Universul - Capitala, martie 1946 (Anul 63, nr. 49-75)
1946-03-01 / nr. 49
Anul al 63-lea 4 PAGINI Fondator: LUICI CAZZAVILLAN Proprietar: „UNIVERSUL“ S. A. EXEMPLARUL 200 LEI Taxa poștală plătită în numerar conform aprobării Dir. G I. P. T. T. Nr. 24.464/999, înscris sub Nr. 160 Trib. Ilfov REDACTIA 11 ADMINISTRATIA: BUCURESTI, STR. BREZOIANU No. 23 CENTRALA TELEFONICA A ZIARULUI: 3.30.10. SECRETARIATUL DE REDACTIE: 3.30.15 CONFERINŢA DE PACE Dacă organizaţia Naţiunilor Unite este menită să fie — după ce o doreşte toată lumeastrumentul politic internaţional întru apărarea păcii, este desigur explicabilă grija ce se pune ca tratatele de pace, în curs de întocmire, să corespundă în proporţie maximă principiilor de echitate, de libertate şi de drept în numele şî pe temeiul cărora s’a purtat războiul contra nazismului şi pentru apărarea viitoare a cărora s’a conceput şi s’a înfiinţat O N. U. Tratatul de pace nu mai poate fi înţeles astăzi ca Un .,dictat“ care porneşte din conştiinţa forţei. Consideraţiile care trebue să-l determine sunt de natură imperativă dacă într’adevăr există dorinţa de a se stabili o pace durabilă şi de a nu se crea noul focare care să poată izbucni mai curând sau mai târziu. Această natură imperativă este determinată tocmai de interesele superioare ale învingătorilor care nu au luptat pentru a domina, ci pentru a restabili ordinea morală şi ordinea legală pe tot pământul, e vorba deci de consideraţi în legătură cu interesele generale care decurg din însăşi concepţia care a stat la baza înfiinţării Organizaţiei Naţiunilor Unite. Este deci firesc ca, întrucât în stabilirea tratatelor de pace, o serie întreagă de chestiuni teritoriale, economice, politice, grefate toate pe ideea dominantă a securităţii generale, trebue să fie rezolvate, este fresc ca întocmirea lor să fie mai grea şi să ceară un timp mai mult sau mai puţin îndelungat. Aceasta mai ales atunci când stabilirea preliminară a tratatului de pace se face aproape unilateral, ceea ce implică o mai aprofundată studiere a realităţilor, a obligaţiilor şi a dreptrilor ţărilor care aşteaptă cu nerăbdare să le cunoască şi să le accepte. Dar nici această durată nu trebuie să depăşească o anumită limită de la care începe riscul de a se crea o adevărată psihoză internaţională De aceea, când acum câteva zile s’a anunţat că ar fi vorba să se amâne conferinţa de pace fixată pentru 1 Mai viitor, un sentiment de nedumerire şi de nelinişte s’a manifestat în cele mai multe ţări, dar mai ales în acelea cari nu aşteaptă decât normalizarea vieţi internaţionale pentru a-şi regăsi echilibrul politic şi economic intern, atât de necesar cooperării lor in acţiunea generală de refacere şi de producţie. Desigur, încetarea ostilităţilor nu înseamnă încă, restabilirea păcii. Dar încetarea ostilităţilor accentuează dorinţa de o pace cât mai grabnică la popoarele care o apreciază şi care au luptat pentru ea şi această dorinţă devine din ce în ce mai vie cu cât trece timpul. Exasperarea ei printr’o pregătire prea îndelungată a instrumentelor juridice, fără motive puternice şi evidente pentru toată lumea, este o primejdie cu atât mai mult, cu cât ea poate naşte bănuieli neîntemeiate şi poate înlesni în acelaş timp activitatea subterană a acelor rămăşiţe reacţionare care continuă să spere în posibilitatea unei noui dezagregări internaţionale, profitoare doctrinei lor de dominaţie şi de sclavie. Iată de ce, după cum prima ştire privitoare la o posibilă amânare a conferinţei păcii a produs oarecare nelinişte, recenta declaraţie a d-lui James Byrnes, secretarul departamentului de stat american, făcută ziariştilor, că „el crede că, aşa cum s’a hotărît, conferinţa de pace va putea să-şi înceapă lucrările la Paris la 1 Mai" a reînsufleţit speranţa că în curând viaţa internaţională va reintra în normal şi că va fi în sfârşit aşezată pacea pentru toate popoarele care o iubesc şi care-i apreciază binefacerile şi potenţialul creator şi care au făcut sacrificii şi au suferit pentru ea. Nimeni nu tăgădueşte importanţa problemelor internaţionale din a căror dreaptă soluţionare trebue să rezulte o consolidare a soldarităţii între Marile Naţiuni , cari au înfrânt puterea nazată. Dar, şi aceste mari probleme s’ar discuta într’o atmosferă mai prielnică unei rap’de şi juste so- I luţionări, dacă prin încheerea păcii cu statele care s’au alătu- t rat cu sinceritate Marilor Naţiuni Unite şi au luptat cu lealitate contribuind la victoria comună, s’ar da întregei lumi, cât mai curând, exemplul unor tratate liber acceptate, tocmai fiindcă au fost cu dreptate întocmite. Pentru aceste State, încheerea păci este o condiţie preliminară absolut necesară normalizării vieţii lor interne şi externe. Este de interes general ca ele să poată redeveni factori activi în opera de reconstrucţie naţională şi internaţională şi aceasta nu este posibil atâta vreme cât ele nu au încă stabilit în mod definitiv statutul lor internaţional. Şi, ca să încheem cu o constatare „pro domo“ vom spune că cel puţin in ce priveşte România, încheerea păcii cu un ceas mai degrabă ar însemna şi un act de dreptate faţă de poporul român care, cu riscul existenţei sale, s’a smuls din lanţurile dictaturii şi a trecut alături de Naţiunile Unite, fără condiţii şi fără a-şi precupeţi sacrificiile. I. F Declaraţiile făcute presei de membrii delegaţiei ARLUS care au vizitat U. R. S. S. Am anunţat că delegaţia „Arlus“ întoarsăa Moscova a făcut, Marţi d. a., declaraţii ziariştilor. D. prof. dr. Parhon luând cuvântul, e spus : Domnilor reprezentanţi ai presei, v-am convocat ca să vă expunem impresiile noastre din Uniunea Sovetică. In călătoria pe care am făcut-o şi care a durat aproape o lună, am văzut foarte multe lucruri interesante. Ceea ce m-a izbit în primul rând pe mine este deosebire de nivel economic pe care am constatat-o între prima şi a doua călătorie. Această deosebire constă într’o scădere de preţuri foarte importantă, cu alte cuvinte într’o îmbunătăţire a condiţiilor vieţii. Preţurile au scăzut până acum cu 1/3 iar Generalissimul Stalin a anunţat, — şi am aflat în ultimul moment că ceea ce a făgăduit s’a realizat, — a anunţat o mare scădere de preţuri de 1/4 din ceea ce era de câteva zile în urmă. Prin urmare scăderea de preţuri este consaerabilă. CONTACTUL CU SCRIITORII D. profesor Al. Rosetti a spus următoarele : Primul contact pe care l-am luat cu scriitorii sovietici a fost la Clubul Uniunii Scriitorlor Sovietici unde am fost invitaţi eu, împreună cu maestrul Eftimiu şi cu poetul Baniuc, care este ataşat de presă pe lângă Ambasada noastră din Moscova. Vă mărturesc sincer că nu ne aşteptam la o primire atât de fastuoasă, dar mai ales nu ne aşteptam la o primire atât de caldă, atât de prietenească şi atât de intimă. Printre scriitori eră un scriitor iubit de noi, Ilya Ehrenburg, pe care l-aţi cunoscut şi dvs. aici şi care a avut totdeauna delicateţa să ataşeze iubirea pentru noi de Franţa. Ne-a găsit foarte apropiaţi de Franţa şi de sufletul său. Era acolo şi marele scriitor Leonov, laureat al premiului Stalin. După o primă conversaţie, avută într’un salon, unde scriitorii s’au interesat de mersul literaturii române, ni s’a oferit o masă foarte bogată, şi s’au ţinut câteva discursuri. Au vorbit Sobolev, Leonov şi Ilya Ehrenburg şi după aceea s’a pus chestiunea atât de interesantă pentru noi a traducerilor din limba rusă. Am făcut o expunere şi am arătat, atât eu cât şi d. Popper ce s’a făcut la Cartea Rusă şi am mpresia că aceste realizări au impresionat foarte mult pe scriitorii de acolo şi unul din ei, Sobolev, a avut delicateţa să pună chestiunea traducerilor din limba română în limba rusă, chestiune care ne-a măgulit cu deosebre. Ar mai fi de vorbit şi de scriitorii din Kiev. Este vorba de scriitorii ucraineni cari au fost neaşteptat de bine impresionaţi de vizita noastră acolo. Am luat contact cu preşedintele lor şi cu ceilalţi scritori. L-am cunoscut pe Balschi. Nu a putut lua parte la şedinţă şi Corneiciuc, care este deputat al Sovietului Suprem. D. Victor Eftimiu, vorbind tot despre vizita la scriitorii sovietici, a spus : Am constatat peste tot la scriitorii sovietici o sinceritate perfectă. Noi scriitorii ne-am întâlnit de multe ori în Europa, în multe captale occidentale. Acolo am vorbit de traduceri, de schimburi, de lucrări de scriitori, dar toate acestea erau numai vorbe, erau atitudini diplomatice, „sans lendemain“. Aci la sovietici am găsit o seriozitate în tot ce spun, în tot ce fac. Sentimentele lor sunt sincere. Aceşti oameni nu ştiu să mintă. Noi în Europa ne minţim unii pe alţii, sub diferite forme. Minciunii îi spunem politeţă, diplomaţie, erzatz. La scriitorii sovetici nu există această ipocrizie. Nu există erzatz-ul, nu există minciuna. Când ne-am aflat între ei, am văzut că aceşti oameni cinstiţi, oameni simpli, nu fac făgădueli mineroase. Când ne-au spus „vrem să vă cunoaştem“, erau absolut seceri. Ne-au cerut: „daţi-ne din cărţile dvs., din piesele dvs., din poeziile dvs., pentru că vrem să vă cunoaştem“ şi această dorinţă era sinceră. Când am spus că suntem o ţară mică, s-a ridicat Leonid Leonov : „Mărimea unei ţări nu se socoteşte după km. şi după numărul locuitorilor, ci după spiritualitatea ei, după valorile ei spirituale şi dvs. aveţi aceste valori spirituale“ — şi fiecare cuvânt al lui îl simţeam că este sincer. In rezumat, scriitorii sovietici ne-au primit frăţeşte, ridicânduse peste toate deosebirile, pentrucă în Uniunea Sovietică deosebirile de limbă, de naţionalitate nu contează ; acolo nu există decât omul sovietic ,omul ideal. D. Simon Oeriu, a spus : Dacă îmi daţi voie, eu vă voiu spune în câteva cuvinte că ceea ce m’a impresionat adânc de tot este omul sovietic. Absolut toate realizările mari, pe care le-am văzut în Uniunea Sovietică, sunt create de către acest om nou. Şi despre el vreau să vă spun numai câteva cuvinte. Am vizitat uzinele Kirov. Aceaste uzine au fost bombardate doi ani de zile încontinuu, cu excepţia numai a şase zile. Uznele Kirov se găseau la 4 km. şi jumătate de front, lângă Leningrad şi cu toate acestea muncitorii au continuat lucrul lor, fără întrerupere. Acesta este un fapt care depăşeşte pur şi simplu tot ce putem gândi noi despre un neam. Sub continuu bombardament, 2 ani oamenii şi-au continuiat activitatea neîntrerupt. Un alt exemplu. Am văzut expoziţia de rezistenţă a Leningradului. Timp de 2 ani oamenii au trăit sub blocadă. 300.000 oameni au murit de foame. Cu toate acestea oamenii au muncit, au luptat şi au învins. Au construit o cale ferată de 32 de km. pe Ladoga, cărui drum ei îi spuneau drumul vieţii. Aceasta a fost singura cale pe care au avut-o in acea vreme, pentru a face legătura cu restul ţării. Au rezistat şi au învins. Fiecare are conştinţa că a contribuit nu numai la apărarea Leningradului, ci la apărarea tuturor popoarelor. Laboratoarele de la Leningrad, în timpul blocadei, la minus 12 grade profesorii universitari împreună cu studenţii au lucrat neîntrerupt. De atunci şi până azi, au scos 3500 lucrări ştiinţifice. Dacă profesorii universitari, împreună cu studenţii au putut să lucreze în acele condiţiuni, aceasta înseamnă că intelectualii de acolo într’adevăr se găsesc la o înălţime neîntâlnită nicăieri. Am văzut multe lucruri, despre care, cu alt prilej, vă voi vorbi şi dvs. In Uniunea Sovietică avem un om nou, o conştiinţă nouă şi o cultură nouă. OPTIMISM ŞI ÎNCREDERE D. prof. Andrei Oţetea : Impresia cea mai puternică, pe care ne-a lăsat-o vizita în Uniunea Sovetică a fost aceea de optimism şi de încredere pe care am constatat-o în toate păturile poporului sovietic, şi care ne-a arătat că avem de a face cu un popor în plină ascensiune, care este sigur de destinele lui şi de realizarea planurilor pe care şi le propune. O altă impresie a fost aceea că în Uniunea Sovietică toate ramurile de activitate sunt întemeiate pe ştiinţă. In teatru, în uzine, în administraţie comunală, pretutindeni am întâlnit oameni care ne-au expus planuri de realizare şi aceste planuri, cum am putut constata, pretutndeni sunt în plină realizare. Prin această activitate, planificată a ştiinţei şi a învăţământului, Uniunea Sovietică a ajuns să-şi formeze o echipă de specialişti de elită, capabili să rezolve toate problemele ridicate de războiu. Acum acest trocenţial impresionant al ştiinţei sovietice este aplicat ridicării rv’-"d”C+i”rei și prin aceasta ridicăriii standardului de viață al populației sovietice. In ajunul lui 1 Martie: Mărţişorul înfiinţarea unei direcţiuni generale a constructei publice şi refacerii D. Gh. Gheorghiu Dej, ministrul comunicaţiilor şi lucrărilor publice, semnat eri o decizie prin care se înfiinţează Direcţiunea generală a construcţiilor publice şi refacerii. Comitetul superior de arhitectură, care funcţionează pe lângă direcţiunea generală nou înfiinţată are următoarea compunere: prof. arh. Duiliu Marcu, preşedinte; ing. D. Praporgescu secretar general, Voi M. C. 2 P., delegat al Consiliului tehnic superior; prof. arh. Gr. Ionescu delegatul Facultăţii de Arhitectură; arh. insp. Titu Evolceanu, decanul Colegiului arhitecţilor; prof arh. R. Bordenache; prof. arh. I. Davidescu, directorul planului de sistematizare al municipiului Bucureşti1; arh. şef E. Nădejde, directorul Oficiului tehnic din ministerul de interne; arh. Gh. Pătraşcu, prof. ing. M. Hangan şi prof. ing. Gh. Rohr. Directorul general al nouei direcţiuni va lua parte la toate lucrările Consiliului. Astăzi apare în faţa Tribunalului Poporului un nou lot de criminali de război, vinovaţi de crime sălbatice împotriva prizonierilor sovietici. Prin condamnarea acestor făptaşi de fărădelegi, care au întinat prestigiul armatei române, Tribunalul Poporului ne va reabilita în faţa întregei lumi civilizate. Judecarea acestor vinovaţi care au nesocotit şi cele mai elementare reguli de omenie în ceea ce priveşte tratamentul prizonierilor sovietici, este în acelaş timp şi procesul acelora care au creiat şi dat posibilitatea de desvoltare unor astfel de elemente. In fruntea lotului este lt. col. pensionar Gheorghe Chihaia, fost comandant al lagărului de prizonieri nr 7 Bălţi, ajutat de maiorul pensionar Alex. Trindafirescu, de căpitan de rezervă Gh. Nandea şi lt. roz. Donce Maria Petre. Ei au condus peste 6.000 de prizonieri sovietici care, din cauza neglijenţei lor criminale, tifosul exantematic a făcut ravagii în rândurile prizonierilor. Alt vinovat este lt. col. Constantin Tănăsescu, comandantul lagărului nr. 10 de prizonieri de la Alexedria şi Carpeni Cei 4000 de prizonieri au avut mult de suferit din partea comandantului, astfel că din cauza hrinei cu totul insuficientă, au murit peste 150 de prizonieri. Vine apoi In ordine lt. rez. Georgescu Dumitru, comandantul detaşamentului Căpăţânom din subordinea col. Tănăsescu, care a activat la fel ca superiorul său, majoritatea prizonerilor îmbolnăvindu-se din cauza mizeriei de tifos exantematic. De aceeaşi vină s’a făcut vinovat şi lt. col. Aristide Ursu, împreună cu cpt. M Rădulescu, mort azi, comandantul lagărului nr. 1 dela Slobozia-Ialomiţa, unde 400 de prizonieri ruşi, 32 ostaşi din trupa de pază, 4 ofiţeri şi 3 medici au murit din cauza tifosului exentematic. Ultimul din serie este lt. colonel Toncescu Mihail, un om cu totul lipsit de omenie, crud, care în primul an al războiului a schingiuit 4 peraşutişti sovietici la Medgidia. El a expediat în Transnistria 50 de evrei emigraţi din Germania în drum spre Forestina şi de care nu se mai ştie azi nimic. In 1942, aflat cu divizia la Cotul Donului, s’a ocupat cu „anchetarea1* prizonierilor sovietici, In care ocupaţie punea un deosebit zel. Acesta este lotul celor opt criminali de război pe care Tribunalul Poporului îl va judeca şi le va aplica o sentinţă dreaptă, judecată pe care o cer prizonierii români care au fost trataţi omeneşte de Rusia Sovietică, precum şi armata noastră democrată. TRIBUNALUL POPORULUI Judecarea militarilor care au maltratat prizonierii sovietici DEPUNEREA DECLARAŢIILOR FISCALE La 28 or. expiră termenul pentru plata contribuţiei extraordinare pe firme prevăzută de decretul lege nr. 71 din 16 Februarie 1946. Cei care nu vor achita în acest termen vor fi urmăriţi pentru întreitul sumei datorate. ❖ De asemeni la 28 Februarie 1946 expiră termenul pentru depunerea declaraţiunilor în vederea impunerii la contrib. directe pe exerc. 19461947. Sunt obligaţi a depune aceste declaraţiuni la circ. de constatare toţi comercianţii şi industriaşii şi profesioniştii, indiferent dacă au fost impuşi sau nu până în prezent. Ilii la Diata Iioilor la lü Ministerul finanţelor acordă o bonificaţie de 7% contribuabililor care achită în întregime până la 28 Februarie 1946, sporurile de impozite directe înfiinţate prin i. c. m. nr. 1486 din 10 Dec. 1945 şi o bonificare de 5% celor cari achită până la aceiaşi dată sporurile cuvenite pe timpul până la 31 Decembrie 1945. Furnizorii Statului vor beneficia de prevederile alin. precedente şi în cazurile când vor lichida debitele respective prin compensație cu certificate de plată. Termenul respectiv nu va mai fi prelungit. Comuniştii belgieni nu vor să colaboreze cu social-creştinii Londra 27 (Rador). — Corespondentul Agenţiei REUTER transmite: După cum a anunţat partul de radio Bruxelles, partidul comunist belgian a dat Miercuri o declaraţie prin care refuză să ia parte la formarea vreunui nou guvern în care ar intra şi partidul social creştin — favorabil înapoierii regelui Leopold. Biroul politic al partidului comunist belgian consideră ca formarea unui guvern în care să intre reprezentanţii partidelor socialist, liberal şi comunist, urmează să fie făcută fără întârziere. Declaraţia mai confirmă şi decizia partidului comunist de a-i asuma toată răspunderea intrun guvern democrat format pe baza unei politici hotărite de acţiune directă şi constructivă. O declaraţie a d-lui Attlee cu privire la situaţia din Egipt Londra, 27 (Rador). D. Attlee, primul ministru, a făcut Miercuri in Camera Comunelor următoarea declaraţie cu privire la situaţia din Egipt : In ultima vreme s’au produs agitaţii în Egipt împotriva ţării noastre pentru sprijinirea revendicărilor naţionale egiptene şi mai cu seamă pentru completa evacuare a trupelor britanice cerută în nota guvernului egiptean din 26 Decembrie 1945. In cele din urmă, studenţii şi asociaţiile muncitoreşti au organizat o grevă în ziua de 21 Februarie, într-o Joi. La început, manifestaţia s’a desfăşurat în ordine, dar în curând s’a văzut că controlul trecuse în mâinile unor grupuri de persoane care au procedat la atacuri sistematice împotriva proprietăţii civile şi militare britanice, inclusiv cartierul general al aviaţiei britanice şi catedrala britanică care, după cum s-a anunţat atunci, a fost profanată în mod ruşinos. Trupele britanice au fost în cele din urmă nevoite să tragă spre a se apăra. însărcinatul cu afaceri britanic a luat imediat contact de primul ministru egiptean, întrebând ce măsuri înţelege să ia Sitki Paşa pentru pedepsirea persoanelor răspunzătoare şi pentru despăgubirea stricăciunilor pricinuite şi în sfârşit pentru a asigura menţinerea ordinei. Mai târziu, el a primit instrucţii să continue această acţiune printr-o protestare formală pe lângă guvernul egiptean pentru că nu a luat din vreme măsuri şi acţiuni eficace în vederea menţinerii ordinei Aceste instrucţiuni au fost executate. Răspunzând la demersurile anterioare ale d-lui Bowker, Sitki Paşa a anunţat că acceptă cele trei cereri ale d-lui Bowker ; în schimb, el a atribuit răspunderea incidentelor autocamionetelor militare britanice despre care s’a spus că ar fi omorât sau rănit unele persoane din mulţime. Această versiune a incidentului este tăgăduită într’o declaraţie dată publicităţii Marţi seara de către ambasada britanică în care se arată limpede că atacurile împotriva proprietăţii britanice începuseră cu o oră înainte de ivirea autocamionetelor. Autocamionetele nu au pătruns în mod intenţionat în mulţime. Intre timp, răspunsul guvernului egiptean la protestarea formală a guvernului britanic a fost primit de Însărcinatul cu afaceri britanic şi eu aştept primirea textului complet”. Prima călătorie a unui vas dirijat prin Radar Montreal, 27 (Ofpress). Radio Canada anunţă prima călătorie a unui vas condus pra Radar efectuat între Alaska şi Vancouvert, de către un vas canadian Cercurile competinte declară că această nouă metodă a adus un apreciabil câştig de timp. Nr. 49 Vineri 1 Martie 1946 ^ 4 PAGINI APARE SUB CONDUCEREA UNUI COMITET DE DIRECȚIE REVENDICĂRILE PENSIONARILOR Pe lângă nemulţumirile provocate de micimea pensiilor, care — după cum s’a anunţat — vor fi dublate, — pensionarii au o serie de necazuri uşor remediabile, dacă autorităţile respective le-ar acorda oarecare atenţie. Astfel pensionarii, pentru a-şi primi modeste sumă ce li se cuvine, sunt nevoiţi să facă treipatru drumuri inutile la percepţie , cheltuind lunar vreo 2000 lei cu tramvaiul, plus înghesuială, plus aşteptările pe ger sau şcoală. Când în sfârşit ajung la ghişeu, ei primesc pachete de câte 500 lei care nu pot fi numărate în învălmăşeală — şi foarte adesea se constată acasă lipsuri. Apoi casierii au adoptat moda de a nu plăti resturile de câteva sute de lei, care — sub pretextul lipsei de mărunţiş — rămân în buzunarul lor. Sunt sume mici, în adevăr — dar ele contează pentru un buget modest. Cum s’ar putea remedia răul ? Pensionarii cer să li se trimită pensia acasă, ca’n trecut, sau să li se facă plata prin CEC. E o revendicare ce s’ar putea realiza cu puţină bunăvoinţă. Apoi multe categorii de pensionari n’au economate. Ei sunt nevoiţi — de pildă pentru primirea zahărului — să se roage de prieteni funcţionari ca să le ia ei cota prin economatele lor, scăpând astfel de cozile la prăvălii. Dar în afară de aceste doleanţe de ordin practic provocate de o proastă gospodărie, pensionarii ridică şi întâmpinări de principiu. Treizeci de ani un funcţionar îşi primeşte leafa, pe baza cazierului său cu toate actele necesare — leafă trecută într’un stat de plată, cu multe rubrici şi subrubrici... Acolo slujbaşul este încondeiat cu starea lui civilă, cu căţel şi purcel — primind sporuri pentru fiecare cap de copil, pentru nevastă bineînţeles, chirie, etc.... După o viaţă întreagă de primire a salarului după statul de plată, verificat şi răsverificat , slujbaşul, care eşea la pensie, trebue să dovedească din nou cu acte toate temeiurile care au fost avute în, vedere la fixarea salarului. După ce treizeci de ani Statul l-a considerat pe slujbaş ca fiind căsătorit legitim — în momentul pensionării acestuia Statul cade din senin la bănuială : „Dar dacă ghiajul trăeşte în concubinagiu ?’’ Şi atunci îi cere actul de căsătorie, ca şi pomelnicul copiilor — ca să se facă triajul gurilor vii cari au dreptul la cele câteva mii de lei, spor de familie... Statul de plată al funcţionarului nu-i suficient pentru Cassa de pensii la calcularea pensiilor ? Adunarea actelor, mai ales în aceste vremuri, este anevoioasă şi costisitoare. Iar dacă actele au unele lipsuri, sau dacă situaţiile determină interpretări deosebite — birourile, din tradiţie, adoptă interpretarea cea mai nefavorabilă pensionarului. Era probabil un cuvânt de ordine, ca Statul să plătească cât mai puţin — chiar cu năpăstuirea foştilor lui slujbaşi. Acest sistem care dăinueşte încă, ar trebui să înceteze. Când un caz este nelămurit şi soluţia se dă pe cale de interpretare, pensionarul trebue să se bucure de interpretarea cea mai favorabilă lui. Pentru munca sa , el merită această gratificaţie prezumtivă. Să dăm un exemplu. Legea nr. 9 din 22 ianuarie 1946 stabileşte salarizarea corpurilor tehnice, corectând nedreptăţile existente. Prin această lege se fixează noui salarii, specificându-se că „gradaţiile fac parte integrantă din salarul lunar şi că salarul lunar, astfel calculat, formează baza de calculat pensia”. Iar legea de pensii nr. 446 din iulie 1943 hotăreşte prin art. 9 că „în caz de majorare sau micşorare ulterioară a salariilor publice, pensiile stabilite se vor recalcula pe baza nouilor salarii”. Mai clar nici nu se poate. Corpurilor tehnice li s’au luat noui salarii. E legal ca şi pensionarii să profite prin recalcularea pensiilor. Totuşi, după informaţiile pensionarilor, se pare că instituţia lor tutelară , Cassa pensiilor — vede cam altfel chestiunea — ţinând seamă de unele dispoziţii de legi intermediare, abrogate prin ultima lege. Funcţionarul e protejat, în cursul activităţii lui, de Ministerul sau instituţia la care lucrează. In momentul pensionării, el depinde numai de Cassa de pensii care se cuvine să-l proteguiască — nu să-l împileze, prin fel de fel de interpretări trase de păr. Cassa de pensii ar trebui să se considere ca un organ de apărare a intereselor pensionarilor — nu a fiscului... deci nici măcar a Statului, care n’are nici un interes să se îmbogăţească din sărăcirea şi nedrepăţirea foştilor lui slujitori. Şi dacă această instituţie va proceda astfel, multe din necazurile pensionarilor vor fi înlăturate. M. SEVASTOS Statele Unite vor înlocuirea lui Franco Londra,.27. (Rador)..— Cercurile oficiale britanice au confirmat Miercuri de dimineaţă primirea, une note din partea guvernului Statelor Unite cu privire la viitorul Spaniei. Deşi amănunte cu privire la conţinutul ei nu sunt încă cunoscute, se ştie totuşi că nota exprimă dorinţa de a se înlocui guvernul generalului Franco printr-o administraţie interimară care să gireze afacerile până când se va putea verifica sentimentul poporului spaniol, prin ţinerea de alegeri. O copie după această notă a fost remisă guvernului francez. Nota din 21 Februarie a guvernului Statelor Unite nu a fost primită de către ambasadorul britanic din Washington decât Marţi şi se consideră de către observatorii din Londra ca puţin probabil ca ea să fi ajuns la Paris înainte de întrunirea consiliului de miniştri de Marţi de dimineaţă, în care guvernul francez a decis să trimeată o notă guvernelor nord-american şi britanic cu privire la decizia luată în privinţa Spaniei. Până în prezent nota franceză nu a fost încă primită la Londra. În schimb, a sosit un raport al lui sir Victor Mallet, ambasadorul Marei Britanii la Madrid în care se arată motivele pentru care au fost executaţi săptămâna trecută Christina Garcia şi cei 9 tovarăşi ai săi. In momentul de faţă, guvernul britanic studiază această notă. ★ Washington. 27 (Rador). — Un purtător de cuvânt al departamentului de stat nordamerican a desvăluit Miercuri că au fost trimise Marei Britanii şi Franţei „sugestii” cu privire la Spania, dar a refuzat să desvălue care este punctul de vedere nordamerican. El a subliniat : „Nu a trecut suficient timp pentru ca guvernele francez şi britanic să fi putut răspunde la aceste sugestii şi deocamdată, departamentul de stat nu este in măsură să desvălue cari sunt vederile guvernului”. S’a aflat Miercuri aci că aceste sugestii au fost remise ambasadelor britanică şi franceză din Washington, la 21 Februarie. Purtătorul de cuvânt a adăugat că d. James Byrnes, secretarul departamentului de stat, a indicat în mai multe rânduri că în ultima vreme guvernul nordamerican a procedat la un schimb de vederi cu guvernele britanic şi francez, cu privire la situaţia din Spania. UN DEMERS AL TRADE-UNIOURILOR Londra 27 (Rador). — Consiliul general al Congresului Trade-Unionurilor (TUC) a hotărât într-o şedinţă pe care a ţinut-o Miercuri să facă demersuri pe lângă guvernul britanic în vederea ruperii relaţiilor diplomatice cu Spania lui Franco. Prin această acţiune, TUC-ul îşi însuşeşte rezoluţia recentei reuniuni a comitetului executiv al Federaţiei Sindicale Internaţionale din Paris, care a cerut organizaţiilor naţionale să întreprindă o asemenea acţiune. Totdeodată TUC-ul a protestat împotriva executării de către generalul Franco a 10 republicani spanioli. Paris 27 (Rador).— Presa franceză de stânga cere Angliei şi Statelor Unite să urmeze exemplul guvernului francez, anunţând public denunţarea regimului Franco din Spania. NOUI TRUPE SPANIOLE ADUSE LA FRONTIERA SPRE FRANŢA Hendaye, 27. (Rador). — Corespondentul Agenţiei „Reuter“ transmite o ştire a corespondentului din localitate, al Agenţiei France Prese, după care mai multe unităţi din armata spaniolă, printre care şi trupe marocane, au sosit la frontiera franco-spaniolă. Se aminteşte că corespondentul Agenţiei Reuter anunţase de curând din Gibraltar, îmbarcarea în portul Algesiras a unor trupe marocane. Corespondentul Agenţiei franceze declară că frontiera dintre cele două ţări este virtual închisă. Spaniolii, declară el, au anticipat acţiunea franceză şi poliţia spaniolă a oprit trecerea peste podurile de la Hendaye şi Bebobie. Căile ferate franceze şi-au întrerupt traficul cu Spania. + Madrid, 27. (Rador). — Corespondentul Agenţiei „Reuter“ comunică : După cum se află aci din sursă demnă de încredere, cel puţin patru regimente, numărând în total 4 000 oameni şi cuprinzând şi un regiment de artilerie, au fost trimise către graniţa către Pirinei, de la Madrid. Se aşteaptă ca să fie trimise în această regiune şi alte din alte părţi ale Spaniei. forta Londra, 27. (Rador). — Postul de radio Paris a anunţat că concediile tuturor soldaţilor spanioli din garnizoanele aflate la graniţa franco-spaniolă au fost anulate. Această ştire nu a fost confirmată încă din isvor spaniol. Londra, 27. (Rador). — „Daily Sketch“ anunţă din Barritz că se semnalează mişcări de trup© de mare amploare în diferite puncte de pe teritoriul spaniol în preajma frontierei franco - spaniole. Ziarul precizează că „un regiment de marocani spanioli a sosit la San Sebastian, un puternic detaşament de trupe a sosit la Pampiona şi alte unităţi au sosit în diferite alte zone de la frontieră.** FRANCO A ÎNCHIS FRONTIERA SPRE FRANŢA Londra 27 (Rador). — Postul de radio Paris a anunţat Miercuri că generalul Franco a ordonat închiderea frontierei fraancospaniole în partea spaniolă. ★ Rabat, 27. (Prin T. F. F.). — Frontiera marocană între zonele franceză și spaniolă a fost închisă azi de spanioli. Se crede că această măsură a fost luată pe timp de 24 de ore de autorităţile din Tejuan, care aşteaptă ordine de la guvernul din Madrid. ti ii i »Mi in ni pi închiderea frontierei franco-spaniole Paris, 27. (Rador). — Un consiliu de miniștri extraordinar a avut loc Miercuri pentru studierea aplicării practice a hotărîrii de închidere a frontierei francospaniole. In cercurile bine informate se arată că măsura nu se va aplica la frontiera dintre Marocul francez şi cel spaniol, din cauza acordurilor internaţionale cu privire la sultanatul Marocului. Comunicaţiile pe şosea, feroviare, maritime, aeriene, poştale, telegrafice şi telefonice, vor fi întrerupte între Franţa şi Spania. Teritoriul francez nu va mai putea fi folosit pentru tranzitul mărfurilor din şi către Spania Nu se vor face excepţii decât pentru curierii diplomaţi şi pentru bunurile şi persoanele aparţinând organizaţiilor internaţionale ca de pildă Crucea Roşie şi UNRRA. Guvernul francez a primit nota nordamericană cu privire la problema spaniolă prin care se propune guvernului francez o declaraţie comună de către Anglia, Statele Unite şi Franţa, cu privire la politica faţă de Spania. După cum precizează „France Presse”, principiul acestei declaraţii, crne este în curs de examinare, va fi aprobat de guvernul francez, cu toate că este probabil ca Franţa să propună unele modificări. Guvernul francez nu cunoştea planul nordamerican când s-a hotărît Marti să atragă atenţia guvernelor britanic şi nordamerican asupra pericolului ce ameninţă securitatea internaţională, in urma evenimentelor din Spania. • Paris, 27. (Rador). — Noule note asupra problemei spaniole. pe care Franţa este gata să le trimită guvernelor din Londra şi Washington, vor cere ruperea relaţiilor cu regimul Franco, — a declarat d. Georges Bidault, ministrul de externe al Franţei, la reuniunea de Miercuri a comisiunii de politică externă a Camerei. D. Bidault a adăugat că notele urmau să fie înmânate în cursul zilei de Miercuri guvernelor Angliei şi Statelor Unite. Textul lor a fost aprobat de consiliul de minştri francez în aceea şedinţă de Marţi în care a fost hotărită şi închiderea frontierei cu Spania, începând de ţinerea viitoare. CARDINALUL SPELLMAN NU ADUCE NICIUN MESAJ LUI FRANCO Roma, 27 (Rador). — Cardinalul Spellman, arhiepiscopul de New York, a desminţit Marţi seara ştirile afirmând că va duce cu sine un mesaj din partea Papei către generalul Franco când se va îndrepta spre Spania, în cursul călătoriei sale de înapoiere în ţară. Cardinalul Spellman a precizat : „Când mă voi duce în Spania, voi fi oaspetele episcopilor spanioli şi al ambasadei Statelor Unite din Madrid Nu am absolut nici un mesaj din partea Vaticanului către generalul Franco şi ştirile afirmând ca voi duce o scrisoare şefului statului spaniol sunt ridicole”. Cardinalul Spellman a încheiat afirmând că va lua parte la un banchet oferit de generalul Franco.