Universul - Provincie, aprilie 1946 (Anul 63, nr. 76-97)

1946-04-01 / nr. 76

Anul al 63-lea 4 PAGINI EDIȚIE­I DE CAPITALĂ Fondator: LUIGI CAZ­AVILLAN Proprietar: „UNIVERSUL» S. A. înscris sub Nr. 160 Trib. Ilfov MUS". BISHOX 200 LEI PIN URMA ŞTIRI DIN LUMEA ÎNTREAGA, TELEGRAFICE SI TELEFONICE REDACŢIA §1 ADMINISTRAŢIA: BUCUREŞTI, STR. BREZOIANU NR. 23.« SECRETARIATUL DE REDACŢIE: 3.30.15 CENTRALA TELEFONICA A ZIARULUI: 3.30.10; VSBIMM PARCURILE CAPITALEI Printrftm comunicat recent al Primăriei Capitalei, se adu­­ce,la cunoştinţa generală, că G­rădina Cişmigiu şi Parcul Na­p­al nu vor mai fi puse sub nici un motiv la dispoziţia so­licitatorilor pentru serbări, permese sau orice alte festivi­tăţi. Şi, deşi nu mai era nevoe de nici o explicaţie justificativă, pentru ca toată lumea să înţe­leagă şi să aprobe rostul aces­tei măsuri, comunicatul primă­riei nu ezită totuşi să arate că aprobările date în cursul anu­lui trecut ,,au dus la constata­rea că aceste grădini, care con­­stitue adevărate podoabe ale Capitalei, sunt ameninţate să se părăginească“. Din nefericire, acesta este adevărul, pe care oricine îl poate verifica printr-o vizită sumară la faţa locului. Ţintă predilectă a bombelor teutone, Cişmigiul a fost supus unei masacrări oribile. Au căzut co­paci seculari, cu a căror pre­zenţă ne familiarizasem încă din ani copilăriei, au dispărut arboreţi florali aduşi din depăr­tări şi întreţinuţi cu neînchi­puită migală. Pâlcuri-pâlcuri de copaci poartă încă cicatri­­cile mutilării, de-a lungul alee­­lor zdrenţuite de explozii sau schimonosite de urmele adă­posturilor anti-aeriene. Iar mi­nunata insulă înflorită şi-a pierdut pitorescul ei arhitectu­ral, văduvită de frumoasa apa­riţie albă a restaurantului cu terase, de unde se revărsa, în liniştea serilor de vară, acor­durile îmbietoare ale orches­trelor. Din tot ce-a fost n’a mai rămas aci decât hidoase gră­mezi de moloz, lemnărie şi că­rămidă. Astăzi, dacă nu ne grăbim să refacem ceea ce urgia războiu­lui a stricat, redând parcurilor bucureştene strălucirea şi în­grijirea de altă dată, cel pu­ţin să ne abţinem de-a adăuga şi contribuţia noastră la de­gradările pricinuite de furiile războiului. Serbările şi kermesele, nu pot fi adăpostite în parcuri, unde prescripţia : „nu călcaţi iarba, nu atingeţi florile“ tre­bue să­ rămână literă de scrip­tură, fiind vorba de esenţe şi de exemplare unice. Asemenea parcuri reprezintă adevărate muzee florale şi pomicole, constituind nu numai un mij­loc de desfătare, dar şi unul de instruire şi de documentare ştiinţifică pentru marele pu­blic, o mândrie a metropolei noastre. De aci şi această raţiune, pe care o cuprinde citatul comu­nicat al primăriei municipiului, privitor la suprimarea oricării viitoare autorizaţii de serbări în cele două parcuri, chiar dacă solicitarea ar veni de l­a instituţiuni cu scopuri filantro-­ dera­­­pice. „Această măsură este dictată şi de imperativul de a păstra grădinii Cişmigiu şi Parcului Naţional destinaţia lor fireas­că, servind exclusiv ca locuri de recreaţie pentru marea mas­­să a publicului, care n’are po­sibilitatea materială de a se deplasa pe timpul verii în sta­ţiunile climatice“. Pentru aceleaşi raţiuni bine curâţate, noi cerem ca măsura acestei interdicţii să se extindă şi la Parcul Cotroceni (Grădi­na Botanică) şi la Parcul Ca­rol I, unde se află şi mormân­tul Soldatului Necunoscut. Sunt puţinele monumente naturale pe care le are Capi­tala. Măcar pe acestea să ne învrednicim a le păstra. h. I. INAUGURAREA EXPOZIŢIEI „PRIETENIA POPOARELOR DIN U. R. S. S.“ Sâmbătă dimineaţa, la ora 11: 60 a inaugurat în sala Dalles din Capitală expoziţia „Prietenia po­poarelor din U.R.S.S.”, organizată de „Asociaţia Română pentru strângerea legăturilor cu Uniu­nea Sovietică” (ARLUS), cu spri­jinul Asociaţiei Sovietice pentru strângerea legăturilor culturale cu străinătatea „Vox”. La solemnitatea inaugurării au participat d-nii: prof. P. Cons­­tantinescu-Iaşi, ministrul infor­maţiilor, reprezentând guvernul; S. I. Kaytaradze, ambasadorul Uniunii Sovietice în România şi ministru plenipotenţiar; M. V. Koi­j, consilier al ambasadei; S. A. Dangulov, consilier de amba­sadă; general Batcu, comandantul Pieţii Bucureşti; prof. C. Parhon, preşedintele „ARLUS”-ului, etc. D. Mihail Magheru, secretarul general al „ARLUS”-ului, a des­chis seria cuvântărilor, spunând între altele că Statul Sovietic, deşi alcătuit din locuitori aparţi­nând unui mare număr de na­ţionalităţi­, prezintă o unitate în ceea ce priveşte acţiunile care an­gajează fiinţe Statului datori­tă gradului de înaltă conştiinţă patriotică şi maturitate politică, la care s’a ajuns prin înţeleaptă politică naţională a generalisi­mului Stalin. Amintind situaţia dureroasă, şovinismul şi ura de rasă care au caracterizat regimul ţarist, d. Magheru a arătat că formula constituţională şi administrativă a naţionalităţilor din U.R.S.S., s’a cristalizat, după ani de studii şi experimentare, prin Constituţia stalinistă din 1936, care consfin­ţeşte drepturile şi egalitatea tu­turor popoarelor sovietice. Incheindu-şi expunerea, d. Ma­gheru a înfăţişat rezultatele ace­stei politici naţionale şi câteva constatări prilejuite de vizita fă­cută în U.R.S­S, împreună cu de­legaţia ARLUS-ului. D. prof. P. Constantinescu-Ieşi, ministrul informaţiilor, a spus, printre altele, următoarele : „Sala Dalles găzdueşte astăzi o expoziţie cu adevărat interesantă şi originală, care se intitulează fe­ricit : „Prietenia popoarelor din Uniunea Sovietică”. Ea constitue un exemplu al felului în care, — după ce au scăpat de sub jugul de învrăjbire al regimului ţarist, — popoarele din Uniunea Sovie­tică trăesc, se desvoltă şi propă­(Continuare la Ultima Oră) Taxa poștală plătită în numerar conform aprobării Dir. G­ le P. T. X. Nr. 24.464/933. STRUCTURA NOULUI BUGET AL STATULUI D­ouăsprezecimi pe Aprilie. — Textul decretului lege In urma, consfătuirilor urmate intre membrii guvernului, ministe­rul finanţelor a luat hotărirea, ca in perioada dela 1—30 Aprilie 1946 ministerele şi instituţiile autono­me cu bugete proprii anexe la bugetul statului să fie autorizate ca în acest interval să Îndepli­nească toate serviciile publice con­form bugetului pe exerciţiul 1945- 1946, utilizând 1 /12 din creditele definitive constatate la 31 Martie 1946. COMUNICATUL MINISTERU­LUI DE FINANŢE In acest sens ministerul finan­ţelor a dat următorul comunicat: de finanţe comut-Minis­terul incă, întrucât împrejurări ce coin­cid cu începutul exerciţiului fi­nanciar, sunt de natură să creeze situaţii noi care pot influenţa fa­vorabil evaluările bugetului 1946/ 1947, guvernul a constatat că este necesar ca proectul de bu­get întocmit să fie definitivat pe ziua de 1 Mai 1946. Veniturile şi cheltuelile lunei Aprilie 1946, vor fi executate pe baza de 1/12 din bugetul 1945— 194­6 şi vor fi imputate bugetului Pe exerciţiul 1946—1947. Iată textul decretului' lege: o pună punerea în aplicare a nou­lui buget, ce a fost întocmit la timp de organele ministerului fi­nanţelor. In acest scop şi în baza dispo­­ziţiimiior art. 35 din legea conta­bilităţii publice care prevede po­­sbilitatea aplicării bugetului ex­pirat pentru o anumită perioadă de timp şi in exerciţiul următor, propunem alăturatul proiect, de de­cret-lege prin care ministerele şi instituţiunile autonome cu bugete proprii anexate la bugetul Statu­lui să fie autorizate ca în inter­valul dela 1—30 Aprilie 1946, să îndeplinească toate serviciile pu­blice conform bugetului pe exerci­ţiul 1945—1946 utilizând 102 din creditele definitive constatate la 31 Martie 1946. Autorizat de consiliul de miniştri prin jurnalul cu nr... din 1946, cu profund respect supun înaltei a­­probări şi semnături a Majestăţii Voastre alăturatul proiect de de­cret-lege neutru îndeplinirea servi­ciilor publice dela 1—30 Aprilie 1946, conform bugetului exerciţiu­lui 1945—1946. NOUILE LEGI Odată cu prezentul decret-lege, vor apare azi in Mon­torul Oficial nouile legi fiscale încadrând struc­­trura complectă a noului buget al statului. v. s. Decret-lege pentru îndeplinirea serviciilor publice dela 1-30 Aprilie 1948, conform bugetului exerciţiului 1945-1948 .1£RT- 1- T Ministerele şi insti­­tuţiunile autonome cu bugete pro­prii anexate la bugetul Statului sunt autorizate ca în interva­ul dela 1-30 Aprilie 1946, să îndepli­neas­rea toate serviciile publice con­terit bugetului pe exerciţul 1945- 1946, utilizând 1/12 d­e creditele definitive constatate la 31 Martie 1946. Se exceptează de la dispoziţii­­­le alineatului precedent cheltuelile privitoare la salarii şi pensii pen­tru care creditele vor fi egale cu angajamentele făcute in luna Mar­tie 1946 pentru drepturile perso­nalului cuvenite in acea lună, pre­cum și cheltuelile reprezentând datoria publică și ratele contrac­tuale, pentru­ care creditele vor fi egale cu ratele exigibile in luna Aprilie 1946. . Creditele extraordinare bugetare deschise pe cursul exercițiului 1945, 1946 pentru cheltueli de personal și materiale necesare funcționării serviciilor neprevăzute în a­cei bu­geti vor fi pentru intervalul 1—30 Aprilie 1946, egale cu cota afe­renta pe li­na Martie 1946, pantu drepturile și serviciile pe acea lună ART 2. — Dispoziţiunile art. 57 din legea asupra contabiliteăii publice nu se aplică creditelor sta­bilite conform art. 1 de mai sus pentru perioada de 3ni Aprilie 1946. ART. 3 — Fondul pentru des­chideri de credite suplimentare şi extraordinare pe luna Aprilie 1946, va fi jumătate din cel prevăzut iniţial în bugetul Statului sau instituţiunilor autonome cu bu­gete proprii anexate bugetului Sta­tului pe exerciţiul 1945 1 946. ART. 4. — Prin derogare dela dispoziţiunile art. 72, alin. 2 din legea asupra, contabilităţii publice se vor putea deschide credite su­plimentare în cazurile în care cre­ditele stabilite conform art. 1 de mai sus nu vor fi suficiente pen­tru a acoperi trebuinţele servicii­lor la care simt afectate. ART. 5. — Cheltuelile de exploa­tare şi altele asemănătoare, afe­rente unei perioade ce depășește­­ creditele stabilite conform art. 1 de mai sus și care trebuesc anga­jate în cursul lunei Aprilie 1946, vor putea fi contractate, prin de­rogare dela dispoziţiunile art. 79 din legea, contabilității publice, cu avizul prealabil al comisiunii per­manente pentru realizări de eco­nomii de pe lângă ministerul fi­nanțelor. Aceste angajamente nu pot de­păşi creditele definitive la 31 Mar­tie 1946. ART. 6. —­in perioada 1—30 A­­prilie 1946, se vor percepe pentru Stat şi instituţiunile autonome cu bugete proprii anexate la bugetul Statului, veniturile înscrise în bu­getele acestora pe exerciţiul 1945- 1946, in conformitate cu dispozi­ţiunile legilor în vigoare in cur­sul lunei Aprilie 1946. ART. 7. — Toate dispoziţiunile legii pentru evaluarea Şi percepe­rea­ veniturilor şi pentru fixarea cheltueliilor Statului pe exerciţiul 1945—1946, vor rămâne in vigoare şi pentru perioada 1—30 Aprilie I 1946, in măsura în care nu sunt contrarii prevederilor prezentei I legi. 1 ART. 3. — Operaţiunile de ve­nituri şi cheltueli efectuate in in­tervalul dela 1—30 Aprilie 1946, privesc gestiunea exerciţiului 1946- 1947 şi vor fi contabilizate in­scripte şi conturi separate de ale exerciţiului 1945—1946. ART. 9. — Dispoziţiunile pre­zentei legi se vor aplica şi Came­relor profesionale şi instituţiunilor , întreprinderilor publice prevă­zute de art. 5­ din legea, asupra contabilităţii publice, afară de bu­getele judeţelor, municipiilor şi co­munelor. Decretul e întovărăşit de urmă­torul raport al d-lui Gh. Tătărescu, vice-preşedinte al consiliului de miniştri şi ministru ad-interim la finanţe. RAPORTUL CĂTRE M. 5. RECELE In conformitate cu dispoziţiunile art. 3 şi 36 din legea asupra con­tabilităţii publice, toate operaţiu­nile relative la strângerea venitu­rilor şi plata cheltuelilor făcute pe seama bugetului exerciţiului fi­nanciar 1945—1946, t trebuese închi­se la data de­ 3.1 iu­tie 1946.­­ urmează să intre in vigoare noul buget al anului financiar 1946—47, împrejurări ivite in preajma În­cheierii exerciţiului de" natură să creieze situaţii noul, care pot in­fluenţa favorabil evaluările buge­tului exerciţiului 1946—1947, au de­­terminat hotărirea­ de a amâna cu D. NICOLAI ,Ş VERNIK Preşedintele Prezidiumului So­vietului Suprem al U-UIS.S- ACADEMIA ROMÂNĂ ÎMPLINEŞTE 80 DE ANI Una dintre cele mai venerabile instituţii ale ţării, Academia Ro­mână, împlineşte 80 de ani de existenţă. Pentru că intemeerea „Societăţii literare române” — aşa au inti­tulat-o fondatorii — avea loc cu puţin înainte, dar în aceeaşi pri­măvară in care sosea în ţară în­­temeetorul Dinastiei noastre domnitoare, în perspectiva vre­mii cei de azi pot vedea cum în­ceputurile şi evoluţia Academiei se împletesc armonios cu începutu­rile şi evoluţia României mo­derne. Din umbre şi lumini e compusă existenţa oricărui neam tânăr ce luptă împotriva adversităţilor şi vicisitudinilor să-şi croiască un drum stabil în ritmul propăşirii mondiale. Dacă goana după bu­nurile materiale, nesfârşitele cer­turi datorite rivalităţilor superfi­ciale şi mentalitatea specială, in­dividualistă, au întunecat uneori şi la noi, revendicările şi realiză­rile dorite de colectivitate, aceas­ta nu a însemnat că focul sacru, scânteile geniului ori munca aridă a talentelor ce lucrau pentru sa­tisfacţia­­ creaţiunei însăşi, nu şi- au dat din plin tributul de cooperare la comoara, ce formează patrimoniul umanităţii. Iar dacă vreodată mai vii au fost cele din­tâi. Şi mai palide cele din urmă, explicaţia o dădea un mare ro­mancier francez care spunea că societatea omenească nu este ni­ciodată frumoasă la suprafaţă: viciile şi defectele apar in primul plan, pe când, devotamentele şi sacrificiile cari o susţin trebue să mergi să le cauţi în modestia umbrei­ Acest rol al discretei dar trai­nicei­ activităţi l-a îndeplinit in­­ decens Academia Română care nu a fost numai păstrătoarea do- u rilor tulburate şi întunecoase do­cumentelor şi manuscriselor la­ ( pe atunci” fine, romanice, greceşti, slavone ori româneşti ce vorbeau de de­părtata noastră obârşie, nici nu­mai distribuitoarea publicaţiilor apărute, necesare celor dornici de cultură, ci receptorul atent al ideilor noui, al artelor cu feţe multiple, al cercetărilor din la­borator, al descoperirilor rupte din necunoscut, aşa cum dove­desc dările de seamă ale tuturor şedinţelor, dări de seamă cunos­cute, din nefericire, prea puţin de marele public. Judecând trecutul pe planul ge­neral al evoluţiei noastre ori di­secând activitatea, unui aşeză­mânt public, oamenii sunt ispi­tiţi să scoată în evidenţă cele ce s’ar fi putut face mai mult, tre­când cu vederea înfăptuirile con­crete. In cuvântarea rostită la 1 Apri­lie 1891, cu prilejul împlinirii a 25 de ani dela intem­eerea Aca­demiei Române, care „a crescut­, s’a dezvoltat şi, a ajuns a­ fi o în­semnată instituţie de cultură a­­vând înrâuririle cele mai binefă­cătoare asupra limbii şi literatu­rii noastre”, după ce evocă rezul­tatele obţinute într’un pătrar de veac, Regele Carol I adăoga:: „Cronicarii noştri ne grăiesc in­ a­­ceastă frumoasă limbă trecutul şi zugrăvesc în mod cumpătat, însă nn coloare a­şa de vie, furtunile şi luptele crâncene înfruntate de români, încât fiecare trebue să fie cuprins de mirare, cum, nea­mul românesc a putut să bi­ruiască atâtea greutăţi şi să stă­pânească atâtea primejdii, cari îl aducea adesea la marginea pră­­pastiei, fără a fi fost înghiţit de valurile îngrozitoare ale vremii­­. D­­in aceiaş şedinţă Mihail Kogăl­­niceanu a rostit marele său discurs în legătură cu fazele emancipării şi împroprietăririi ţăranilor, dis­curs memorabil în care invoca datoria cărturarilor de a completa, prin lumina învăţăturii, opera de ridicare a păturii ţărăneşti „spre a avea cunoştinţă profundă şi energică de drepturile şi datoriile ei”. Opt decenii de activitate nu pot fi cuprinse în cadrul câtorva rân­duri de ziar, dar amintim că în­coronarea unei munci îndelungate şi migăloase cum este aceea a în­tocmirii marelui dicţionar al lim­bii române, ar fi o enunţarea in­tensificării sforţărilor pentru ter­minarea monumentalei lucrări aş­teptată de multă vrem­e. Dar, pentru că pomeneam faptul că evoluţia desvoltării venerabilei instituţii se împleteşte cu însă,şi evoluţia ţării din aceşti 80 de ani, trebue să relevăm că efecte­le crizei economice şi monetare lovesc şi olimpica instituţie cul­turală căreia numeroşi oameni de bine i-au lăsat fonduri pentru burse, premii etc., valori fixe a căror depreciere făcea, încă din 1923, Academia să constate să la premii nu se mai prezintă nimeni cu lucrări şi bursele rămân va­cante din lipsă de solicitatori... Dacă la 1923 nu se prezentau candidaţi pentru premii de 5000 lei şi burse studenţeşti de 120 lei lunar, cu atât mai puţin astăzi când, ştim cu toţii valoarea banu­lui şi de aceia e nevoe de spriji­nul material al oficialităţii care să completeze fondurile Acade­miei la capitolele unde ele au fost diminuate fie de criză fie de ex­proprieri D. DEVIN ÎMPOTRIVA UNUI NOU RA2BOI Londra, 30 (Rador).. — D. Bevin, ministrul afacerilor stră­ine, vorbind Sâmbătă seara la Bristol a spus referindu-se la deosebirile dintre naţiuni: „Poate că ele sunt deosebiri de­­ temperament, poate că deosebit­î rile apropie. Ele s’ar putea ivi chiar din teama unor noi atacuri, ele ar putea fi accentuate prin desvoltarea energiei atomice. Toţi aceşti factori tind să ţină pe cei de la guvern şi pe ori­cine pe jar. Vrem să se ajungă la un acord şi la o declaraţie că orice se va în­tâmpla nu vom­ face uz de arme pentru soluţionarea disputelor noastre. Cred că vom trebui cu toţ­ii să renunţăm la metoda ne­gocierilor şi constrâ­ngerii er. Acolo unde este vorba de ma­terii prime vitale ce ar putea să ducă marile puteri la un conflict, trebue să stabilim un mecanism mai bun pentru a face faţă aces­tei probleme economice vitale şi să nu recurgem la vechea me­todă. In acest scop, noi din această ţară am făcut tot ce ne-a stat în putinţă pentru a ajunge la un acord cu privire la petrol. Şi în acest acord, când el va fi ratificat de Statele Unite, se prevede că puterile vor controla exploatarea şi folosirea lui, ţinând seama şi de punctul de vedere al consu­matorului’’. A murit Victor Ion Popa O moarte timpurie a răpit tea­trului şi literaturii noastre un ta­lent remarcabil. Victor Ion Popa, născuit la Bârlad în August 1895, s-a impus încă din şcoală ca un talent precoce, puternic şi multilateral. La „Liceul Internat“ din Iaşi, unde se pregătea pen­tru inginerie, elevul eminent îşi releva vocaţia artistică desem­nând cu aceeaşi măestrie cu care fabrica mici, avioane, versifica hexametri sau monta piese din­tre care „Revizorul” lui Gogol releva pe regisorul emerit de mai târziu. Atras cu putere spre scenă, o părăseşte după primele succese pentru a face războiul din 1916— 1918, în prima linie, unde, între atacurile la baionetă scrie prima lui piesă versificată „Lucia”,, că­reia avea să-i urmeze „Floarea de oţel” model al genului în li­teratura română. Adevărata carieră dramatică şi-o începe cu „Flori şi Fluturi ", comedie scrisă la Cluj în 1919, pe când era ofiţer de front. Chemat de la Iaşi de G. Costa- Fornl pentru literatura consacra­te copiilor şi tinerimii, termină lucrarea dramatică ,,Ciuta”, re­prezentată în Aprilie 1921 de „Teatrul Naţional” sub direcţia d-lui Victor F.ftimiu şi premiată de „Asociaţia criticilor drama­tici”. O altă lucrare dramatică de război, de un puternic dramatism „Răspântia cea mare” n’a văzut încă lumina rampei. Se impune în acelaş timp in domeniul caricaturii si al litera­turii, fapt, pentru care, la 1 ia­nuarie 1926, este chemat la Cer­năuţi să promoveze teatrul ro­mânesc întâi ca director de sce­nă şi apoi ca director al „Teatru­lui National” unde realizează sta­­giuni de artă. Revine apoi în Ca­pitală ca director de scenă al Teatrului Maria Ventura-Rând pe rând scrie drama „Vi­nerea Patimilor”, comedia ,.Acord familiar”, „Cătuşea"1, „Muşcata din fereastră” jucată cu succes la Teatrul Naţional şi tradusă şi jucată a per, scenei­ principale din Sofia, Belgrad, Praga şi în Un­garia. E perioada în care se afirmă ca romancier şi povestitor al spe­cificului moldovenesc şi al me­diului rural în ceea ce el­ete mai caracterstic şi mai profund uman, operă ce culminează cu „Valeriu şi Veler Doa­mne” şi cu cele trei volume consacrate vieţii roman­ţate a lui Aurel Vlaicu, ca şi pie­sele „Moartea prietena mea”, „Veveriţa”, „Răzbunarea sufleur­­ului” şi altele în curs de lucru, schiţate sau neterminate. Toată pasiunea lui pentru tea­tru şi-a pus-o în ultimii şease ani în slujba teatrului pentru muncitorime, de care-i lega sim­patia şi cultul pe care-l avea în sânge pentru muncă şi muncito­rul român. Aici a făcut nu nu­mai artă înaltă ci şi apostolat, aşa cum a înţeles să facă şi din catedra de profesor al Academiei de artă dramatică. Nr. 76 Luni 1 Aprilie 1946 4 PAGINI APARE SUB CONDUCE­REA UNUI COMITET DE DIRECȚIE Guvernul Statelor Unite a primit o ştie in legătură cu deliberările Consiliului de Londra, 30 (Rador). — Cores­pondentul din New York al lui Daily Mail anunţă, în legătură cttj des­baterile ONU-lui, că gu­vernul Statelor Unite „a primit­­ o ştire importantă în ultimele 48 ore despre care crede că s’ar pute® să aibă o repercusiune vi­tală asupra deliberărilor Consi­liului de Securitate”. Se află că situaţia exactă dela Teheran nu este aşa de simplă, ■ cum a prezentat-o d. Hussein I Ala, ambasadorul Persi­ei la Wa­shington, în faţa Consiliului de Securitate. O DECLARAŢIE OFICIALA A GUVERNULUI PERSAN Teheran, 30 (Rador). — Cores­pondentul agenţiei „Reuter" co­munică : Principele Muzafar Firuz, pur­­tătorul de cuvânt oficial al gu­vernului persan, a spus în cursul unei declaraţii pe care a făcut-o aci : „Cazul persan nu a fost nici­odată retras de la Consiliul de Securitate. La Londra s’a hotărît ca să se lase în suspensie cazul Persiei pentru a se da posibili­­­­tate unor negocieri directe după care se va raporta Consiliului.­­ In consecinţă, d. Ghavam Sul­­taneh s'a dus in persoană la Mos­cova pentru conversaţii şi con­tacte directe cu generalissimul Stalin şi cu alte înalte persona­lităţi sovietice. El a fost primit şi s’a bucurat de o recepţie caldă din partea generalissimului Sta­lin şi a guvernului rus şi, după 20 de zile s’a înapoiat la Tehe­ran. Nu era posibil ca intr’un timp limitat să se elimine efectele pe cari 20 de ani de politică le-au adus in relaţiile ruso-persane. După cum s’a căzut de acord d­in sesiunea dela Londra a Consi­­­­liului de Securitate, cu aproba­­r­rea d-lui Vişinski, era necesar­­ sa se prezinte un raport Consi­liului de Securitate la New York cu privire la mersul conversaţii­lor. Pentru acest motiv d. Hus­­­­sein Ala, ambasadorul Persiei la­­ Washington, a adus cazul îna­intea Consiliului de Securitate acţionând în conformitate cu cele hotărâte la Londra. Acum aşi vrea să arăt că d. Ala, în patriotismul său, este mă- t nat adesea de sentiment şi pen­tru acest motiv, dacă unele din declaraţiile sale au fost exage­rate se va înţelege că acest lucru se datoreşte patriotismului care câte­odată pune stăpânire pe el. Anumite zvonuri au fost răs­pândite în ultimele zile, dar se va aduce„ la cunoştinţă — după cum primul ministru a indicat­­­­n cuvântarea sa, răspunzând am­basadorului sovietic la deschide­rea Institutului de Agricultură sovieto-persan. Vineri seara , că guvernul persan şi poporul persan urmăresc să realizeze cele mai bune relaţii posibile pentru cele două ţări şi se speră că prin încredere mutuală şi prin bună­voinţă acest obiectiv va fi reali­zat". Principele Muzafar Firuz a re­fuzat să dea explicaţii în legă­tură cu declaraţia sa,, el mărgi­­nindu-se doar să spună că este o declarare oficială a guvernu­lui A Teheran, 30 (Rador). — Cores­pondentul Agenţiei France Presse comunică: B. Ghavaen Sultaneh, primul ministru, a aprobat termenii de­claraţiilor pe care d. Hussein ,la ambasdorul Persiei la Washing­ton, le-a făcut în faţa Consiliului de Securitate, după cum a decla­rat purtătorul de cuvânt al pre­şedinţiei consiliului de miniştri. NOUL MINISTRU AL PERSIEI LA MOSCOVĂ Teheran, 30 (Rador). — Cores­pondentul agenţiei Franceze de Presă transmite: D. Hamid Sayah, membru în delegaţia persană la Moscova şi care a contribuit în mare măsură la îmbunătăţirea relaţiunilor din­tre Iran şi Uniunea Sovietică, a fost numit ministru­ plenipoten­ţiar al ţării sale la Moscova. O DELEGAŢIE PARLAMEN­TARA BRITANICA A SOSIT LA TEHERAN Teheran, 30 (Rador). — Cores­pondentul Agenţiei Reuter co­munică: O delegaţiei parlamentară bri­tanică compusă din d. Michael Foot, laburist, şi generalul de brigadă Head, conservator, a so­sit Sâmbătă la Teheran. Cei doi membri ai Camerei Co­munelor au fost aleşi să viziteze Persia din partea partidelor lor şi să întreprindă anchete inde­pendente cu privire la situaţia de acolo. D. BEVIN DISPUS SA VINA LA NEW-YORK Washington, 30 (Rador). — Corespomderul Agenței Reuter comunică: D. Bevin, ministrul afacerilor străine all Marei Britanii, a tri­mis o cablogramă d-lui James Byrnes, secretarul departamen­tului de stat nardamerican, în care spune că va sosi imediat cu avionul la New York în cazul că d. Byrnes i-ar anuinta că criza din Consiliul de Securitate ame­ninţă existenţa ONU-ului, după cum s’a comunicat Sâmbătă la cercurile diplomatice responsabi­le de aci. Cablograma d-lui Bevin face parte dintr’un schimb formal de mesagii între cei doi miniştri de externe, cu privire la problema persană în măsura în care ea in­fluenţează asupra reuniunii de la New York. Cei doi miniştri de externe sunt de acord că ar fi de dorit în anu­mite împrejurări ca d. Bevin să şadă alături de d. Byrnes la masa Consiliului. d. Bevin a a­­rătat însă că are lucrări presante actualmente astfel că nu are de gând să părăsească Londra în momentul de faţă. El a arătat insă d-lui Byrnes că este gata să plece imediat în cazul când d. Byrnes i-ar da in­dicaţii că seriozitatea situaţiei justifică o asemenea deplasare. importantă Securitate CRITICI ADUSE PO LITIGII D-LUI KEVIN Praga, 30 (Rador). — Corespon­dentul­­ agenţiei Franceze de Pre­să comunică, intr’o conferinţă de presă ţi­nută cu delegaţii presei străine la congresul partidului comunist ce­hoslovac, d. Harry Pollitt, secre­tarul general al partidului comu­nist britanic, a, criticat politica externă a d-lui Bevin, spunând că ea „este un dezacord cu politica sa internă și nu constitue decât, o simplă continuare a, politicei ex­terne pe care a dus-o partidul conservator”. Faptul că in partidul laburist există faţă de politica externă a d-lui Bevin o puternică opoziţie, care cere o politică de strânsă cooperare cu Uniunea Sovietică şi cu statele democratice din Europa, in special Franţa, Cehoslovacia şi Iugoslavia, este destul de concludent ■— apoi d. Pollitt a adăugat: „La rândul , său, partidul co­­munist cere. .ca Anglia să facă o politică de acorduri comerciale cu Uniunea Sovietică și cu sta­tele din Europa occidentală, pen­tru a­ fi independente de Statele Unite sub raportul economic și pentru a putea ajuta elementele progresive americane în lupta contra politicei agresive a State­­lor Unite”. Badoglio epurat din senatul italian Roma, 30 (Ofpress). — înalta Curte de Justiţie a retras mare­şalului Badoglio demnitatea de se­nator. Badoglio a fost erou al pri­mului război mondial şi prim mi­nistru după incheerea armistiţiului. înalta Curte care procedează la epurarea senatului de elemente „fasciste, criminale şi colaboraţio­niste”, a eliminat majoritatea a­­depţilor lui Mussolini. Cazul Ba­doglio a fost amânat de mai multe ori înainte de a, se lua­ hotărirea­­de eri. EP" Franţa pentru trim­ite conferinţa Washington, 30 (Rador) — Du­pă cum anunţă corespondentul Agenţiei franceze de presă, gu­vernul Statelor Unite a răspuns afirmativ la nota guvernului fran­cez întrebând dacă Franţa poate trimite invitaţii pentru conffrinţa de pace prevăzută să înceapă la Paris în ziua de 1 Mai. Paris, 30 (Rador). — Se confir­mă că guvernul american şi-a ex­primat părerea că Franţa poate trimite invitaţii puterilor care trebue să participe la conferinţa de pace de la 1 Mai, care se va ţine la Paris. Acest răspuns a fost dat la ur­mătoarea întrebare pusă de gu­vernul francez guvernelor de la Washington, Londra şi Moscova: „Credeţi că am putea trimite de pe acum invitaţii pentru confe­rinţa păcei?”. .Răspunsurile Londrei şi Mosco­vei sunt aşteptate cu interes la Paris pentru că astfel se va arăta dacă cele două puteri cred că ad­juncţii miniştrilor de externe, în­truniţi la Londra, se vor pune de acord înainte de 1 Mai asupra propunerilor comune in legătură cu tratatele de pace cu Italia şi statele balcanice. Mulţi observatori sunt de părere că guvernul britanic va adopta punctul de vedere al guvernului american, acceptând să se pre­zinte la conferinţa de pace fără ca un acord complet să fi inter­venit în prealabil la Londra. In acest caz, cele 21 de puteri ce s’ar întruni la Paris ar putea să se pronunţe pentru unele din numeroasele proeete depuse. Se crede însă că guvernul so­vietic s’ar menţine la principiul hotărîrilor dela Moscova din De­cembrie 1945, când s’a stabilit că statele admise în conferinţa de pace vor trebui să se găsească puse în faţa unei hotărîri comune luate la Londra de către adjunc­ţii miniştrilor de externe. In a­­cest caz, delegaţii conferinţei de la Paris ar avea dreptul să propună amendamente şi apoi redactarea definitivă a tratatelor de pace. In orice caz, Franţa va aştepta răspunsurile de la Moscova şi Londra înainte de a trimite in­vitaţii, i­vitaţii de pace EROU CU „VIRTUTEA HIUTARA“ A avut loc adunarea generală a Asociaţiei celor ce poartă ordi­nul „Virtutea Militară de Răz­­boiu“. Cu acest prilej de g-ral Eduard Castana, preşedintele Asociaţiei, a făcut un istoric al ordinu­lui — formulând şi revendicările societăţii după sugestiile mem­brilor — istoric pe care 11 folosim în rândurile de mai jos. Medalia „Virtutea Militară“ a fost înfiinţată de Domnitorul Alex. L Cuza în 1860. Ea a fost acordată retroactiv eroilor pom­pieri din Dealul Spirii de la 1848. A fost purtată de Domnitorul Carol I, de Principesa Elisabeta şi de toţi eroii (ofiţeri şi trupă) din războiul pentru Independenţă. Crucea „Virtuţii Militare” a fost purtată de Regele Ferdinand şi de Regina Maria, iar acum strălu­ceşte pe pieptul M. S. Regelui Mihai pentru actul de bravură de la 23 August­ 1944. Această decoraţie se acordă din 1918 numai gradelor inferioare, ca cea mai înaltă distincţie pen­tru excepţionale acte de bravură, săvârşite pe câmpul de luptă , pentru care ofiţerilor se dă „Mihai Viteazul“. In războiul de eliberare se ci­tează multe acte de eroism. Prin­tre faptele cele mai îndrăzneţe, notăm isprăv­le vitejeşti ale copi­­lul de trupă Nicolae C. Stîrcu din comuna Petrila, judeţul Hune­doara. Acest copil de 14 ani, fără şti­rea mamei sale, s’a alăturat de­ o formaţiune a armatei roşii­­­­­I imediat după semnarea armisti­­■ fiului. A intrat apoi în Batalionul­­­10 Vânători din Divizia II, lup­tând cot la cot cu soldaţii până la 23 April 1945, când a căzut ră­nit cu prilejul atacului împotri­va oraşului Vessely din Cehoslo­­­­vacia. Trupele româneşti trebuiau să ia cu asalt acest oraş, apărat cu înverşunare de brandturile şi de mitralierele nemţeşti. Stîrcu ceru învoire unui sub­ofiţer să-l lase a porni singur în recunoaştere — sperând să se strecoare mai uşor spre liniile inamice. Subofiţerul se opuse. Copilul însă luă un pistol mitra­lieră şi, înarmat cu grenade, porni fără voe — împreună cu un ca­marad mai mare — spre tranşeele din faţă. Când ajuns© lângă bâr­logul duşmanului, Stîrcu aruncă trei grenade, iar camaradul lui, încă câteva. Surprinşi, nemţi ri­dicară­ mâinile în sus şi eşiră din groapă. Erau şapte, dintre care trei mai grav răniţi. Conducân­­du-şi prizonierii, copilul şi cama­­radul său fură răniţi pe drum. Stîrcu fu dus de sanitari cu targa la Ambulanţa Batalionului , fiind apoi evacuat la Spitalul din Pist­ianu şi în urmă la cel din Timişoara, unde află că tatăl său căzuse în al­t­ă parte pe front. Copilul de trupă, a cărui foto­grafie o dăm aici, a fost înaintat caporal şi a fost decorat cu „Vir­tutea Militară de Războiu“, „pen­tru bravura şi curajul excepţio­nal dovedit pe front“. .Cei decoraţi cu acest ordin —­­ vre-o 20.000 de luptători — sunt I din familia copilului de trupă­­ de la Vessely. Ei sunt, în propor­ţie de 90 la sută, ţărani şi lucră- t tori. Ordinul lor . ..Virtutea­­ Militară“ — este echivalen d­­e valoare morală, decoraţiei „Mihai I Viteazul”. Cavalerii acestui or­din, ofiţeri activi şi de rezervă, au o legiuire specială cu care ţara le arată recunoştinţa prin gesturi utile, — pe când eroii­ „Virtuţii Militare“ sunt lăsaţi să se transforme în cerşetori sau în speculanţi de chibrituri şi de ţi­­gări. Cum faptele de arme ale celor distinşi cu „Virtutea Militară“ sunt aceleaşi, ar trebui ca Statul să aibă faţă de dânşii o purtare identică. La adunarea generală de deu­năzi, s-a cerut o lege a ordinului „Virtutea Militară“ — „la fel în­tocmită şi egală în drepturi cu cea a cavalerilor ordinului „Mihai Viteazul“. Şi cu drept cuvânt: eroismul doar a fost acelaşi, iar sângele acelaşi, şi el. M, SEVAuxoasa” NICOLAE C. STIRCU

Next