Universul - Capitala, octombrie 1946 (Anul 63, nr. 225-250)

1946-10-02 / nr. 225

Anul al 63-lea 6 Pagini Fondator: LUICI CAZZAVILLAN Proprietar: „UNIVERSUL“ S. A. înscris sub Nr. 160 Trib. Ilfov URMA $TIRI DIN LUMEA ÎNTREAGA, TELEGRAFICE $1 TELEFONICE REDACTIA |­ ADMINISTRATIA* BUCURESTI, STR. BREZOIANU No. 23-35 CENTRALA TELEFONICA A ZIARULUI: 3.30.10. SECRETARIATUL DE REDACȚIE: 3.30.15 S­ENTINŢA Azi va fi adusă la cunoştinţa întregei lumi sentinţa în procesul de la Nürnberg. Nu credem să se poată găsi m­­analele judiciare de pretutin­deni, vre­un caz în care să se fi acordat acuzaţilor mai multă li­bertate în apărarea lor, în care scrupulul imparţialităţii să fi fost atât de evident şi în care jude­cata să fi fost pătrunsă de atâta obiectivitate politică, aşa cum a fost la Nürnberg, încă din timpul războiului şi de la primele crime naziste, Na­ţiunile Unite au dat avertismen­tul că vinovaţii vor fi supuşi jus­tiţiei Internaţionale şi că nici o crimă de război nu va fi lăsată nepedepsită. Era avertismentul conştiinţei mondiale îngrozită şi indignată în faţa crimelor din ce în ce mai odioase, pe care le să­vârşeau, cu sânge rece, exponen­ţii nazişti, în faţa flagrantelor şi continuelor călcări ale legilor războiului, în faţa sadismului şi cinismului cu care era sfidată su­ferinţa umană. Inconştienţa şi brutalitatea naziştilor n’au ţinut sea­ma de acest avertisment. Con­cepţia lor despre oameni nu re­cunoştea valabilitatea prescrip­ţiilor morale şi nu admitea ca hotărârile lor să fie împiedecate de ceea­ ce ei considerau drept ab­­­stracţiuni cari încurcă evoluţia I singurei realităţi fecunde : forţa I brutală. Negaţiunea oricărui sen­timent era pentru ei dogmă, iar fiinţa umană nu reprezenta alt' ' ceva decât materie destinată a I sluji forţei, orbeşte şi fără oprire. ' Apogeul către care trebuia să­­ tindă omul era bestialitatea şi ' toate sforţările lui intelectuale ' nu trebuiau să urmărească decât înmulţirea şi perfecţionarea mij­loacelor în practicarea acestei unice ţinte ale destinului ome­nesc : bestialitatea Nimic nu i-a putut Întoarce din această cale. In faţa cuptoarelor mistuitoare de trupuri omeneşti, ei rânjeau de satisfacţie, rânjet de bestie nesătulă, iar când porneau va­goanele înţesate cu victime uma­ne, care urmau să fie gazate, ei, posesori ai sinistrului secret, îşi frecau mâinile cu mulţumirea îndeplinirii unei înalte îndato­riri. Dar a venit înfrângerea. A ve­nit înfrângerea fatală, fiindcă legea morală nu este o simplă invenţie: ea este tot atât de strâns legată de existenţa lumii ca şi legile fizice. A venit înfrângerea brutalităţii şi, în acea zi, din conglomeratul tiranilor a izbucnit laşitatea. Unii, cuprinşi de groază, şi-au luat viaţa, alţii s-au ascuns în văgăuni, câţiva au recurs la de­ghizări de mascaradă. Şi, în fine, toţi cei pe cari restabilirea echi­librului moral în existenţa socie­tăţii umane, i-a adus in faţa jus­tiţiei, după ce au încercat să a­­runce toată răspunderea crimelor lor pe acel hidos dispărut, pe care ei l-au îmbrăţişat, adulat, înălţat şi respectat, stau acum, zdrenţe de carne şi oase, sperând într’o milă pe cari ei, mai bine decât ori­cine, ştiu că n’o merită. Milă ?... N’auziţi cum vibrează încă strigătele de durere ale neferici­ţilor din sinistrele lagăre de con­centrare ? Nu auziţi gemetele copiilor schin­giuiţi ? Nu vedeţi aevea figurile încre­menite de groază ale bătrânilor sufocaţi ? Ascultaţi cu toată luarea amin­te : este ecoul acelui glas al su­ferinţei de care voi, organizaţi în bande, v-aţi băzut joc şi care vă strigă : justiţie, nu milă ! Sentinţa de azi va fi un act de justiţie prin care, spre cinstea ei, omenirea va înfiera oroarea na­zistă şi va întări credinţa în­­ trăinicia valorilor morale. I. F. Relaţie comerciale dintre România şi Naţiile Unite in discuţia Conferinţei de pace Paris, 29 (Rador)­ — Agenţia Franceză de Presă transmite : Comisiunea economică pentru Balcani şi Finlanda a examinat în şedinţa sa de Duminică de di­mineaţă problemele privitoare la relaţiile comerciale dintre RO­MÂNIA şi Naţiunile Unite, des­pre care este vorba în articolul 80, pentru ca după două ore şi jumătate să voteze în unanimi­tate primele două paragrafe . Iată textul celor două para­grafe votate, ale articolului 80 din proectul de tratat cu ROMA­NIA: „In aşteptarea încheerii trata­telor sau acordurilor comerciale dintre ROMÂNIA şi Naţiunile Unite, guvernul român va trebui, în timpul celor 18 luni ce vor urma de la intrarea în vigoare a prezentului tratat, să acorde fie­cărei Naţiuni Unite care, acordă pe cale de reciprocitate un tra­tament analog ROMÂNIEI In a­­ceste domenii, tratamentul ur­mător : a) Pentru tot ceea ce priveşte drepturile şi redevenţele impor­turilor şi exporturilor, impunerea in interiorul ţării a mărfurilor importate şi introducerea tuturor regulamentelor privitoare la ele, Naţiunile Unite beneficiind de clauza necondiţională a naţiunii cele mai favorizate; b) ROMÂNIA nu va face, în toate privinţele, nici o discrimi­nare arbitrară în detrimentul mărfurilor de provenienţă sau cu destinaţia teritoriilor uneia din Naţiunile Unite faţă de aceleaşi mărfuri de provenienţă sau cu destinaţia pentru teritoriul orică­rei alte, naţiuni unite sau ale ori­cărei alte ţări străine“. PLECAREA DELEGAŢIEI ROMÂNE LA PARIS Eri, la orele 7.30 dimineaţa, cu trenul de Arad, la care s’a ataşat un vagon special, au plecat la Paris, pentru a con-­­ tinua participarea la Confe-­ rinţa păcii, d-nii: Gheorghe Tătărescu, vice-preşedinte al Consiliului de miniştri şi mi­nistru de externe, şef­ul dele-­ gaţiei române; Gh. Gheorghiu-­­ Dej, ministrul comunicaţiilor ; Ştefan Voitec, ministrul edu­caţiei naţionale şi general Dă­,­măceanu. Pe peronul gării de Nord, delegaţia română a fost salu­tată de d-nii: Teohari George­­scu, ministru de interne ; Petre Bejan, ministrul economiei na-­­ţionale; general Vasiliu Răş­­caniu, ministru de război ; d-na dr. Florica Bagdasar, ministrul sănătăţii ; Alexandrini, subse­cretar de stat la finanţe ; Mir­­cea Solacolu, general Dom­­brovski, primarul Capitalei ; Brabeţeanu, secretar gen­e­ral la ministerul de externe ; Bodnă­­raş, secretar general la Preşe­dinţia Consiliului de miniştri ; Tiberiu Moşon­u, guvernatorul Băncii Naţionale etc. * C­u a­celaş tren a plecat la Paris şi d. Th. Solarpolu, consilier de legaţie la legaţia română din ca­pitala Franţei. Sosirea la Paris va fi Joi, 3 octombrie, dimineața. Î NOUL PREŢ AL PÂINII După examinarea diferitelor propuneri şi în urma avizului ministerului de finanţe, s’a ho­­tărît ca noul preţ al pâinii, în greutate de 600 grame din făină de grâu, extracţie 90­ h, cu re­zerva de a fi amestecată şi cu alte făinuri, s’a stabilit la 2200 lei, adică 1100 lei raţia. Insă, fiindcă preţul de cost pentru fiecare pâine este de 1.100 lei diferenţa de 1.100 lei va fi văr­sată de brutari ministerului de finanţe, care la rândul său, va acoperi cu ea pentru toţi sala­riaţii (indiferent dacă sunt la Stat sau particulari) 900 lei din costul fiecărei raţii. Astfel funcţionarii, pensiona­rii şi salariaţii particulari vor primi la sfârşitul lunii acoperi­rea de 900 lei de fiecare raţie, rămânându-le preţul unei raţii la 200 lei. Pentru salariaţii Sta­tu­lui, a­­ceste diferenţe vor fi achitate odată cu Statele de salarii iar pentru întreprinderile particu­lare s’a găsit formula de resti­tuire a diferenței plătită de între­prindere prin scăzăminte din im­pozitele pe care întreprinderea le datorează statului. Decizia va fi semnată astăzi sau mâine. • . •­a Problema navigaţiei pe Dunăre Paris, 80 (Radar). — Comisiunea­­ economică pentru Balcani şi Fin­­­­landa, ocupându-se în şedinţa de luni dimineaţa de articolul 34 din proectul de tratat cu România, a intrat­­ în examinarea problemei navigaţiei pe Dunăre, una dintre cele mai importante şi mai con­troversate chestiuni ce se pun con­ferinţei de pace. Delegaţiile Marii Britanii şi Sta­telor Unite au prezentat o propu­nere comună, bazată pe principiul tradiţional al libertăţii total® a na­vigaţiei comerciale pe Dunăre. Uniunea Sovietică susţine un principiu nou şi anume „Dunărea să fie a statelor dunărene”, expunerea senatorului AMERICAN VANDERBERG Teza anglo-americană a fost a­­părată de senatorul Arthur Van­­denberg. In expunerea sa, sena­torul american afirmă dezintere­sarea comercială a Statelor Unite în chestiunea navigaţiei pe Du­năre. Proclamă insă de la început importanţa acestei probleme pen­tru interesele superioare ale păcii şi pentru epoca de ocupaţie ame­ricană in Austria şi Germania. In această perioadă, Statele Unite au un interes direct, deşi vremelnic. „Dunărea — a spus senatorul Vandenberg — este un factor al păcii totale indivizibile. Este impo­sibil ca Dunărea să prospere ca arteră comercială fără asigurarea libertăţii totale a comerţului şi a navigaţiei. Deasemeni este imposi­bil de conceput o Dunăre pacifică in alte condiţii decât ale libertăţii, de­oarece acest bazin a fost în tot decursul istoriei o zonă de fric­ţiuni”. Navigaţia — a precizat d. Vandenberg — trebue să fie liberă şi deschisă pe picior de egalitate tuturor statelor. Legile şi regula­mentele nu trebue să aibă vreun caracter discriminatoriu. Nici un fel de taxă nu trebue să fie per­cepută decât pentru acoperirea cheltuelilor de dezvoltare şi între­ţinere. Egalitatea a fost garantată României în toate regimurile in­ternaţionale. Pe baza proectului anglo-ameri­­can, o conferinţă a tuturor state­lor interesate ar trebui să fie con­vocată până in şase luni, pentru a preciza regimul Dunării. Orice de­zacord ce s’ar produce în această conferinţă ar urma să fie supus Curţii Internaţionale de Justiţie.­­ „Nu este nimic nou în aceste concepţii, a­ spus d. Vandenberg. Ele stau de 90 ani la baza regi­mului Dunării. Ar fi o gravă e-­­ roare dacă s’ar reveni asupra unei­­ atât de lungi experienţe”. Senatorul american recunoaşte­­ interesele speciale ale statelor ri-­­­verane, dar declară. ..Dacă voim Ca Dunărea să-şi recâştige toate libertăţile stabilite până acum, tre­bue să spunem acum tot ce avem­­ de spus. Nu vom intra în conflict­­ cu nici o aspiraţie dunăreană, dacă aceste aspiraţii nu intră ele în­seşi în conflict cu libertăţile de care am vorbit. Dacă însă, împo­triva aşteptărilor noastre, acest lucru s’ar produce, atunci este cu atât mai necesar să prevedem de pe acum un resrim de proteteţie”. D. Vandenberg şi-a terminat ex­punerea observând că în tratatul ce se pregăteşte este un prilej deo­sebit de prielnic pentru a readuce România la principilie libertăţii comerciale, după ce în 1938 ea a fost cea dintâi care a desfiinţat regimul dunărean, asumând pute­rile deţinute până alune­ de la­­­misiunea internaţională a Dunării. DIN PARTEA ANGLIEI D. Jellb susţine şi el din partea Angliei, propunerea anglo-ameri­­cană, subliniind că, cu toată ab­senţa Uniunei Sovietice între cele două războaie mondiale, convenţia internaţională a Dunării a func­ţionat în sie* fel încât, a satisfăcut Interesele tuturor. Organîsmul in­ternaţional prevăzut de propune­ rea angio-americană — a conti­nuat d. Jebb — va pune toate sta- t tele interesate pe picior de egali- , tate. Este deci esenţială afirmarea­­ principiului libertăţii şi obligaţia­­ României de a participa la confe-­­ rinţele internaţionale pentru sta­bilirea statutului Dunării. INTERVENŢIA DELEGATULUI IUGOSLAV A intervenit apoi d. Bartoş, de­legatul Iugoslaviei, care a combă­tut propunerea angio-americană. El a susţinut că această comisiune nu are competenţa de a se ocupa de problemele dunărene. D. Bar­toş nu se opune in principiu con­cepţiei libertăţii navigaţiei fluviale, dar după părerea sa numai confe­rinţa suverană şi liberă a statelor riverane şi numai după încheerea păcii, este chemată să asigure a­­plicarea cu adevărat democratică a acestui principiu al libertăţii. Delegatul iugoslav a ridicat apoi chestiunea celor 168 de vase de co­merţ fluviale ale Iugoslaviei, re­ţinute pe Dunăre în zona de ocu­paţie americană. Delegaţia franceză a prezentat o propunere care cuprinde următoa­rele puncte: 1. Navigaţia pe Dunăre va fi li­beră şi deschisă, în condiţii de completă egalitate, supuşilor, va­selor de comerţ şi mărfurilor tu­turor statelor; 2. In vederea asigurării aplicării practice a acestui principiu, Ro­mânia se obligă să participe, îm­preună cu Statele Unite, Franţa, Anglia, Uniunea Sovietică şi cele­lalte state riverane ale Dunării, la conferinţa care va fi convocată în cele şase luni care vor urma după intrarea în vigoare a tratatului de pace, pentru a stabili noul regim internaţional al Dunării. PROPUNEREA SOVIETICĂ Delegatul sovietic, sprijinit de delegatul cehoslovac, susţine punc­tul de vedere al Uniunii Sovietice: numai statele riverane au căde­rea de a fixa condiţiile libertăţii navigaţiei pe Dunăre. Delegaţii Belgiei şi Greciei spri­jină propunerea anglo-ame­ricană, dar delegaţii Angliei şi Statelor Unite, hotarind să se ralieze la propunerea franceză, îşi retrag pro­­punera lor. Punându-se la vot propunerea so­­vetică, ea este respinsă. Delegaţia sovietică prezintă o propunere care prevede excluderea clauzelor dunărene din tratatul de pace. Pusă la vot această propu­nere este respinsă cu 9 voturi con­­tra 5. In momentul când urma să fi® pusă la vot propunerea franceză, s’a iscat o nouă dezbatere de pro­cedură, care a durat până la sfâr­şitul şedinţei. Discuţia va continua in şedinţa de după amiază. 15* Paris, 30 (Ra­dor). — Punân­­du-se la vot. In cursul şedinţei de după amiază, propunerea franceză prin care se recunoaşte principiul navigaţiei pe Dunăre, care a fost socotit necesar, de­oarece guvernul român ar­ fi re­pudiat unilateral clauzele con­venţiei din 1921 şi se acceptă că modalităţile aplicării convenţiei sunt lăsate în sarcina unei con­ferinţe internaţionale ulterioare, ea a fost votată imediat cu 8 vo­turi contra 5, statele slave votând contra. Dat fiind că nu s-a o­bţinut o majoritate de două treimi, nu se poate să se spună că problema dunăreană a fost rezolvată. De altfel, delegatul iugoslav, d. Simiei, a cerut imediat comisiei să noteze că „nici un stat rive­ran la Dunăre nu a votat pentru propunere“. Definirea noţiunii de vase ale Naţiunilor Unite in tratatul cu România Paris, 30 (Agerpres). — Cores­­pondentul special al agenţiei „Tass“ transmite : Comisia eco­nomică pentru România, Bulfihi­­ria, Ungaria şi Finlanda, a exa­minat raportul subcomitetului creiat pentru definirea noţiunii de „vase ale Naţiunilor Unite“ în proectul de tratat de pace cu Ro­mânia; este vorba de vasele sus­ceptibile să fie restituite proprie­tarilor sau supuse unei indemni­­zări în caz de perderea lor. Ma­joritatea membrilor subcomitetu­lui, a propus ca să fie supuse des­păgubirii vasele înregistrate pe teritoriul uneia din Naţiunile Uni­te şi care se găseau după 1 Sep­tembrie 1939 în apele româneşti sau aşezate sub controlul autori­tăţilor româneşti în calitate de proprietate inamică, astfel încât proprietarii lor cetăţeni ai Naţiu­nilor Unite, n’au putut să dispu­nă de ele. Totuş, reprezentanţii Statelor Unite şi ai Greciei, nu sunt de acord cu această defini­ţie şi prezintă propunerile lor, în virtutea cărora sunt supuse in­­demnizării, trei categorii de vase: vasele aparţinând Naţiunilor Uni­te, vase înregistrate în porturile Naţiunilor Unite şi vase navigând sub pavilionul Naţiunilor Unite. Propunerea americană are proba­bil in vedere vasele care nu na­vi­gau sub pavilionul Naţiunilor Unite. Este vorba de 15 vase gre­ceşti, pe care armatorii greci le-au transmis de bună voe în timpul războiului, României şi care au fost folosite pentru acţiuni mili­tare contra Naţiunilor Unite. Propunerea americană tinde ca aceste vase să fie restituite Gre­ciei în bună stare. Reprezentan­ţii Uniunii Sovietice, Cehoslova­ciei şi Iugoslaviei demonstrând lipsa de orice temei a propuneri­lor americane şi greceşti, insistă pentru adoptarea lor ca recoman­daţii a subcomitetului. Totuş uti­lizând majoritatea pporturilor de care dispun în comisie, america­nii au obţinut trecerea propunerii lor. Opt delegaţii au votat pentru şi 5 contra. Reprezentantul francez s-a ab­ţinut. GREVA UNOR MEDICI Stockholm, 30 (Rador). — O sută optsprezece doctori, repre­zentând aproape întreg persona­lul medical a două spitale uni­versitare din Stockholm, au ho­­tărît să declare grevă, în urma hotărîrii Parlamentului suedez de a le interzice luarea de onorarii pentru certificatele medicale. Medicii declară că nu pot să admită planul în acest sens al guvernului, chiar dacă li se spo­resc salariile, deoarece nu vor să devină cu totul funcţionari pu­blici. 300 LEI Bir. 0-1, P.îl Nf, MMI/n. I. P. S. Patriarh Nicodim in Capitală Eri d. a. a sosit în Capitală I. P. S. Patriarh Nicodim, venind de la Mănăstirea Neamţu, înainte de a veni în Bucureşti, I. P. S. Patriarh a primit la reşe­dinţa Sa de vară de la Neamţu, pe preoţii consilieri şi protopopi din Eparhia Bucureştilor, cu care a vizitat sătul­ natal al Şefului Bi­sericii, — satul Pipirig, — pre­cum şi aşezările bisericeşti şi gospodăreşti realizate de înaltul Păstor­ia Neamţu. REPARAREA IMOBILELOR AVARIATE DE BOMBARDAMENT Monitorul ofical de ori publici următorul decret: Primăriile vor putea autoriza, prin derogare dela art. 149 din legea administrativă, lucrări de reparaţiuni radicale şi recons­trucţii şi la imobilele ieşite din alinierea decretată, care constau cel mult dintr-o locuinţă indivi­duală, proprietatea muncitorilor de toate categoriile şi funcţiona­rilor având orice întindere, pre­cum şi la construcţiile cu parter care au o suprafaţă clădită sub 100 metri pătraţi, în cazul când toate acestea au fost degradate din cauza faptelor de război, dar nu dărîmate complet. 77­­9MAREA MUTĂ La postul nostru de radio, d.­­ general Dămăceanu a făcut — în faţa armatei — o dare-de-seamă asupra tratativelor de la Paris în ce priveşte chestiile militare. Mai înainte, armata nu era niciodată ţinută în­ curent cu problemele ce-o interesau. Ea nu primea decât ordine. Dai ea sângera pe câmpiile de bătae, n’avea voe să ştie pentru ce luptă şi moare. Nu putea nici să întrebe. Era „Marea Mută“... Clasa dominantă îi pusese că­luşul în gură nu atât din punct de vedere extern. Conducătorii găseau totdeauna un pretext­ popular, generos — pentru justi­ţie, libertate şi democraţie... ca să înfierbânte massele şi să le facă să-şi dea viaţa cu zâmbetul pe buze, de multe ori in favoarea interesului celor mari. Armcata trebuia să fi mută, ba şi surdă... faţă chestiile inter­ne. Oricând clasa dominantă pu­tea fi pusă în situaţia de a trage în lucrători şi’n ţărani. Ca la noi — de atâtea ori, în piaţa teatru­lui, la Criviţa... Iar cât priveşte satele — acolo era nevoe de tun, ca la 1907. Ce-ar fi făcut clasa dirigentă românească, dacă armata — al­cătuită din ţărani şi lucrători — ar fi putut vorbi cu fraţii şi cu părinţii de dincolo de baricade? Deaceia armata a fost crescută in mutism. A fost de altfel sur­­do-mută, deşi i s’a a°ordat — pentru poezie — un singur atri­but... de obicei, în franţuzeşte, ca să facă mai multă plăcere aristocraţimii noastre de bani gata... Vremurile s’au prefăcut. In răstimpurile de linişte pe front, santinela învelită în man­ta — cu urechea atentă la zgo­motele din­ faţă — prindea une­ori şoapte şi gemete surde de­­acasă. Strânşi roată în jurul focului, cu gamelele în mână, soldaţii — în bătătura unei case străine din spatele frontului — începeau să-şi dezlege limbile, puneau faţă tn faţă stările de lucruri de aiuri şi dela noi, adormind ’un oftat când flăcările cădeau, iar cucu­vaia dădea semnale lugubre. Soldaţii din toate armatele s’au întors vindecaţi acasă. S’au însă­nătoşit şi ostaşii noştri. Nu mai sânt surdo-muţi. Iar armata nu mai e „la grande muette"... Guvernanţii de astăzi sunt alţii. Au înţeles necesităţile sufleteşti ale armatei, căreia i s’au recu­noscut drepturile civice. Dacă soldaţii pot vota, ei tre­bue să fie luminaţi în prealabil — şi nu numim în chestiile strict electorale, ei în toate problemele ca­re privesc ţara. De­ aceia d. general Dămăcea­­nu, reîntors de la Paris, a sim­ţit datoria de a se adresa arma­tei — punănd-o în cunoştinţă cu lupta dusă de noi, atît cu cei din juru-ne cât şi cu cei de la 17.000 de kilometri, ca Australia... Armata a aflat ce armament şi ce fabrici de muniţii ni s’au lăsat; şi s’a bucurat mai ales de planul transformării tancurilor de prisos in pluguri. Căci armata nu-şi uită mese­ria principală , paşnică şi pro­ductivă — apelul la sabie fiind ceva incidental. O ţară nu poate decit progre­sa, cînd armata ei este conşti­entă — luptând nu din supune­rea oarbă, ci din proprie convin­gere. M. SEVASTOS . Au sosit in Capitală copii din Moldova infometată Duminică noaptea la ora 1 au sosit în Capi­tală prin gara de Nord 147­ de copii din judeţul de­ficitar Iaşi, judeţ care a dat şi o recoltă numai de 41 kg. cereale la cap de locuitor. Acţiunea de strămutare a copi­ilor din regiunile secetoase este întreprinsă de către comitetul de ajutorare a regiunilor lovite de secetă. Grupul de copii sosiţi în Capi­tală au între 3-14 ani şi majori­tatea sunt orfani de război, câţi­va dintre ei sunt invalizi de răz­boi. Copiii­ au călătorit în două va­goane fiind însoţit de un medic al Apărării Patriotice şi de educa­toare. In Gara de Nord cei 147 de copii au fost Întâmpinaţi de către delegate ale UFAR-ului şi ale A­­părării Patriotice. Deasemenea la gară erau de faţă numeroase fa­milii din Capitală care s’au oferit să adăpostească in sânul lor câte un copil.­­De remarcat faptul că aceste persoane car© doresc să în­treţină câţiva copii sunt oameni săraci, muncitori din fabrici şi u­­zine. După debarcarea, din vagoane copiii au fost duşi la cantina in­valizilor din gara de Nord, unde li s’au servit mâncare caldă şi consistentă. Apoi ei s’au odihnit în dormitoarele căminului Apărării Patriotice. După un scurt popas acest grup va fi trimis la colonia UFAR-ului de la Timişul de Sus. Copiii sunt slabi anemiaţi. In co­lonie vor sta 10-15 zile in care timp vor fi bine şi metodic hră­niţi. După întremare, C.A.R.S. îi va îndruma în căminele Apărării Patriotice din judeţele cu recoltă bună şi în familiile care se oferă să înfieze sau să întreţină o parte din aceşti copii. Colonia UFAR-ului de la Timi­şul de Sus, este­ primul centru de repartizare a copiilor aduşi din judeţele în suferinţă. Prin această colonie vor trece sute si sute de copii. Nr. 225 Miercuri 1 Octombrie 1946 6 Pagini APARE SUB CONDUCtOA­REA UNUI COMITET DE DIRECȚIE B&38 PRIMA ZI A VERDICTULUI IN PROCESUL DELA NUERNBERG Nuernberg, 30 (Rador). — Pri­ma zi a verdictului împotriva celor 21 de mari criminali de război şi a celor şapte mari or­ganizaţii naţional-socialiste, s’a deschis Luni dimineaţa în faţa unei asistenţe considerabile. Judecătorul-preşedinte Lawren­ce a citit partea referitoare la expunerea faptelor examinate de înaltul Tribunal Militar Interna­ţional, în cursul celor zece luni şi jumătate ale procesului. Preşedintele şi-a terminat dis­cursul la ora 19 şi 30, după care s-a dat cuvântul procurorului Pethiok, care a vorbit despre consolidarea puterii naziste, în­cepută sistematic în ziua imediat următoare după venirea la pu­tere a lui Hitler. Şedinţa a fost suspendată la ora 11 şi 25.­­ Nürnberg, 30 (Rador). — Maior generalul Nichicenko, judecător principal sovietic al tribunalului internaţional pentru judecarea marilor criminali de război­ na­­zişti, a continuat cetirea sentin­ţei în cursul şedinţei de după a­­miază. VERDICTUL ÎMPOTRIVA ORGANIZAŢILOR POLITICE NAZISTE Nuernberg, 30 (Rador). — Co­respondentul Agenţiei Franceze de Presă transmite : Cetirea verdictului de culpabili­tate a celor şapte mari organiza­ţi­uni politice ale statului naţional­­socialist: 1) corpul de conducere al partidului naţional-socialist; 2) Gestapo-ul; 3) serviciul de sigu­ranţă; 4) organizaţia SS; 5) or­ganizaţia SA; 6) cabinetul Reichu­­lui; 7) statul major şi înaltul co­mandament al armatei germane, a­­ fost făcută de colonelul Velchov,­­ judecător supleant sovietic.­­ Verdictul tribunalului faţă de fiecare din organizaţiunile de mai sus este următorul: X. Corpul de conducere al par­tidului naţional-socialist este de­clarat criminal nu pentru faptul de a fi contribuit la consolidarea statului atlerist, ci pentru acela de a fi participat la germanizarea ţărilor ocupate şi de a fi dat a­­jutor important la executarea pro­gramului de deportare a populaţii­lor din teritoriile ocupate. Corpul de conducere politică na­zist a comis crim­e de război şi prin acea că a contribuit la ur­mărirea paraşutiştilor aliaţi, care au fost apoi împuşcaţi de servi­ciul de siguranţă sau linşaţi de mulţime. 2. Gestapo-ul şi serviciul de si­guranţă sunt condamnate împre­ună, ca şi poliţia de frontieră, a­­taşată la Gestapo. Poliţia secretă de stat şi servi­ciile de­ siguranţă au luat parte împreună la trimiterea de mii de nevinovaţi în lagărele de concen­trare; crimele comise de cele două organizaţiuni sunt nenumărate. 3. Organizaţia SS este condam­nată pentru că a constituit un e­­lement de depresiune şi de tero­rism în teritoriile ocupat®, fiind implicată şi în persecţiunile în­dreptate împotriva evreilor şi atro­cităţile comise în lagărele de pri­zonieri. 4. In ceea ce priveşte organizaţia SA, tribunalul decide că ea nu poate fi încriminată, de­oarece activitatea ei politică după anul 1934 a fost neglijabilă. 5. Cabinetul Reichului şi statul major, ca şi înaltul comandament al armatei germane, au fost elibe­rate de orice acuzare, în calitatea lor de corpuri organizate, membrii lor fiind vinovaţi în mod indivi­dual. ♦ Nuernberg, 30 (Radar). — Ceti­rea verdictului de culpabilitate a marilor organizaţiuni naziste a durat peste ora 17, oră când în mod obişnuit tribunalul îşi ridica şedinţa. După un sfert de oră de suspen­dare a şedinţei, la­ ora 17 şi 35, preşedintele Lawrence a terminat declarând ca criminale corpurile de conducere politică, Ges­tapo-ul, SS şi SA, pentru ca la ora 18 şi 30, şedinţa tribunalului internaţional pentru judecarea marilor criminali de război nazişti să fie suspendată până Marţi, 1 Octombrie, la ora 9 şi 30. Pe cât se poate prevede, cetirea verdictului împotriva fiecărui acu­zat va ocupa întreaga şedinţă de dimineaţă, până la ora 13. Este posibil ca atunci să se producă o întrerupere a şedinţei, în care a­­cuzaţii să fie scoşi din sala de şe­­dinţe. După deschiderea şedinţei, fie-­­­care dintre marii criminali de răz­­­­boi, stând în picioare, va fi numit pe rând, şi preşedintele va ceti condamnarea fiecăruia. Acest lucru se aşteaptă să se producă în jurul orei 14, dar cen­ţinea întregului verdict nu va durai mai mult de un sfert de oră şi după ce Hans Fritsch, ultimul din­­tre cei 21 de acuzaţi îşi va fi cu­­noscut soarta, tribunalul interna­­ţional îşi va înceta existenţa, de­oarece hotărârea finală cu privire la modul" şi locul de execuţie a fi condamnaţilor la moarte sau în­carcerarea celor condamnaţi la pe­­depse cu închisoarea aparţine Cons­i­liului Interaliat din Berlin. Consiliul va­ putea, să se folo­­sească de dreptul său, în termen de 15 zile de la pronunţarea sen­tinţei, să micşoreze pedepsele, dar în niciun caz să modifice gradul de vinovăţie stabilit de tribunalul internaţional. Se poate crede că marii crimi­nali de război nazişti, condamnaţi la moarte, vor fi executaţi la Nuernberg. ❖ ^ Nürengberg, 30 (Rador). — Rx­cuzaţii , marelui proces intentat criminalilor de război nazişti îşi vor cunoaşte soarta. Marţi, prin gura căpitanului Hugh Wolfe, dirt armata britanică, în vârstă de 38 de ani, care locuieşte în Londra. El va fi acela care va traduce în limba germană sentinţa pro­nunţată în limba engleză de ju­decătorul Lawence, preşedintele tribunalului, care va rosti ulti­mul cuvânt al procesului. Căpitanul Frank, care nu a mai lucrat în această specialitate înainte de procesul de la Nürn­berg, este şeful serviciului de in­terpreţi al tribunalului. MASURI DE SIGURANŢA Nuernberg, 30 (Rador).— Cell« mai întinse măsuri de pază au fost luate la Nuernberg, în ve­derea ultimelor şedinţe ale Tri­bunalului Militar Aliat, cu care prilej se va da verdictul îm­pop­o­triva mairilor criminali de război nazişti. A fost adus un nou batalion pentru întărirea gărzii închisorii. Măsuri au fost luate şi pentru securitatea me­m­briilor tribuna­lului. Tribunalul militar internaţional din Nürnberg rosteşte astăzi sentinţa împotriva marilor cri­minali de război. Fotografia noastră, luată la una din ultimele şedinţe ale tribunalului, înfăţi­şează pe judecători (instalaţi la tribună, în faţa drapelelor ţări­lor respective) şi pe acuzaţii în băncile din stânga.­­Fotografia Oficiului de Presă americani PE CÂND ŞI CONTRIBUŢIA CELOR CU DARE DE MÂNĂ? de Dr. ED. MEZINCESCU Secretar General al Comitetului pen­­tru ajutorarea regiunilor secetoase In împrejurările grele prin care trece ţara datorită flagelului se­cetei, care a mistuit recoltele de pe o treime din teritoriu, solida­ritatea naţională este un coman­dament de la care nu ar trebui să se sustragă nimeni. Faptul că lovitura nu a fost peste tot deopotrivă de grea este îmbucurător; este un izvor de mari speranţe. El ne deschide perspectiva de a face faţă în cât mai mare măsura greutăţilor re­zultate din deficitul agricol, fără a desechilibra economia ţării şi aşa destul de şubrezită încă da­torită consecinţelor jafului şi distrugerilor răsboiului hitlerist. Dar pentru ca acest deziderat unanim să­ fie realizabil, este ne­îndoios că toţi cetăţenii ţării tre­bue să participe proporţional cu posibilităţile lor, la efortul gene­ral. Din felul cum se desfăşoară până în prezent campania de a­­jutorare a regiunilor secetoase, trebue să spunem însă că nu se vădeşte încă această unanimă participare. Cine urmăreşte ziarele poate vedea lămurit că ne aflăm într’a­­devăr într’o perioadă de intensă mobilizare patriotică în vederea ajutorării populaţiei din regiu­nile bântuite de secetă. Zilnic ies la iveală noi iniţia­tive. Zilnic mii de cetăţeni aduc contribuţia lor la opera pe care o întreprinde în cadrul acţiunii ’■ Comandamentului Unic Intermi­nisterial, Comitetul pentru ajuto­rarea regiunilor secetoase. Aceste contribuţii au însă un caracter unilateral; ele rezultă din sacrificiile însemnate pe care muncitorimea română, salariaţii din întreprinderile particulare sau de la stat, le fac pentru a veni în ajutorul fraţilor în suferinţă. Prea arareori vedem strecurân­­du-se, pe ici pe corp, numele vre­unei persoane izolate, cu dare de mână, care a înţeles chemarea maestrului Mihail Sadoveanu şi a depus contribuţia sa la Cont. CEC 900. Din contribuţiile modeste, dar fără îndoială împovărătoare pen­tru bugetele gospodăriilor de la care au plecat, s’au trimis până acum ajutoare însemnate în re­giunile secetoase; s’au deschis zeci de cantine, în care primesc hra­nă mii de copii, mii de văduve, invalizi, bolnavi sau bătrâni. Dacă din puţin s’a putut da şi se dă fără cârtire şi prompt, este însă greu de admis ca ajutorul să întârzie din partea acelor care trebue să dea din mult şi din belşug. Şi totuşi acest ajutor, această contribuţie întârzie. Dacă nu este îngăduit în aces­te împrejurări aspectul provoca­tor al risipei şi al cheltuelilor de lux, nu este îngăduită deasemeni nici văicăreala marilor deţinători de bunuri despre lipsa de câştig. Am avut prilejul să ridic pro­blema contribuţiei pentru ajuto­rarea regiunilor lovite de secetă, • în faţa unui grup de oameni o­­bişnuiţi să-şi socotească câştigu­■ rile personale şi ale instituţiuni­­lor pe care Ie admnistrează, cu ■ sutele de milioane şi cu miliar­dele. Eram plin de speranţă şi aşteptam ca prin contribuţia lor spontană să se acopere măcar cele 700 milioane lei necesare în­­­­treţinerii cantinelor din judeţul ■ Iaşi, pe timp de trei luni. In loc­­ să întâlnesc entuziasm, însufle­ţire, hotărîre de a renunţa la o­­ mică parte din câştig, pentru a ■ contribui l­a salvarea a cât mai multe vieţi, la uşurarea a cât­­ mai multe suferinţe, am înregis­■ trat ezitări şi am ascultat plân­geri. Ele ar fi fost convingătoare, ■ aceste plângeri, dacă în faţa impa ’­bil­ului unde erau întruniţi n’ar­­ fi aşteptat somptuoase limuzine, dacă încăperi luxoase nu i-ar fi­­ aşteptat acasă cu mese îmbelşu­gate şi bucate alese. ' Ar fi de dorit ca grija pentru­­ populaţia care suferă să-şi facă , loc şi în aceste încăperi luxoase,­­ imagina părinţilor cărora li se strânge inima când vine şi trece­­ vremea prânzului, fără să aibă ! ce să^ dea de mâncare copiilor , i lor, să-şi facă loc prin aroma bu* . catelor alese, să-şi facă loc ; j în birourile capitonate ale consi- i I liilor de administraţie, în limuZi» . I nele bogate. Să ne facem o datorie elemen« ■ tară cetăţenească trezind-o şi ti» . nând-o mereu prezentă în min«* , ţile acestor oameni.

Next