tibilităţi, nemulţumeşte pe unii sau pe alţii şi poate fi bănuită de partea nemulţumită drept păr­tinitoare. De aceea litigiile inter­naţionale chiar când soluţiunea n’a fost pe deplin satisfăcătoare pentru toate părţile interesate, a creiat totuşi o durabilă atmos­feră de încredere reciprocă atunci când ele s’au rezolvat oa­oile de negocieri directe. Şi a­­c­easta este cu c­ât mai adevărat când e vorba de litigii sau dife­rende ui mat mari sau mai mici între două state vecine. Această vecinătate implică o convieţuire într-o atmosferă de încredere reciprocă şi de permanente ra­porturi bune. Intervenţiile străi­ne de cele mai multe ori nu fa­c decât să înăsprească lucrurile cu atât mai mult cu cât de multe ori aceste intervenţii străine as­cund interes® speciale.. Istoria este bogată în exemple care confirmă acest adevăr şi n’am avea decât să cităm inter­­venţionismul diplomaţiei euro­pene în peninsula balcanică pore­clită „focarul european”, care atâta t'mp a împiedicaţi rr'n intrigi şi prin părtinirea când a unoru când a altora, înţefifierea într© vecinii balcanici. ,'^j Pol'tica românească ertei m­a­­­biliită pe acest principiu:­­b­uto înţelegere cu toţi vecinii. ”^| vi socotii® acest principiu ca.im im­perativ geografic ci ca un nativ politic și moral fiind:/ 'n ©1 se găsesc izvoare de ie.« v constructivă, de înalte indisiv fi morale și de mari posibil­ităi­i d* interes general. ,.r'51. Iată de ce principiul cvb­c de d. Yâș’nski în fața Consifjri**!* t’e securitate, trebue subPaT^ i­.~i alas în. statele mici a căror e­tică internaţională nu 48#**$tesdt de câştigat de pe urma'uppbe ra­porturi de prietenie cu 'toţi ve­cinii lor. *1­7- BULETIN EXTERN PRINCIPIUL ÎNȚELEGERILOR DIRECTE

Next