Universul - Capitala, iulie 1947 (Anul 64, nr. 146-171)

1947-07-02 / nr. 146

?■ m0 (I Fondator: loiul AVILLAN Proprietar: UNI­­­VERSUL*1 S. A. înscris sub Nr. 160 Trib. Ilfov 5000 LEI Taxa poștală Plătită la­ numerar conform aprobării Dir. G’le P. T. X. Nr. 24.464/939 DIN URMA STIRI DIN LUMEA ÎNTREAGA, TELEGRAFICE REDACTIA ȘI ADMINISTRAŢIA: BUCURESTI, STR. BREZOIANU No. 23-25 CENTRALA TELEFONICA A ZIARULUI: 3.30.10: TELEFGhice ti*««X ÎNCEPUTUL PROMIŢĂTOR Este desigur prematur să se vorbească de succesul sau in­succesul conferinţei ce se des­făşoară actualmente la Paris intre cei trei miniştri de ex­terne. Redresarea economică a Europei este o problemă com­plexă şi soluţinarea ei nu este numai în raport cu mijloacele ce i-ar putea fi puse la dispozi­ţie şi cu condiţiile acestui spri­jin ci, în acelaş timp, cu o se­rie întreagă de consideraţiuni pe cari le-am putea califica „interne”, întrucât ele privesc necesitatea stabilirii unui a­­cord prealabil între statele eu­ropene, acord care este de or­din psihologic, politic şi eco­nomic. Scopul acestor rânduri este de a sublinia elementul psiho­logic care de la început se pre­zintă sub un aspect îmbucură­tor. Intr’adevăr, declaraţiile făcute de d-nii Molotov, Bevin şi Bidault la banchetul oferit de ministrul de externe fran­cez, concordă în afirmarea în­crederii în reuşita negocierilor, în ciuda greutăţilor ce vor fi de învins şi pe cari nimeni nu le tăgădueşte. Această încre­dere izvorăşte nu numai din­­tr’o comună dorinţă, ea nu este numai expresiiunea sinceră a unui sentiment dar, după cum a declarat d. Molotov, ea este „justificată” şi porneşte din conştiinţa că „sacrificiile din timpul războiului obligă pe toţi să găsească o soluţie pen­tru pace”. Porniţi pe drumul anevoios al negocierilor, înar­maţi cu acest determinant fac­tor al încrederii, cei trei mini­ştri de externe vor găsi cu mult mai uşor calea acordului pentru a da Europei, atât de adânc sdruncinată, puterea morală de care are absolută nevoie pentru redresarea ei. Este totodată cert că negocie­rile în curs sunt urmărite de popoarele Europei cu speranţa că ele vor ajunge la rezultatul atât de mult dorit şi cu atâta nerăbdare aşteptat, rezultat care va reda continentului nos­tru încrederea în forţa lui mo­rală, încrederea în propriile lui­­posibilităţi, încrederea din autoritatea şi drepturile lui care decurg nu numai din uri­aşa lui contribuţie la evoluţia civilizaţiei, dar mai ales din uriaşele şi repetatele lui sacri­ficii pentru drepturile şi liber­tatea omului, pentru drepturile şi libertatea popoarelor. Acea­stă prealabilă redresare morală va fi temelia solidă pe care se va putea înfăptui redresarea eco­nomică şi cea politică. Acest esenţial factor psihologic va încuraja, va stimula iniţiativele naţionale şi acordurile econo­mice care urmează să fie rea­lizate, vor putea fi aplicate cu succes. Iată de ce socotim necesar să subliniem atmosfera de încre­dere în care a debutat confe­rinţa de la Paris, să o subliniem în aceste vremuri, când orizon­tul internaţional este încă în ceaţă, ca un început promi­ţător. „Toţi trei suntem mânaţi de voinţa de a depăşi obstacolele"­ — a spus d- Molotov. Nu poate fi isvor mai bogat ,în rezultate fericite decât c­u asemenea unanimă voinţă. I. FERM­O UN SISTEM DE PROMOVARE PRIMEJDIOS Dacă superficialitatea este ultimul cuvânt al modei, nu vedem de ce s’ar fi întrebuin­­ţat şi în domeniul foa­rte deli­cat al aprecieri cunoştinţelor elevilor. Cel puţin acesta este cuvântul care ni-i sugerează lectura dispoziţilor date în vederea încheierii situaţiei a­­nului şcolar. Fireşte, intenţia circularei a fost să îndemne la indulgenţă în promovarea elevilor, ţinân­­du-se seama şi de situaţia alli­mentară atât de critică şi de condiţiunile excepţionale în cu funcţionat şcolile anul acesta. Din nenorocire, aplica­rea sistemului recomandat n’a dat rezultatele dorite; dimpo­­trivă, în loc să se vină în aju­torul acelora care sunt real­mente victimele situaţiei de astăzi, s’a deschis o nouă Por­tiţă de scăpare pentru elemen­tele suspecte şi dubioase, gata totdeauna să invoace fel de fel de motive. Oricât de relativ ar fi siste­mul notărilor cu cifre, el este totuş un criteriu de apreciere, recunoscut valabil după o în­delungată experienţă• Califi­cativele introduse la un mo­ment dat, au dus la situaţii pa­radoxale sau ridicole. Nu pu­tea fi vorba deci decât de a se ajunge la o reglementare cât mai aproape de realitate a sistemului de notare cu cifre. Astfel s-a ajuns la concluzia că examenele de fine de an înseamnă un bun şi just cri­teriu de selecţionare, după­­ cum situaţia ultimului semes­tru în chip perfect logic tre­buie să comande situaţiei ge­nerale. Anul acesta, examenele de sfârşit de an n’au mai avut loc iar pentru promovarea elevi­lor s’au făcut unele recoman­dări care au dus la rezultate să le zicem ciudate. Astfel, îi este interzis profesorului să ajungă normal la încheierea unei situaţii cu media 4.50■ El trebuie să facă o asemenea e­­chilibristică de cifre, încât să ajungă la rotunjirea lui 4,50 in 5. Circulara motivează că, din pricina naturei cu fracţi­uni, s’a ajuns ca un elev în­trunind 4,50 la patru materii să fie declarat repetent.­­ O socoteală elementară, pe care şi-o face mai ales elevul gata să uzeze de orice proce­deu pentru promovarea clasei, ne poate arăta că s’a creat o atmosferă morală puţin favo­rabilă învăţăturii. E de ajuns, de pildă, ca un elev să fi luat o singură notă de şase pe pri­mul semestru ca, prin artificii de calcul, să fie promovat, chiar dacă de atunci a dove­dit perzistenţă şi răbdare în tragerea la fir. Dacă pe lângă acei şase pe primul semestru a luat două note de trei în m­­al, obligatoriu obţine media 5, pe semestrul al doilea, care ar trebui să-i cântărească în­treaga activitate, poate lua nota trei pe toată linia, mul­ţumită calculului recomandat de minister, el va fi totuş pro­movat■ Sistemul este deosebit de primejdios şi de dăunător învăţământului, încât ne place să credem că la anul viitor, o­­dată cu normalizarea cursuri­lor, se va reveni la o nota­re normală şi mai ales la pro­ba peremptorie a examenelor de fine de an. AL. DIMITR­IU - PA­U­L­EȘTI MARI INUNDAŢII PROVOCATE DE REVĂRSAREA FLUVIULUI MISSOURI New York, 30. (Rador). — Se anunţă din Saint Louis (Missouri) că apele fluviului Mississippi, ce au crescut din cauza ploilor din ultimele zile, s’au ridicat la cel mai înalt nivel din ultimii 103 ani în cursul zilei de Duminică. Ele au inundat mari părţi din statele Missouri, Illinois, Nebraska şi Iowa, silind sute de familii să-şi părăsească lo­cuinţele şi provocând pagube ce se crede că depăşesc cifra de 100.000.000 dolari. Pagubele pricinuite numai în regiunea Saint Louis, unde 600—1000 persoane au rămas fără adăpost, se ridică la 10 000.000 dolari. Nivelul apelor fluviului s’a ridicat Duminică la 13 m. In cursul nopţii, el a conti­nuat să se ridice. ★ New York, 30. (Rador). — peste 1.000 ha. cultivate au fost inun­date Luni în urma ruperii primei linii de stăvilare, la Gránite City d In statul Illinois, construite pen­tru a se opri revărsarea fluviului Mississipi. Se speră că celelalte două rân­duri de zăgazuri vor opri apele fluviului, care a înregistrat c­a mai mare creștere din ultimii 103 ani. Intre timp, „bătălia stăvilare­­lor” continuă și mii de voluntari îngrămădesc sacii cu nisip în cartierele periferice din Saint Louis, de unde peste 1000 per­soane au trebuit să părăsească locuinţele. încetarea activităţii organizate, UMILA New York, 30 (Rador). — Co­respondentul Agenţiei TASS transmite: Cu prilejul încetării activităţii pe care misiunile UNRRA au desfăşurat-o în Europa, d. Books directorul general al acestei or­­ganizaţii, a comunicat presei bi­lanţul ei de activitate, începând din 1943, când a fost înfiinţat. Subliniind că redresarea eco­nomică de după război n’a fost încă terminată şi că foametea n’a fost înlăturată, d. Books a spus că realizările reuşite de UNRRA nu trebue să fie subevaluate, de­oarece ele constituie un exemplu fericit de muncă al unei organi­zaţii internaţionale în care sunt reprezentate 40 de ţări. D. Books a arătat că, la ter­­minarea operaţiunilor, livrările făcute de UNRRA în 17 ţări în­sumează 25.000.000 tone de măr­­furi, cu o valoare aproximativă de 3 miliarde dolari. Deşi cea mai mare parte din aceste li­vrări — a spus d. Books — con­­stă în produse alimentare, s-au cheltuit 450.000.000 dolari pentru cumpărături de locomotive, ge­­neratori de curant, etc. Aproape 200.000.000 dolari au fost cheltuiţi pentru procurarea de utilaj agricol, seminţe şi în­­grăşăminte. Subliniind că redresarea Eu­­ropei nu a fost încă terminată, d. Books a declarat că în prezent este nevoie de mărirea efortului pentru păstrarea și lărgirea ope­rei săvârșite de UNRRA. ITALIA CERE TUTELA ASUPRA FOSTELOR SALE COLONII Roma, 29 (Rador). — Corespon­dentul Agenţiei „Reuter" trans­mite: D. Alcide de Gasperi, primul ministru, a cerut să se acorde Ita­liei tutela asupra fostelor ei colo­nii — spre a li se asigura desvol­­tarea spre­ independenţă — intr’un­­interview acordat corespondentu­lui din capitala Italiei al lui,,Sun­day Times". „Nu s-a ţinut seama de faptul că colaborarea italiană este­ utilă populaţiei indigene pentru pro­gresul ei, social, economic şi poli­tic",­­ a declarat d. de Gasperi. „Numai încredinţarea către Ita­lia a administraţiei tutelare poate asigura Libiei, Eritreii şi Somaliei o îndrumare experimentală si si­gură în vederea­­realizării auto­guvernării şi a independenţei. Ita­lia este gata să întreprindă orice obligaţie necesară în domeniile strategiei şi al colaborării inter­naţionale”, primul ministru a arătat apoi că repatrierea a numeroşi colonişti italieni din „nouile lor căminuri’ a agravat problema şomajului , în Italia şi a sărăcit populaţia indi­genă care obţinea de lucru prin activitatea economică italiană. „In consecinţă, este necesar pentru Italia şi pentru populaţia autoch­­tonă ca emigrarea italiană să se facă către fostele ei colonii",­­ a încheiat d. de Gasperi. Pensiile­­ a­­u plătite de cea centrală a asigurărilor sociale au fost mărite de zece ori Primim următorul comunicat: Ministerul muncii, asistenţei şi asigurărilor sociale, fiind se­sizat fie prin ziare, fie prin me­moriile pensionarilor Casei cen­trale a asigurărilor sociala,­­ sau prin asociaţiunile lor profesiona­le, că pena­le ce primesc sunt insuficiente sau nu le-au primit la timp, aduce la cunoştinţă, pe această cale, că ministerul mun­cii asistenţei şi asigurărilor so­ciale a întocmit din timp un proect de lege prin care pen­­sitte, de bază, de toate categorii­le, ce s’au plătit până la 31 Mar­tie 1947, se măres­c de (zece) ori, începând dela 1 Aprilie 1947. Consiliul de administraţie al CaSii centrale, ţinând seamă de starea precară a pensionarilor a dispus în şedinţa dela 23 Mar­tie a. c­, ca plata pensiilor ast­fel majorate, să se facă sub for­mă de avans până la data când­­proectul va deveni lege, iar d. ministru Rădăceanu a ratificat această hotărîre şi a dispus pla­ta imediat. Plăţile pensiilor mărite şi a diferenţei de la 1 Aprilie 1947, sunt în curs de efectuare şi pro­babil ca la ora actuală au fost plătite majorității pensionarilor. Greva funcţionarilor de bancă din Paris continuă Paris,, 30 (Rador). — Comite­tul naţional de grevă al func­ţionarilor de bancă a hotărât să menţină ordinul de grevă. Hotărârea a fost luată aproape cu unanimitatea voturilor mem­brilor comitetului, de Luni di­mineaţă la care au participat 10.000 salariați. ( APLICAREA NOULUI PLAN ECONOMIC Astăzi încep operaţiile pentru punerea în aplicare a noului plan economic, în prima lui fază. Preocuparea de căpetenie a mi­­nisterului industriei şi comerţu­lui, care a coordonat lucrările şi conduce aducerea la îndeplinire a tuturor prevederilor înscrise în plan, gravitează în jurul finan­ţelor publice. Astăzi intră în vigoare primul buget trimestrial, operaţiile de comprimare fiind terminate. Nu s-au făcut economii numai la capitolul personal, ci toate an­gajările bugetare au suferit se­rioase revizuiri. In strânsă legă­tură cu aplicarea primului buget trimestrial stă finanţarea produc­ţiei în toate domeniile, sub un control foarte sever, iar o deo­sebită atenţiune s’a acordat în plan, industriei p®trolifere, car­bonifere şi siderurgice. Fazele succesive ale desvoltă­­rii planului va fi unmărtite cu cea mai mare atenţiune, iar acolo unde se vor observa defecţiuni în aplicare, intervenţia va sosi imediat. Desfăşurarea acţiunii, se spri­jină, în mare măsură, pe oficiile industriale, care sunt în curs de constituire, şi dintre care cele mai importante vor avea fiinţă legală chiar până la sfârşitul ace­­stei săptămâni. Pentru asigurarea unei produc­ţii minimale, comisiuni speciale au întocmit programe de distri­buţie pentru materiile prime, pro­venite din importuri sau din ţară.­­ Orice distribuire se face după criterii strict obiective, luându-se în consideraţie în primul rând capacitatea de producţie a fie­cărei industrii, şi rolul pe care îl are în economia generală. CUM NE PUTEM FERI DE FEBRA TIFOIDĂ Sfaturile ministerului sănătăţii Ministerul sănătăţii având în vedere că pericolul febrei tifoide în Capitală şi în general în toate oraşele în care alimentarea cu apă se taice cu apa de supra­feţe, Dunăre sa­u alte râuri, este maii grav decât în anii anteriori, ţine să atragă a­tenţia populaţiei asu­pra acestei teribile boli şi să o sfătuiască în mod insistent ca să aplice cu toată seriozitatea şi din timp următoarele măsuri : Să nu se bea, sub nici un mo­tiv apă decât după ce ea a fost fiartă în clocote, apoi vânturată şi răcită, apoi se va păstra acope­rită. Ministerul insistă asupra a­­cestei măsuri, deşi s-au făcut pro­grese în repararea conductelor şi mărirea debitelor de apă, repara­rea filtrelor şi cloronarea apei; în anumite împrejurări şi mai ales din cauza întreruperii, apa con­­stitue un pericol virtual de con­taminare. Să se vaccineze fiecare per­soană contra febrei tifoide. Vaccinările se fac prin injecţii cu vaccin T. A. B. vaccinarea pe gură, care este o metodă cu totul nesigură, se va face în mod ex­cepţional, numai la sfatul medicu­lui şi numai pentru persoanele pentru care vaccinarea prin in­jecţii este contra­indicată. Vaccinările au pot fa­ce la dis­pensarele ministerului sănătăţii, ale asigurărilor soule, în, între­prinderi, prin medicii acelor în­treprinderi şi chiar prin medicul familiei. Pentru vaccinare, care este me­toda cea mai sigură de a ne pune la adăpost de înbolnăvire, vacci­nul se pune la dispoziţie în mod gratuit de către ministerul sănă­tăţii sa­u pentru asiguraţi de că­tre ministerul asigurărilor soci­­ale. Alimentele să fie păstrate aco­perite, la adăpost de praf şi de muşte şi, pe cât, posibil trecute, înainte de a fi consumata, prin­­ foc.­­ Gunoaiele să fie păstrate în lăzi acoperite şi — dacă se poate ! — să fie tratate cu soluţii de Ga-­­­mexan sau D. D. T. întrucât a­­ceste substanţe distrug muştele. Gunoaiele care pot fi arse să fie incinerate. Să nu se mănânce nimic până ce în prealabil mâinile nu vor fi spălate cu apă şi săpun. In gene­ral febra tifoidă este boala mâini­lor murdare. Orice caz de boală, chiar nu­mai bănuită, să fie adusă imediat la cunoştinţa medicului de cir­cumscripţie. NOU TERMEN PENTRU PUTĂ RESTANŢELOR FISCALE Ministerul finanţelor a hotă­rât să acorde un ultim termen până la 5 Iulie inclusiv, în cu­prinsul căreia se mai pot plăti restanţele fiscale decurgând din debitele sau contravenţii înche­iate până la 1 Aprilie a. c. Comitetul neutrei al sindicatului magistraţilor a cerut ridicarea inamovibilităţii magistraturii Primim următorul comuni­cat : Comitetul central al­ Sindica­tului magistraţilor din întreaga ţară, întrunit în ziua de 28 iunie 1947 la Bucureşti, a ho­­tărît, cu unanimitate de voturi, să se facă toate demersurile necesare pentru ridicarea ina­movibilităţii magistraţilor, în vedere de a se asigura ţării magistratura de care ea are ne­­voe. Am doi prieten^ Adică i-am avut, fiindcă azi nu-i mai «in. Unu« proprietar şi celălalt chi­riaş. Un aceiaş curte. In, aceiaş casă. Unul la parter, altul la etaj. Şi trăiau aceşti doi amici în cele mai perfecte relaţiuiii de bună ve­cinătate. Şi — lucru şi mai de mi­rare — soţiile lor se înţelegeau de minune. Eu fiind acela care înlesnisem să devină proprietar şi chiriaş, eram tare mândru de is­pravă şi nu pierdeam nici un pri­lej ca să-i vizitez şi să le aduc cuvenitele complimente. Dar toate au merg bine până într’o zi. Fiindcă se vede treaba că, în poziţia „proprietar — chi­riaş" nu există nici o excepţie. Aşa că amicii mei s’au luat la ceartă într’o bună zi. Cine? o fi în­ceput­ cearta, nu ştiu, dar bănuiesc că, măcar ca autor moral, trebuie să fi intervenit vreuna din soţiile lor. Cert a fost însă faptul că bu­­curându-mă de dintâia mea calitate de prieten, fără nici o deslegare, am încercat să mediez conflictul, mai als că după declanşarea lui, fiecare m’a căutat,, în parte, adu­­cându-mi argumentele de care dis­punea. Şi — lucru şi mai ciudat — fie­care avea dreptate în felul lui. Cum n’am­ avut nici o soluţia ca Solomon biblicul, am căutat să fac apel la bunul lor simţ. Zadar­nic însă. In fond, chestiunea se reducea la un simplu fapt banal. Chiriaşul având câteva găini cu care venise şi pentru adăpostirea cărora pro­prietarul dăduse un referat favo­rabil şi voind probabil săşi mă­rească „ferma” şi-a adus şi un cocoş, care a devenit un veritabil măr al­ discordiei. Amicul proprie­tar l-a invitat­ pe amicul chiriaş să-l sacrifice, dar acesta a refuzat net. Şi de aici duşmănie, nu glu­mă, cu reclamaţii pe la poliţie, cu acatiste pe la biserici. — Nu mai pot, dom’le! ‘Nu mai pot! mi-a mărturisit amicul pro­prietar. De când mi-a adus pinte­­natul in cinte, nu mai dorm. Mă obsedează teribil şi, de la miezul nopţii, eu nu fac altceva decât îl aştept să cânte. Şi cântă bleste­matul cu o regularitate de ceasor­nic: la miezul nopţii, pe la ceasuri două din noapte Şi in zorii zilei, am devenit un somnambul. Toată noaptea mă plimb prin cameră. Nevasta mi-a și descântat. Zadar­nic ! Se putea să zici că n’avea drep­tate ? ! — E nebun, dom’le! E nebun ! mi-a spus amicul chiriaș. Adică ce dacă-i curtea lui? N’am voie să țiu un cocoș? Și-l vezi ce frumos e! De rasă!­­m’a costat o groază de bani, îi zicem Nicolae, mă­nâncă din mâna. E ca şi un copil! Inteligent, dom’le! Ce rău îi face? Cântă? II şi? Parcă eu mu-l aud cântând ca şi el ? Şi aşa — zi de­­zi — am ascultat ş­i pe unul şi altul, am dat ■ sfa­turi, m’am milogit, am cerut sfa­turi şi dela alţii în a­celaş caz, am întrebuinţat şi alte trucuri,­ dar n’am reuşit să aplanez conflictul. Devernise pentru­ mine o problemă de conştiinţă. Atunci am luat o hotărâre eroi­că : am început să ţip la ei. Şi le-am zis de toate, cum mi-a venit la gură. Şi unul şi altul m’au as­cultat fără să protesteze şi-au plecat. Nu ştiam dacă strădania mea avusese sau nu efectul­ dorit de mine. Peste câteva zile am aflat dela alţii că avusese loc o petrecere, în lege în curtea unde cocoşul adusese strechea,­­petrecere cu­ lăutari. Asta fireşte că m’a bu­curat, fiindcă era un succes per­sonal. într’o zi însă am avut prilejul să constat „de visu” că cei doi a­­mici încheiase pace. Şi-o sărbăto­reau, probabil în continuare, la o bodegă cu­ şpriţuri ca’n vremurile bune., Entusiiasmat,­­m’am repezit la masa lor, dar amicii mei ,m’a­u privit de sus, s’au încruntat, s’au ridicat şi-au­ cerut plata. Cred că nu mai e nevoie să ex­plic nimic. Atâta doar că pentru a se putea împăca, cei doi amici au sacrificat cocoşul. El fusese obiec­tul principal al petrecerii din curte. Morala ? Da. Ar fi una. Să nu încerca­ţi vreodată să salvaţi­ cocoşii în liti­giu, fiindcă vă pierdeţi prietenii!... d. c. baL CARNETUL NOSTRU COCOȘUL IN LITIGIU Nr. 1£ Miercuri 1 Iulie 1941 1­4 PAGINI APARE SUB CONDUCE-­ REA UNUI COMITET DE­­ DIRECȚIE LĂCAŞURI DE R14 ŞI RECULEGERE Mănăstirea Furna POZIŢIA SOVIETICĂ IA CONFERINŢA DE­ PARIS Cum înţelege U. R. S. S. aplicarea planului Marshall Paris, 36 (Agerpres). — Cores­pondentul agenţiei TASS transmi­te: Ziarele pariziene „Aube" şi „Monde” în numerele lor apărute în ziua de 28 iunie, expun în mod detailat poziţia guvernului francez faţă de conferinţa celor trei mi­niştri de la Paris. Se ştie deasemenea că în ceasul de faţă, punctul de vedere al gu­vernului britanic, coincide, în linii mari cu punctul de vedere al gu­vernului francez. Ni s’a dat deasemenea posibili­tatea de a expune punctul de ve­dere al guvernului britanic în ceea ce priveşte această conferinţă. Iată în ce consistă poziţia sovie­tică: Se ştie că conferinţa de la Pa­ris a fost convocată şi prilejuită în urma discursului pronunţat de către secretarul Departamentului de Stat al U.S.A., in ziua de 5 iunie, la Universitatea Harvard. In acest discurs d. Marshall a anunţat con­cepţiile sale cu privire la situaţia economică din ţările europene, — situaţie care s’a creiat după ter­minarea celui de al doilea război mondial. D. Marshall a remarcat deasemenea gravele consecinţe ale războiului care a provocat enorme pierderi omeneşti, distrugeri de o­­raşe, uzine mine şi drumuri de fier,­­ precum şi dificultăţile ivite după război în economia ţărilor euro­pene. D-sa a relevat de asemenea că în momentul de faţă, nu se mai pot produce cantităţi suficiente de mărfuri, că lipsesc materiile prime alimentare şi combustibile, că utilajul industrial a fost extrem de uzat mai ales în decursul ani­lor de război. Indicând că nevoile anumitor ţări europene în ceea ce priveşte rezervele­ alimen­ tare sau alte articole necesare, furnizate în deosebi de America, depăşesc cu mult capacitatea actuală de plată a acestor ţări, d. Marshall a de­clarat că „Statele Unite ale A­­mericei trebue să facă tot ceea ce ,le stă în putinţă pentru a contri­bui la restabilirea condiţiilor eco­nomice normale în lume”. POSIBILITĂŢILE DE ASIS­TENŢA ECONOMICA ACOR­DATE ŢARILOR EUROPENE DE CĂTRE AMERICA Trecând la posibilităţile de asis­tenţă economică acordată de către America ţărilor europene, d. Mar­­shall a arătat că ţările Europei ar trebui ele insele să stabilească pro­priile lor nevoi şi să ajungă la o înţelegere între ele­, dând dovadă de iniţiativă în acest domeniu. D-sa a declarat în acelaşi timp că „rolul Statelor Unite trebue să consiste în acordarea de asistenţă amicală în elaborarea unui pro­gram european şi în sprijinirea ul­terioară a acestui program în aşa fel încât să fie oportun pentru noi”. Evident e bine ca ridicarea şi des­­voltarea ulterioară a economiei na­ţionale în ţările europene ar putea să fie facilitate, dacă asistenţa e­­conomică de care au nevoie aceste ţări ar fi acordată de către Statele Unite ale Americii, ale căror posi­bilităţi de producţie, departe de a se fi redus în decursul războiului, din contră au crescut tot mai mult. Pe de altă parte, se ştie că Sta­tele Unite, la rândul lor, sunt in­teresate în acţiunea de a utiliza puterea lor de credit pentru a mări debuşeurile lor exterioare mai ales avându-se in vedere criza care se apropie. Când după discursul rostit de d. Marshall,­ guvernele britanic şi francez au propus" să se convoace conferinţa celor trei miniştri, gu­vernul sovietic s'a arătat favorabil faţă de această propunere, cu toate că principiile de economie naţio­nală socialistă planificată a U. R. S. S. exclud posibilitatea oricăror feluri de crize şi frământări eco­nomice de care era vorba în dis­cursul sus menţionat al ministru­lui american. Bine­înţeles actuala conferinţă nu se va­ atinge scopul decât dacă îşi va determina în mod exact sar­cinile sale şi metodele sale de lucru. Un plan bine determinat de lu­cru, elaborat de guvernul francez la care s-a alăturat şi guvernul britanic, a fost prezentat acestei conferinţe. , APREHENSIUNILE DELEGA­ŢIEI SOVIETICE FAŢA DE PLANUL MARSHALL I Delegaţia sovietică şi-a exprimat­­ teri­oase aprehensiuni cu privire la acest plan. A­­stabilit nevoile eco­nomice ale ţărilor europene pentru asistenţa americană sub formă de credite şi acordarea de mărfuri în urma cererilor făcute de ţările în­seşi, este un lucru. Aceasta este acceptabil şi poate fi util ţărilor europene. Dar este cu totul altceva dacă conferinţa îşi ia însărcinarea de a elabora un program economic general pentru ţările europene, după cum propune proectul gu­vernului francez şi care nu va sta­bili decât în mod paralel nevoile lor care necesită ajutorul economic american. Dacă conferinţa comite greşala de a se angaja pe această cale, ea se va îndepărta mult de sarcinile ce-i incumbă şi nu va da bune rezultate. Se afirmă aici că Franţa­ posedă propriul său plan economic şi că guvernul francez speră că execu­tarea acestui plan să dea bune re­zultate. Marea Britanie are de a­semenea programul său economic. Este un fapt bine cunoscut că în URSS planul socialist de stat cons­tituie baza ridicării şi desvoltării economiei naţionale. Poporul so­vietic­­ a executat deja mai mult de un plan cincinal. Poponul so­vietic realizează cu succes în mo­mentul de faţă, planul cincinal stalinist post-belic. Aceasta­ garan­tează avântul constant spre traiul mai bun material şi cultural al poporului sovietic. Se ştie deaseme­nea că redresarea economiei naţio­­nale, pe baza unor planuri bienale şi trienale, se urmăreşte deaseme­nea în anumite ţări europene. Până în prezent, se consideră ca bine stabilit faptul că fiecare nopor­nie se pune actullei­­ conferinţe este de a determina ne­voile ţărilor europene în materie de ajutor economic din partea Sta­telor Unite după ce va fi primit punctele de vedere respective ale acestor ţări şi le va fi supus unui examen în comun. In acelaş timp trebue ca sarcina acestei confe­rinţe să consiste în stabilirea unei cooperări între ţările europene, în stabilirea punctelor de vedere ale acestor ţări în­­materie de asisten­ţă economică americană de care au nevoie, în determinarea posibi­lităţilor de a se acorda ajutorul e­­conomic din partea Statelor Unite precum şi în chestiunea ajutorului pe care ţările europene trebue să-l primească din partea Statlor Unite. Aceasta constituie o sarcină des­­tul de dificilă care va cere multe eforturi. Dar dacă conferinţa va realiza până la capăt şi în mod fericit această sarcină, se va face să decidă el însuşi care este cel mai bun mijloc de a asigura ret­re­sarea şi avântul propriei sale eco­nomii naţionale. Nici un guven european n’are intenţia de a se amesteca în „planul Monnet” pen­tru Franţa şi să zică daca e bun sau dacă e rău. Aceasta e treaba poporului francez. Cât despre rolul actualei conferinţe, aceasta se ra­portă la Marea Britanie ca şi la Uniunea Sovietică, la Polonia ca­­ şi la Cehoslovacia, ca şi la oricare­­ altă ţară europeană. Astfel înţe­­­­lege chestiunea URSS can't în re- ' petate rânduri a ripostat dervis./afâ'“’” de încercările ingerinţelor exterioare­­ în chestiunile in­terne sovietice. Se­1 credea ca un lucru evident faptul­­ că chestiunile economice intine sunt opera suverană a popoarelor­­ înseşi ale ţărilor respective şi că­­ alte ţări nu trebue să se amestece d­in aceste chestiuni interne. Desvoltarea normală a relaţiilor­­ dintre ţări nu este posibilă decât pe această bază. încercările inge-­­ rinţelor din afară în viaţa econo-­­­mică a diferitelor ţări n’au dat şi­­ nu pot să dea bune rezultate. Dacă e aşa, încercarea de a o­­­­bliga conferinţa să se ocupe de elaborarea unui program economia­­ general pentru ţările europene, — cea ce va duce în mod nîndoios la­­ ingerinţa anumitor state în ches-­­ tiunile interne ale altor state.—nu ’ poate fi recunoscută ca bază de­­ cooperare a ţărilor europene. In a- I ceasta constă în momentul de faţă­­ aspiraţiile anumitor puteri cari se­­ vor izbi de insucces şi nu vor pu-­­ tea decât să diminueze prestigiul lor internaţional, un pas­­important in desvoltarea I cooperării dintre ţările europene şi,­­ în acelaş timp, în cooperarea ţări- j I lor Europei cu Statele Unite ale , Americei. Care sunt ţările europene care trebue să coopereze la această o­­­­peră ? In acastă privinţă deaseme- I nea nu s’a ajuns la înţelegere în I poziţia diverselor ţări, căci ar fi I eronat de a nu se ţine seamă de diferenţa care trebue să se facă pentru aliaţi, în comparaţie cu fostele ţări inamice sau neutre. Guvernul sovietic consideră că­­ stabilirea nevoilor (simpla apre-­­­ciere) ale ţărilor europene în ma-­ terie de asistenţă conomică ameri- , cană nu poate să fie o chestiune­­ de care să se ocupe numai cele­­ trei ţări participante la prezenta conferinţă. Şi alte ţări europei»« deasemenea trebue să fie invitate­­ la elaborarea chestiunilor respect­i­tive. Sarcina ce se pune actualei conferinţe Nevoile ţăr­ilor europene In acelaş timp, trebue, în primul rând să se ia în considerare nevoile ţărilor europene care au îndurat subjugarea germană şi care au con­tribuit la acţiunea comună a alia­ţilor pentru triumful asupra ina­micului. Aceste ţări, negreşit, tre­bue să fie invitate în primul rând, pentru a participa la, colaborarea economică proectată actualmente în Europa. Va trebui să se facă do­vada de maximum de­­ atenţiune faţă de nevoile lor, atunci când se va examina chestiunea acordării asistenţei economice americane. Cât despre fostele ţări inamice, e necesar a le invita pentru dife­rite consultări. Problema Germaniei se găseşte într’o situaţie specială. Se ştie că ţările an­*­­ n’au ajuns încă la o înţelegere in ceea ce priveşte anu­mite chstiuni tot atât de esenţiale, cum ar fi alcătuirea unui guvern german central, chestiunea reali­zării plăţii reparaţiilor de către Germania, nivelul producţiei in­dustrial germane, etc. Aceste che­stiuni sunt încă în studiu făcând obiectul activităţii consiliului mi­niştrilor afacerilor străine, din care fac parte nu numai cele trei ţări reprezentate în momentul de faţă la actuala conferinţă, dar şi Sta­tele Unite ale Americei. Iată pen­tru ce chestiunea Germaniei nu’ trebue să fie examinată de către această conferinţă, ci de către con­siliul miniştrilor afacerilor străine.. In ceea ce priveşte metodele de­ examinare a tuturor problemelor­­ ce se ridică în această conferinţă,­ delegaţia sovietică recunoaşte că e­ necesar să se alcătuiască comitete respective compuse din reprezen­tanţii celor trei ţări şi de a se f­n­­­vita în aceste comitete şi repre-­ zentanţii altor state europene şi,­­ în primul rând, al ţărilor aliate sus­ menţionate. Este deasemenea nece­­­­sar de a se examina chestiunea ra-­ porturilor ce trebuesc a fi stabilitei cu comisia economică europeană. 1 VIOLENTE INCIDENTE LA VENEŢIA Londra, 30. (Rador). — Postul de radio Roma anunţă că trei ofiţeri de poliţie, 30 poliţişti şi 6 carabinieri au fost răniţi în cursul unor incidente întâmplate Duminică la Veneţia, unde d Alcide de Gasperi, preşedintele consiliului de miniştri al Italiei a ţinut o cuvântare în faţa orga­nizaţii tineretului local al par­tidului democrat creştin. „ Manifestaţiile împotriva d-lui­­de Gasperi, preşedintele acestu­i partid, şi împotriva partidului prezidat de el au început devreme în cursul dimineţii. Poliţia a eliberat o parte din Piaţa Sft. Mareu mai înainte »» d. de Gasperi să-şi ţină cuvânt­­area şi acest lucru » determina» mulţimea să facă o manifestaţie ostilă. Poliţiştii au putut controla, s£i­tuaţia şi d. de Gasperi a avute astfel posibilitatea de a rosti o «culită cuvântare, după care s-a înapoiat la Roma cu avionul. .

Next