Universul - Capitala, octombrie 1947 (Anul 64, nr. 223-248)

1947-10-01 / nr. 223

Anul al 63"Iea 6 PAGINI Fondator: LUIGI CAZZAVILLAN Proprietar: VVU NIV E R S U L" S. A. înscris sub Nr. 160 Trib. Ilfov CELE I COMERŢUL ŢĂRĂNESC In stadiul actual în care se găseşte economia noastră ru­rală, problema valorificării produselor agricole şi în deo­sebi a produselor ţărăneşti se impune atenţiunii forurilor noastre conducătoare, cu toată seriozitatea-S’a pierdut — trebue să re­cunoaştem — un timp preţios, în trecut, fără să se acorde a­­cestei probleme interesul ce i se cuvene®, lăsându-se de cele mai multe ori clasa producă­torilor agricoli la discreţia că­mătarilor şi achizitorilor fără scrupul. Lipsit de­ o organizare profesională ramificată pe în­treaga ţară, care să-i apere interesele, lipsit mai ales de o reţea activă de organisme eco­nomice adecvate — deşi acest rol revenea d­e la sine coopera­ţiei — şi având dubla însărci­nare: a desfacerii produselor agricole şi aprovizionării sa­telor cu cele necesare gospo­dăriilor domestice şi exploa­tării pământului, producătorul rural s-a găsit de cele mai multe ori dezorientat şi dezar­mat în faţa asalturilor date fie de speculantul local, fie de agenţii marilor case de comerţ, în vederea exportului de ce­reale, de vite, păsări, ouă, fructe, lână, piei, etc. Se poate spune, cu drept cuvânt, că proastele condiţiuni de valorificare a Produselor ţărăneşti au constituit de fapt una din principalele cauze ide sărăciei şi ale stărilor înapo­iate în care se găseşte până azi pătura noastră rurală, ca şi starea de inferioritate în care a rămas agricultura ro­mânească. Este timpul să ne ocupăm, deci, serios de această proble­mă a valorificării­ produselor ţărăneşti, care trebue privită atât sub aspectul asigurării unor preţuri remuneratorii pentru producătorul agricol, cât şi sub acela al necesităţii de îndestulare cu produse ali­mentare a populaţiei orăşe­­meşti­ Experienţa făcută în ultimul timp — dela stabilizare în­coace — s’a arătat edificativă in această privinţă, scoţând în relief legătura intimă, dela cauză la efect, dintre proble­ma aprovizionării oraşelor şi aceea a asigurării unor pre­ţuri remuneratorii pentru pro­dusele agricole. De aceea, mă­sura rectificării preţurilor din mercuriale pentru unele pro­duse ţărăneşti, coroborată cu a­­ceea a­­reducerii taxelor şi, implicit, a preţurilor, la prin­cipalele articole industriale destinate uzului şi consumului rural, ca şi a celui muncitoresc in genere, este binevenită şi, în parte, şi-­a marcat roadele-Ad sunt, însă două obser­­vaţiuni de făcut: întâi, ca rec­tificările de Preţuri să folo­sească într’adevăr producăto­rilor şi nu intermediarilor a­­caparatori, cari angajează de obicei producţia încă de pe rod şi, al doilea, ca să se înles­nească producătorului o apro­vizionare convenabilă şi în­destulătoare cu cele necesare gospodăriei lui domestice şi a­­gricole. Anii de război şi lunga Pe­rioadă de secetă au adâncit lipsurile gospodăriilor rurale. Şi chiar când nu i-au lipsit ţăranului mijloacele financia­re, a lipsit marfa de care avea nevoe sau i se oferea la pre­ţuri spoliatoare, în comerţul de speculă-Cine a călătorit în ultimul timp prin ţară şi s-a oprit prin sate, a putut constata această dispoziţie nouă a ţăranului no­stru faţă de ban­ii de între­buinţarea ce înţelege să-i dea: el nu mai este ispitit să te­zaurizeze banul, cum o făcea pe timpul inflaţiei. Văzând puterea de cumpărare de azi a banului, el îşi ia ce-i trebuie lui şi gospodăriei sale. Din pă­cate, la ţară se prezintă şi pro­fitori care aduc fel de fel de lucruri inutile sau de proastă calitate cu care ispitesc pe ţăran. Faptul, că ţăranul nu mai ■ tezaurizează est®, desigur, îm­bucurător, înlesnind astfel, pe de o parte, funcţiunea fireas­că a banului, care este aceea de a circula cât mai intens şi scutindu-ne, pe de altă pa­rte, de efectele sterilizării lui, ce contribuiau mai înainte în mare măsură la lipsa de nu­merar a pieţii şi la paralizia transacţiunilor. Va trebui, în schimb, să ne îngrijim ca circulaţia banului ţărănesc să aibă la bază o cât mai bună întrebuinţare, ferin­­du-l de a fi cheltuit oricum şi pe om­ şi ce De aceia trebuiesc sancţio­naţi aceia care momesc ţăra­nul cu tot felul de nimicuri (o băsmăluţă înflorată, o blu­ză fistichie, capoate, golţuri, haine demodate, ciorapi stră­vezii care se rup de la prima întrebuinţare şi te miri de alte inutilităţi. Se impune deci disciplinarea şi canalizarea acestei dispo­ziţii ţărăneşti numai spre cum­părături utile, punându-i la îndemână, chiar la el acasă, în satul lui, sau la oraş, prin anumite oficii numai lucruri care-i sunt într-adevăr folosi­toare, încercarea făcută în a­­cest sens de Institutul naţional al cooperaţiei prin unităţile sale este un bun început, dar el trebue să fie desvoltat şi extins în toate regiunile ţării, fără să rămână sat sau cătun, care să nu aibă la îndemână cooperativa lui de aproviziona­re. Din ştirile apărute în ziare, am putut afla, că INCOOP-ul s’a îngrijit să strângă în de­pozitele sale centrale şi regio­nele mărfuri şi materiale pen­tru uzul ţărănimii, în valoare de mai multe miliarde de lei stabilizaţi. Ţinând seama de nevoile de aprovizionare ale ţărănimii şi de dispoziţia ei actuală pentru schimbul în na­tură, stocul de mărfuri al INCOOP-ului ar forma o exce­lentă bază pentru intensifica­rea schimbului dintre sate şi oraşe, dacă s’ar depune mai stăruitoare eforturi în consti­tuirea de cooperative de pro­ducţie (lăptării cu instalaţii pentru prepararea brânzeturi­­lor, caşcavalului, untului pre­sat, apoi pentru conserve de fructe şi zarzavat, marmelade, compoturi, siropuri, sau pen­tru pastramă, salamuri, diver­se mezeluri şi afumături, pes­cării etc.) şi dacă, în acelaş timp, activitatea celorlalte coo­perative săteşti ar fi mai se­rios îndrumată în direcţia co­lectării, ambalării şi distribu­ţiei Produselor fermiere, spre a servi la aprovizionarea popu­laţiei orăşeneşti. Este timpul însă ca de aci înainte să se pue cât mai apă­sat accentul pe organizarea şi îndrumarea cooperativelor noastre săteşti în această di­recţiune. Şi, pentru că a fost vorba în acest articol de pro­blema valorificării produselor ţărăneşti, socotim că prima fază a acestei valorificări tre­bue să înceapă chiar la locul şi în momentul producţiei, prin metode mai îngrijite de culură, prin sămânţă selecţio­nată şi utilaj mai bun şi, în al doilea rând, prin trecerea treptată a agriculturii ţără­neşti de la monocultură aproa­pe exclusiv cerealieră la cul­turi mai alese şi mai variate, deci şi mai rentabile. Iar pen­tru desăvârşirea acestei evo­luţii, am repeta recomandarea noastră mai veche, ca înseşi proprietatea mijlocie şi ceea ce a mai rămas din marea pro­­prietate să fie îndrumate spre sistemul de exploatare fer­mieră. Numai pe calea ac®asta vom ajunge să asigurăm o aprovi­zionare variată şi îmbelşugată po­pulaţiei oraşelor şi să ridi­căm, în acelaş timp, valoarea producţiei agricole a României şi, odată cu aceasta, standar­dul ei economic, precum şi standardul de viaţă al clasei plugăreşti. HARALAMB IONESCU TEXTUL COMPLET AL DECLARAŢIILOR FĂCUTE DE D. VÂSINSKI REPREZENTANŢILOR PRESEI STRĂINE IA O. N. U. New-Torut, 89 (Agerpres). __ Co­respondentul special al agenţiei TASS transmite: Conferinţa de presă ţinută la 26 Septembrie de către şeful delega­ţiei sovietice la sesiunea Adunării Generale, d. Andrei Vişinski, a provocat un enorm interes. Confe­rinţa de presă a avut loc in sala consiliului d­e securifitate —­­cea mai mare sală din clădirea Car­tierului General al ONU-ului de la Lake Succes. Au participat circa 500 reprezentanţi ai presei ameri­cane şi străine, la sesiunea adu­nării generale, cuprinzând comen­tatori, coresponden­ţi diplomatici şi reporteri, deasemenea mulţi de­legaţi la Adunare, consilieri, ex­perţi şi membri din personalul delegaţiilor,­­ cu totul circa 700 persoane. Declaraţiile luminoase, strălucit argumentate ale­ui A. I. Vâşni­­eri, cu care s’a deschis­ conferinţa de’presă, au fost ascultate de a­­sistenţă cu atenţie încordată. Au­ditoriul a reacţionat în mod viu la exemplele de criminală , propa­gandă pentru război, prezentata în aceste declaraţii. O deosebită impresie au produs argumentele lui A . Vâşinski în favoarea commnă­rii pe cale­­te l®ge, a propagandei criminale a provocatorilor şi ins­tigatorilor la război. Remarcile sdrobitoare făcute de delegaţia so­vietică la adresa unei serii de ins­tigatori la război, în special, la a­­dresa comentatorului de radio Winchell, ■ prins în flagrant de­lict au stârnit râsete aprobative. Iată declaraţiile d-lui A. I. Vâ­şinski: Delegaţia sovietică la Adunarea Generală a Naţiunilor Unite a ho­­tărit, domnilor, să vă invite la conferinţa de presă de astăzi dat fiind deosebita însemnătate pe care am atribuit-o problemei lup­­tei împotriva instigatorilor la răz­boi. Declaraţia noastră, făcută în a­­ceastă privinţă, la 18 Septembrie, d­in Adunarea Generală, a avut nu­­meroase ecouri. Ca urmare a a­­©estei declaraţii, s’au ţinut o serie da cuvântări, mi s’au pus unei« Întrebări şi s’au făcut unele re­­marce, care nu pot fi lăsate fără lămurire şi răspuns. Trebue spus că unele comunicări şi dec­oraţii făcute în legătură cu cuvântarea mea din 18 Septembrie, au vădit tendinţa manifestă a aceloraşi cercuri reacţionare, despre care este vorba în cuvântarea mea din 18 Septembrie, de a ocoli chestiu­nea pusă de delegaţia sovietică privitoare la propagarea unui nou război şi la luarea măsurilor ne­cesare de luptă împotriva unei a­­tari propagande şi împotriva ins­tigatorilor la un nou război. Re­prezentanţii acestor cercuri s’au (•«It într’o încurcătură vizibilă în Aţa propunerilor făcute de dele­gaţia sovietică şi, nefiind in stare să desmintă faptele citate in de­claraţia mea au socotit nimerit să se rezume la fraze generale şi la repetarea atacurilor provocatoare şi calomnioase împotriva Uniunii Sovietice şi guvernului sovietic. Se înţelege că nu intenţionez să răs­pund la toate aceste atacuri, insi­nuări şi născocirii moderne ale reacţioarilor incorigibili, nici nu mă gândesc să polemizez cu ei în această privinţă. Cu aceşti domni este imposibilă orice discuţie, îna­inte de toate din cauză că ea este inutilă, cu atât mai mult cu cât delegaţia sovietică la Adunarea Generală a pus chestiunea luptei Împotriva instigatorilor la război destul de clar, precis şi concret. Scopul conferinţei de presă de astăzi este altul. Intenţionez să dau lămuriri acelora care ţin să se lămurească în cutare sau cutare chestiune atinse în cuvântarea mea din 18 Septembrie. Găsesc necesar a răspunde la unele cuvântări, ori­cât de ostile ar fi ele, adresându­­mă acelora care n’au pierdut ca­­pacitatea de a privi lucrurile cu calm şi obiectivitate cinstit şi chibzuit şi le privesc astfel cum sunt în realitate. GALERIA INSTIGATORILOR In­­primul rând aş vrea să mă opresc asupra felului în care au reacţionat la cuvântarea mea u­­nele cercuri din Statele Unite ale Americii, deoarece despre acest lucru se poate judeca din decla­raţiile făcute de reprezentanţii a-a cestor cercuri, prea bine cunoscuţi in arena politică, in presă şi pe tărâm internaţional. Prima întrebare. Cum au reac­ţionat unii sau alţii dintre perso­nagiile enumerate de mine din ga­leria instigatorilor la război ? Tre­bue­a zum­ că unii din ei încearcă pur­­ simplu să desmintă decla­raţiile atribuite lor cu privire la aţâţarea la un nou război împo­triva tarilor iubitoare de pace şi, în primul rând împotriva Uniunii Sovietice. Aşa a procedat, de pildă, d. Dulles, declarând că n’a spus cuvintele atribuite lui de mine. Această declaraţie este însă lipsită de temei şi nu corespunde reali­tăţii. Voi cita fapte. Ara arătat că în cuvântările sale, d. Dulles a în­demnat la o politică externă as­pră faţă de URSS, cu toate con­secinţele ce trebue să decurgă din­­tr’o asemenea linie. Vorbind ast­fel am pornit dela acele afirmaţii ale d-lui Dulles, care, după cum am relevat în cuvântarea mea din­­ 18 Septembrie, le conţin ucele pa­­­­sagii din decoraţiile făcute la 10 Februarie 1947 de către Dulles pentru „Island Daily­ Press Asso­ciation” şi consacrate criticii ten­denţioase a politicii externe a U­­niunii Sovietice. In câteva pasagii din aceste declaraţii ample ale d-lui Dulles se poate citi, între al­tele, următorul lucru: „Presupun că dinamismul sovietic va rămâne in limite acceptabile Şi aceasta din cauză că va Întâlni pe acel ce sunt puternici şi nu din cauză că vaa întâmpina indulgenţă...’’. „Pacea nu se clădeşte pe compromisuri, ci pe intensificarea politicii noas­tre istorice.“. „Noi debue să men­­­­ţinem o puternică maşină de râz­­­­boi şi voinţa de a o folosi, dacă va­­ fi nevoie,...”. „Dela prăbuşirea­­ imperiului roman n’a existat nici o naţiune, care să dispună de o­­ atât de mare superioritate de forţe , materiale ca Statele Unite astăzi... " ,,Numai folosind presigiul puterii noastre în scopul atingerii unui atare ideal, putem fi în siguranţă pe această lume”. Se înţelege că pasagiile mai sus citate din cuvântarea d-lui Dulles (Continuare in pag. 2-a) Declaraţiile d-lui A. I. Vâşinski £7^ 5 LEI Taxa poștală plătită la numerar conform aprobării Dir. G ral. P. T. T. NT 20.864/DSt URMA ŞTIRI DIN LUMEA ÎNTREAGA, TELEGRAFICE ŞI TELEFONICE REDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA­­ BUCUREŞTI, STR. BREZOIANU NR. 23-25 CENTRALA TELEFONICA A ZIARULUI: 3.30.10. NOUL ORARIU AL TRENURILOR Nou­l orairiu al trenurilor de călători — rapide, de persoane şi curse — valabil pentru întreg sezonul de iarnă — va intra în vigoa­re de la 5 Oct. a. c. In noul mers al trenurilor se vor face unele modificări, atât în ce priveşte plecarea şi sosirea lor, precum şi circullați­a în par­curs, suprimându-se unele trenuri ce erau utilizate pe timpul sezo­nului de vară şi introducându-se altele niui, cari să corespundă necesităţilor viitoare. PLATA IMPOZITULUI EXCEPŢIONAL LA LOCALURILE DE CONSUM Ministerul finanţelor aduce la cunoştinţa generală că localurile de consum (restaurante, bodegi, cofetării, etc.), sunt obligate ca pentru toata vânzările şi consuma­­ţiunile ce se fac în aceste localuri să emită note de plată din carnete vizate, la can se calculează şi re­­ţine impozitul excepţional datorat, cu cota de 10% pentru localurile de lux şi categoria I-a şi cu cota de 6% pentru localurile de cate­goria II_a şi III_a. Impoziturin reţinut astfel de la clienţi se varsă în primele 10 zile ale lunii următoare de către loca­lurile de consum administraţiilor financiare sau percepţiilor respec­tive. In caz de sustragere de la plata impozitului excepţional, clientul, patronul şi lucrătorul ospătar (chelnerii), sunt solidari respon­sabili la plata impozitelor şi a­­menzilor respective. Anularea un­or pensionari „Monitorul Oficial” de arl pu­blică decizia Comisiun­ ministe­riale pentru redresarea economică şi stabilizarea monetară în pri­vinţa funcţionarilor ieşiţi la pen­sie pe baza art. 132 din statutul funcţionarilor publici. Prin acest articol, funcţionarii erau autorizaţi să ceară scoaterea la pensie înainte de vreme, in care caz li se acorda un plus de vechime de cinci ani. Ulterior, comisiunea ministerială a inter­pretat articolul în sensul că nu­mai ieşirile la pensie înainte de 1 Mai 1947 sunt valabile, iar cele decise ulterior acestei date, chiar dacă cererea se făcuse înainte, au fost anulate. Prin noua decizie, comisiunea hotăreşte că toate aceste pensio­nări fiind nule, funcţionarii res­pectivi se consideră în drept re­­puşi in funcţiunile lor, iar in fapt pot fi comprimaţi pe data pre­văzută in actul de punere în re­tragere. Deriziunea licenţierii se va da până cel mali târz­i la 15 octombrie 1947. Cei care au pri­mit indemnizaţii de concediere nu vor mai primi altă indemnizaţie. Prin această dispoziţie, aceşti funcţionari nu vor mai încasa nici o pensie, până la atingerea limitei de vârstă legală, când vor putea cere scoaterea la pensie cu reducerea respectivă a anilor ne­serviți. ............................................ ACORD PETROLIFER ITALO-ROMÂN Roma 29 (Raderi. — După zece zile de negocieri in Roma şi To­­rino intre d.nii Valleta, preşedin­tele consiliului I de administraţie al întreprinderilor „Fiat", şi Si­­mon Lassersens, administrator unic al societăţii „Creditul Mi­nier”, s’au încheiat acordurile privitoare la activitatea societății petrolifere italo-romăne APIR din Roma. : Ă'­­ * Coidtorares, se­­va face pe teme­­iui unui aranjmenti care pune pe picior de perfectă paritate parti­­cipația italiană ?i cea română. REDUCEREA TARIFELOR C. F. R. Comisiunea ministerială de sta­bilizare monetară a dat următoa­rea decizie: Art. 1. — Cu începere dela 15 August 1947, ora 1­0, tarifele locale de călători și bagaje vor fi cele a­­probate de Ministerul Industriei și Comerțului, adică taxele tarifelor locale de călători şi bagaje în vi­goare la 14 August 1947, reduse la nivelull celor din 1938, apoi sporite cu Abonamentele de orice fel şi bu­letinele de călătorie achitate Înain­te de 15 August 1947, rămân vala­bile până la expirarea valabilităţii lor. Art­ 2. — Taxele tarifelor de me­sagerii şi timbre de francare în trafic local, vor fi cele în vigoare la 14 August 1947, reduse la nivelul taxelor din 1938, apoi sporite cu 70*/s. Art. 3. — Pentru transportul fruc­telor proaspete indigene de orice fel, struguri, pepeni v4r și gal­beni zarzavaturile de orice fel, cartofi, ceapă, usturoiul, ouăle, făina și mălai, «• aprobă înființa­rea unei noi coloane » tarifului die mesagerii ale oricărei taxe, vor fi reduse cu din tariful de me­sagerii prevăzut la art. 2. Art. 4. — Taxele tarifelor pentru transportul mărfurior pe C. F. R., se stabilesc pe baza tarifelor in vi­goare in luna August 1938, sporite cu coeficientul 1 70. Clasificarea mărfurilor pe tarife in vigoare la 1 Februarie 1947, se aplică și după stabilizare. Art. 5. — Tarifele pentru tran­sportul produselor petrolifere pe conducte sunt cele stabilite la art. 4 de mai sus. Art. 6- — La transporturile pre­date anterior datei de 15 August, ora 0, şi a căror scrisori de trăsu­ră nu au fost achitate către C.F.R., de către destinatari, până la acea­stă dată, taxele de transport şi ac­cesorii se calculează după noile tarife şi se încasează un lei stabili­zaţi. Această dispoziţie nu se aplică transporturilor în care taxele de transport au fost achitate în sta­ţiunea de predare, până la data de 15 August 1947. Art. 7. — Valabilitatea dispoziţiu­­nilor cuprinse în prezenta deciziu­ne, decurge de la data de 15 August 1947, ora 0. SOSIREA NISTRULUI REPUBLICEI SPANIOLE LA BUCUREȘTI Agerpres, 29 .— Ieri a fost cu avionul d. Ricardo Begona, mi­nistrul Republicei Spaniole la Bu­curești, trimisul guvernului repub­­lican spaniol. i VĂDUVELE DE RAZBOIU ACUZĂ1 Să uiţi. Iată tm sfat pe care unii oameni — uneori intere­saţi — obişnuiesc să ni-l dea oridecâte or au prilejul. In viaţă sunt însă lucruri care nu pot fi uitate oricât te-ai strădui. Sunt dureri care au pătruns adânc in sufletul nostru de unde, la răstimpuri, răbufnesc, chemându-ne parcă la ordine. Sunt văduvă de răsboiu­ Mie ca şi atâtor alte sute de mii de femei din ţara noastră, în vara anului 1941 un ordin de chemare al guvernării antone­­sciene, mi-a smuls soţul din caisă, ducându-l departe, să lupte pentru o cauză care nu era deloc a noastră, a poporu­lui român aşa cum nu era nici a celorlalte popoare târâte în răsboiul de jaf al Germaniei hitleriste. Deşi cunoşteam dinainte ati­tudinea antisovietică a condu­cătorilor naţional-ţărănişti, to­tuşi, în faţa prăpastiei spre care în mod evident ne ţâra trădarea elicei antonesciene, speram că interesele superioa­re ale ţării va îndemna pe Meniu şi pe colegii lui să în­treprindă ceva. Aşteptarea ne-a fost însă zadarnică. Par­tidul care îşi zicea naţional şi ţărănesc n’a făcut nimic pen­tru naţiunea compusă în ma­joritate ,ei din ţărănimea al că­rei vajnic apărător se afişa a fi partidul azi dizolvat. Şi soţii, fraţii şi copiii noştri continuau să cadă, cernind su­fletele familiilor al căror spri­­jin şi mângâere fuseseră. Acolo, departe de ţară a că­zut şi soţul meu. In timp ce eu şi alte sute­­re mi de femei lipsite d sprijin făceam coadă cu săptămânile pentru o sumă ridicolă intitulată „ajutor”, Maniu felicita Pe Antonescu a­­sigurându-l de tot sprijinul său în campania de jefuire a Popoarelor sovietice. In timp ce miile de soţii şi mame vărsau lacrimi d de dorul celor trimişi de fascism la moarte, Mihalache, devenit vo­luntar, încerca prin gestul său trădător să ne înşele asupra caracterului răsboiului, răsboiu care era nedrept, chiar crimi­nal, al răsboiului deslănţuit împotriva paşnicelor popoare sovietice care nu ne ameninţa­seră niciodată şi care ne nu­treau dintotdeauma mimai sen­timente prieteneşti, flamdurile mele pornesc r din adâncul sufletului meu cernit prin moartea pentru o cauzai nedreaptă a soţului meu. Consider această moarte ca un asasinat a cărui vinovăţie se resfrânge şi asupra acelora care au susţinut şi au girat a­­ventura antonesciană, care au susţinut şi girat cârdăşia cu Germania hitleristă. Pe aceia care au năşit Garda de Fier, susţinând-o în toate acţiunile, trădătoare.­­ Azi când ne aflăm în preca­­ma procesului trădării condu­­cătorilor naţionali-ţărănişti vin frunte cu Maniu Şi Mihalache, alături de întreg poporul ro­mân, — văduvele de răsboiu şi mamele acuză şi ele, cerând aspra pedepsire a trădătorilor care pentru a doua oară, fă­­când jocul duşmanilor peste hotare, urmăreau să vândă ţara imperialiştilor care unel­­tesc împotriva păcii şi libertă­ţii tuturor popoarelor. Pentru pacea şi libertatea noastră, pentru viaţa copiilor, noştri, pentru a feri scumpa noastră ţară de alte distrugeri, trădătorii trebuiesc pedepsiţi cât rrmi exemplar. Va fi un act de 'dreptate şi îl aşteptăm cu încredere. 'j , ANAMORARU 7 *!• #'â Văduvă da răsboiuT DUPĂ NOUĂ ANI Razele soarelui străluceau în­­că în zalele începutului de toam­nă. Anul 1938 prevestea coborirea unei nopţi întunecate peste lume, dar în sufletele oamenilor, care nu uitaseră grozăviile primului război mondial, mai licăreau spe­ranţe. In 1935, Italia atacase Abisi­nia şi pusese stăpânire pe ea. In 1936, începuse intervenţia militară în Spania, şi Germania ocupase nordul acestei ţări şi Marocul Spaniol, în timp ce I­­talia pusese stăpânire pe sudul peninsulei iberice şi pe insulele Baleare. In 1937, Japonia ocu­pase Manciuria şi năvălise in China de Nord şi Centrală, cu­cerind Pekingul, Tientsinul şi Shanghaiul. La începutul lui 1938, Germania anexase Austrei. In acest timp se înmulţeau glasurile care cereau oprirea a­­gresorilor. Dar Anglia şi Franţa renunţară la politica securităţii colective, la politica de a ajuta ţara invadată de cotropitori. Renunţaseră formal pentru că în fapt nu o aplicaseră niciodată. Guvernele englez şi cel francez­­ susţine­au poziţia neamestecului, a „neutralităţii”, pretinzând că I e mai bine să nu intervină im- I potriva statelor care invadau şi ocupau mereu teritorii noui.­­ Dar politica „neintervenţiei” în­­i semna,­in realitate încurajarea­­ agresiunii şi dezlănţuirea războ­iului, şi cei mulţi care doreau pacea au cerut măsuri energice împotriva susţinătorilor zeului Marte. La 30 Septembrie 1938, ziare­le din întreaga lume anunţau un eveniment nou. Bătrânul Cham­berlain, premierul Marii Brita­nii, cob­orise din avion cu tradi­ţionala sa Umbrelă, împreună cu primul minisru al Franţei, Da­­ladier, pentru a se întâlni pe pământul Germaniei, la Mün­chen, cu Hitler şi Musolini. A­­colo, în ţara unde miile de tankuri şi avioane aşteptau ca să distrugă omenirea, „conducă­torii" statelor apusene puneau la cale un nou act mişelesc: ciuntirea Cehoslovaciei. In limbajul guvernelor de la Londra si Paris, aceasta se che­ma încă politică de ,,neinterven­ţie” şi de „neamestec”. Dar în limbajul întregei omeniri, care vedea cu groază cum o nouă ţa­­ră cade pradă în ghiarele hienei hitleriste, aceasta se chema tră­dare. Călcând pactele de asisten­ţa mutuală, trădând o ţară alia­tă faţă de care îşi luaseră an­gajamente de ajutor în cazul u­­nei adresiuni, Chamberlain şi Daladier acceptau la München, ocuparea regiunei sudete a Ce­hoslovaciei de către Germania hitlerista. Dar actul de la München se îndrepta şi împotriva unui aliat mai mare, împotriva Uniunii Sovietice. In Mai 1935, U. R. S. S. şi Franţa incheiaseră un pact de asistenţă mutuală, iar un pact similar fu­sese încheiat ION N. BALANESCU (Continuare în pag. 2-a) f Nr*. 223 Miercuri 1 Octombrie 194­9 • 6 PAGINI APARE SUB CONDUCE­REA UNUI COMITET DE DIRECJIE ! PLECAREA D-LUI GENERALCOL. DE TANCURI I. Z. SUSNIKOV, LOCpm PREŞEDINTELUI FOSTEI COU ALIATE DE CONTROL Emoţionanta despărţire din gara Mogoşoaiaf Iri ptra 11 dimineaţa a părăsit Capitala cu un tren special, ple­când din grabra Mogoşoaia, d. Ge­neral Colonel de Tancuri I. Z. Susaikov, locţiitorul Preşedinte­lui fostei Comisii Aliate de Con­trol, împreună cu d. Colonel Molocovschi, fost Şef de Stat al Comisiei Aliate de Con­trol şi alţi colaboratori. Mii de cetăţeni şi cetăţene, cu braţele încărcate de flori veni­seră pentru a exprima recunoş­tinţa şi dragostea lor membrilor fostei Comisii Aliate, însufleţirea lor era manifestată, prin urări de trăinicie a prieteniei româno-so­­vietice, pentru prosperitatea U­­niun­ii Sovietice, pentru Genera­­lissimul Stalin, pentru guvernul sovietic şi pentru d. general co­lonel Susaikov. In această atmosferă plină de o asemenea însufleţire, oficiali­tăţile prezente în frunte cu d. Prim ministru au fost copleşite de emoţia despărţirii, ©moţi® co­mună şi înaltelor personalităţi car© plecau şi care lasă în urma lor amintirea unor atât d® rod­nice contusarătrî. Pe peron au fost prezenţi d-nii: C. Negel, Mareşalul Curţii Rega­­le, reprezentând pe M. S. Re­­gele, Dr. Petru Groza. Preşedin­tele Consiliului de Miniştri, Ghheor­­ghe Tătărescu, vice­preşedintele Consiliului de Miniştri, Teohari Georgescu, ministrul Afacerilor Interne, G-nal Mihail Lascăr, mi­nistrul Apărării Naţionale, Al. Alexandrini, Ministrul de Finan­ţe, Ion Pas, ministrul Artelor, George Vântu, ministrul Lucră­rilor Publice, Tudor Ionescu, mi­nistrul Minelor şi Petrolului, Ra­du Roşculeţ, ministrul Cultelor, Miron Niculescu, subsecretar de Stat al Ministerului Educaţiei Naţionale, Teodor Iondăchescu, subsecretar de Stat la interne, precum şi d-nii Secretari gene­rali: Grigore Preoteasa, George Silviu, General paul Aelxiu şi General Stănculescu Ion. Din partea Ambasadei Sovietice au luat parte d-nii: S I. Kavta­­radze, ambasadorul U.R.S.S. în România cu d-na, I. Finogenov, reprezentantul comercial al U.R. S.S. în România, N. Sutov, prim consilier de ambasadă, G. Nichi­­tin, prim secretar d® ambasadă, Matveivschi, D. Cotlear, N. Ly­­sikov, secretari de ambasadă. Din partea Armatei Sovietice, au fost prezenţi d-nii: General Stoleiarov, General Bundaşin, Co­lonel Timofeico, Ltc. Nichitin, Ltc. Ladginschi. Din partea Legaţiei Bulgare, au fost prezenţi d-nii: Dimitrie Ga­­nev, ministrul Bulgariei la Bu­cureşti, ministrul Vaneev, N. Rai­­nov, consilier de legaţie Pirom­­schi, prim secretar de legaţie, Pauicev, ataşat de presă. Din partea Ambasadei Iugosla­ve, d-nii: ambasador Dr. Dane Medakovici, Peceak, ataşat de presă, Iankovici, ataşat adjunct de presă. Din partea Legaţiei Cehoslova­ce, ministrul Iaroslav Kraus, dr. Hudak, prim secretar de legaţie. Din partea Ambasadei poloneze au fost prezenţi d-nii: ambasador Sumanschi, Fyndinski, consilier­ Botekek şi Zylinski, secretari de ambasadă. Din partea Legaţiei Maghiare, d-uii: consilier Klodi, secretar Fay, secretar Gyallay şi ataşat de presă Kovacz. Deasemeni au fost prezenţi d-nii: Prof. P. Constantin­escu-Iaşi şi Prof. Aurel Potop, vice­preşedinţi ai Adunării Deputaţi­lor, Tu­lesriu Moşoiu, guvernatorul Băncii Naţionale, general V. Dom­­brovschi, primarul general al Ca­pitalei, Vasile Luca, Liuba şi I­­bişinevschi. N. Popescu-Doreanu, Constant­i­n Crăciun, deputaţi: George Apostol, Preşedintele Confederaţiei Generale a Muncii. General Al. Batcu, comand. Pie­ţii Capitalei. General T. petriuc. Prefectul Poliţiei Capitale­i. Mir­­cea Brătucu. Secretar general al Prefectul de poliţie, General N. Pârvulescu. Din partea Armatei române au luat parte d-nii: general Ionaşcu, Șeful Marelui Stat Major, gene­ral N. Cambrea, sub şef al M. S. Major, general C. Vasiliu Răşca­­ntu, general ev. C. Argeşanu, general Grigore Nicolau, comand. Reg. ÎI militare, general Emanoil Niicolau, general Pretorian, ge­neral C. A. Athanasiu, general Mi­rcea Haupt,­­general Petre inspector general E.C.P., ge Alexiandirescu Oreste, general Cata­fană, general Costescu R. I. De asemeni au participat d-ruţi Prof. Andrei Rădulescu, preşe­­dintele Academiei Române, Prof. C. Parhon, Preşedintele A.RL, U.S., Prof Ştefan Nicolau, preşe­­dintele Instituitului româno-sovie­­tic, dr Eduard Mezinicescu, secre­­tar general al C.A.R.S., Mihail Fârşerotu, director al Soc. gem de Telefoane, Ing. Scanadi, Pre­­şedintele Băncii sovieto-­române, precum şi numeroşi reprezentanţi ai presei române şi străine. O săteancă urează druiul bun d-lui general Susaiko. Cuvântarea d-lui dr. Petru Groza preşedintele consiliului „Poporul român, iubitor de pa­ce şi de muncă, spune un cuvânt de rămas bun domnului general colonel de tancuri I. Z. Susaikov şi tuturor tovarăşilor D.saie, cari în aceşti ani plini de greutăţi şi de mari sarcini pentru poporul şi ţara noastră, ne-au fost buni prieteni şi nepreţuiţi colaboratori. Munca neobosită a domniilor lor a făcut ca să putem începe de fapt viaţa noastră de popor şi ţară independentă din chiar ziua instituirii Comisiei Aliate de Con­trol. De aceea îi rugăm să ducă cu domniile lor convingerea că nici­odată acest popor nu le va uita prietenia şi munca. Poporul român, guvernul său şi eu personal ca şef al acestui guvern, Strâng călduros mâna d-lui gemeiral colonel Susaikov şi tovarăşilor D-sale şi le urez dîn toată inimi şi gurmn bun”. In a­­cel­aş timp le prim din toată ini­ma ca în viitor, «n aceeaşi putere de muncă şi cu aceeaşi dragoste pentru mar®» per patriei, să-şi poată face cu acelaş devotament datoria, cum şi-au făcut şi până acum.­­ Rog şi pe 3. Ambasador Kav­­taradze să­ transmită mulţumirile poporului român pentru guver­nul sovietic şi pentru marele lui şef, generalissimo! Stalin. Drum bim, dragi prieteni so­vietici. Noi rămânem aici având amintirea muncii D-Voastre şi cu hotărî­rea de a munci şi de a lupta pentru adâncirea prieteniei marilor popoare sovietice cu po­­porul român.­­ Aplauze prelungite şi ovaţii au acoperit ultimele cuvinte ale­ d-lui Prim ministru. { Cuvântarea d-lui General Cel­ de tancuri î. Z. Susaikov Vădit emoţionat a luat cuvân­tul d. general colonel de tancuri I. Z. Susaikov, spunând: In ultimele clipe, aduc încă o­­dată în numele meu şi în numele camarazilor mei, recunoştinţa cor­dială prtn­tru tot ceea ce ne-a bu­curat, trăind şi muncind pe pă­mântu­l României. Rog pe d. Prim Ministru să transmită recunoştinţa şi mulţu­mirile noastre din inimă poporu­lui român. Plecând de aici, purtăm în ini­ma noastră încredere­a că poporul român, popor frate poporului rus, va păstra în veci prietenie şi re­cunoştinţă marelui popor sovie­tic. Folosesc deasemenea această fleaziumie şi rog pe d. Ministru de războiu să transmită salutul meu prietenesc şi frăţesc soldaţi­lor, ofiţerilor şi generalilor din armata română, cu care mi-a fost dat să lupt împreună împotriva fascismului. Personal, admir eroismul sol­datului român, soldatului aces­tuia, ieşit din mijlocul poporului, care şi-­a îndeplinit în întregimii dătoria sa faţă de popor. Am vă­, zut pe câmpurile de luptă din Ungaria şi din Cehoslovacia e­­roismul soldatului român şi cât voiu trăi îmi voiu aduce aminte de aceiasta. | |; Vă salut. La revedere. / ! î, ★ ” T Aplauze puternice, ovaţii dif Sublimat şi mai mult aceste cu­­vinte spuse cu emoţie şi caldul sinceritate. : D. Dr. Petru Groza. Presierdu­ri­­tele Consiliului împreună cu dL general colonel de tancuri I. Z. Susaikov, însoţiţi de d. general Mihail Lascăr, ministerrul de Răz­­boiu şi general Costin Ionaşcu, şeful Marelui Stat Major al Anti­matei, au trecut apoi în revistă compania de onoare, fiind vi­­­ovaţionat de mulţimea de cetă­­ţeni, muncitori şi intelectuali, car­re împrejmuia peronul. Repre­­zentanţi ai organizaţiilor, de siira­dicalişti şi muncitori .La fabrica au prezentat flori d-lui generm (Continuare in pag. 2­ a) M

Next