Universul - Capitala, aprilie 1946 (Anul 63, nr. 76-97)

1946-04-01 / nr. 76

Anul­at : 4 PAGINI Fondator: LUIGI CAZZAVILLAN Proprietar: „UNIVERSUL» S. A. înscris sub Nr. 160 Trib. Ilfov CELE DIN URMA ŞTIRI DIN LUMEA ÎNTREAGA,­TELEGRAFICE SI TELEFONICE REDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA: BUCUREŞTI, STR. BREZOIANU No. 23-25 CENTRALA TELEFONICA A ZIARULUI: 3.30.10. SECRETARIATUL DE REDACȚIE: 3.30.15 PARCURILE CAPITALEI Printrftm comunicat recent al Primăriei Capitalei, se adu­ce la cunoştinţa generală, că gri­dina Cişmigiu şi Parcul Na­ţional nu vor mai fi puse sub niciun motiv la dispoziţia so­licitatorilor pentru serbări, permese sau orice alte festivi­tăţi. Şi, deşi nu mai era nevoe de nici o explicaţie justificativă, pentru ca toată lumea să înţe­leagă şi să aprobe rostul aces­tei măsuri, comunicatul primă­riei nu ezită totuşi să arate că aprobările date în cursul anu­lui trecut ,­au dus la constata­rea că aceste grădini, care con­­stitue adevărate podoabe ale Capitalei, sunt ameninţate să se părăginească“. Din nefericire, acesta este adevărul, pe care oricine îl poate verifica printr’o vizită sumară la faţa locului. Ţintă predilectă a bombelor teutone, Cişmigiul a fost, supus unei masacrări oribile.’Au căzut co­paci seculari, cu a căror pre­zenţă ne familiarizasem încă din ani copilăriei, au dispărut arboreţi florali aduşi din depăr­tări şi întreţinuţi cu neînchi­puită migală. Pâlcuri-pâlcuri de copaci poartă încă cicatri­­cile mutilării, de-a lungul alee­­lor zdrenţuite de explozii sau schimonosite de urmele adă­posturilor anti-aeriene. Iar mi­nunata insulă înflorită şi-a pierdut pitorescul ei arhitectu­ral, văduvită de frumoasa apa­riţie albă a restaurantului cu terase, de unde se revărsa, în liniştea serilor de vară, acor­durile îmbietoare ale orches­trelor. Din tot ce-a fost n’a mai rămas aci decât hidoase gră­mezi de moloz, lemnărie şi că­rămidă. Astăzi, dacă nu ne grăbim să refacem ceea ce urgia războiu­lui a stricat, redând parcurilor bucureştene strălucirea şi în­grijirea de altă dată, cel pu­ţin să ne abţinem de-a adăuga şi contribuţia noastră la de­gradările pricinuite de furiile , războiului.­­ Serbările şi kermesele, nu pot fi adăpostite în parcuri,­­ unde prescripţia : „nu călcaţi­­ iarba, nu atingeţi florile“ tre­­bue să rămână literă de scrip­tură, fiind vorba de esenţe şi de exemplare unice. Asemenea parcuri reprezintă adevărate muzee florale şi pomicole, constituind nu numai un mij­loc de desfătare, dar şi unul de instruir­e şi de documentare ştiinţifică pentru marele pu­blic, o mândrie a metropolei noastre. De aci şi această raţiune, pe care o cuprinde citatul comu­nicat al primăriei municipiului, privitor la suprimarea oricării viitoare autorizaţii de serbări în cele două parcuri, chiar dacă solicitarea ar veni de la instituţiuni cu scopuri filantro­pice . „Această măsură este dictată şi de imperativul de a păstra grădinii Cişmigiu şi Parcului Naţional destinaţia lor fireas­că, servind exclusiv ca locuri de recreaţie pentru marea mas­sa a publicului, care n’are po­sibilitatea materială de a se deplasa pe timpul verii în sta­ţiunile climatice“. Pentru aceleaşi raţiuni bine­­cuvâtate, noi cerem ca măsura acestei interdicţii să se extindă şi la Parcul Cotroceni (Grădi­na Botanică) şi la Parcul Ca­rol I, unde se află şi mormân­tul Soldatului Necunoscut. Sunt puţinele monumente naturale pe care le are Capi­tala. Măcar pe acestea să ne învrednicim a le păstra.h. f. INAUGURAREA EXPOZIŢIEI „ PETEM POPOARELOR DIN U. R. S. S.“ Sâmbătă dimineaţa, la ora 11, s-a inaugurat în sala Dalles din Capitală expoziţia „Prietenia po­poarelor din U.R.S.S.”, organizată de „Asociaţia Română pentru strângerea legăturilor cu Uniu­nea Sovietică” (ARLUS), cu spri­jinul Asociaţiei Sovietice pentru strângerea legăturilor culturale cu străinătatea „Vox”. La solemnitatea inaugurării au participat d-nii: prof. P. Cons­­tantinescu-Iaşi, min­istrul infor­maţiilor, reprezentând guvernul; S. I. Kavtaradze, ambasadorul Uniunii Sovietice în România şi ministru plenipotenţiar; M. V. Korj, consilier al ambasadei; S. A Dangulov, consilier de amba­sadă; general Batcu, comandantul Pieţii Bucureşti; prof. C. Parhon, preşedintele „ARLUS”-ului, etc. D. Mihail Magheru, secretarul general al „ARLUS”-ului, a des­chis seria cuvântărilor, spunând între altele că Statul Sovietic, deşi alcătuit din locuitori aparţi­nând unui mare număr de na­ţionalităţi, prezintă o unitate în ceea ce priveşte acţiunile care an­gajează fiinţa Statului datori­tă gradului de înaltă conştiinţă patriotică şi maturitate politică, la care s’a ajuns prin înţeleaptă politică naţională a generalisi­mului Stalin. Amintind situaţia dureroasă, şovinismul şi ura de rasă care au caracterizat regimul ţarist, d. Magheru a arătat că formula constituţională şi administrativă a naţionalităţilor din U.R.S.S. s-a cristalizat, după ani de studii şi experimentare, prin Constituţia stalinistă din 1936, care consfin­ţeşte drepturile şi egalitatea tu­turor popoarelor sovietice. Incheindu-şi expunerea, d. Ma­gheru a înfăţişat rezultatele ace­stei politici naţionale şi câteva constatări prilejuite de vizita fă­cută în U.R.S S. împreună cu de­legaţia ARLUS-ului. D. prof. P. Constantinescu-Iaşi, ministrul informaţiilor, a spus, printre altele, următoarele : „Sala Dalles găzdueşte astăzi o expoziţie cu adevărat interesantă şi originală, care se intitulează fe­ricit : „Prietenia popoarelor din Uniunea Sovietică”. Ea constitue un exemplu al felului în care, — după ce au scăpat de sub jugul de învrăjbire al regimului țarist, — popoarele din Uniunea Sovie­tică trăesc, se desvoltă și propă­(Continuare la Ultima Oră) ­ 200 LEI Tax poștală plătită In numerar conform aprobării Dir. G-le P. T. T. Nr. 24.454/933.1 Aprilie 1946 4 PAGINI APARE SUB CONDUCE­REA UNUI COMITET DE DIRECJIE STRUCTURA NOULUI BUGET AL STATULUI Douăsprezecimi pe Aprilie. — Tex­tul decretului lege In urma consfătuirilor urmate între membrii guvernului, ministe­rul finanţelor a luat hotărîrea ca in perioada dela 1—30 Aprilie 1946 mitai­sterele şi instituţiile autono­me cu bugete proprii anexe la bugetul statului­ să fie autorizate ca­ in acest interval să îndepli­nească toate serviciile publice con­form bugetului pe exerciţiul 1945- 1946, utilizând 1/12 din creditele defintive constatate la 31 Martie 1946. COMUNICATUL MINISTERU­LUI DE FINANJE In acest sens ministerul finan­ţelor a dat următorul comunicat: , ART. 1. — Ministerele şi instri­­uţiunie autonome cu bugete pro­prii anexate la bugetul Statului sunt autorizate ca in intervalul dela 1—30 Apr­ie 1946 să îndepli­nească toate serviciile publice con­form bugetului pe exereiţul 1945- 1946, utilizând 1/12 d­e creditele definitive constatate la 31 Martie 1946. Se exceptează dela dispoziţ­­­nile alineatului precedent cheltuelile privitoare la salarii şi pensii, pen­tru care creditele vor fi egale cu angajamentele făcute in luna Mar­tie 1946 pentru drepturile perso­nalului cuvenite în acea lună, pre­cum şi cheltuelile reprezentând datoria publică şi ratele contrac­­tuale, pentru care creditele vor fi egale cu ratele exigibile in luna Aprilie 1946. Creditele extraordinare bugetare deschise în cursul exerciţiului 1945- 1946 pentru cheltueii de personal si materiale necesare funcționării wrv.csilor neprevăzute in acel bu­get, vor fi pentru intervalul 1—30 Aprilie 1946, egale cu cota afe­rentă pe luna Martie 1946, pentru drepturile și serviciile pe acea lună ART. 2. — Dispozițiunile art. 57 din legea asupra contabilităţii publice nu se aplică creditelor sta­bilite conform art. 1 de mai sus petru perioada­­—30 Aprilie 1946 ART.­­S — fondul pentru des­chideri de credite suplimentare şi extraordinare pe luna Aprilie 1946, va fi jumătate din cel prevăzut iniţial în bugetul Statului sau instituţiunilor autonome cu bu­gete proprii anexate bugetului Sta­tului pe exerciţiul 1945 1 946. ART. 4. — Prin derogare de la dispoziţiunile art. 72, alin. 2 din legea asupra contabilităţii publice se vor putea deschide credite su­plimentare în cazurile în care cre­ditele stabilite conform art. 1 de­ mai sus nu vor fi suficiente pen­tru a acoperi trebuinţele servicii­lor la care sunt afectate. ART. 5. — Cheltuelile de exploa­tare şi altele asemănătoare, afe­rente unei perioade ce depăşeşte creditele stabilite conform art. 1 de mai sus si care trebuesc anga­jate in cursul lunei Aprilie 1946, vor putea fi contractate, prin de­rogare dela dispoziţiunile art. 79 din legea contabilităţii publice, cu avizul prealabil al comisiunii per­manente pentru realizări de eco­nomii de pe lângă ministerul fi­nanţelor. Aceste angajamente nu pot de­păşi creditele definitive la 31 Mar­tie 1946. ART. 6. — In perioada 1—30 A­­prilie 1946, se vor percepe pentru Stat şi instituţiunile autonome cu bugete proprii anexate la bugetul Statului veniturile înscrise în bu­getele acestora pe exerciţiul 1945- 1946, în conformitate cu dispozi­­tiunile legilor în vigoare in cursul lunei Aprilie 1946. ART. 7. — Toate dispoziţiunile legii pentru evaluarea şi percepe­rea veniturilor și pentru fixarea cheltueii!­or Statului pe exerci’ul 1945—1946, vor rămâne în vigoare «uiusvcrul ae ti na nie comu­nică , întrucât împrejurări ce coin­cid cu începutul exerciţiului fi­nanciar, sunt de natură să creeze situaţii noi care pot influenţa fa­vorabil evaluările bugetului 194­- 1947, guvernul a constatat că este necesar ca proectul de bu­get întocmit să fie definitivat pe ziua de 1 Mai 1946. Veniturile şi cheltuelile lunei Aprilie 1946, vor fi executate pe baza de 1/12 din bugetul 1945— 1946 şi vor fi imputate bugetului Pe exerciţiul 1946—1947. Iată textul decretului lege: şi pentru perioada 1—30 Aprilie 1946, in măsura în care nu simt contrarii prevederilor prezentei legi. ART. 8. — Operaţiunile de ve­nituri şi cheltueii efectuate in in­tervalul dela 1—30 Aprilie 1946, privesc gestiunea exerciţului 1946- 1947 şi vor fi contabiliza­te in scripte şi conturi separate de ale exerciţiului 1945—1946. ART. 9. — Dispoziţiunile pre­zentei legi se vor aplica şi Came­relor profesionale şi instituţ­­ii­­lor , întreprinderilor publice prevă­zute de art. 5 din legea asupra contabilităţii publice, afară de bu­getele judeţelor, municipiilor şi co­munelor. Decretul e întovărăşit de urmă­torul raport al d-lui Gh. Tătărescu, vice-preşedinte al consiliului de miniştri şi ministru ad-interim la­­ finanţe. RAPORTUL CĂTRE M. S. REGELE In conformitate cu dispoziţiunile art. 3 şi 36 din legea asupra con­tabilităţii publice, toate operaţiu­nile relative la strângerea venitu­rilor şi plata cheltuelilor făcute pe seama bugetului exerciţiului fi­nanciar 1945—1946, trebuesc închi­se la data de 31 Martie 1946, când urmează să intre in vigoare noul buget al anului financiar 1946—47. împrejurări ivite în preajma în­cheierii exerciţiului de natură să crereze situaţii noui, care pot in­fluenţa favorabil evaluările buge­tului exerciţiului 1946—1947, au de­terminat hotărîrea de a amâna cu o lună punerea in aplicare a nou­lui buget, ce a fost întocmit la timp de organele ministerului fi­nanţelor. In acest scop şi în baza dispo­­ziţiuniior art. 35 din legea conta­bilităţii publice care prevede po­­sbilitatea aplicării bugetului ex­pirat pentru o anumită perioadă de timp şi în exerciţiul următor, propunem alăturatul proiect de de­­cret-lege prin care ministerele şi instituţiunile autonome cu bugete proprii anexate la bugetul Statul­­ui să fie autorizate ,ca în inter­valul dela 1—30 Aprilie 1946, să îndeplinească toate serviciile pu­blice conform bugetului pe exerci­ţiul 1945—1943 utilizând 102 din creditele definitive constatate la 31 Martie 1946. Autorizat de consiliul de miniştri prin jurnalul cu nr... din 1946, cu profund respect supun înaltei a­­probări şi semnături a Majestăţii Voastre alăturatul proiect de de­­cret-lege neutru îndeplinirea servi­ciilor publice dela 1—30 Aprile 1948, conform bugetului exerciţiu­lui 1945—1946. NOUILE LEGI Odată cu prezentul decret-lege, vor apare azi in Monitorul Oficial nouile legi fiscale încadrând struc­­trua complectă a noului buget al statului. v. s. Decret-lege pentru îndep­linirea serviciilor publice de la 1-30 Aprilie 1846, conform bugetului exerciţiului 1945-1946 D. NICOLAI SVERNIK Preşedintele Prezidiumului So­vietului Suprem al U­R­S.S. ACADEMIA ROMÂNĂ ÎMPLINEŞTE 80 DE ANI Una dintre cele mai venerabile instituţii ale ţării, Academia Ro­­mână, împlineşte 80 de ani de existenţă. Pentru că întemeerea „Societăţii literare române” — aşa au inti­tulat-o fondatorii — avea loc cu puţin înainte, dar în aceeaş pri­măvară în care pusea în ţară in­terne etorul Dinastiei noastre domnitoare, în perspectiva vre­mii cei de azi pot vedea cum în­ceputurile şi evoluţia Academiei se împletesc armonios cu începutu­rile şi evoluţia României mo­derne. Din umbre şi lumini e compusă existenţa oricărui neam tânăr ce luptă împotriva adversităţilor şi vicisitudinilor să-şi croiască­­ un drum stabil în ritmul propăşirii mondiale. Dacă goana după bu­nurile materiale, nesfârşitele cer­turi datorite rivalităţilor superfi­ciale şi mentalitatea specială, in­dividualistă, au întunecat uneori şi la noi, revendicările şi realiză­rile dorite de colectivitate, aceas­ta nu a însemnat că focul sacru, scânteile geniului ori munca aridă a talentelor ce lucrau pentru sa­tisfacţia creaţiunei însăşi, nu şi-au dat din plin tributul de cooperare la comoara ce formează patrimoniul umanităţii. Iar dacă vreodată mai vii au fost cele din­tâi, şi mai palide cele din urmă, explicaţia o dădea un mare ro­mancier francez care spunea că societatea omenească nu este ni­ciodată frumoasă la suprafaţă: viciile şi defectele apar în primul plan, pe când devotamentele şi sacrificiile cari o susţin trebue să mergi să le cauţi în modestia umbrei. Acest rol al discretei dat trai­nicei activităţi l-a îndeplinit în 8 decenii Academia Română care 2^1 a­mi a fost numai păstrătoarea do­cumentelor şi manuscriselor la­tine, romanice, greceşti, slavone ori româneşti ce vorbeau de de­părtata noastră obârşie, nici nu­mai distribuitoarea publicaţiilor apărute, necesare celor dornici de cultură, ci receptorul atent al ideilor noui, al artelor cu feţe multiple, al cercetărilor din la­borator, al descoperirilor rupte din necunoscut, aşa cum dove­desc dările de seamă ale tuturor şedinţelor, dări de seamă cunos­cute, din nefericire, prea puţin de marele public. Judecând trecutul pe planul ge­neral al evoluţiei noastre ori di­secând activitatea, unui aşeză­mânt public, oamenii sunt ispi­tiţi să scoată în evidenţă cele ce s’ar fi putut face mai mult, tre­când cu vederea înfăptuirile con­crete. In cuvântarea rostită la 1 Apri­lie 1891, cu prilejul împlinirii a 25 de ani dela întemeerea Aca­demiei Române, care „a crescut, s’a dezvoltat şi a ajuns a fi o în­semnată instituţie de cultură a­­vând înrâuririle cele mai binefă­cătoare asupra limbii şi literatu­rii noastre", după ce evocă rezul­tatele obţinute într’un pătrat de veac, Regele Carol I adăoga: „Cronicarii noştri ne­gr,iese în a­­ceastă frumoasă limbă trecutul şi zugrăvesc în mod cumpătat însă în coloare aşa de vie, furtunile şi luptele crâncene înfruntate de români, încât fiecare trebue să fie cuprins de mirare, cum nea­mul românesc a putut să bi­ruiască atâtea greutăţi şi să stă­pânească atâtea primejdii, cari îl aducea adesea la marginea pră­­pastiei, fără a fi fost înghiţit de valurile îngrozitoare ale vremu-I rilor turburate şi întunecoase de pe atunci’’. In aceiaş şedinţă Mihail Kogăl­­niceanu a rostit marele său discurs in legătură cu fazele emancipării şi împroprietăririi ţăranilor, dis­curs memorabil în care invoca datoria cărturarilor de a completa, prin lumina învăţăturii, opera de ridicare a păturii ţărăneşti „spre a avea cunoştinţă profundă şi energică de drepturile şi datoriile ei". Opt decenii de activitate nu pot fi cuprinse în cadrul câtorva rân­duri de ziar, dar amintim că în­coronarea unei munci îndelungate şi migăloase cum este aceea a în­tocmirii marelui dicţionar al lim­­­bii române, ar fi anunţarea in­tensificării sforţărilor pentru ter­minarea monumentalei lucrări aş­teptată de multă vreme. Dar, pentru că pomeneam faptul că evoluţia desvoltării venerabilei instituţii se împleteşte cu însăşi evoluţia ţării din aceşti 80 de ani, trebue să relevăm că efecte­le­ crizei economice şi monetare­­ lovesc şi olimpica instituţie cul­turală căreia numeroşi oameni de bine i-au lăsat fonduri pentru burse, premii etc., valori fixe a căror depreciere făcea, încă din 1923, Academia să constate să la premii nu se mai prezintă nimeni cu lucrări şi bursele rămân va­cante dii­ lipsă de solicitatori... Dacă la 1923 nu se prez­entau candidaţi pentru premii de 5000 lei şi burse studenţeşti de 120 lei lunar, cu atât mai puţin astăzi când ştim cu toţii valoarea banu­lui şi de aceia e nevoe de spriji­nul material al oficialităţii care să comp­uiei la o diminuaţ­i pronr­ri- D. BEVIN ÎMPOTRIVA INUI NOU RĂZBOI Bevin, ministrul afacerilor stră­ine, vorbind Sâmbătă seara la Bristol a spus referindu-se la deosebirile dintre naţiuni: „Poate că ele sunt deosebiri de temperament, poate că deosebi­rile apropie. Ele s’ar putea ivi chiar din teama unor noi atacuri, ele ar putea fi accentuate prin desvoltarea energiei atomice, toţi aceşti factori tind să ţină !Pe cei de la guvern şi pe ori­cine pe jari Vrem să se ajungă la un acord şi la o declaraţie că orice se va în­tâmpla nu vom face uz de arme pentru soluţionarea disputelor noastre. Cred că vom trebui cu toţii să renunţăm la metoda ne­Acolo unde este vorba de ma­terii prime vitale ce ar putea să ducă marile puteri la un conflict, trebue să stabilim un mecanism mai bun pentru a face faţă aces­tei probleme economice vitale şi să nu recurgem la vechea me­todă. In acest scop, noi din această ţară am făcut tot ce ne-a stat în putinţă pentru a ajunge la un acord cu privire la petrol. Şi in acest acord, când el va fi ratificat de Statele Unite, se prevede că puterile vor controla exploatarea şi folosirea lui, ţinând seama şi de punctul de vedere al consu­matorului”. A murit Victor Ion Popa O moarte timpurie a răpit tea­trului şi literaturii noastre un ta­lent remarcabil. Victor Ion Popa, născut la Bârlad în August 1895, s-a impus încă din şcoală ca un talent precoce, puternic şi multilateral. La „Liceul Internat"* din Iaşi, unde se pregătea pen­tru inginerie, elevul eminent îşi releva vocaţia artistică desem­nând cu aceeaşi măestrie cu care fabrica mici avioane, versifica hexametri sau monta piese din­tre care „Revizorul” lui Gogol releva pe regisorul emerit de mai târziu. Atras cu putere spre scenă, o părăseşte după primele succese pentru a face războiul din 1916— 1918, în prima linie, unde, între atacurile, la baionetă scrie prima lui piesă versificată „Lucia”, că­reia avea să-i urmeze „Floarea de oțel” model al genului în li­teratura română. Adevărata carieră dramatică și-o re­cepe *-u ..Flori și Fluturi*, comedie scrisă la Cluj în 1919, pe când era ofiţer de front Chemat de la Iaşi de G. Costa- Foral pentru literatura consacra­tă copiilor şi tine­ri­ imte termină lucrarea dramatică ..Ciuta”, re­prezentată în Aprilie 1921 de ..Teatrul Naţional” sub direcţia d-lui Victor Eftimiu şi premiată de „Asociaţia criticilor drama­tici”. O altă lucrare dramatică­ de război, de un puternic dramatism „Răspântia cea mare” n’a văzut încă lumina rampei. Se impune în acelaş timp în domeniul caricaturii şi al litera­turii, fant pentru care, la 1 ia­nuarie 1926, este chemat la Cer­năuţi să promoveze teatrul ro­mânesc întâi ca director de sce­nă şi apoi ca director al „Teatru­lui Naţional” unde realizează sta­giuni de artă. Revine ap°i în Ca­pitală ca director de scenă al Teatrului Maria Ventura-T3A­..4 J---------------­Sofia, Belgrad, Praga şi in Un­­garia. E perioada în care se afirmă ca romancier şi povestitor al spe­cificului moldovenesc şi al me­diului rural în ceea ce el ete mai caracterstic şi mai profund uman, operă ce culminează cu „Valeriu şi Velor Doamne” şi cu cele trei volume consacrate vieţii roman­ţate a lui Aurel Vlaicu, ca şi pie­sele „Moartea prietena mea”, „Veveriţa”, „Răzbunarea sufleur­­ului” şi altele în curs de lucru, schiţate sau neterminate. Toată pasiunea lui pentru tea­tru şi-a pus-o în ultimii şease ani în slujba teatrului pentru muncitorime, de care-i lega sim­patia şi cultul pe care-l avea în sânge pentru muncă şi muncito­rul român. Aici a făcut nu nu­mai artă înaltă ci şi apostolat, aşa cum a înţeles să facă şi din catedră de profesor al Academiei de artă dramatică. rd­ja și I­tin 1 Guvernul Statelor Unite a primit o ste importanta in legătură cu deliberările Consiliului de Securitate Londra. 30 (­Rador). — Cores­pondentul din New York al lui Daily Mail anunţă, în legătură cu desbaterile ONU-lui, că gu­vernul Statelor Unite „a primit o ştire importantă în ultimele 48 ore despre care crede că s’ar putea să aibă o repercusiune vi­tală asupra deliberărilor Consi­liului de Securitate”. Se află că situaţia exactă de la Teheran nu este aşa de simplă, cum a prezentat-o »I. Hussein Ala, ambasadorul Persiei la Wa­shington, în faţa Consiliului de Securitate. O DECLARAŢIE OFICIALA A GUVERNULUI PERSAN Teheran, 30 (Rador). — Cores­pondentul agenţiei „Reuter“ co­munică : Principele Muzafar Pir­az, pur­tătorul de cuvânt oficial al gu­vernului persan, a spus în cursul unei declaraţii pe care a făcut-o aci : „Cazul persan nu a fost nici­odată retras dela Consiliul de Securitate. La Londra s’a hotărît ca să se lase în suspensie cazul Persiei pentru a se da posibili­tate unor negocieri directe după care se va raporta Consiliului. I In consecinţă, d. Ghavam Sul­­taneh s’a dus în persoană la Mos­cova pentru conversaţii şi con­tacte directe cu generalissimul Stalin şi cu alte înalte persona­lităţi sovietice. El a fost primit şi s’a bucurat de o recepţie caldă din partea generalissimului Sta­lin şi a guvernului rus şi, după 20 de zile s’a înapoiat la Tehe­ran. Nu era posibil ca într’un timp limitat să se elimine efectele pe cari 20 de ani de politică le-au adus în relaţiile ruso-persane. După cum s’a căzut de acord­­ în sesiunea de la Londra a Consi­liului de Securitate, cu aproba­rea d-lui Vişinski, era necesar să se prezinte un raport Consi­liului de Securitate la New York cu privire la mersul conversaţii­lor. Pentru acest motiv d. Hus­­­­sein Ala, ambasadorul Persiei la ■ Washington­, a adus cazul îna­intea Consiliului de Securitate acţionând în conformitate cu cele hotărîte la Londra. Acum aşi vrea să arăt că d- Ala, în patriotismul său, este mâ- I nat adesea de sentiment şi pen­­­ tru acest motiv, dacă unele din declaraţiile sale au fost exage­rate se va înţelege că acest lucru se datoreşte patriotismului care câte­odată pune stăpânire pe el. Anumite zvonuri au fost răs-, pândite în ultimele zile, dar se va aduce la cunoştinţă — după cum primul ministru a indicat­­ în cuvântarea sa, răspunzând am­basadorului sovietic la deschide­rea Institutului de Agric­ultură sevieto-persan, Vineri seara — că guvernul persan şi poporul persan urmăresc să realizeze cele mai bune relaţii posibile pentru cele două ţări şi se speră că prin încredere mutuală şi prin bună­voinţă acest obiectiv va fi reali­zat“. Principele Muzafar Firuz a re­fuzat să dea explicaţii în legă­tură cu declaraţia sa, el mărgi­­nindu-se doar să spună că este o declarar­ee oficială a guvernu­lui Teheran, 30 (Rador). — Cores­pondentul Agenţiei France Presse, comunică: D. Gharam Sultaneh, primul ministru, a aprobat termenii de­claraţiilor pe care d. Hussein ,la ambasdorul Persiei la washing­ton, Ie-a făcut în faţa Consiliului de Securitate, după cum a decla­rat purtătorul de cuvânt al pre­şedinţiei consiliului de miniştri. NOUL MINISTRU Al PERSIEI LA MOSCOVA Teheran, 30 (Rador). — Cores­pondentul agenţiei Franceze de Presă transmite: D. Hamid Sayah, membru în delegaţia persană la Moscova şi care a contribuit în mare măsură la îmbunătăţirea relaţiunilor din­tre Iran şi Uniunea Sovietică, a fost numit mininistru plenipoten­ţiar al ţării sale la Moscova. O DELEGARE PARLAMEN­TARA BRITANICA A SOSIT LA TEHERAN Teheran, 30 (Rador). — Cores­pondentul Agenţiei Reuter co­munică: O delegaţiei parlamentară bri­tanică compusă din d. Michael’ Foot, laburist, şi generalul de brigadă Head, conservator, a so­sit Sâmbătă la Teheran. Cei doi membri ai Camerei Co­munelor au fost aleşi să viziteze Persia din partea partidelor lor şi să întreprindă anchete inde­pendente cu privire la situaţia de acolo. D. BEVIN DISPUS SA VINA LA NEW-YORK Washington, 30 (Rador). — Coresponderul Agenței Reuter comunică: D. Bevin, ministrul afacerilor străine al Marei Britanii, a tri­mis o cablogramă d-lui James Byrnes, secretarul departamen­tului de stat nordamericam, în care spune că va sosi imediat cu avionul la New York în cazul că d. Byrnes i-a­r anunţa că criză d’n Consiliul de Securitate ame­ninţă existenţa ONU-ului, după cum s’a comunicat Sâmbătă în cercurile diplomatice responsabi­­le de aci. Cablograma d-lui Bevin face parte dintr’un schimb formal de mesagii între cei doi miniştri de externe, cu privire la problem­­ persană în măsura în care ea in­fluenţează asupra reuniunii de la New York. Cei doi miniştri de externe sunt de acord că ar fi de dorit în anu­mite împrejurări ca d. Bevin să şadă alături de d. Byrnes la masa Consiliului. d. Bevin a a­­rătat însă că are lucrări presante actualmente astfel că nu are de gând să părăsească Londra în momentul de față. El a arătat însă d-lui Byrnes că este gata să plece imediat în cazul când d. Byrnes i-ar da in­dicaţii că seriozitatea situației justifică o asemenea deplasare. CRITICI ADUSE PO­LITICII D-LUI KEVIN Praga, 30 (Rador). — Corespon­dentul agenţiei Franceze de Pre­să comunică, dintr’o conferinţă de presă ţi­nută cu delegaţii presei străine la congresul partidului comunist ce­hoslovac. d. Harry Pollitt, secre­tarul general al partidului comu­nist britanic, a criticat politica externă a d-lui Bevin,­spunând că ea „este în dezacord cu politica sa internă şi nu constitue decât o simplă continuare a politicei ex­terne pe care a dus-o partidul conservator”. Faptul că în partidul laburist există faţă­ de politica externă a d-lui Bevin o puternică opoziţie, care cere o politică de strânsă cooperare cu Uniunea Sovietică Şi cu statele democratice­­ din Europa, in special Franţa, Cehoslovacia şi Iugoslavia, este d«’»' it de concludent — apoi d. collitt a adăugat: „La rândul său, partidul co­munist cere ca Anglia să facă o politică de acorduri comerciale cu Uniunea Sovietică și cu sta­tele din Europa occidentală, pen­tru a fi independente de Statele Unite sub raportul economic și pentru a putea ajuta elementele progresive americane în lupta contra politicei agresive a State­lor Unite”. Badogn­o epurat din senatul italian Roma, 30 (Ofpress). — înalta Curte de Justiţie a retras mare­şalului Badogn­o demni­tatea de se­nator. Badogn­o a fost erou al pri­mului război mondial şi prim mi­nistru după încheerea armistiţiului. înalta Curte care procedează la epurarea senatului de elemente „fasciste, criminale şi colaboraţio­niste”, a eliminat majoritatea a­­depţilor lui Mussolini. Cazul Ba­­doglio a fost amânat de mai multe ori înainte *ν­o =■» in, hoterîrea de eri. Franţa pentru trim­ite conferinţa Washington, 30 (Rador) — Du­pă cum anunţă corespondentul Agenţiei franceze de presă, gu­vernul Statelor Unite a răspuns afirmativ la nota guvernului fran­cez întrebând dacă Franţa poate trimite invitaţii pentru conferinţa de pace prevăzută să înceapă la Paris în ziua de 1 Mai. Paris, 30 (Rador). — Se confir­mă că guvernul american şi-a ex­primat părerea că Franţa poate trimite invitaţii puterilor care trebue să participe la conferinţa de pace de la 1 Mai, care se va ţine la Paris. Acest­ răspuns­ a fost dat la ur­mătoarea întrebare pusă de gu­vernul francez guvernelor de la Washington, Londra şi Moscova: „Credeţi că am putea trimite de pe acum invitaţii pentru confe­rinţa păcei?”. Răspunsurile Londrei şi Mosco­vei sunt aşteptate cu interes la Paris pentru că astfel se va arăta dacă cele două puteri cred că ad­juncţii miniştrilor de externe, în­truniţi la Londra, se vor pune de acord înainte de­­1 Mai asupra propunerilor comune în legătură cu tratatele de pace cu Italia şi statele balcanice. Mulţi observatori sunt de părere că guvernul britanic va adopta punctul de vedere al guvernului american, acceptând să se pre­zinte la conferinţa de pace fără ca un acord complet să fi inter­venit în prealabil la Londra. In acest caz, cele 21 de puteri ce s’ar întruni la Paris ar putea să se pronunţe pentru unele din numeroasele proecte depuşi­. Se crede însă că guvernul so­vietic s’ar menţine la principiul hotăririlor dela Moscova din De­cembrie 1945, când s’a stabilit că statele admise în conferinţa de pace vor trebui să se trăsească puse în faţa unei hotărîri comune luate la Londra de către adjunc­ţii miniştrilor de externe. In a­­cest caz, delegaţii conferinţei de la Paris ar avea dreptul să propună amendamente şi apoi redactarea definitivă a tratatelor de pace. In orice caz, Franţa va aştepta răspunsurile de la Moscova şi Londra înainte de a trimite in­vitaţii. i­nvitaţii de pace EROII CU „VIRTUTEA MILITARĂ" A avut loc adunarea generală a Asociaţiei celor ce poartă ordi­nul „Virtutea Militară de Răz­­boiu“. Cu acest prilej de g-ral Eduard Castano, preşedintele Asociaţiei, a făcut un istoric al ordinu­lui — formulând­ şi revendicările societăţii după sugestiile mem­brilor — istoric pe care îl folosim în rândurile de mai jos. Medalia „Virtutea Militară“ a fost înfiinţată de Domnitorul­ Alex. I. Cuza în 1860. Ea a fost acordată retroactiv eroilor pom­pieri din Dealul Spirii de la 1848. A fost purtată de Domnitorii Carol I,­­ de Principesa Elisabeta şi de toţi eroii (ofiţeri şi trupă) din războiul pentru Independenţă. Crucea „Virtuţii Militare” a fost purtată de Regele Ferdinand şi de Regina Maria, iar acum strălu­ceşte pe pieptul M. S. Regelui Mihai pentru actul de bravură de la 23 August 1944. Această decoraţie se acordă din 1918 numai gradelor inferioare, ca cea mai înaltă distincţie pen­tru excepţionale acte de bravură, săvârşite pe câmpul de luptă... pentru care ofiţerilor se dă „Mihai Viteazul“. In războiul de eliberare se ci­tează multe acte de eroism. Prin­tre faptele celo­rjiai îndrăzneţe, notăm isprăv­­e vitejeşti ale copi­­lul de trupă Nicolae C. Stîrcu din comuna Petrila, judeţul Hune­doara. Acest copil de 14 ani, fără şti­rea mamei sale, s’a alăturat de­ o formaţiune a armatei rusă ş­i imediat după semnarea armisti­ţiului. A intrat apoi în Batalionul 10 Vânători din Divizia II, lup­tând cot la cot cu soldaţii până la 23 April 1945, când a căzut ră­nit cu prilejul atacului împotri­va oraşului Wessely din Cehoslo­vacia­ Trupele româneşti trebuiau să ia ca asalt acest oraş, apărat, cu înverşunare de brandturile şi de mitralierele nemţeşti. Stîrcu ceru învoire unu! sub­­'ofiţer să-l lase a pomi singur in recunoaştere — sperând să sa strecoare mai uşor spre l­iniile ■ inamice.^ Subofiţerul se opuse. Copilul însă luă un pistol mitra­lieră şi, înarmat cu grenade, porni­­ fără voe — împreună cu un ca­marad mai mare — spre tranşeele din faţă. Când ajunse lângă bâr­logul duşmanului, Stîrcu aruncă trei grenade, iar camaradul lui — încă câteva. Surprinşi, nemţii ri­dicară mâinile în sus şi eşiră din groapă. Erau şapte, dintre care trei mai grav răniţi. Conducân­­du-şi prizonierii, copilul şi cama­radul său fură răniţi pe drum. Stîrcu fu dus de sanitari cu targa la Ambulanţa Batalionului , fiind apoi evacuat la Spitalul din Pistianu şi în urmă la cel din Timişoara, unde află că tatăl său­­căzuse în altă parte pe front. Copilul de trupă, a cărui foto­grafie o dăm aici, a fost înaintat caporal şi a fost decorat cu „Vir­tutea Militară de Războiu“, „pen­tru bravura şi curajul excepţio­nal dovedit pe front“.. Cei decoraţi cu acest ordin — vre­o 20.000 de luptători — sunt­­ din familia copilului de trupă­­ de la Wessely. Ei sunt, în propor­ţie de 90 la sută, ţărani şi lucră­­t­­ori. Ordinul lor — ,,Virtutea­­ Militară“ — este echivalent ca­­ valoare morală, decoraţiei „Mihai I Viteazul”. Cavalerii acestui or­din, ofiţeri activi şi de rezervă, au o legiuire specială cu care­­ ţara le arată recunoştinţa prin gesturi utile, — pe când eroii „Virtuţii Militare“ sunt­ lăsaţi să se transforme în cerşetori sau în speculanţi de chibrituri şi de ţi­gări. Cum faptele de arme ale celor distinşi ca „Virtutea Militară“ sunt aceleaşi, ar trebui ca Statul să aibă faţă de dânşii o purtare identică. La adunarea generală de deu­năzi, s-a cerut o lege a ordinului­ „Virtutea Militară“ — „la fel în­­tocmită şi egală în drepturi cu cea a cavalerilor ordinului „Mihai Viteazul“. Şi cu drept cuvânt: eroismul doar a fost acelaşi, iar sângele acelaşi, şi el.­­ M. S­ IVASTOS ! NICOLAE C. STÎRCU

Next