Universul - Provincie, martie 1946 (Anul 63, nr. 49-75)

1946-03-01 / nr. 49

Anul al 61-lea 2 PAGINI EDIŢIE DE CAPIT 100 LEI poştală plătită în numerar conform aprobării Dir. G­I. P. T. T. Nr. 24.464/939. Fondator: LUIGI CAZZAVILLAN Proprietar: „UNIVERSUL“ S. A. înscris sub Nr. 160 Trib. Ilfov CELE DIN URMA ŞTIRI DIN LUMEA ÎNTREAGA, TELEGRAFICE SI TELEFONICE REDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA: BUCUREŞTI, STR. BREZOIANU NR. 23*25 CENTRALA TELEFONICA A ZIARULUI: 3.30.15; SECRETARIATUL DE REDACŢIE: 3.30.15 CONFERINŢA DE PACE Dacă organizaţia Naţiunilor Unite este menită să fie — după cum o doreşte toată lumea — Instrumentul politic internaţional pentru apărarea păcii, este desi­gur explicabilă grija ce se pune la tratatele de pace, în curs de întocmire, să corespundă în pro­porţie maximă principiilor de «eri­tate, de libertate şi de drept în numele şi pe temeiul cărora s’a purtat războiul contra nazis­mului şi pentru apărarea viitoare * cărora s’a conceput şi s’a în­fiinţat O N. U. Tratatul de pace nu mai poate fi înţeles astăzi ca Un „dictat“ care porneşte l­n conştiinţa forţei. Consideraţiile care trebue să-l determine sunt de natură imperativă dacă în­­tr’adevăr există dorinţa de a se diabîli o pace durabilă şi de a nu se crea noul focare care să poată izbucni mai curând sau mai târziu. Această natură impe­rativă este determinată tocmai de interesele superioare ale în­vingătorilor care n’au luptat pen­tru a domina, ci pentru a restabili ordinea morală şi ordinea legală pe tot­ pământul. E vorba deci de considerat­­ in legătură cu inte­resele generale care decurg din însăşi concept­a care a stat la baza ip?i!n»«rii Organizaţiei Na­ţiunilor Unite. EMo dec? firesc ca, întrucât în «stabilirea tratatelor de pace, o scrie IntrnnvS de chest 'uni teri­toriale, economice, politice, gre­fate tmte ne ideea dominantă a «ecurităţii generale, trebue să fie rezolvate,­­«♦« freze ca întocmi­rea lor să Ce mai grea şi să ceară un timp mai mult sau mai puţin îndelungat. Aceasta mai ares ai­inci când stabilirea preli­minară a tratatului de pace se face aproape unilateral, ceea ce impi­că o mai aprofundată stu­diere a rea­lităţilor, a obligaţiilor şi a dreptrilor ţărilor care aş­teaptă cu nerăbdare să Ie cu­noască şi să le accepte. Dar nici această durată nu trebuie să de­păşească o anumită limită de la care începe riscul de a se crea o adevărată psihoză internaţio­nală De aceea, când acum câteva zile s’a anunţat că ar fi vorba să se amâne conferinţa de pace fixată pentru 1 Mai viitor, un sentiment de nedumerire şi de nelinişte s’a manifestat în cele mai multe ţări, dar mai ales în acelea cari nu aşteaptă decât normalizarea vieţi internaţiona­le pentru a-şi regăsi echilibrul politic şi economic intern, atât de necesar cooperării lor în ac­ţiunea generală de refacere şi de producţie. Desigur, încetarea ostilităţilor nu înseamnă încă restabilrea păcii. Dar încetarea ostilităţilor accentuează dorinţa de o pace cât mai grabnică la popoarele care o apreciază şi care au luptat pen­tru ea şi această dorinţă devine din ce în ce mai ve cu cât trece timpul. Exasperarea ei printr’o pregătire prea îndelungată a ins­trumentelor juridice, fără motive puternice şi evidente pentru toa­tă lumea, este o primejdie cu atât mai mult, cu cât ea poate naşte bănuieli neîntemeiate şi poate în­lesni în acelaş timp activitatea subterană a acelor rămăşiţe re­acţionare care continuă să spere în posibilitatea unei noui deza­gregări internaţionale, profitoare doctrinei lor de dominaţie şi de sclavie. Iată de ce, după cum prima ştire privitoare la o po­sibilă amânare a conferinţei păcii a produs oarecare nelinişte, re­centa declaraţie a d-lui James Byrnes, secretarul departamentu­lui de stat american, făcută zia­riştilor, că „el crede că, aşa cum s-a hotărît, conferinţa de pace va putea să-şi înceapă lucrările la Paris la 1 Mai“ a reînsufleţit spe­ranţa că în curând viaţa interna­ţională va reintra în normal şi că va fi în sfârşit aşezată pacea pentru toate popoarele care o iu­besc şi care-i apreciază binefa­cerile şi potenţialul creator şi care au făcut sacrificii şi au su­ferit pentru ea. Nimeni nu tăgăduieşte impor­tanţa problemelor internaţionale din a căror dreaptă soluţionare trebue să rezulte o con­solidare a solidarităţii între Marile Naţiuni cari au înfrânt puterea nazistă. Dar, şi aceste mari probleme s’ar discuta într’o atmosferă mai prielnică unei rapide şi juste so­luţionări, dacă prin încheerea păcii cu statele care s’au alătu­rat cu sinceritate Marilor Na­ţiuni Unite şi au luptat cu reali­tate contribuind la victoria co­mună, s’ar da întregei luimi, cât mai pUrând, exemplul unor tra­tate liber acceptate, tocmai fiind­că au fost cu dreptate întocmite. Pentru aceste State, încheerea păcii este o condiţie preliminară absolut necesară­­normalizării vie­ţii lor interne şi externe. Este de interes general ca ele să poată redeveni factori activi în opera de reconstrucţie naţională şi in­ternaţională şi aceasta nu este posibil atâta vreme cât ele nu au însă stabilit în mod definitiv sta­tutul lor internaţional. Şi, ca să încheem cu o constatare „pro domo“ vom spune că cel puţin în ce priveşte România, închee­rea păcii cu un ceas mai de­gra­bă ar însemna şi un act de drep­tate faţă de poporul român care, cu riscul existenţei sale, s-a smuls din lanţurile dictaturei şi a tre­cut alături de Naţiunile Unite, fără condiţii şi fără a-şi precu­peţi sacrificiile. I. F Declaraţiile făcute presei de membrii delegaţiei ARLUS care au vizitat U. R. S. S. " Am anunţat că delegaţia „Ar­­lus“ întoarsa de la Mosc­ova a făcut, Marţi d. a., declaraţii zia­riştilor. D. prof. dr. Par­hon luând cu­vântul, a spus : Domnilor,reprezentanţi ai pre­sei, v-am convocat ca să vă ex­punem impresiile noastre din Uniunea Sov­etică. In călătoria pe care am făcut-o şi care a durat aproape o lună, am văzut foarte multe lucruri in­teresante. Ceea ce m-a izbit în primul rând pe mine este deosebire de nivel economic pe care am cons­tatat-o între prima şi a doua că­lătorie. Această deosebire constă într’o sc­ădere de preţuri foarte impor­tantă, cu alte cuvinte într’o îm­bunătăţire a condiţiilor vieţii. Preţurile au scăzut până acum cu 1/3 iar Generalissimul Stalin a anunţat, — şi am aflat în ulti­mul moment că ceea ce a făgăduit s’a realizat, — a anunţat o mare scădere de preţuri de 1/4 din ceea ce era de câteva zile în ur­mă. Prin urmare scăderea de preţuri este cons­aerabilă. CONTACTUL CU SCRIITORII D. profesor Al. Rosetti a spus următoarele : Primul contact pe care l-am luat cu scriitorii sovietici a fost la Clubul Uniunii Scriitor­lor So­vietici unde am fost invitaţi eu, împreună cu maestrul Eftimiu şi cu poetul Baniuc, care este ata­şat de presă pe lângă Ambasada noastră din Moscova. Vă mărtur­­esc sincer că nu ne aşteptam la o primire atât de fas­tuoasă, dar mai ales nu ne aş­teptam la o primire atât de cal­dă, atât de prietenească şi atât de intimă. Printre scriitori era un scriitor iubit de noi, Xlya Ehrenburg, pe care l-aţi cunoscut şi dvs. aici şi care a avut totdeauna delicateţa să ataşeze iubirea pentru noi de Franţa. Ne-a găsit foarte apro­piaţi de Franţa şi de sufletul său. Era acolo şi maireile scriitor Leonov, laureat al premiului Sta­lin. După o primă conversaţie, avu­tă într’un salon, unde scriitorii s’au interesat de mersul literatu­rii române, ni s’a oferit o masă foarte bogată, şi s’au ţinut câteva discursuri. Au vorbit Sobolev, Leonov şi Ilya Ehrenburg şi după aceea s’a pus chestiunea atât de interesan­tă pentru noi a traducerilor din limba rusă. Am făcut o expunere şi am arătat, atât eu­ cât’ şi d. Popper ce s’a făcut la Cartea Rusă şi am mpresia că aceste realizări au impresionat foarte mult pe scrii­torii de acolo şi unul din ei, So­bolev, a avut delicateţa să pună chestiunea traducerilor din limba română în limba rusă, chestiune care ne-a măgulit cu deosebire. Ar mai fi de vorbit şi de scrii­torii din Kiev. Este vorba de scriitorii ucrain­eni cari au fost neaşteptat de bine impresionaţi de vizita noastră acolo. Am luat contact cu preşedintele lor şi cu ceilalţi scri­tori. L-am cunoscut pe Balschi. Nu a putut lua parte la şedinţă şi Corneiciuc, care este deputat al Sovietului Suprem. D. Victor Eftimiu, vorbind tot despre vizita la scriitorii sovie­tici, a spus : Am constatat peste tot la scrii­torii sovietici o sinceritate per­fectă. Noi scriitorii ne-am întâlnit de multe ori în Europa, în multe ca­­p­tale occidentale. Acolo am vor­bit de traduceri, de schimburi, de lucrări de scriitori, dar toate a­­cestea erau numai vorbe, erau atitudini diplomatice, „sans len­­demain“. Aici la sovietici am găsit o se­riozitate în tot ce spun, în tot ce fac. Sentimentele lor sunt sin­cere. Aceşti oameni nu ştiu să mintă. Noi în Europa ne minţim unii pe alţii, sub diferite forme. Minciunii îi spunem politeţă, d­i­promaţie, erzatz. La scriitorii sovietici nu există această ipocrizie. Nu există er­­zatz-ul, nu există minciuna. Când ne-am aflat între ei, am văzut că aceşti oameni cinstiţi, oameni simpli, nu fac făgădueli mincinoase. Când ne-au spus „vrem să vă cunoaştem“, erau absolut s­eceri. Ne-au cerut: „da­­ţi-ne din cărţile dvs., din piesele dvs., din poeziile dvs., pentru că vrem să vă cunoaştem“ şi această dorinţă era sinceră. Când am spus că suntem o ţară mică, s’a ridicat Leonid Leonov : „Mărimea unei ţări nu se soco­teşte după km. şi după numărul locuitorilor, ci după spiritualita­tea ei, după valorile ei spirituale şi dvs. aveţi aceste valori spiri­tuale“ — şi fiecare cuvânt al lui îl simţeam că este sincer. In rezumat, scriitorii sovietici ne-au primit frăţeşte, ridicându-­­ se peste toate deosebirile, pentru­­că în Uniunea Sovietică deosebi­rile de limbă, de naţionalitate nu contează; acolo nu există decât omul sovietic ,omul ideal. D. Sim­on Oeriu, a spus : Dacă îmi daţi voie, eu vă voiu spune in câteva cuvinte că ceea ce m’a impresionat adânc de tot este omul sovietic. Absolut toate rea­lizările mari, pe cere le-am vă­zut în Uniunea Sovietică, sunt create de către acest om nou. Şi despre el vreau să vă spun nu­mai câteva cuvinte. Am vizitat uzinele Kirov. Acea­­ste uzine au fost bombardate doi ani de zile încontinuu, cu excep­ţia numai a şase zile. Uz­nele Kirov se găseau la 4 km. şi ju­mătate de front, lângă Leningrad şi cu toate acestea muncitorii au continuat lucrul lor, fără între­rupere. Acesta este un fapt care depăşeşte pur şi simplu tot ce putem gândi noi despre un neam. Sub continuu bombardament, 2 ani oamenii şi-au continuat ac­tivitatea neîntrerupt. Un alt exemplu. Am văzut ex­poziţia de rezistenţă a Leningra­dului. Timp de 2 ani oamenii au trăit sub blocadă. 300.000 oameni au murit de foame. Cu toate acestea oamenii au muncit, au luptat şi au învins. Au construit o cele ferată de 32 de km, pe Ladoga, cărui drum ei li spuneau drumul vieţii. Aceasta a fost sin­gura cale pe care au avut-o în acea vreme, — pentru a face le­gătura cu restul ţării. Au rezistat şi au învins. Fiecare are conş­­t­inţa că a contribuit nu numai la apărarea Leningradului, ci la apărarea tuturor popoarelor. Laboratoarele de la Leningrad, în timpul blocadei, la minus 12 grade profesorii universitari îm­preună cu studenţii au lucrat ne­întrerupt. De atunci şi până azi, au scos 3500 lucrări ştiinţifice. Dacă profesorii universitari, împreună cu studenţii au putut să lucreze în acele condiţiuni, a­­ceasta înseamnă că intelectualii de acolo într’adevăr se găsesc la o înălţime neîntâlnită nicăieri. Am văzut m­ulte lucruri, des­pre care, cu alt prilej, vă vo­i vorbi şi dvs. In Uniunea Sovietică avem un om nou, o conştiinţă nouă şi o cultură nouă. OPTIMISM ŞI ÎNCREDERE D. prof. Andrei Oţetea : Impresia cea mai puternică, pe care ne-a lăsat-o vizita în Uniu­nea Sov­etică a fost aceea de op­timism şi de încredere pe care am constatat-o în toate păturile poporului sovietic, şi care ne-a arătat că avem desface cu un popor în plină ascensiune, care este sigur de destinele lui şi de realizarea planurilor pe care şi le propune. O altă impresie a fost aceea că în Uniunea Sovietică toate ramu­rile de activitate sunt întemeiate pe ştiinţă. In teatru, în uzine, în administraţia comunală, pretu­tindeni am întâlnit oameni care ne-au expus planuri de realizare şi aceste planuri, cum am putut constata, pretutindeni sunt în pli­nă regizare. Prin această activitate planifi­cată a stiintei si a învăţământu­lui, Uniunea Sovietică a ajuns să-şi formeze o ecloină de «specia­lişti de elită, cepab­­i să rezolve toate problemele ridicate de răz­boiţi. Acum aeect rvet­ nUci ,rre­­presionant a.) sUfinci sn”,etice este policat ridic î­n aer si r prin a0nas,to­­.:Hî„r-î:î e'-'-d'vr­dului de viață al populației so­vietice. „ - - "" la ajuanl Iul I Martie­­ Mărțișorul . înfiinţarea unei direcţiuni generale a construcţiilor publice şi refacerii D. Gh. Gheorghiu Dej, ministrul comunicaţiilor şi lucrărilor publice a semnat ori o decizie prin care se înfiinţează Direcţiunea generală a construcţiilor publice şi refacerii. Comitetul superior de arhitectu­ră, care funcţionează pe lângă di­recţiunea generală nou înfiinţată are următoarea compunere: prof. arh. Buib­u Marcu, preşedinte; ing. D. Praporgescu secretar general, Voi M. C. 2 P., delegat al Consi­liului tehnic superior; prof. arh. Gr. Ionescu delegatul Facultăţii de Arhitectură; arh. insp. Titu Evolceanu, decanul Colegiului ar­hitecţilor; prof arh. R. Bordena­­che; prof. arh. I. Davidescu, di­rectorul planului de sistematizare al municipiului Bucureşti; arh. şef E. Nădejde, directorul Oficiului tehnic din ministerul de interne; arh. Gh. Pătraşcu, prof. ing. M. Hangan şi prof. ing. Gh. Rohr. Directorul general al nouei di­recţiuni va lua parte la toate lu­crările Consiliului. Judecarea care au maltratat Astăzi apare în faţa Tribunalu­lui Poporului un nou lot de cri­minali de război, vinovaţi de cri­me sălbatice împotriva prizonieri­lor sovietici. Prin condamnarea a­­cestor făptaşi de fărădelegi, care au întinat prestigiul armatei ro­mâne, Tribunalul Poporului ne va reabilita în faţa întregei lumi ci­vilizate. Judecarea acestor vinovaţi care au nesocotit şi cele mai elemen­tare reguli de omenie în ceea ce priveşte tratamentul prizonierilor sovietici, este în aceleş timp şi procesul acelora care au creiat şi dat posibilitatea de desvoltare u­­nor astfel de elemente. In fruntea lotului este lt. col. pensionar Gheorghe Chihaia, fost comandant al lagărului de prizo­nieri nr. 7 Bălţi, ajutat de maiorul pensionar Alex. Trandafirescu, de căpitan de rezervă Gh. Nandea şi lt. rez. Donca Maria Petre. Ei au condus peste 6 000 de prizonieri so­vietici care, din cauza neglijenţei lor criminale, tifosul exantematic a făcut aavagii în rândurile prizo­nierilor. Alt vinovat este lt. col. Constan­tin Tănăsescu, comandantul lagă­rului nr. 10 de prizonieri de la A­­lexedria şi Carpeni Cei 4000 de prizonieri au avut mult de suferit din partea comandantului, astfel că din cauza hranei cu totul insu­ficientă, au murit peste 150 de prizonieri. TRIBUNALUL POPORULUI militarilor prizonierii sovietici Vine apoi în ordine lt. rez. Georgescu Dumitru, comandantul detaşamentului Căpăţânen d­i­n subordinea col. Tănăsescu, cere a activat la fel ca superiorul său, majoritatea prizonerilor îmbolnă­­vindu-se din cauza mizeriei de ti­fos exantematic. De aceeaşi vină s’a făcut vinovat şi lt. col. Aristide Ursu, împreună cu cpt. M Rădulescu, mort azi, comandantul lagărului nr. 1 de la Slobozia-Ieromiţa, unde 400 de pri­zonieri ruşi­ ,72 ostaşi din trupa de pază, 4 ofiţeri şi 3 medici au mu­rit din cauza tifosului exanlematic. Ultimul din serie este lt. colonel Toncescu Mihail, un om cu totul lipsit de omenie, crud, care în pri­mul an al războiului a schingiuit 4 peraşutişti sovietici la Medgidia. El a expediat în Transnistria 50 d­­ evrei emigraţi din Germania în dium­ spre Palestina , şi de care nu se mai ştie azi nimic. In 1942, a­­flat cu divizia la Cotul Donului, s’a ocupat cu „anchetarea"­ prizo­nierilor sovietici, în care ocupaţie punea un deosebit zel. Acesta este lotul celor opt cri­minali de război pe care Tribunal u­lui Poporului îi va judeca şi le va aplica o sentinţă dreaptă, judecată pe care o cer prizonierii români ca­­re­ au fost trataţi omeneşte de Ru­sia Sovietică, precum şi armata noastră democrată. DEPUNEREA DECLARAŢIILOR FISCALE La 28 or. expiră termenul pen­tru plata Contribuţiei extraordi­nare pe firme prevăzută de de­cretul lege nr. 71 din 16 Februa­rie 1946. Cei care nu vor achita în acest termen vor fi urmăriţi pentru întreitul sumei datorate. ❖ De asemeni la 28 Februarie 1946 expiră termenul pentru de­punerea declaraţiunilor în vede­rea impunerii la contrib. directe pe exerc. 1946/947. Sunt o­bligaţi a depune aceste declaraţiuni la circ. de constatare toţi comer­cianţii şi industriaşii şi profesio­niştii, indiferent dacă au fost im­puşi sau nu până în prezent. i Efl­ii la ii Ministerul finanţelor acordă o bonificaţie de 7% contribuabili­lor care achită în întregime pâ­nă la 28 Februarie 1946, sporuri­le de impozite directe înfiinţate prin i. c. m. nr. 1486 din 10 Dec. 1945 şi o bonificare de 5% celor cari achită până la aceiaşi dată sporurile cuvenite pe timpul pâ­­ mpeilor !§­tintâ­ nă la 31 Decembrie 1945. Furnizorii Statului vor bene­ficia de prevederile alin. prece­dente şi în cazurile când vor li­chida debitele respective prin compensaţie cu certificate de plată. Termenul­­respectiv nu va mai fi prelungit. Comuniştii belgieni nu vor să colaboreze cu social-creştinii Londra 27 (Rador). — Cores­pondentul Agenţiei REUTER transmite: După cum a anunţat postul de radio Bruxelles, partidul co­munist belgian a dat Miercuri o declaraţie prin care refuză să ia parte la formarea vreunui nou guvern în care ar intra şi par­tidul social creştin — favorabil înapoierii regelui Leopold. Biroul politic al partidului co­munist belgian consideră ca for­­marea unui guvern în care să intre reprezentanţii partidelor socialist, liberal şi comunist, ur­mează să fie făcută fără întâr­ziere. Declaraţia mai confirmă şi de­cizia partidului comunist de a-şi asuma toată răspunderea int­run guvern democrat format pe baza unei politici hotărîte de acţiu­ne directă şi constructivă. O declaraţie a d-lui Attlee cu privire la situaţia din Egipt Londra, 27 (Rador).­­ D. Attlee, pri­mul ministru, a făcut Miercuri în Camera Comunelor următoarea de­claraţie cu privire la situaţia din E­gipt : In ultima vreme s’au produs agi­taţii în Egipt împotriva ţării noas­tre pentru sprijinirea revendicărilor naţionale egiptene şi mai cu seamă pentru completa evacuare a trupelor britanice cerută în nota guvernului egiptean din 26 Decembrie 1945. în cele din urmă, studenţii şi aso­ciaţiile muncitoreşti au organizat o grevă în ziua de 21 Februarie, într-o Joi. La început, manifestaţia s’a des­făşurat în ordine, dar în curând s’a văzut că controlul trecuse în mâinile unor grupuri de persoane care au procedat la atacuri sistematice împo­triva proprietăţii civile şi militare britanice, inclusiv cartierul general al aviaţiei britanice şi catedrala bri­tanică care, după cum s-a anunţat a­­tunci, a fost profanată în mod ru­şinos.­rup­ele britanice au fost în cele din urmă nevoite să tragă spre a se apăra. însărcinatul cu afaceri brita­nic a luat imediat contact cu pri­mul ministru egiptean, întrebând ce măsuri înţelege să ia Sitiki Paşa pen­tru pedepsirea persoanelor spunză­­toare şi pentru despăgubi, strică­ciunilor pricinuite şi în sfârşit pen­tru a asigura menţinerea priinei. Mai târziu, el a primit instrucţii să continue această acţiune dintr’o protestare formală pe lângă guver­nul egiptean pentru că nu a luat din vreme măsuri şi acţiuni eficace în vede ca menţinerii ord­inei Acest« tandru ct» nui au fost execute*­«. Răspunzând la demersurile anteri­oare ale d-lui Bowker, Sitki Paşa a anunţat că acceptă cele trei cereri ale d-lui Bowker ; în schimb, el a atribuit răspunderea incidentelor au­­tocamionetelor militare britanice des­pre care s’a spus că ar fi omorât sau rănit unele persoane din mulţime. Această versiune a incidentului este tăgăduită într’o declaraţie dată pu­blicităţii Marţi seara de către amba­sada britanică în care se arată lim­pede că atacurile împotriva proprie­tăţii britanice­ începuseră cu o oră înainte de ivirea autocamionetelor. Autocamionetele nu au pătruns­­ în mod intenţionat în mulţime. Intre timp, răspunsul guvernului egiptean la protestarea forma­lă a­­ guvernului britanic a fost primit de­­ însărcinatul cu afaceri britanic şi eu aştept primirea textului complet”. Prima călătorie a unu­i vas dirijat prin Radar Montreal, 27 (Ofpress). Radio Canada anunţă prima călătorie a unui vas condus pr n Radar e­­fectuat intra Alaska şi Vanco­uvert, de către un vas canadian Cercurile competinte declară că această nouă metodă a adus un apreciabil câştig de timp. Nr. 49 Vineri 1 Martie 194­­2 PAGINI APARE SUB CONDUC®. REA UNU! COMITET DE DIRECJIE REVENDICĂRILE PENSIONARILOR Pe lângă nemulţumirile pro­vocate de micimea pensiilor, care — după cum s’a anunţat — vor fi dublate, — pensionarii au o serie de necazuri uşor reme­­diabile, dacă autorităţile respec­tive le-ar acorda oarecare atenţie. Astfel pensionarii, pentru a-şi primi modestă­ sumă ce li se cu­vine, sunt nevoiţi să facă trei­­patru drumuri inutile la percep­ţie , cheltuind lunar vre­o 2000 lei cu tramvaiul, plus înghesuia­lă, plus aşteptările pe ger sau gloată. Când în sfârşit ajung la ghişeu, ei primesc pachete de câte 500 lei care rău pot fi nu­mărate în învălmăşeală — şi foarte adesea se constată acasă lipsuri. Apoi casierii au adoptat moda de a nu plăti resturile de câteva sute de lei, care — sub pretextul lipsei de mărunţiş — rămân în buzunarul lor. Sunt sume mici, in adevăr — dar ele contează pentru un buget modest. Cum s’ar putea remedia răul ? Pensionarii cer să li se trimită pensia acasă, ca’n trecut, sau să li se facă plata prin CEC. E o re­vendicare ce s’ar putea realiza cu puţină bunăvoinţă. Apoi multe categorii de pen­sionari n’au economate. Ei sunt nevoiţi — de pildă pentru pri­mirea zahărului — să se roa­ge de prieteni funcţionari ca să le ia ei cota prin economatele lor, scăpând astfel de cozile la prăvălii. Dar în afară de aceste dolean­ţe de ordin practic provocate de­ o proastă gospodărie, pensio­narii ridică şi mtămpinări de principiu. Treizeci de ani un funcţionar îşi primeşte leafa, pe baza cazie­rului său cu toate actele necesa­re — leafă trecută într’un stat de plată, cu multe rubrici şi sub­­rubrici... Acolo slujbaşul este încondeiat cu starea lui civilă, cu căţel şi purcel — primind sporuri pentru fiecare cap de copil, pen­tru nevastă bine­înţeles, chirie, etc.... După o viaţă întreagă de primire a salarului după statul de plată, verificat şi răsverificat , slujbaşul, care eşea la pensie, trebue să dovedească din nou cu acte toate temeiurile care au fost avute în vedere la fixarea sala­rului. După ce treizeci de ani Statul l-a considerat pe slujbaş ca fiind căsătorit legitim șr- în momentul pensionării acestuia Statul cade­­ din senin la bănuia­lă : „Dar dacă ghiajul trăeşte în concubinagiu ?’’ Şi atunci îi cere actul de căsătorie, ca şi pomelni­cul copiilor — ca să se facă tria­jul gurilor vii cari au dreptul la cele câteva mii de lei, spor de familie... Statul de plată al func­ţionarului nu-i suficient pentru Cassa de pensii la calcularea pensiilor ? Adunarea actelor, mai ales în aceste vremuri, este anevoioasă şi costisitoare. Iar dacă actele au unele lipsuri, sau dacă situaţiile determină interpretări deosebite — birourile, d­e tradiţie, adoptă Interpretarea cea mai nefavora­bilă pensionarului., Era probabil un cuvânt de ordine, ca Statul să plăt­ească cât mai puţin — chiar cu­­năpăstuirea foştilor lui slujbaşi. Acest sistem care dăi­­nueşte, încă, ar trebui să încete­ze. Când un caz este nelămurit şi soluţia se dă pe cale de interpre­tare, pensionarul trebue să se bucure de interpretarea cea mai favorabilă lui. Pentru munca sa , el merită această gratificaţie prezumtivă. Să dăm un exemplu. Legea nr. 9 din 22 ianuarie 1946 stabileşte salarizarea corpurilor tehnice, corectând nedreptăţile existen­te. Prin această lege se fixează noui salarii, specificându-se că „gradaţiile fac parte integrantă din salarul lunar şi că salarul lunar, astfel calculat, formează baza de calculat pensia”. Iar legea de pensii nr. 446 din iulie 1943 hotărește prin art. 9 că „în caz de majorare sau mic­şorare ulterioară a salariilor pu­blice, pensiile stabilite se vor re­calcula pe baza nouilor salarii”. Mai clar nici nu se poate. Cor­purilor tehnice li s’au fixat noul salarii. E legal ca şi pensionarii să profite prin recalcularea pen­siilor. Totuşi, după informaţiile pen­­sionarilor, se pare că instituţia lor tutelară , Cassa pensiilor —* vede cam altfel chestiunea — ţi­nând seamă de unele dispoziţii de legi intermediare, abrogate prin ultima lege. Funcţionarul e protejat, în cursul activităţii lui, de Ministe­rul sau instituţia la care lucrea­ză. In momentul pensionării, ar depinde numai de Cassa de pen­sii care se cuvine să-l proteguia­scă — nu să-l împileze, prin fel de fel de interpretări trase de păr. Cassa de pensii ar trebui să se considere ca un organ de apă­rare a intereselor pensionarelor , nu a fiscului... deci nici mă­car a Statului, care n’are nici un interes să se îmbogăţească din sărăcirea şi nedreptăţirea foşti­lor lui slujitori. Şi dacă această instituţie va proceda astfel, multe din necazu­rile pensionarilor vor fi înlătu­rate. M. SEVASTOS Statele Unite vor înlocuirea lui Franco Londra, 27. (Rador). — Cercu­rile oficiale britanice au confir­mat Miercuri de dimineaţă pri­mirea une note d­in partea gu­vernului Statelor Unite cu pri­vire la viitorul Spaniei. Deşi amănunte cu privire la conţinutul ei nu sunt încă cuno­scute, se ştie totuşi că nota ex­primă dorinţa de a se înlocui gu­vernul generalului Franco prin­tr’o administraţie interimară care să gireze afacerile până când se va putea verifica sentimentul po­porului spaniol, prin ţinerea de alegeri. O copie după această notă a fost remisă guvernului francez Nota din 21 Februarie a guvern­nului Statelor Unite nu a fost pri­mită de către ambasadorul bri­tanic din Washington decât Marţi şi se consideră de către observa­torii din Londra ca puţin proba­bil ca ea să fi ajuns la Paris înainte de întrunirea consiliului de miniştri de Marţi de dimi­n­ea­ţă, in care guvernul francez a decis să trimeată o notă guver­nelor nord-american şi britanic cu privire la decizia luată în pri­vinţa Spaniei. Până în prezent nota franceză nu a fost încă primită la Londra. In schimb, a sosit un raspirt al lui sir Victor Mallet, ambasado­rul Marei Britanii la Madrid în care se arată motivele i pentru care au fost executaţi săptămâna trecută Christina Garcia şi cei 9 tovarăşi ai săi. In momentul de faţă, guvernul britanic studiază această notă. ★ Washington 27 (Rador). — Un purtător de cuvânt al depărta­­mentului de stat nordam­erican a desvăluit Miercuri că au fost tri­mise Marei Britanii şi Franţei „sugestii” cu privire la Spania, d­ar a refuzat să desvălue care este punctul de vedere nordame­­rican. El a subliniat: „Nu , a trecut suficient timp pentru ca guvernele francez şi britanic să fi putut răspunde la aceste sugestii şi deocamdată, de­partamentul de stat nu este în­ măsură să desvălue cami sunt ve­derile guvernului”. S’a aflat Miercuri aci că aceste sugestii au fost remise ambasa­delor britanică şi franceză din Washington, la 21 Februarie. Purtătorul de cuvânt a adău-­­­gat că d. James Byrnes, secreta- I rul departamentului de stat, a indicat în mai multe rânduri că în ultima vreme guvernul nord­­american a procedat la un schimb de vederi cu guvernele britanic şi francez, cu privire la situaţia din Spania. UN DEMERS AL TRADE-UNIOURILOR Londra 27 (Rador). — Consi­liul general al Congresului Tra­­d­e-Unionurilor (TUC) a hotărât într-o şedinţă pe care a ţinut-o Miercuri să facă demersuri pe lângă guvernul britanic in vede­rea ruperii relaţiilor diplomatice cu­ Spania lui Franco. Prin această acţiune, TUC-ul îşi însuşeşte, rezoluţia recentei reuniuni, a comitetului executiv al Federaţiei Sindicale Interna­ţionale din Paris, care a cerut, organiza­ţiilor naţionale să între­prindă o asemenea acţiune. Totdeodată TUC-ul a protestat împotriva executării de către ge­neralul Franco a 10 republicani spanioli. Paris 27 (Rador).— Presa fran­ceză de stânga cere Anglei şi Statelor rănite să urmeze exem­­plul guvernului francez, amin­­ţând public denunţarea regimu­lui Franco din Spania. NOUI TRUPE SPANIOLE ADUSE LA FRONTIERA SPRE FRANŢA Hendlaye, 27. (Rador). — Cores­pondentul Agenţiei „Reute­r“ transmite o ştire a coresponden­tului din localitate, al Agenţiei France Prese, după ca­re mai multe unităţi din armata spanio­lă, printre care şi trupe maro­cane, au sosit la frontiera fran­co-spaniolă. Se aminteşte că corespondentul Agenţiei Reuter anunţase de cu­rând din Gibraltar, îmbarcarea în portul Algesiras a unor trupe marocane. Corespondentul Agenţiei fran­ceze declară că frontiera dintre cele două ţări este virtual în­chisă. Spaniolii, declară ei, au anticipat acţiunea franceză şi po­liţia spaniolă a oprit trecerea prate podurile de la Hendaye şi Debobie. Căile ferate fran­cezie şi-au în­trerupt traficul cu Spania, sfc-Madrid. 27. (Rador). — Cores­pondentul Agenţiei „Reuter“ co­munică : După cum se află aci din sursă demnă de încredere, cel puţin patru regimente, numărând în total 4 000 oameni şi cuprinzând şi un regiment de a­ri­erie, au fost trimise către graniţa către Pirinei, de la Madrid. Se aşteaptă ca să fie trimise in această regiune şi alte forţe din alte părţi ale Spaniei. It-Londra, 27. (Rador). — Fostul de radio Paris a anunţat că con­cediile tulturale soldaţilor spaniol; din garnizoanele aflate la graniţa franco-spaniolă au fost anulate. Această şlire nu a fost confir­mată încă din isvor spaniol. Londra, 27. (Rador). — „Daily Sketch“ anunţă din Biarritz că se semnalează mişcări de trapa de mare amploare în diferite puncte de pe teritoriul spaniol în preajma frontierei franco - spa­niole. Ziarul precizează că ,,un regi­­ment de marocani spanioli a so­sit la San Sebastian, un pu­tern­ic detaşament de trupe a sosit 1a Pamplona şi alte unităţi au sosit în diferite alte zone de la fron­tieră“. FRANCA A ÎNCHIS FRON­TIERA S508E FRAMJA Londra 27 (Rador). — Postul de radio Paris a anunțat Mier­curi că generalul Franco a ordo­nat închiderea frontierei franco­­spaniole în partea spaniolă. R a b a t, 27. (Prin T. F. F.). — Frontiera marocană între zonala franceză și spaniolă a fost în­chisă azi de spanioli. Se crede că această măsură a fost luată pe timp de 24 de ore de autorităţile din Tejuan, care o etamptă ordine de la guvernul din Madrid. (1 1 fi 11, 13 il Pt inciinierea frontierei franco-spaniole Paris, 27. (Rador). — Un consi­liu de miniștri extraordinar a avut loc Miercuri pentru studie­rea aplicării practice a hotărîrii de închidere a frontierei franco­­spaniole. în cercurile bine informate se arată că măsura nu se va aplica la frontiera dintre Marocul fran­cez şi cel spaniol, din cauza acor­durilor internaţionale cu privire la sultanatul Marocului. Comunicaţiile pe şosea, fero­viare, maritime aeriene, poştale, telegrafice şi telefonice, vor fi întrerupte între Franţa şi Spania. Teritoriul francez nu va mai pu­tea fi folosit pentru tranzit­'! mărfurilor din si către Scapia Nu se vor face excepţii decât pentru curieri' d'oloritat'ei si pentru bunurile si­nc-soaneîe aparţinând organizaţiilor interna­ţionale ca de pi­înă Crucea Roşie şi TMNRRA. Guvernul francez a primit no'a nordamericană cu urmare la pro­blema spaniolă prin care se pro­pune guvernulii francez o de­claraţie comună de către Anel’a, Statele Unite şi F­anfa en pri­­vire la politica fată de Soa­ ra. Dună cum pre-'zează . Frence Presse”. m­ie'i:réil aceste­ dekla­­ratii, crac este în curs de exa­­minare, va f! aprobat (j„ guver­nul francez, cu toate că este nro­­ba’vi en Franţa că propună unele modificări. Guvernul francez nu cunoştea ‘1 " vi­­ nord a ni eri eân când tării, Marti să­­tracă atenţia en­­”ez"e’or britanic «i nfordam“r:e*u „„.ri„olului ee amep'p'ă eccn-;ieiea International^, în ur­ma “ven’menta’“” d'u Spania. • Paris 27 (R’dor). — No­l'le note asupra problemei spaniole, pe care Franţa este gata să ie trimită guvernelor din Londra şi Washington, vor cere ruperea re­laţii­lor cu regimul Franco. — a declarat de Georges Bidault, mi­nistrul de externe al Franţei. 1* reuniunea de Miercuri a com­i­­siunii de politică externă a Ca­merei. D. Bidault a adăugat că notela urmau să fie înmânate în cursul zilei de Miercuri guvernelor An­gliei şi Statelor Unite. Textul lor a fost pureri­i de consiliul de mi­­niştri freu­rez în aceeas şedinţă de Mf-dl în ea-o a fost hotS­îti si în"b:'’''-ee fro„*:erei cu Spa­nia, începând de Vinerea viitoare. CAPORALUL SPELLMAN NU ADUTM WICNIJW MESAJ L JI FRANCO Roma. 27 (Rador). — Cardi­­nalul Spellman, arhiepiscopul de New York, a desminţit Marti seara ştirile afirmând că va duce cu sine un mesaj din partea Papei către generalul Franco când se va îndrepta spre Spania, în cursul călăto­riei sale de înapoiere în ţară. Cardinalul Spellman a pre­cizat : „Când mă voi duce în Spania, voi fi oaspetele episco­­pilor spanioli şi al ambasadei Statelor Unite din Madrid Nu am absolut nici un me­saj din partea Vaticanului că­tre ne.ne.rabd Franco şi ştirile afirmând că voi duce o scri­soare şefului statului spaniol sunt ridicole”. Cardinalul Snellman a în­cheiat afirmând că va lua par­te la un banchet oferit de ge­neralul Franco. d

Next