Universul - Capitala, martie 1946 (Anul 63, nr. 49-75)

1946-03-01 / nr. 49

Anul al 63-lea 4 PAGINI Fondator: LUICI CAZZAVILLAN Proprietar: „UNI­VERSUL“ S. A. EXEMPLARUL 200 LEI Taxa poștală plătită în numerar conform aprobării Dir. G­ I. P. T. T. Nr. 24.464/999, înscris sub Nr. 160 Trib. Ilfov REDACTIA 11 ADMINISTRATIA: BUCURESTI, STR. BREZOIANU No. 23 CENTRALA TELEFONICA A ZIARULUI: 3.30.10. SECRETARIATUL DE REDACTIE: 3.30.15 CONFERINŢA DE PACE Dacă organizaţia Naţiunilor Unite este menită să fie — după c­e o doreşte toată lumea­s­trumentul politic internaţional întru apărarea păcii, este desi­­gur explicabilă grija ce se pune ca tratatele de pace, în curs de întocmire, să corespundă în pro­porţie maximă principiilor de echitate, de libertate şi de drept în numele şî pe temeiul cărora s’a purtat războiul contra nazis­mului şi pentru apărarea viitoare a cărora s’a conceput şi s’a în­fiinţat O N. U. Tratatul de pace nu mai poate fi înţeles astăzi ca Un .,dicta­t“ care porneşte din conştiinţa forţei. Consideraţiile care trebue să-l determine sunt de natură imperativă dacă în­­tr’adevăr există dorinţa de a se stabili o pace durabilă şi de a nu se crea noul focare care să poată izbucni mai curând sau mai târziu. Această natură impe­rativă este determinată tocmai de interesele superioare ale în­vingătorilor care nu au luptat pen­tru a domina, ci pentru a restabili ordinea morală şi ordinea legală pe tot pământul, e vorba deci de consideraţi în legătură cu inte­resele generale care decurg din însăşi concepţia care a stat la baza înfiinţării Organizaţiei Na­ţiunilor Unite. Este deci firesc ca, întrucât în stabilirea tratatelor de pace, o serie întreagă de chestiuni teri­toriale, economice, politice, gre­fate toate pe ideea dominantă a securităţii generale, trebue să fie rezolvate, este fresc ca întocmi­rea lor să fie mai grea şi să ceară un timp mai mult sau mai puţin îndelungat. Aceasta mai ales atunci când stabilirea preli­minară a tratatului de pace se face aproape unilateral, ceea ce implică o mai aprofundată stu­diere a reali­tăţilor, a obligaţiilor şi a dreptrilor ţărilor care aş­teaptă cu nerăbdare să le cu­noască şi să le accepte. Dar nici această durată nu trebuie să de­păşească o anumită limită de la care începe riscul de a se crea o adevărată psihoză internaţio­nală De aceea, când acum câteva zile s’a anunţat că ar fi vorba să se amâne conferinţa de pace fixată pentru 1 Mai viitor, un sentiment de nedumerire şi de nelinişte s’a manifestat în cele mai multe ţări, dar mai ales în acelea cari nu aşteaptă decât normalizarea vieţ­i internaţiona­le pentru a-şi regăsi echilibrul politic şi economic intern, atât de necesar cooperării lor in ac­ţiunea generală de refacere şi de producţie. Desigur, încetarea ostilităţilor nu înseamnă încă, restabilirea păcii. Dar încetarea ostilităţilor accentuează dorinţa de o pace cât mai grabnică la popoarele care o apreciază şi care au luptat pen­tru ea şi această dorinţă devine din ce în ce mai vie cu cât trece timpul. Exasperarea ei printr’o pregătire prea îndelungată a ins­trumentelor juridice, fără motive puternice şi evidente pentru toa­tă lumea, este o primejdie cu atât mai mult, cu cât ea poate naşte bănuieli neîntemeiate şi poate în­lesni în acelaş timp activitatea subterană a acelor rămăşiţe re­acţionare care continuă să spere în posibilitatea unei noui deza­gregări internaţionale, profitoare doctrinei lor de dominaţie şi de sclavie. Iată de ce, după cum prima ştire privitoare la o po­sibilă amânare a conferinţei păcii a produs oarecare nelinişte, re­centa declaraţie a d-lui James Byrnes, secretarul departamentu­lui de stat american, făcută zia­riştilor, că „el crede că, aşa cum s’a hotărît, conferinţa de pace va putea să-şi înceapă lucrările la Paris la 1 Mai" a reînsufleţit spe­ranţa că în curând viaţa interna­ţională va reintra în normal şi că va fi în sfârşit aşezată pacea pentru toate popoarele care o iu­besc şi care-i apreciază binefa­­cerile şi potenţialul creator şi care au făcut sacrificii şi au su­ferit pentru ea. Nimeni nu tăgădueşte impor­tanţa problemelor internaţionale din a căror dreaptă soluţionare trebue să rezulte o consolidare a­­ soldarităţii între Marile Naţiuni , cari au înfrânt puterea naz­ată.­­ Dar, şi aceste mari probleme s’ar­­ discuta într’o atmosferă mai­­ prielnică unei rap’de şi juste so- I luţionări, dacă prin încheerea păcii cu statele care s’au alătu- t rat cu sinceritate Marilor Na­­­­ţiuni Unite şi au luptat cu leali­tate contribuind la victoria co­mună, s’ar da întregei lumi, cât mai curând, exemplul unor tra­tate liber acceptate, tocmai fiind­că au fost cu dreptate întocmite. Pentru aceste State, încheerea păci este o condiţie preliminară absolut necesară normalizării vie­ţii lor interne şi externe. Este de interes general ca ele să poată redeveni factori activi în opera de reconstrucţie naţională şi in­ternaţională şi aceasta nu este posibil atâta vreme cât ele nu au încă stabilit în mod definitiv sta­tutul lor internaţional. Şi, ca să încheem cu o constatare „pro domo“ vom spune că cel puţin in ce priveşte România, închee­rea păcii cu un ceas mai de­gra­bă ar însemna şi un act de drep­tate faţă de poporul român care, cu riscul existenţei sale, s’a smuls din lanţurile dictaturii şi a tre­cut alături de Naţiunile Unite, fără condiţii şi fără a-şi precu­peţi sacrificiile. I. F Declaraţiile făcute presei de membrii delegaţiei ARLUS care au vizitat U. R. S. S. Am anunţat că delegaţia „Ar­­lus“ întoarsă­­­­a Moscova a făcut, Marţi d. a., declaraţii zia­riştilor. D. prof. dr. Parhon luând cu­vântul, e spus : Domnilor reprezentanţi ai pre­sei, v-am convocat ca să vă ex­punem impresiile noastre din Uniunea Sov­etică. In călătoria pe care am făcut-o şi care a durat aproape o lună, am văzut foarte multe lucruri in­teresante. Ceea ce m-a izbit în primul rând pe mine este deosebire de nivel economic pe care am cons­tatat-o între prima şi a doua că­lătorie. Această deosebire constă într’o sc­ădere de preţuri foarte impor­tantă, cu alte cuvinte într’o îm­bunătăţire a condiţiilor vieţii. Preţurile au scăzut până acum cu 1/3 iar Generalissimul Stalin a anunţat, — şi am aflat în ulti­mul moment că ceea ce a făgăduit s’a realizat, — a anunţat o mare scădere de preţuri de 1/4 din ceea ce era de câteva zile în ur­mă. Prin urmare scăderea de preţuri este cons­aerabilă. CONTACTUL CU SCRIITORII D. profesor Al. Rosetti a spus următoarele : Primul contact pe care l-am luat cu scriitorii sovietici a fost la Clubul Uniunii Scriitor­lor So­vietici unde am fost invitaţi eu, împreună cu maestrul Eftimiu şi cu poetul Baniuc, care este ata­şat de presă pe lângă Ambasada noastră din Moscova. Vă mărtur­­esc sincer că nu ne aşteptam la o primire atât de fas­tuoasă, dar mai ales nu ne aş­teptam la o primire atât de cal­dă, atât de prietenească şi atât de intimă. Printre scriitori eră un scriitor iubit de noi, Ilya Ehrenburg, pe care l-aţi cunoscut şi dvs. aici şi care a avut totdeauna delicateţa să­ ataşeze iubirea pentru noi de Franţa. Ne-a găsit foarte apro­piaţi de Franţa şi de sufletul său. Era acolo şi marele scriitor Leonov, laureat al premiului Sta­lin. După o primă conversaţie, avu­tă într’un salon, unde scriitorii s’au interesat de mersul literatu­rii române, ni s’a oferit o masă foarte bogată, şi s’au ţinut câteva discursuri. Au vorbit Sobolev, Leonov şi Ilya Ehrenburg şi după aceea s’a pus chestiunea atât de interesan­­­­tă pentru noi a traducerilor din limba rusă. Am făcut o expunere şi am arătat, atât eu cât şi d. Popper ce s’a făcut la Cartea Rusă şi am mpresia că aceste realizări au impresionat foarte mult pe scrii­torii de acolo şi unul din ei, So­bolev, a avut delicateţa să pună chestiunea traducerilor din limba română în limba rusă, chestiune care ne-a măgulit cu deoseb­re. Ar mai fi de vorbit şi de scrii­torii din Kiev. Este vorba de scriitorii ucrain­eni cari au­­ fost neaşteptat de bine impresionaţi de vizita noastră acolo. Am luat contact cu preşedintele lor şi cu ceilalţi scri­tori. L-am cunoscut pe Balschi. Nu a putut lua parte la şedinţă şi Corneiciuc, care este deputat al Sovietului Suprem. D. Victor Eftimiu, vorbind tot despre vizita la scriitorii sovie­tici, a spus : Am constatat peste tot la scrii­torii sovietici o sinceritate per­fectă. Noi scriitorii ne-am întâlnit de multe ori în Europa, în multe ca­­p­tale occidentale. Acolo am vor­bit de traduceri, de schimburi, de lucrări de scriitori, dar toate a­­cestea erau numai vorbe, erau atitudini diplomatice, „sans len­­demain“. A­ci la sovietici am găsit o se­riozitate în tot ce spun, în tot ce fac. Sentimentele lor sunt sin­cere. Aceşti oameni nu ştiu să mintă. Noi în Europa ne minţim unii pe alţii, sub diferite forme. Minciunii îi spunem politeţă, di­plomaţie, erzatz. La scriitorii sov­etici nu există această ipocrizie. Nu există er­­zatz-ul, nu există minciuna. Când ne-am aflat între ei, am văzut că aceşti oameni cinstiţi, oameni simpli, nu fac făgădueli mine­roase. Când ne-au spus „vrem să vă cunoaştem“, erau absolut s­eceri. Ne-au cerut: „da­­ţi-ne din cărţile dvs., din piesele dvs., din poeziile dvs., pentru că vrem să vă cunoaştem“ şi această dorinţă era sinceră. Când am spus că suntem o ţară mică, s-a ridicat Leonid Leonov : „Mărimea unei ţări nu se soco­teşte după km. şi după numărul locuitorilor, ci după spiritualita­tea ei, după valorile ei spirituale şi dvs. aveţi aceste valori spiri­tuale“ — şi fiecare cuvânt al lui îl simţeam că este sincer. In rezumat, scriitorii sovietici ne-au primit frăţeşte, ridicându­­se peste toate deosebirile, pentru­­că în Uniunea Sovietică deosebi­rile de limbă, de naţionalitate nu contează ; acolo nu există decât omul sovietic ,omul ideal. D. Sim­on Oeriu, a spus : Dacă îmi daţi voie, eu vă voiu spune în câteva cuvinte că ceea ce m’a impresionat adânc de tot este omul sovietic. Absolut toate rea­lizările mari, pe care le-am vă­zut în Uniunea Sovietică, sunt create de către acest om nou. Şi despre el vreau să vă spun nu­mai câteva cuvinte. Am vizitat uzinele Kirov. Acea­­ste uzine au fost bombardate doi ani de zile încontinuu, cu excep­ţia numai a şase zile. Uznele Kirov se găseau la 4 km. şi ju­mătate de front, lângă Leningrad şi cu toate acestea muncitorii au continuat lucrul lor, fără între­rupere. Acesta este un fapt care depăşeşte pur şi simplu tot ce putem gândi noi despre un neam. Sub continuu bombardament, 2 ani oamenii şi-au continuiat ac­tivitatea neîntrerupt. Un alt exemplu. Am văzut ex­poziţia de rezistenţă a Leningra­dului. Timp de 2 ani oamenii au trăit sub blocadă. 300.000 oameni au murit de foame. Cu toate acestea oamenii au muncit, au luptat şi au învins. Au construit o cale ferată de 32 de km. pe Ladoga, cărui drum ei îi spuneau drumul vieţii. Aceasta a fost sin­gura cale pe care au avut-o in acea vreme,­­ pentru a face le­gătura cu restul ţării. Au rezistat şi au învins. Fiecare are conş­­t­inţa că a contribuit nu numai la apărarea Leningradului, ci la apărarea tuturor popoarelor. Laboratoarele de la Leningrad, în timpul blocadei, la minus 12 grade profesorii universitari îm­preună cu studenţii au lucrat ne­întrerupt. De atunci şi până azi, au scos 3500 lucrări ştiinţifice. Dacă profesorii universitari, împreună cu studenţii au putut să lucreze în acele condiţiuni, a­­ceasta înseamnă că intelectualii de acolo într’adevăr se găsesc la o înălţime neîntâlnită nicăieri. Am văzut multe lucruri, des­pre care, cu alt prilej, vă vo­i vorbi şi dvs. In Uniunea Sovietică avem un om nou, o conştiinţă nouă şi o cultură nouă. OPTIMISM ŞI ÎNCREDERE D. prof. Andrei Oţetea : Impresia cea mai puternică, pe care ne-a lăsat-o vizita în Uniu­nea Sov­etică a fost aceea de op­timism şi de încredere pe care am constatat-o în toate păturile poporului sovietic, şi care ne-a arătat că avem de a face cu un popor în plină ascensiune, care este sigur de destinele lui şi de realizarea planurilor pe care şi le propune. O altă impresie a fost aceea că în Uniunea Sovietică toate ramu­rile de activitate sunt întemeiate pe ştiinţă. In teatru, în uzine, în administraţie comunală, pretu­tindeni am întâlnit oameni care ne-au expus planuri de realizare şi aceste planuri, cum am putut constata, pretut­ndeni sunt în pli­nă realizare. Prin această activitate, planifi­cată a ştiinţei şi a învăţământu­lui, Uniunea Sovietică a ajuns să-şi formeze o echipă de specia­lişti de elită, capabili să rezolve toate problemele ridicate de răz­­boiu. Acum acest trocenţial im­presionant al ştiinţei sovietice este aplicat ridicării rv’-"d”C+i”rei și prin aceasta ridicăriii standar­dului de viață al populației so­vietice. In ajunul lui 1 Martie: Mărţişorul înfiinţarea unei direcţiuni generale a constructei publice şi refacerii D. Gh. Gheorghiu Dej, ministrul comunicaţiilor şi lucrărilor publice­­, semnat eri o decizie prin care se înfiinţează Direcţiunea generală a construcţiilor publice şi refacerii. Comitetul superior de arhitectu­ră, care funcţionează pe lângă di­recţiunea generală nou înfiinţată are următoarea compunere: prof. arh. Duiliu Marcu, preşedinte; ing. D. Praporgescu secretar general, Voi M. C. 2 P., delegat al Consi­liului tehnic superior; prof. arh. Gr. Ionescu delegatul Facultăţii de Arhitectură; arh. insp. Titu Evolceanu, decanul Colegiului ar­hitecţilor; prof arh. R. Bordena­­che; prof. arh. I. Davidescu, di­rectorul planului de sistematizare al municipiului Bucureşti1; arh. şef E. Nădejde, directorul Oficiului tehnic din ministerul de interne; arh. Gh. Pătraşcu, prof. ing. M. Hangan şi prof. ing. Gh. Rohr. Directorul general al nouei di­recţiuni va lua parte la toate lu­crările Consiliului. Astăzi apare în faţa Tribunalu­lui Poporului un nou lot de cri­minali de război, vinovaţi de cri­me sălbatice împotriva prizonieri­lor sovietici. Prin condamnarea a­­cestor făptaşi de fărădelegi, care au întinat prestigiul armatei ro­mâne, Tribunalul Poporului ne va reabilita în faţa întregei lumi ci­vilizate. Judecarea acestor vinovaţi care au nesocotit şi cele mai elemen­tare reguli de omenie în ceea ce priveşte tratamentul prizonierilor sovietici, este în acelaş timp şi procesul acelora care au creiat şi dat posibilitatea de desvoltare u­­nor astfel de elemente. In fruntea lotului este lt. col. pensionar Gheorghe Chihaia, fost comandant al lagărului de prizo­nieri nr 7 Bălţi, ajutat de maiorul pensionar Alex. Tri­ndafirescu, de căpitan de rezervă Gh. Nandea şi lt. roz. Donce Maria Petre. Ei au condus peste 6.000 de prizonieri so­vietici care, din cauza neglijenţei lor criminale, tifosul exantematic a făcut ravagii în rândurile prizo­nierilor. Alt vinovat este lt. col. Constan­tin Tănăsescu, comandantul lagă­rului nr. 10 de prizonieri de la A­­lexedria şi Carpeni Cei 4000 de prizonieri au avut mult de suferit din partea comandantului,­ astfel că din cauza hrinei cu totul insu­ficientă, au murit peste 150 de prizonieri. Vine apoi In ordine lt. rez. Georgescu Dumitru, comandantul detaşamentului Căpăţânom din subordinea col. Tănăsescu, care a activat la fel ca superiorul său, majoritatea prizonerilor îmbolnă­­vindu-se din cauza mizeriei de ti­fos exantematic. De aceeaşi vină s’a făcut vinovat şi lt. col. Aristide Ursu, împreună cu cpt. M Rădulescu, mort azi, comandantul lagărului nr. 1 dela Slobozia-Ialomiţa, unde 400 de pri­zonieri ruşi, 32 ostaşi din trupa de pază, 4 ofiţeri şi 3 medici au mu­rit din cauza tifosului exe­ntematic. Ultimul din serie este lt. colonel Toncescu Mihail, un om cu totul lipsit de omenie, crud, care în pri­mul an al războiului a schingiuit 4 peraşutişti sovietici la Medgidia. El a expediat în Transnistria 50 de evrei emigraţi din Germania în drum spre Forestina şi de care nu se mai ştie azi nimic. In 1942, a­­flat cu divizia la Cotul Donului, s’a ocupat cu „anchetarea1* prizo­nierilor sovietici, In care ocupaţie punea un deose­bit zel. Acesta este lotul celor opt cri­minali de război pe care Tribuna­lul Poporului îl va judeca şi le va aplica o sentinţă dreaptă, judecată pe care o cer prizonierii români ca­­re­ au fost trataţi omeneşte de Ru­sia Sovietică, precum şi armata noastră democrată. TRIBUNALUL POPORULUI Judecarea militarilor care au maltratat prizonierii sovietici DEPUNEREA DECLARAŢIILOR FISCALE La 28 or. expiră termenul pen­tru plata contribuţiei extraordi­nare pe firme prevăzută de de­cretul lege nr. 71 din 16 Februa­rie 1946. Cei care nu vor achita în acest termen vor fi urmăriţi pentru întreitul sumei datorate. ❖ De asemeni la 28 Februarie­­ 1946 expiră termenul pentru de­­­punerea declaraţiunilor în vede­­­­rea impunerii la contrib. directe pe exerc. 19461947. Sunt obligaţi a depune aceste declaraţiuni la circ. de constatare toţi comer­cianţii şi industriaşii şi profesio­niştii, indiferent dacă au fost im­puşi sau nu până în prezent. Ilii la Diata Iioilor la lü Ministerul finanţelor acordă o bonificaţie de 7% contribuabili­­­­lor care achită în întregime pâ­nă la 28 Februarie 1946, sporuri­le de impozite directe înfiinţate prin i. c. m. nr. 1486 din 10 Dec. 1945 şi o bonificare de 5% celor cari achită până la aceiaşi dată­­ sporurile cuvenite pe timpul pâ­nă la 31 Decembrie 1945. Furnizorii Statului vor bene­ficia de prevederile alin. prece­dente şi în cazurile când vor li­chida debitele respective prin compensație cu certificate de plată. Termenul respectiv nu va mai fi prelungit. Comuniştii belgieni nu vor să colaboreze cu social-creştinii Londra 27 (Rador). — Cores­pondentul Agenţiei REUTER transmite: După cum a anunţat partul de radio Bruxelles, partidul co­munist belgian a dat Miercuri o declaraţie prin care refuză să ia parte la formarea vreunui nou guvern în care ar intra şi par­tidul social creştin — favorabil înapoierii regelui Leopold. Biroul politic al partidului co­munist belgian consideră ca for­­marea unui guvern în care să intre reprezentanţii partidelor socialist, liberal şi comunist, ur­mează să fie făcută fără întâr­ziere. Declaraţia mai confirmă şi de­cizia partidului comunist de a-i asuma toată răspunderea intrun guvern democrat format pe baza unei politici hotărite de acţiu­ne directă şi constructivă. O declaraţie a d-lui Attlee cu privire la situaţia din Egipt Londra, 27 (Rador).­­ D. Attlee, pri­mul ministru, a făcut Miercuri in Camera Comunelor următoarea de­claraţie cu privire la situaţia din E­­gipt : In ultima vreme s’au produs agi­taţii în Egipt împotriva ţării noas­tre pentru sprijinirea revendicărilor naţionale egiptene şi mai cu seamă pentru completa evacuare a trupelor britanice cerută în nota guvernului egiptean din 26 Decembrie 1945. In cele din urmă, studenţii şi aso­ciaţiile muncitoreşti au organizat o grevă în ziua de 21 Februarie, într-o Joi. La început, manifestaţia­­ s’a des­făşurat în ordine, dar în curând s’a văzut că controlul trecuse în mâinile unor grupuri de persoane care au procedat la atacuri sistematice împo­triva proprietăţii civile şi militare britanice, inclusiv cartierul general al aviaţiei britanice şi catedrala bri­tanică care, după cum s-a anunţat a­­tunci, a fost profanată în mod ru­şinos. Trupele britanice au fost în cele din urmă nevoite să tragă spre a se apăra. însărcinatul cu afaceri brita­nic a luat imediat contact d­e pri­mul ministru egiptean, întrebând ce măsuri înţelege să ia Sitki Paşa pen­tru pedepsirea persoanelor răspunză­toare şi pentru despăgubirea strică­ciunilor pricinuite şi în sfârşit pen­tru a asigura menţinerea ordinei. Mai târziu, el a primit instrucţii să continue această acţiune printr-o protestare formală pe lângă guver­nul egiptean pentru că nu a luat din vreme măsuri şi acţiuni eficace în vederea menţinerii or­din­ei Aceste instrucţiuni au fost executate. Răspunzând la demersurile anteri­oare ale d-lui Bowker, Sitki Paşa a anunţat că acceptă cele trei cereri ale d-lui Bowker ; în schimb, el a atribuit răspunderea incidentelor au­­tocamionetelor militare britanice des­pre care s’a spus că ar fi omorât sau rănit unele persoane din mulţime. Această versiune a incidentului este tăgăduită într’o declaraţie dată pu­blicităţii Marţi seara de către amba­sada britanică în care se arată lim­pede că atacurile împotriva proprie­tăţii britanice începuseră cu o oră înainte de ivirea autocamionetelor. Autocamionetele nu au pătruns în mod intenţionat în mulţime. Intre timp, răspunsul guvernului egiptean la protestarea formală a guvernului britanic a fost primit de Însărcinatul cu afaceri britanic şi eu aştept primirea textului complet”. Prima călătorie a unui vas dirijat prin Radar Montreal, 27 (Ofpress). Radio Canada anunţă prima călătorie a unui vas condus pra Radar e­­fectuat între Alaska şi Vanco­uvert, de către un vas canadian Cercurile competinte declară că această nouă metodă a adus un apreciabil câştig de timp. Nr. 49 Vineri 1 Martie 1946 ^ 4 PAGINI APARE SUB CONDUCE­­REA UNUI COMITET DE DIRECȚIE REVENDICĂRILE PENSIONARILOR Pe lângă nemulţumirile pro­vocate de micimea pensiilor, care — după cum s’a anunţat — vor fi dublate, — pensionarii au o serie de necazuri uşor reme­­diabile, dacă autorităţile respec­tive le-ar acorda oarecare atenţie. Astfel pensionarii, pentru a-şi primi modeste sumă ce li se cu­vine, sunt nevoiţi să facă trei­­patru drumuri inutile la percep­ţie , cheltuind lunar vre­o 2000 lei cu tramvaiul, plus înghesuia­lă, plus aşteptările pe ger sau şc­oală. Când în sfârşit ajung la ghişeu, ei primesc pachete de câte 500 lei care n­u pot fi nu­mărate în învălmăşeală — şi foarte adesea se constată acasă lipsuri. Apoi casierii au adoptat moda de a nu plăti resturile de câteva sute de lei, care — sub pretextul lipsei de mărunţiş — rămân în buzunarul lor. Sunt sume mici, în adevăr — dar ele contează pentru un buget modest. Cum s’ar putea remedia răul ? Pensionarii cer să li se trimită pensia acasă, ca’n trecut, sau să li se facă plata prin CEC. E o re­vendicare ce s’ar putea realiza cu puţină bunăvoinţă. Apoi multe categorii de pen­sionari n’au economate. Ei sunt nevoiţi — de pildă pentru pri­mirea zahărului — să se roa­ge de prieteni funcţionari ca să le ia ei cota prin economatele lor, scăpând astfel de cozile la prăvălii. Dar în afară de aceste dolean­ţe de ordin practic provocate de­ o proastă gospodărie, pensio­narii ridică şi întâmpinări de principiu. Treizeci de ani un funcţionar îşi primeşte leafa, pe baza cazie­rului său cu toate actele necesa­re — leafă trecută într’un stat de plată, cu multe rubrici şi sub­­rubrici... Acolo slujbaşul este încondeiat cu starea lui civilă, cu căţel şi purcel — primind sporuri pentru fiecare cap de copil, pen­tru nevastă bine­înţeles, chirie, etc.... După o viaţă întreagă de primire a salarului după statul de plată, verificat şi răsverificat , slujbaşul, care eşea la pensie, trebue să dovedească din nou cu acte toate temeiurile care au fost avute în, vedere la fixarea sala­rului. După ce treizeci de ani Statul l-a considerat pe slujbaş ca fiind căsătorit legitim — în momentul pensionării acestuia Statul cade din senin la bănuia­lă : „Dar dacă ghiajul trăeşte în concubinagiu ?’’ Şi atunci îi cere actul de căsătorie, ca şi pomelni­cul copiilor — ca să se facă tria­jul gurilor vii cari au dreptul la cele câteva mii de lei, spor de familie... Statul de plată al func­ţionarului nu-i suficient pentru Cassa de pensii la calcularea pensiilor ? Adunarea actelor, mai ales în aceste vremuri, este anevoioasă şi costisitoare. Iar dacă actele au unele lipsuri, sau dacă situaţiile determină interpretări deosebite — birourile, din tradiţie, adoptă interpretarea cea mai nefavora­bilă pensionarului. Era probabil un cuvânt de ordine, ca Statul să plătească cât mai puţin — chiar cu năpăstuirea foştilor lui slujbaşi. Acest sistem care dăi­­nueşte încă, ar trebui să încete­ze. Când un caz este nelămurit şi soluţia se dă pe cale de interpre­tare, pensionarul trebue să se bucure de interpretarea cea mai favorabilă lui. Pentru munca sa , el merită această gratificaţie prezumtivă. Să dăm un exemplu. Legea nr. 9 din 22 ianuarie 1946 stabileşte salarizarea corpurilor tehnice, corectând nedreptăţile existen­te. Prin această lege se fixează noui salarii, specificându-se că „gradaţiile fac parte integrantă din salarul lunar şi că salarul lunar, astfel calculat, formează baza de calculat pensia”. Iar legea de pensii nr. 446 din iulie 1943 hotăreşte prin art. 9 că „în caz de majorare sau mic­şorare ulterioară a salariilor pu­blice, pensiile stabilite se vor re­calcula pe baza nouilor salarii”. Mai clar nici nu se poate. Cor­purilor tehnice li s’au l­uat noui salarii. E legal ca şi pensionarii să profite prin recalcularea pen­siilor. Totuşi, după informaţiile pen­sionarilor, se pare că instituţia lor tutelară , Cassa pensiilor — vede cam altfel chestiunea — ţi­nând seamă de unele dispoziţii de legi intermediare, abrogate prin ultima lege. Funcţionarul e protejat, în cursul activităţii lui, de Ministe­rul sau instituţia la care lucrea­ză. In momentul pensionării, el depinde numai de Cassa de pen­sii care se cuvine să-l proteguia­scă — nu să-l împileze, prin fel de fel de interpretări trase de păr. Cassa de pensii ar trebui să se considere ca un organ de apă­rare a intereselor pensionarilor — nu a fiscului... deci nici mă­car a Statului, care n’are nici un interes să se îmbogăţească din sărăcirea şi nedrep­ăţirea foşti­lor lui slujitori. Şi dacă această instituţie va proceda astfel, multe din necazu­rile pensionarilor vor fi înlătu­rate. M. SEVASTOS Statele Unite vor înlocuirea lui Franco Londra,.27. (Rador)..— Cercu­rile oficiale britanice au confir­mat Miercuri de dimineaţă pri­mirea, une note din partea gu­vernului Statelor Unite cu pri­vire la viitorul Spaniei. Deşi amănunte cu privire la conţinutul ei nu sunt încă cuno­scute, se ştie totuşi că nota ex­primă dorinţa de a se înlocui gu­vernul generalului Franco prin­tr-o administraţie interimară care să gireze afacerile până când se va putea verifica sentimentul po­porului spaniol, prin ţinerea de alegeri. O copie după această notă a fost remisă guvernului francez. Nota din 21 Februarie a guver­nului Statelor Unite nu a fost pri­mită de către ambasadorul bri­tanic din Washington decât Marţi şi se consideră de către observa­torii din­ Londra ca puţin proba­bil ca ea să fi ajuns la Paris înainte de întrunirea consiliului de miniştri de Marţi de diminea­­ţă, în care guvernul francez a decis să trimeată o notă guver­nelor n­ord-american şi britanic cu privire la deciz­ia luată în pri­vinţa Spaniei. Până în prezent nota franceză nu a fost încă primită la Londra. În schimb, a sosit un­ raport al lui sir Victor Mallet, ambasado­rul Marei Britanii la Madrid în care se arată motivele pentru care au fost executaţi săptămâna trecută Christina Garcia şi cei 9 tovarăşi ai săi. In momentul de faţă, guvernul britanic studiază această notă. ★ Washington. 27 (Rador). — Un purtător de cuvânt al departa­mentului de stat nordamerican a desvăluit Miercuri că au fost tri­mise Marei Britanii şi Franţei „sugestii” cu privire la Spania, dar a refuzat să desvălue care este punctul de vedere nordame­rican. El a subliniat : „Nu a trecut suficient timp pentru ca guvernele francez şi britanic să fi putut răspunde la aceste sugestii şi deocamdată, de­partamentul de stat nu este in măsură să desvălue cari sunt ve­derile guvernului”. S’a aflat Miercuri aci că aceste sugestii au fost remise ambasa­delor britanică şi franceză din Washington, la 21 Februarie. Purtătorul de cuvânt a adău­­gat că d. James Byrnes, secreta­rul departamentului de stat, a indicat în mai multe rânduri că în ultima vreme guvernul nord­american a procedat la un schimb de vederi cu guvernele britanic şi francez, cu privire la situaţia din Spania. UN DEMERS AL TRADE-UNIOURILOR Londra 27 (Rador). — Consi­liul general al Congresului Tra­­de-Unionurilor (TUC) a hotărât într-o şedinţă pe care a ţinut-o Miercuri să facă demersuri pe lângă guvernul britanic în vede­rea ruperii relaţiilor diplomatice cu Spania lui Franco. Prin această acţiune, TUC-ul îşi însuşeşte rezoluţia recentei reuniuni a comitetului­ executiv al Federaţiei Sindicale Interna­ţionale din Paris, care a cerut organizaţiilor naţionale să între­prindă o asemenea acţiune. Totdeodată TUC-ul a protestat împotriva executării de către ge­neralul Franco a 10 republicani spanioli. Paris 27 (Rador).— Presa fran­ceză de stânga cere Angliei şi Statelor Unite să urmeze exem­plul guvernului francez, anun­ţând public denunţarea regimu­lui Franco din Spania. NOUI TRUPE SPANIOLE ADUSE LA FRONTIERA SPRE FRANŢA Hendaye, 27. (Rador). — Cores­pondentul Agenţiei „Reute­r“ transmite o ştire a coresponden­tului din localitate, al Agenţiei France Prese, după care mai multe unităţi din armata spanio­lă, printre care şi trupe maro­cane, au sosit la frontiera fran­­co-spaniolă. Se aminteşte că corespondentul Agenţiei Reuter anunţase de cu­rând din Gibraltar, îmbarcarea în portul Algesiras a unor trupe marocane. Corespondentul Agenţiei fran­ceze declară că frontiera dintre cele două ţări este virtual în­chisă. Spaniolii, declară el, au anticipat acţiunea franceză şi po­liţia spaniolă a oprit trecerea peste podurile de la Hendaye şi Bebobie. Căile ferate franceze şi-au în­trerupt traficul cu Spania. + Madrid, 27. (Rador). — Cores­pondentul Agenţiei „Reuter“ co­munică : După cum se află aci din sursă demnă de încredere, cel puţin patru regimente, numărând în total 4 000 oameni şi cuprinzând şi un regiment de artilerie, au fost trimise către graniţa către Pirinei, de la Madrid. Se aşteaptă ca să fie trimise în această regiune şi alte din alte părţi ale Spaniei. forta Londra, 27. (Rador). — Postul de radio Paris a anunţat că con­cediile tuturor soldaţilor spanioli din garnizoanele aflate la graniţa franco-spaniolă au fost anulate. Această ştire nu a fost confir­mată încă din isvor spaniol. Londra, 27. (Rador). — „Daily Sketch“ anunţă din B­arritz că se semnalează mişcări de trup© de mare amploare în diferite puncte de pe teritoriul spaniol în preajma frontierei franco - spa­niole. Ziarul precizează că „un regi­ment de marocani spanioli a so­sit la San Sebastian, un puternic detaşament de trupe a sosit la Pampiona şi alte unităţi au sosit în diferite alte zone de la fron­­tier­ă.** FRANCO A ÎNCHIS FRON­TIERA SPRE FRANŢA Londra 27 (Rador). — Postul de radio Paris a anunţat Mier­curi că generalul Franco a ordo­nat închiderea frontierei fraanco­­spaniole în partea spaniolă. ★ Rabat, 27. (Prin T. F. F.). — Frontiera marocană între zonele franceză și spaniolă a fost în­chisă azi de spanioli. Se crede că această măsură a fost luată pe timp de 24 de ore de autorităţile din Tejuan, care aşteaptă ordine de la guvernul din Madrid. ti ii i »Mi in ni pi închiderea frontierei franco-spaniole Paris, 27. (Rador). — Un consi­liu de miniștri extraordinar a avut loc Miercuri pentru studie­rea aplicării practice a hotărîrii de închidere a frontierei franco­­span­iole. In cercurile bine informate se arată că măsura nu se va aplica la frontiera dintre Marocul fran­cez şi cel spaniol, din cauza acor­durilor internaţionale cu privire la sultanatul Marocului. Comunicaţiile pe şosea, fero­viare, maritime, aeriene, poştale, telegrafice şi telefonice, vor fi întrerupte între Franţa şi Spania. Teritoriul francez nu va mai pu­tea fi folosit pentru tranzitul mărfurilor din şi către Spania Nu se vor face excepţii decât pentru curierii diplomaţi­ şi pentru bunurile şi persoanele aparţinând organizaţiilor interna­ţionale ca de pildă Crucea Roşie şi UNRRA. Guvernul francez a primit nota nordamericană cu privire la pro­blema spaniolă prin care se pro­pune guvernului francez o de­claraţie comună de către Anglia, Statele Unite şi Franţa, cu pri­vire la politica faţă de Spania. După cum precizează „France Presse”, principiul acestei decla­raţii, crne este în curs de exa­minare, va fi aprobat de guver­nul francez, cu toate că este pro­babil ca Franţa să propună unele modificări. Guvernul francez nu cunoştea planul nordamerican când s-a ho­tărît Marti să atragă atenţia gu­vernelor britanic şi nordamerican asupra pericolului ce ameninţă securitatea internaţională, in ur­ma evenimentelor din Spania. • Paris, 27. (Rador). — Noule note asupra problemei spaniole. pe care Franţa este gata să le trimită guvernelor din Londra şi Washington, vor cere ruperea re­laţiilor cu regimul Franco, — a declarat d. Georges Bidault, mi­nistrul de externe al Franţei, la reuniunea de Miercuri a comi­­siunii de politică externă a Ca­merei. D. Bidault a adăugat că notele urmau să fie înmânate în cursul zilei de Miercuri guvernelor An­gliei şi Statelor Unite. Textul lor a fost aprobat de consiliul de mi­­n­ştri francez în aceea­ şedinţă de Marţi în care a fost hotărită şi închiderea frontierei cu Spa­nia, începând de ţ­inerea viitoare. CARDINALUL SPELLMAN NU ADUCE NICIUN MESAJ LUI FRANCO Roma, 27 (Rador). — Cardi­nalul Spellman, arhiepiscopul de New York, a desminţit Marţi seara ştirile afirmând că va duce cu sine un mesaj din partea Papei către generalul Franco când se va îndrepta spre Spania, în cursul călăto­riei sale de înapoiere în ţară. Cardinalul Spellman a pre­cizat : „Când mă voi duce în Spania, voi fi oaspetele episco­­pilor spanioli şi al ambasadei Statelor Unite din Madrid Nu am absolut nici un me­saj din partea Vaticanului că­tre generalul Franco şi ştirile afirmând ca voi duce o scri­soare şefului statului spaniol sunt ridicole”. Cardinalul Spellman a în­cheiat afirmând că va lua par­te la un banchet oferit de ge­neralul Franco.

Next