Universul - Capitala, aprilie 1946 (Anul 63, nr. 76-97)
1946-04-01 / nr. 76
Anulat : 4 PAGINI Fondator: LUIGI CAZZAVILLAN Proprietar: „UNIVERSUL» S. A. înscris sub Nr. 160 Trib. Ilfov CELE DIN URMA ŞTIRI DIN LUMEA ÎNTREAGA,TELEGRAFICE SI TELEFONICE REDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA: BUCUREŞTI, STR. BREZOIANU No. 23-25 CENTRALA TELEFONICA A ZIARULUI: 3.30.10. SECRETARIATUL DE REDACȚIE: 3.30.15 PARCURILE CAPITALEI Printrftm comunicat recent al Primăriei Capitalei, se aduce la cunoştinţa generală, că gridina Cişmigiu şi Parcul Naţional nu vor mai fi puse sub niciun motiv la dispoziţia solicitatorilor pentru serbări, permese sau orice alte festivităţi. Şi, deşi nu mai era nevoe de nici o explicaţie justificativă, pentru ca toată lumea să înţeleagă şi să aprobe rostul acestei măsuri, comunicatul primăriei nu ezită totuşi să arate că aprobările date în cursul anului trecut ,au dus la constatarea că aceste grădini, care constitue adevărate podoabe ale Capitalei, sunt ameninţate să se părăginească“. Din nefericire, acesta este adevărul, pe care oricine îl poate verifica printr’o vizită sumară la faţa locului. Ţintă predilectă a bombelor teutone, Cişmigiul a fost, supus unei masacrări oribile.’Au căzut copaci seculari, cu a căror prezenţă ne familiarizasem încă din ani copilăriei, au dispărut arboreţi florali aduşi din depărtări şi întreţinuţi cu neînchipuită migală. Pâlcuri-pâlcuri de copaci poartă încă cicatricile mutilării, de-a lungul aleelor zdrenţuite de explozii sau schimonosite de urmele adăposturilor anti-aeriene. Iar minunata insulă înflorită şi-a pierdut pitorescul ei arhitectural, văduvită de frumoasa apariţie albă a restaurantului cu terase, de unde se revărsa, în liniştea serilor de vară, acordurile îmbietoare ale orchestrelor. Din tot ce-a fost n’a mai rămas aci decât hidoase grămezi de moloz, lemnărie şi cărămidă. Astăzi, dacă nu ne grăbim să refacem ceea ce urgia războiului a stricat, redând parcurilor bucureştene strălucirea şi îngrijirea de altă dată, cel puţin să ne abţinem de-a adăuga şi contribuţia noastră la degradările pricinuite de furiile , războiului. Serbările şi kermesele, nu pot fi adăpostite în parcuri, unde prescripţia : „nu călcaţi iarba, nu atingeţi florile“ trebue să rămână literă de scriptură, fiind vorba de esenţe şi de exemplare unice. Asemenea parcuri reprezintă adevărate muzee florale şi pomicole, constituind nu numai un mijloc de desfătare, dar şi unul de instruire şi de documentare ştiinţifică pentru marele public, o mândrie a metropolei noastre. De aci şi această raţiune, pe care o cuprinde citatul comunicat al primăriei municipiului, privitor la suprimarea oricării viitoare autorizaţii de serbări în cele două parcuri, chiar dacă solicitarea ar veni de la instituţiuni cu scopuri filantropice . „Această măsură este dictată şi de imperativul de a păstra grădinii Cişmigiu şi Parcului Naţional destinaţia lor firească, servind exclusiv ca locuri de recreaţie pentru marea massa a publicului, care n’are posibilitatea materială de a se deplasa pe timpul verii în staţiunile climatice“. Pentru aceleaşi raţiuni binecuvâtate, noi cerem ca măsura acestei interdicţii să se extindă şi la Parcul Cotroceni (Grădina Botanică) şi la Parcul Carol I, unde se află şi mormântul Soldatului Necunoscut. Sunt puţinele monumente naturale pe care le are Capitala. Măcar pe acestea să ne învrednicim a le păstra.h. f. INAUGURAREA EXPOZIŢIEI „ PETEM POPOARELOR DIN U. R. S. S.“ Sâmbătă dimineaţa, la ora 11, s-a inaugurat în sala Dalles din Capitală expoziţia „Prietenia popoarelor din U.R.S.S.”, organizată de „Asociaţia Română pentru strângerea legăturilor cu Uniunea Sovietică” (ARLUS), cu sprijinul Asociaţiei Sovietice pentru strângerea legăturilor culturale cu străinătatea „Vox”. La solemnitatea inaugurării au participat d-nii: prof. P. Constantinescu-Iaşi, ministrul informaţiilor, reprezentând guvernul; S. I. Kavtaradze, ambasadorul Uniunii Sovietice în România şi ministru plenipotenţiar; M. V. Korj, consilier al ambasadei; S. A Dangulov, consilier de ambasadă; general Batcu, comandantul Pieţii Bucureşti; prof. C. Parhon, preşedintele „ARLUS”-ului, etc. D. Mihail Magheru, secretarul general al „ARLUS”-ului, a deschis seria cuvântărilor, spunând între altele că Statul Sovietic, deşi alcătuit din locuitori aparţinând unui mare număr de naţionalităţi, prezintă o unitate în ceea ce priveşte acţiunile care angajează fiinţa Statului datorită gradului de înaltă conştiinţă patriotică şi maturitate politică, la care s’a ajuns prin înţeleaptă politică naţională a generalisimului Stalin. Amintind situaţia dureroasă, şovinismul şi ura de rasă care au caracterizat regimul ţarist, d. Magheru a arătat că formula constituţională şi administrativă a naţionalităţilor din U.R.S.S. s-a cristalizat, după ani de studii şi experimentare, prin Constituţia stalinistă din 1936, care consfinţeşte drepturile şi egalitatea tuturor popoarelor sovietice. Incheindu-şi expunerea, d. Magheru a înfăţişat rezultatele acestei politici naţionale şi câteva constatări prilejuite de vizita făcută în U.R.S S. împreună cu delegaţia ARLUS-ului. D. prof. P. Constantinescu-Iaşi, ministrul informaţiilor, a spus, printre altele, următoarele : „Sala Dalles găzdueşte astăzi o expoziţie cu adevărat interesantă şi originală, care se intitulează fericit : „Prietenia popoarelor din Uniunea Sovietică”. Ea constitue un exemplu al felului în care, — după ce au scăpat de sub jugul de învrăjbire al regimului țarist, — popoarele din Uniunea Sovietică trăesc, se desvoltă și propă(Continuare la Ultima Oră) 200 LEI Tax poștală plătită In numerar conform aprobării Dir. G-le P. T. T. Nr. 24.454/933.1 Aprilie 1946 4 PAGINI APARE SUB CONDUCEREA UNUI COMITET DE DIRECJIE STRUCTURA NOULUI BUGET AL STATULUI Douăsprezecimi pe Aprilie. — Textul decretului lege In urma consfătuirilor urmate între membrii guvernului, ministerul finanţelor a luat hotărîrea ca in perioada dela 1—30 Aprilie 1946 mitaisterele şi instituţiile autonome cu bugete proprii anexe la bugetul statului să fie autorizate ca in acest interval să îndeplinească toate serviciile publice conform bugetului pe exerciţiul 1945- 1946, utilizând 1/12 din creditele defintive constatate la 31 Martie 1946. COMUNICATUL MINISTERULUI DE FINANJE In acest sens ministerul finanţelor a dat următorul comunicat: , ART. 1. — Ministerele şi instriuţiunie autonome cu bugete proprii anexate la bugetul Statului sunt autorizate ca in intervalul dela 1—30 Aprie 1946 să îndeplinească toate serviciile publice conform bugetului pe exereiţul 1945- 1946, utilizând 1/12 de creditele definitive constatate la 31 Martie 1946. Se exceptează dela dispoziţnile alineatului precedent cheltuelile privitoare la salarii şi pensii, pentru care creditele vor fi egale cu angajamentele făcute in luna Martie 1946 pentru drepturile personalului cuvenite în acea lună, precum şi cheltuelile reprezentând datoria publică şi ratele contractuale, pentru care creditele vor fi egale cu ratele exigibile in luna Aprilie 1946. Creditele extraordinare bugetare deschise în cursul exerciţiului 1945- 1946 pentru cheltueii de personal si materiale necesare funcționării wrv.csilor neprevăzute in acel buget, vor fi pentru intervalul 1—30 Aprilie 1946, egale cu cota aferentă pe luna Martie 1946, pentru drepturile și serviciile pe acea lună ART. 2. — Dispozițiunile art. 57 din legea asupra contabilităţii publice nu se aplică creditelor stabilite conform art. 1 de mai sus petru perioada—30 Aprilie 1946 ART.S — fondul pentru deschideri de credite suplimentare şi extraordinare pe luna Aprilie 1946, va fi jumătate din cel prevăzut iniţial în bugetul Statului sau instituţiunilor autonome cu bugete proprii anexate bugetului Statului pe exerciţiul 1945 1 946. ART. 4. — Prin derogare de la dispoziţiunile art. 72, alin. 2 din legea asupra contabilităţii publice se vor putea deschide credite suplimentare în cazurile în care creditele stabilite conform art. 1 de mai sus nu vor fi suficiente pentru a acoperi trebuinţele serviciilor la care sunt afectate. ART. 5. — Cheltuelile de exploatare şi altele asemănătoare, aferente unei perioade ce depăşeşte creditele stabilite conform art. 1 de mai sus si care trebuesc angajate in cursul lunei Aprilie 1946, vor putea fi contractate, prin derogare dela dispoziţiunile art. 79 din legea contabilităţii publice, cu avizul prealabil al comisiunii permanente pentru realizări de economii de pe lângă ministerul finanţelor. Aceste angajamente nu pot depăşi creditele definitive la 31 Martie 1946. ART. 6. — In perioada 1—30 Aprilie 1946, se vor percepe pentru Stat şi instituţiunile autonome cu bugete proprii anexate la bugetul Statului veniturile înscrise în bugetele acestora pe exerciţiul 1945- 1946, în conformitate cu dispozitiunile legilor în vigoare in cursul lunei Aprilie 1946. ART. 7. — Toate dispoziţiunile legii pentru evaluarea şi perceperea veniturilor și pentru fixarea cheltueii!or Statului pe exerci’ul 1945—1946, vor rămâne în vigoare «uiusvcrul ae ti na nie comunică , întrucât împrejurări ce coincid cu începutul exerciţiului financiar, sunt de natură să creeze situaţii noi care pot influenţa favorabil evaluările bugetului 194- 1947, guvernul a constatat că este necesar ca proectul de buget întocmit să fie definitivat pe ziua de 1 Mai 1946. Veniturile şi cheltuelile lunei Aprilie 1946, vor fi executate pe baza de 1/12 din bugetul 1945— 1946 şi vor fi imputate bugetului Pe exerciţiul 1946—1947. Iată textul decretului lege: şi pentru perioada 1—30 Aprilie 1946, in măsura în care nu simt contrarii prevederilor prezentei legi. ART. 8. — Operaţiunile de venituri şi cheltueii efectuate in intervalul dela 1—30 Aprilie 1946, privesc gestiunea exerciţului 1946- 1947 şi vor fi contabilizate in scripte şi conturi separate de ale exerciţiului 1945—1946. ART. 9. — Dispoziţiunile prezentei legi se vor aplica şi Camerelor profesionale şi instituţiilor , întreprinderilor publice prevăzute de art. 5 din legea asupra contabilităţii publice, afară de bugetele judeţelor, municipiilor şi comunelor. Decretul e întovărăşit de următorul raport al d-lui Gh. Tătărescu, vice-preşedinte al consiliului de miniştri şi ministru ad-interim la finanţe. RAPORTUL CĂTRE M. S. REGELE In conformitate cu dispoziţiunile art. 3 şi 36 din legea asupra contabilităţii publice, toate operaţiunile relative la strângerea veniturilor şi plata cheltuelilor făcute pe seama bugetului exerciţiului financiar 1945—1946, trebuesc închise la data de 31 Martie 1946, când urmează să intre in vigoare noul buget al anului financiar 1946—47. împrejurări ivite în preajma încheierii exerciţiului de natură să crereze situaţii noui, care pot influenţa favorabil evaluările bugetului exerciţiului 1946—1947, au determinat hotărîrea de a amâna cu o lună punerea in aplicare a noului buget, ce a fost întocmit la timp de organele ministerului finanţelor. In acest scop şi în baza dispoziţiuniior art. 35 din legea contabilităţii publice care prevede posbilitatea aplicării bugetului expirat pentru o anumită perioadă de timp şi în exerciţiul următor, propunem alăturatul proiect de decret-lege prin care ministerele şi instituţiunile autonome cu bugete proprii anexate la bugetul Statului să fie autorizate ,ca în intervalul dela 1—30 Aprilie 1946, să îndeplinească toate serviciile publice conform bugetului pe exerciţiul 1945—1943 utilizând 102 din creditele definitive constatate la 31 Martie 1946. Autorizat de consiliul de miniştri prin jurnalul cu nr... din 1946, cu profund respect supun înaltei aprobări şi semnături a Majestăţii Voastre alăturatul proiect de decret-lege neutru îndeplinirea serviciilor publice dela 1—30 Aprile 1948, conform bugetului exerciţiului 1945—1946. NOUILE LEGI Odată cu prezentul decret-lege, vor apare azi in Monitorul Oficial nouile legi fiscale încadrând structrua complectă a noului buget al statului. v. s. Decret-lege pentru îndeplinirea serviciilor publice de la 1-30 Aprilie 1846, conform bugetului exerciţiului 1945-1946 D. NICOLAI SVERNIK Preşedintele Prezidiumului Sovietului Suprem al URS.S. ACADEMIA ROMÂNĂ ÎMPLINEŞTE 80 DE ANI Una dintre cele mai venerabile instituţii ale ţării, Academia Română, împlineşte 80 de ani de existenţă. Pentru că întemeerea „Societăţii literare române” — aşa au intitulat-o fondatorii — avea loc cu puţin înainte, dar în aceeaş primăvară în care pusea în ţară interne etorul Dinastiei noastre domnitoare, în perspectiva vremii cei de azi pot vedea cum începuturile şi evoluţia Academiei se împletesc armonios cu începuturile şi evoluţia României moderne. Din umbre şi lumini e compusă existenţa oricărui neam tânăr ce luptă împotriva adversităţilor şi vicisitudinilor să-şi croiască un drum stabil în ritmul propăşirii mondiale. Dacă goana după bunurile materiale, nesfârşitele certuri datorite rivalităţilor superficiale şi mentalitatea specială, individualistă, au întunecat uneori şi la noi, revendicările şi realizările dorite de colectivitate, aceasta nu a însemnat că focul sacru, scânteile geniului ori munca aridă a talentelor ce lucrau pentru satisfacţia creaţiunei însăşi, nu şi-au dat din plin tributul de cooperare la comoara ce formează patrimoniul umanităţii. Iar dacă vreodată mai vii au fost cele dintâi, şi mai palide cele din urmă, explicaţia o dădea un mare romancier francez care spunea că societatea omenească nu este niciodată frumoasă la suprafaţă: viciile şi defectele apar în primul plan, pe când devotamentele şi sacrificiile cari o susţin trebue să mergi să le cauţi în modestia umbrei. Acest rol al discretei dat trainicei activităţi l-a îndeplinit în 8 decenii Academia Română care 2^1 ami a fost numai păstrătoarea documentelor şi manuscriselor latine, romanice, greceşti, slavone ori româneşti ce vorbeau de depărtata noastră obârşie, nici numai distribuitoarea publicaţiilor apărute, necesare celor dornici de cultură, ci receptorul atent al ideilor noui, al artelor cu feţe multiple, al cercetărilor din laborator, al descoperirilor rupte din necunoscut, aşa cum dovedesc dările de seamă ale tuturor şedinţelor, dări de seamă cunoscute, din nefericire, prea puţin de marele public. Judecând trecutul pe planul general al evoluţiei noastre ori disecând activitatea, unui aşezământ public, oamenii sunt ispitiţi să scoată în evidenţă cele ce s’ar fi putut face mai mult, trecând cu vederea înfăptuirile concrete. In cuvântarea rostită la 1 Aprilie 1891, cu prilejul împlinirii a 25 de ani dela întemeerea Academiei Române, care „a crescut, s’a dezvoltat şi a ajuns a fi o însemnată instituţie de cultură având înrâuririle cele mai binefăcătoare asupra limbii şi literaturii noastre", după ce evocă rezultatele obţinute într’un pătrat de veac, Regele Carol I adăoga: „Cronicarii noştri negr,iese în această frumoasă limbă trecutul şi zugrăvesc în mod cumpătat însă în coloare aşa de vie, furtunile şi luptele crâncene înfruntate de români, încât fiecare trebue să fie cuprins de mirare, cum neamul românesc a putut să biruiască atâtea greutăţi şi să stăpânească atâtea primejdii, cari îl aducea adesea la marginea prăpastiei, fără a fi fost înghiţit de valurile îngrozitoare ale vremu-I rilor turburate şi întunecoase de pe atunci’’. In aceiaş şedinţă Mihail Kogălniceanu a rostit marele său discurs in legătură cu fazele emancipării şi împroprietăririi ţăranilor, discurs memorabil în care invoca datoria cărturarilor de a completa, prin lumina învăţăturii, opera de ridicare a păturii ţărăneşti „spre a avea cunoştinţă profundă şi energică de drepturile şi datoriile ei". Opt decenii de activitate nu pot fi cuprinse în cadrul câtorva rânduri de ziar, dar amintim că încoronarea unei munci îndelungate şi migăloase cum este aceea a întocmirii marelui dicţionar al limbii române, ar fi anunţarea intensificării sforţărilor pentru terminarea monumentalei lucrări aşteptată de multă vreme. Dar, pentru că pomeneam faptul că evoluţia desvoltării venerabilei instituţii se împleteşte cu însăşi evoluţia ţării din aceşti 80 de ani, trebue să relevăm că efectele crizei economice şi monetare lovesc şi olimpica instituţie culturală căreia numeroşi oameni de bine i-au lăsat fonduri pentru burse, premii etc., valori fixe a căror depreciere făcea, încă din 1923, Academia să constate să la premii nu se mai prezintă nimeni cu lucrări şi bursele rămân vacante dii lipsă de solicitatori... Dacă la 1923 nu se prezentau candidaţi pentru premii de 5000 lei şi burse studenţeşti de 120 lei lunar, cu atât mai puţin astăzi când ştim cu toţii valoarea banului şi de aceia e nevoe de sprijinul material al oficialităţii care să compuiei la o diminuaţi pronrri- D. BEVIN ÎMPOTRIVA INUI NOU RĂZBOI Bevin, ministrul afacerilor străine, vorbind Sâmbătă seara la Bristol a spus referindu-se la deosebirile dintre naţiuni: „Poate că ele sunt deosebiri de temperament, poate că deosebirile apropie. Ele s’ar putea ivi chiar din teama unor noi atacuri, ele ar putea fi accentuate prin desvoltarea energiei atomice, toţi aceşti factori tind să ţină !Pe cei de la guvern şi pe oricine pe jari Vrem să se ajungă la un acord şi la o declaraţie că orice se va întâmpla nu vom face uz de arme pentru soluţionarea disputelor noastre. Cred că vom trebui cu toţii să renunţăm la metoda neAcolo unde este vorba de materii prime vitale ce ar putea să ducă marile puteri la un conflict, trebue să stabilim un mecanism mai bun pentru a face faţă acestei probleme economice vitale şi să nu recurgem la vechea metodă. In acest scop, noi din această ţară am făcut tot ce ne-a stat în putinţă pentru a ajunge la un acord cu privire la petrol. Şi in acest acord, când el va fi ratificat de Statele Unite, se prevede că puterile vor controla exploatarea şi folosirea lui, ţinând seama şi de punctul de vedere al consumatorului”. A murit Victor Ion Popa O moarte timpurie a răpit teatrului şi literaturii noastre un talent remarcabil. Victor Ion Popa, născut la Bârlad în August 1895, s-a impus încă din şcoală ca un talent precoce, puternic şi multilateral. La „Liceul Internat"* din Iaşi, unde se pregătea pentru inginerie, elevul eminent îşi releva vocaţia artistică desemnând cu aceeaşi măestrie cu care fabrica mici avioane, versifica hexametri sau monta piese dintre care „Revizorul” lui Gogol releva pe regisorul emerit de mai târziu. Atras cu putere spre scenă, o părăseşte după primele succese pentru a face războiul din 1916— 1918, în prima linie, unde, între atacurile, la baionetă scrie prima lui piesă versificată „Lucia”, căreia avea să-i urmeze „Floarea de oțel” model al genului în literatura română. Adevărata carieră dramatică și-o recepe *-u ..Flori și Fluturi*, comedie scrisă la Cluj în 1919, pe când era ofiţer de front Chemat de la Iaşi de G. Costa- Foral pentru literatura consacrată copiilor şi tineri imte termină lucrarea dramatică ..Ciuta”, reprezentată în Aprilie 1921 de ..Teatrul Naţional” sub direcţia d-lui Victor Eftimiu şi premiată de „Asociaţia criticilor dramatici”. O altă lucrare dramatică de război, de un puternic dramatism „Răspântia cea mare” n’a văzut încă lumina rampei. Se impune în acelaş timp în domeniul caricaturii şi al literaturii, fant pentru care, la 1 ianuarie 1926, este chemat la Cernăuţi să promoveze teatrul românesc întâi ca director de scenă şi apoi ca director al „Teatrului Naţional” unde realizează stagiuni de artă. Revine ap°i în Capitală ca director de scenă al Teatrului Maria Ventura-T3A..4 J---------------Sofia, Belgrad, Praga şi in Ungaria. E perioada în care se afirmă ca romancier şi povestitor al specificului moldovenesc şi al mediului rural în ceea ce el ete mai caracterstic şi mai profund uman, operă ce culminează cu „Valeriu şi Velor Doamne” şi cu cele trei volume consacrate vieţii romanţate a lui Aurel Vlaicu, ca şi piesele „Moartea prietena mea”, „Veveriţa”, „Răzbunarea sufleurului” şi altele în curs de lucru, schiţate sau neterminate. Toată pasiunea lui pentru teatru şi-a pus-o în ultimii şease ani în slujba teatrului pentru muncitorime, de care-i lega simpatia şi cultul pe care-l avea în sânge pentru muncă şi muncitorul român. Aici a făcut nu numai artă înaltă ci şi apostolat, aşa cum a înţeles să facă şi din catedră de profesor al Academiei de artă dramatică. rdja și Itin 1 Guvernul Statelor Unite a primit o ste importanta in legătură cu deliberările Consiliului de Securitate Londra. 30 (Rador). — Corespondentul din New York al lui Daily Mail anunţă, în legătură cu desbaterile ONU-lui, că guvernul Statelor Unite „a primit o ştire importantă în ultimele 48 ore despre care crede că s’ar putea să aibă o repercusiune vitală asupra deliberărilor Consiliului de Securitate”. Se află că situaţia exactă de la Teheran nu este aşa de simplă, cum a prezentat-o »I. Hussein Ala, ambasadorul Persiei la Washington, în faţa Consiliului de Securitate. O DECLARAŢIE OFICIALA A GUVERNULUI PERSAN Teheran, 30 (Rador). — Corespondentul agenţiei „Reuter“ comunică : Principele Muzafar Piraz, purtătorul de cuvânt oficial al guvernului persan, a spus în cursul unei declaraţii pe care a făcut-o aci : „Cazul persan nu a fost niciodată retras dela Consiliul de Securitate. La Londra s’a hotărît ca să se lase în suspensie cazul Persiei pentru a se da posibilitate unor negocieri directe după care se va raporta Consiliului. I In consecinţă, d. Ghavam Sultaneh s’a dus în persoană la Moscova pentru conversaţii şi contacte directe cu generalissimul Stalin şi cu alte înalte personalităţi sovietice. El a fost primit şi s’a bucurat de o recepţie caldă din partea generalissimului Stalin şi a guvernului rus şi, după 20 de zile s’a înapoiat la Teheran. Nu era posibil ca într’un timp limitat să se elimine efectele pe cari 20 de ani de politică le-au adus în relaţiile ruso-persane. După cum s’a căzut de acord în sesiunea de la Londra a Consiliului de Securitate, cu aprobarea d-lui Vişinski, era necesar să se prezinte un raport Consiliului de Securitate la New York cu privire la mersul conversaţiilor. Pentru acest motiv d. Hussein Ala, ambasadorul Persiei la ■ Washington, a adus cazul înaintea Consiliului de Securitate acţionând în conformitate cu cele hotărîte la Londra. Acum aşi vrea să arăt că d- Ala, în patriotismul său, este mâ- I nat adesea de sentiment şi pen tru acest motiv, dacă unele din declaraţiile sale au fost exagerate se va înţelege că acest lucru se datoreşte patriotismului care câteodată pune stăpânire pe el. Anumite zvonuri au fost răs-, pândite în ultimele zile, dar se va aduce la cunoştinţă — după cum primul ministru a indicat în cuvântarea sa, răspunzând ambasadorului sovietic la deschiderea Institutului de Agricultură sevieto-persan, Vineri seara — că guvernul persan şi poporul persan urmăresc să realizeze cele mai bune relaţii posibile pentru cele două ţări şi se speră că prin încredere mutuală şi prin bunăvoinţă acest obiectiv va fi realizat“. Principele Muzafar Firuz a refuzat să dea explicaţii în legătură cu declaraţia sa, el mărginindu-se doar să spună că este o declararee oficială a guvernului Teheran, 30 (Rador). — Corespondentul Agenţiei France Presse, comunică: D. Gharam Sultaneh, primul ministru, a aprobat termenii declaraţiilor pe care d. Hussein ,la ambasdorul Persiei la washington, Ie-a făcut în faţa Consiliului de Securitate, după cum a declarat purtătorul de cuvânt al preşedinţiei consiliului de miniştri. NOUL MINISTRU Al PERSIEI LA MOSCOVA Teheran, 30 (Rador). — Corespondentul agenţiei Franceze de Presă transmite: D. Hamid Sayah, membru în delegaţia persană la Moscova şi care a contribuit în mare măsură la îmbunătăţirea relaţiunilor dintre Iran şi Uniunea Sovietică, a fost numit mininistru plenipotenţiar al ţării sale la Moscova. O DELEGARE PARLAMENTARA BRITANICA A SOSIT LA TEHERAN Teheran, 30 (Rador). — Corespondentul Agenţiei Reuter comunică: O delegaţiei parlamentară britanică compusă din d. Michael’ Foot, laburist, şi generalul de brigadă Head, conservator, a sosit Sâmbătă la Teheran. Cei doi membri ai Camerei Comunelor au fost aleşi să viziteze Persia din partea partidelor lor şi să întreprindă anchete independente cu privire la situaţia de acolo. D. BEVIN DISPUS SA VINA LA NEW-YORK Washington, 30 (Rador). — Coresponderul Agenței Reuter comunică: D. Bevin, ministrul afacerilor străine al Marei Britanii, a trimis o cablogramă d-lui James Byrnes, secretarul departamentului de stat nordamericam, în care spune că va sosi imediat cu avionul la New York în cazul că d. Byrnes i-ar anunţa că criză d’n Consiliul de Securitate ameninţă existenţa ONU-ului, după cum s’a comunicat Sâmbătă în cercurile diplomatice responsabile de aci. Cablograma d-lui Bevin face parte dintr’un schimb formal de mesagii între cei doi miniştri de externe, cu privire la problem persană în măsura în care ea influenţează asupra reuniunii de la New York. Cei doi miniştri de externe sunt de acord că ar fi de dorit în anumite împrejurări ca d. Bevin să şadă alături de d. Byrnes la masa Consiliului. d. Bevin a arătat însă că are lucrări presante actualmente astfel că nu are de gând să părăsească Londra în momentul de față. El a arătat însă d-lui Byrnes că este gata să plece imediat în cazul când d. Byrnes i-ar da indicaţii că seriozitatea situației justifică o asemenea deplasare. CRITICI ADUSE POLITICII D-LUI KEVIN Praga, 30 (Rador). — Corespondentul agenţiei Franceze de Presă comunică, dintr’o conferinţă de presă ţinută cu delegaţii presei străine la congresul partidului comunist cehoslovac. d. Harry Pollitt, secretarul general al partidului comunist britanic, a criticat politica externă a d-lui Bevin,spunând că ea „este în dezacord cu politica sa internă şi nu constitue decât o simplă continuare a politicei externe pe care a dus-o partidul conservator”. Faptul că în partidul laburist există faţă de politica externă a d-lui Bevin o puternică opoziţie, care cere o politică de strânsă cooperare cu Uniunea Sovietică Şi cu statele democratice din Europa, in special Franţa, Cehoslovacia şi Iugoslavia, este d«’»' it de concludent — apoi d. collitt a adăugat: „La rândul său, partidul comunist cere ca Anglia să facă o politică de acorduri comerciale cu Uniunea Sovietică și cu statele din Europa occidentală, pentru a fi independente de Statele Unite sub raportul economic și pentru a putea ajuta elementele progresive americane în lupta contra politicei agresive a Statelor Unite”. Badogno epurat din senatul italian Roma, 30 (Ofpress). — înalta Curte de Justiţie a retras mareşalului Badogno demnitatea de senator. Badogno a fost erou al primului război mondial şi prim ministru după încheerea armistiţiului. înalta Curte care procedează la epurarea senatului de elemente „fasciste, criminale şi colaboraţioniste”, a eliminat majoritatea adepţilor lui Mussolini. Cazul Badoglio a fost amânat de mai multe ori înainte *νo =■» in, hoterîrea de eri. Franţa pentru trimite conferinţa Washington, 30 (Rador) — După cum anunţă corespondentul Agenţiei franceze de presă, guvernul Statelor Unite a răspuns afirmativ la nota guvernului francez întrebând dacă Franţa poate trimite invitaţii pentru conferinţa de pace prevăzută să înceapă la Paris în ziua de 1 Mai. Paris, 30 (Rador). — Se confirmă că guvernul american şi-a exprimat părerea că Franţa poate trimite invitaţii puterilor care trebue să participe la conferinţa de pace de la 1 Mai, care se va ţine la Paris. Acest răspuns a fost dat la următoarea întrebare pusă de guvernul francez guvernelor de la Washington, Londra şi Moscova: „Credeţi că am putea trimite de pe acum invitaţii pentru conferinţa păcei?”. Răspunsurile Londrei şi Moscovei sunt aşteptate cu interes la Paris pentru că astfel se va arăta dacă cele două puteri cred că adjuncţii miniştrilor de externe, întruniţi la Londra, se vor pune de acord înainte de1 Mai asupra propunerilor comune în legătură cu tratatele de pace cu Italia şi statele balcanice. Mulţi observatori sunt de părere că guvernul britanic va adopta punctul de vedere al guvernului american, acceptând să se prezinte la conferinţa de pace fără ca un acord complet să fi intervenit în prealabil la Londra. In acest caz, cele 21 de puteri ce s’ar întruni la Paris ar putea să se pronunţe pentru unele din numeroasele proecte depuşi. Se crede însă că guvernul sovietic s’ar menţine la principiul hotăririlor dela Moscova din Decembrie 1945, când s’a stabilit că statele admise în conferinţa de pace vor trebui să se trăsească puse în faţa unei hotărîri comune luate la Londra de către adjuncţii miniştrilor de externe. In acest caz, delegaţii conferinţei de la Paris ar avea dreptul să propună amendamente şi apoi redactarea definitivă a tratatelor de pace. In orice caz, Franţa va aştepta răspunsurile de la Moscova şi Londra înainte de a trimite invitaţii. invitaţii de pace EROII CU „VIRTUTEA MILITARĂ" A avut loc adunarea generală a Asociaţiei celor ce poartă ordinul „Virtutea Militară de Războiu“. Cu acest prilej de g-ral Eduard Castano, preşedintele Asociaţiei, a făcut un istoric al ordinului — formulând şi revendicările societăţii după sugestiile membrilor — istoric pe care îl folosim în rândurile de mai jos. Medalia „Virtutea Militară“ a fost înfiinţată de Domnitorul Alex. I. Cuza în 1860. Ea a fost acordată retroactiv eroilor pompieri din Dealul Spirii de la 1848. A fost purtată de Domnitorii Carol I, de Principesa Elisabeta şi de toţi eroii (ofiţeri şi trupă) din războiul pentru Independenţă. Crucea „Virtuţii Militare” a fost purtată de Regele Ferdinand şi de Regina Maria, iar acum străluceşte pe pieptul M. S. Regelui Mihai pentru actul de bravură de la 23 August 1944. Această decoraţie se acordă din 1918 numai gradelor inferioare, ca cea mai înaltă distincţie pentru excepţionale acte de bravură, săvârşite pe câmpul de luptă... pentru care ofiţerilor se dă „Mihai Viteazul“. In războiul de eliberare se citează multe acte de eroism. Printre faptele celorjiai îndrăzneţe, notăm isprăve vitejeşti ale copilul de trupă Nicolae C. Stîrcu din comuna Petrila, judeţul Hunedoara. Acest copil de 14 ani, fără ştirea mamei sale, s’a alăturat de o formaţiune a armatei rusă şi imediat după semnarea armistiţiului. A intrat apoi în Batalionul 10 Vânători din Divizia II, luptând cot la cot cu soldaţii până la 23 April 1945, când a căzut rănit cu prilejul atacului împotriva oraşului Wessely din Cehoslovacia Trupele româneşti trebuiau să ia ca asalt acest oraş, apărat, cu înverşunare de brandturile şi de mitralierele nemţeşti. Stîrcu ceru învoire unu! sub'ofiţer să-l lase a pomi singur in recunoaştere — sperând să sa strecoare mai uşor spre liniile ■ inamice.^ Subofiţerul se opuse. Copilul însă luă un pistol mitralieră şi, înarmat cu grenade, porni fără voe — împreună cu un camarad mai mare — spre tranşeele din faţă. Când ajunse lângă bârlogul duşmanului, Stîrcu aruncă trei grenade, iar camaradul lui — încă câteva. Surprinşi, nemţii ridicară mâinile în sus şi eşiră din groapă. Erau şapte, dintre care trei mai grav răniţi. Conducându-şi prizonierii, copilul şi camaradul său fură răniţi pe drum. Stîrcu fu dus de sanitari cu targa la Ambulanţa Batalionului , fiind apoi evacuat la Spitalul din Pistianu şi în urmă la cel din Timişoara, unde află că tatăl săucăzuse în altă parte pe front. Copilul de trupă, a cărui fotografie o dăm aici, a fost înaintat caporal şi a fost decorat cu „Virtutea Militară de Războiu“, „pentru bravura şi curajul excepţional dovedit pe front“.. Cei decoraţi cu acest ordin — vreo 20.000 de luptători — sunt din familia copilului de trupă de la Wessely. Ei sunt, în proporţie de 90 la sută, ţărani şi lucrători. Ordinul lor — ,,Virtutea Militară“ — este echivalent ca valoare morală, decoraţiei „Mihai I Viteazul”. Cavalerii acestui ordin, ofiţeri activi şi de rezervă, au o legiuire specială cu care ţara le arată recunoştinţa prin gesturi utile, — pe când eroii „Virtuţii Militare“ sunt lăsaţi să se transforme în cerşetori sau în speculanţi de chibrituri şi de ţigări. Cum faptele de arme ale celor distinşi ca „Virtutea Militară“ sunt aceleaşi, ar trebui ca Statul să aibă faţă de dânşii o purtare identică. La adunarea generală de deunăzi, s-a cerut o lege a ordinului „Virtutea Militară“ — „la fel întocmită şi egală în drepturi cu cea a cavalerilor ordinului „Mihai Viteazul“. Şi cu drept cuvânt: eroismul doar a fost acelaşi, iar sângele acelaşi, şi el. M. S IVASTOS ! NICOLAE C. STÎRCU