Universul - Capitala, octombrie 1947 (Anul 64, nr. 223-248)
1947-10-01 / nr. 223
Anul al 63"Iea 6 PAGINI Fondator: LUIGI CAZZAVILLAN Proprietar: VVU NIV E R S U L" S. A. înscris sub Nr. 160 Trib. Ilfov CELE I COMERŢUL ŢĂRĂNESC In stadiul actual în care se găseşte economia noastră rurală, problema valorificării produselor agricole şi în deosebi a produselor ţărăneşti se impune atenţiunii forurilor noastre conducătoare, cu toată seriozitatea-S’a pierdut — trebue să recunoaştem — un timp preţios, în trecut, fără să se acorde acestei probleme interesul ce i se cuvene®, lăsându-se de cele mai multe ori clasa producătorilor agricoli la discreţia cămătarilor şi achizitorilor fără scrupul. Lipsit de o organizare profesională ramificată pe întreaga ţară, care să-i apere interesele, lipsit mai ales de o reţea activă de organisme economice adecvate — deşi acest rol revenea de la sine cooperaţiei — şi având dubla însărcinare: a desfacerii produselor agricole şi aprovizionării satelor cu cele necesare gospodăriilor domestice şi exploatării pământului, producătorul rural s-a găsit de cele mai multe ori dezorientat şi dezarmat în faţa asalturilor date fie de speculantul local, fie de agenţii marilor case de comerţ, în vederea exportului de cereale, de vite, păsări, ouă, fructe, lână, piei, etc. Se poate spune, cu drept cuvânt, că proastele condiţiuni de valorificare a Produselor ţărăneşti au constituit de fapt una din principalele cauze ide sărăciei şi ale stărilor înapoiate în care se găseşte până azi pătura noastră rurală, ca şi starea de inferioritate în care a rămas agricultura românească. Este timpul să ne ocupăm, deci, serios de această problemă a valorificării produselor ţărăneşti, care trebue privită atât sub aspectul asigurării unor preţuri remuneratorii pentru producătorul agricol, cât şi sub acela al necesităţii de îndestulare cu produse alimentare a populaţiei orăşemeşti Experienţa făcută în ultimul timp — dela stabilizare încoace — s’a arătat edificativă in această privinţă, scoţând în relief legătura intimă, dela cauză la efect, dintre problema aprovizionării oraşelor şi aceea a asigurării unor preţuri remuneratorii pentru produsele agricole. De aceea, măsura rectificării preţurilor din mercuriale pentru unele produse ţărăneşti, coroborată cu aceea areducerii taxelor şi, implicit, a preţurilor, la principalele articole industriale destinate uzului şi consumului rural, ca şi a celui muncitoresc in genere, este binevenită şi, în parte, şi-a marcat roadele-Ad sunt, însă două observaţiuni de făcut: întâi, ca rectificările de Preţuri să folosească într’adevăr producătorilor şi nu intermediarilor acaparatori, cari angajează de obicei producţia încă de pe rod şi, al doilea, ca să se înlesnească producătorului o aprovizionare convenabilă şi îndestulătoare cu cele necesare gospodăriei lui domestice şi agricole. Anii de război şi lunga Perioadă de secetă au adâncit lipsurile gospodăriilor rurale. Şi chiar când nu i-au lipsit ţăranului mijloacele financiare, a lipsit marfa de care avea nevoe sau i se oferea la preţuri spoliatoare, în comerţul de speculă-Cine a călătorit în ultimul timp prin ţară şi s-a oprit prin sate, a putut constata această dispoziţie nouă a ţăranului nostru faţă de banii de întrebuinţarea ce înţelege să-i dea: el nu mai este ispitit să tezaurizeze banul, cum o făcea pe timpul inflaţiei. Văzând puterea de cumpărare de azi a banului, el îşi ia ce-i trebuie lui şi gospodăriei sale. Din păcate, la ţară se prezintă şi profitori care aduc fel de fel de lucruri inutile sau de proastă calitate cu care ispitesc pe ţăran. Faptul, că ţăranul nu mai ■ tezaurizează est®, desigur, îmbucurător, înlesnind astfel, pe de o parte, funcţiunea firească a banului, care este aceea de a circula cât mai intens şi scutindu-ne, pe de altă parte, de efectele sterilizării lui, ce contribuiau mai înainte în mare măsură la lipsa de numerar a pieţii şi la paralizia transacţiunilor. Va trebui, în schimb, să ne îngrijim ca circulaţia banului ţărănesc să aibă la bază o cât mai bună întrebuinţare, ferindu-l de a fi cheltuit oricum şi pe om şi ce De aceia trebuiesc sancţionaţi aceia care momesc ţăranul cu tot felul de nimicuri (o băsmăluţă înflorată, o bluză fistichie, capoate, golţuri, haine demodate, ciorapi străvezii care se rup de la prima întrebuinţare şi te miri de alte inutilităţi. Se impune deci disciplinarea şi canalizarea acestei dispoziţii ţărăneşti numai spre cumpărături utile, punându-i la îndemână, chiar la el acasă, în satul lui, sau la oraş, prin anumite oficii numai lucruri care-i sunt într-adevăr folositoare, încercarea făcută în acest sens de Institutul naţional al cooperaţiei prin unităţile sale este un bun început, dar el trebue să fie desvoltat şi extins în toate regiunile ţării, fără să rămână sat sau cătun, care să nu aibă la îndemână cooperativa lui de aprovizionare. Din ştirile apărute în ziare, am putut afla, că INCOOP-ul s’a îngrijit să strângă în depozitele sale centrale şi regionele mărfuri şi materiale pentru uzul ţărănimii, în valoare de mai multe miliarde de lei stabilizaţi. Ţinând seama de nevoile de aprovizionare ale ţărănimii şi de dispoziţia ei actuală pentru schimbul în natură, stocul de mărfuri al INCOOP-ului ar forma o excelentă bază pentru intensificarea schimbului dintre sate şi oraşe, dacă s’ar depune mai stăruitoare eforturi în constituirea de cooperative de producţie (lăptării cu instalaţii pentru prepararea brânzeturilor, caşcavalului, untului presat, apoi pentru conserve de fructe şi zarzavat, marmelade, compoturi, siropuri, sau pentru pastramă, salamuri, diverse mezeluri şi afumături, pescării etc.) şi dacă, în acelaş timp, activitatea celorlalte cooperative săteşti ar fi mai serios îndrumată în direcţia colectării, ambalării şi distribuţiei Produselor fermiere, spre a servi la aprovizionarea populaţiei orăşeneşti. Este timpul însă ca de aci înainte să se pue cât mai apăsat accentul pe organizarea şi îndrumarea cooperativelor noastre săteşti în această direcţiune. Şi, pentru că a fost vorba în acest articol de problema valorificării produselor ţărăneşti, socotim că prima fază a acestei valorificări trebue să înceapă chiar la locul şi în momentul producţiei, prin metode mai îngrijite de culură, prin sămânţă selecţionată şi utilaj mai bun şi, în al doilea rând, prin trecerea treptată a agriculturii ţărăneşti de la monocultură aproape exclusiv cerealieră la culturi mai alese şi mai variate, deci şi mai rentabile. Iar pentru desăvârşirea acestei evoluţii, am repeta recomandarea noastră mai veche, ca înseşi proprietatea mijlocie şi ceea ce a mai rămas din marea proprietate să fie îndrumate spre sistemul de exploatare fermieră. Numai pe calea ac®asta vom ajunge să asigurăm o aprovizionare variată şi îmbelşugată populaţiei oraşelor şi să ridicăm, în acelaş timp, valoarea producţiei agricole a României şi, odată cu aceasta, standardul ei economic, precum şi standardul de viaţă al clasei plugăreşti. HARALAMB IONESCU TEXTUL COMPLET AL DECLARAŢIILOR FĂCUTE DE D. VÂSINSKI REPREZENTANŢILOR PRESEI STRĂINE IA O. N. U. New-Torut, 89 (Agerpres). __ Corespondentul special al agenţiei TASS transmite: Conferinţa de presă ţinută la 26 Septembrie de către şeful delegaţiei sovietice la sesiunea Adunării Generale, d. Andrei Vişinski, a provocat un enorm interes. Conferinţa de presă a avut loc in sala consiliului de securifitate —cea mai mare sală din clădirea Cartierului General al ONU-ului de la Lake Succes. Au participat circa 500 reprezentanţi ai presei americane şi străine, la sesiunea adunării generale, cuprinzând comentatori, corespondenţi diplomatici şi reporteri, deasemenea mulţi delegaţi la Adunare, consilieri, experţi şi membri din personalul delegaţiilor, cu totul circa 700 persoane. Declaraţiile luminoase, strălucit argumentate aleui A. I. Vâşnieri, cu care s’a deschis conferinţa de’presă, au fost ascultate de asistenţă cu atenţie încordată. Auditoriul a reacţionat în mod viu la exemplele de criminală , propagandă pentru război, prezentata în aceste declaraţii. O deosebită impresie au produs argumentele lui A . Vâşinski în favoarea commnării pe calete l®ge, a propagandei criminale a provocatorilor şi instigatorilor la război. Remarcile sdrobitoare făcute de delegaţia sovietică la adresa unei serii de instigatori la război, în special, la adresa comentatorului de radio Winchell, ■ prins în flagrant delict au stârnit râsete aprobative. Iată declaraţiile d-lui A. I. Vâşinski: Delegaţia sovietică la Adunarea Generală a Naţiunilor Unite a hotărit, domnilor, să vă invite la conferinţa de presă de astăzi dat fiind deosebita însemnătate pe care am atribuit-o problemei luptei împotriva instigatorilor la război. Declaraţia noastră, făcută în această privinţă, la 18 Septembrie, din Adunarea Generală, a avut numeroase ecouri. Ca urmare a a©estei declaraţii, s’au ţinut o serie da cuvântări, mi s’au pus unei« Întrebări şi s’au făcut unele remarce, care nu pot fi lăsate fără lămurire şi răspuns. Trebue spus că unele comunicări şi decoraţii făcute în legătură cu cuvântarea mea din 18 Septembrie, au vădit tendinţa manifestă a aceloraşi cercuri reacţionare, despre care este vorba în cuvântarea mea din 18 Septembrie, de a ocoli chestiunea pusă de delegaţia sovietică privitoare la propagarea unui nou război şi la luarea măsurilor necesare de luptă împotriva unei atari propagande şi împotriva instigatorilor la un nou război. Reprezentanţii acestor cercuri s’au (•«It într’o încurcătură vizibilă în Aţa propunerilor făcute de delegaţia sovietică şi, nefiind in stare să desmintă faptele citate in declaraţia mea au socotit nimerit să se rezume la fraze generale şi la repetarea atacurilor provocatoare şi calomnioase împotriva Uniunii Sovietice şi guvernului sovietic. Se înţelege că nu intenţionez să răspund la toate aceste atacuri, insinuări şi născocirii moderne ale reacţioarilor incorigibili, nici nu mă gândesc să polemizez cu ei în această privinţă. Cu aceşti domni este imposibilă orice discuţie, înainte de toate din cauză că ea este inutilă, cu atât mai mult cu cât delegaţia sovietică la Adunarea Generală a pus chestiunea luptei Împotriva instigatorilor la război destul de clar, precis şi concret. Scopul conferinţei de presă de astăzi este altul. Intenţionez să dau lămuriri acelora care ţin să se lămurească în cutare sau cutare chestiune atinse în cuvântarea mea din 18 Septembrie. Găsesc necesar a răspunde la unele cuvântări, oricât de ostile ar fi ele, adresândumă acelora care n’au pierdut capacitatea de a privi lucrurile cu calm şi obiectivitate cinstit şi chibzuit şi le privesc astfel cum sunt în realitate. GALERIA INSTIGATORILOR Inprimul rând aş vrea să mă opresc asupra felului în care au reacţionat la cuvântarea mea unele cercuri din Statele Unite ale Americii, deoarece despre acest lucru se poate judeca din declaraţiile făcute de reprezentanţii a-a cestor cercuri, prea bine cunoscuţi in arena politică, in presă şi pe tărâm internaţional. Prima întrebare. Cum au reacţionat unii sau alţii dintre personagiile enumerate de mine din galeria instigatorilor la război ? Trebuea zum că unii din ei încearcă pur simplu să desmintă declaraţiile atribuite lor cu privire la aţâţarea la un nou război împotriva tarilor iubitoare de pace şi, în primul rând împotriva Uniunii Sovietice. Aşa a procedat, de pildă, d. Dulles, declarând că n’a spus cuvintele atribuite lui de mine. Această declaraţie este însă lipsită de temei şi nu corespunde realităţii. Voi cita fapte. Ara arătat că în cuvântările sale, d. Dulles a îndemnat la o politică externă aspră faţă de URSS, cu toate consecinţele ce trebue să decurgă dintr’o asemenea linie. Vorbind astfel am pornit dela acele afirmaţii ale d-lui Dulles, care, după cum am relevat în cuvântarea mea din 18 Septembrie, le conţin ucele pasagii din decoraţiile făcute la 10 Februarie 1947 de către Dulles pentru „Island Daily Press Association” şi consacrate criticii tendenţioase a politicii externe a Uniunii Sovietice. In câteva pasagii din aceste declaraţii ample ale d-lui Dulles se poate citi, între altele, următorul lucru: „Presupun că dinamismul sovietic va rămâne in limite acceptabile Şi aceasta din cauză că va Întâlni pe acel ce sunt puternici şi nu din cauză că vaa întâmpina indulgenţă...’’. „Pacea nu se clădeşte pe compromisuri, ci pe intensificarea politicii noastre istorice.“. „Noi debue să menţinem o puternică maşină de râzboi şi voinţa de a o folosi, dacă va fi nevoie,...”. „Dela prăbuşirea imperiului roman n’a existat nici o naţiune, care să dispună de o atât de mare superioritate de forţe , materiale ca Statele Unite astăzi... " ,,Numai folosind presigiul puterii noastre în scopul atingerii unui atare ideal, putem fi în siguranţă pe această lume”. Se înţelege că pasagiile mai sus citate din cuvântarea d-lui Dulles (Continuare in pag. 2-a) Declaraţiile d-lui A. I. Vâşinski £7^ 5 LEI Taxa poștală plătită la numerar conform aprobării Dir. G ral. P. T. T. NT 20.864/DSt URMA ŞTIRI DIN LUMEA ÎNTREAGA, TELEGRAFICE ŞI TELEFONICE REDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA BUCUREŞTI, STR. BREZOIANU NR. 23-25 CENTRALA TELEFONICA A ZIARULUI: 3.30.10. NOUL ORARIU AL TRENURILOR Noul orairiu al trenurilor de călători — rapide, de persoane şi curse — valabil pentru întreg sezonul de iarnă — va intra în vigoare de la 5 Oct. a. c. In noul mers al trenurilor se vor face unele modificări, atât în ce priveşte plecarea şi sosirea lor, precum şi circullația în parcurs, suprimându-se unele trenuri ce erau utilizate pe timpul sezonului de vară şi introducându-se altele niui, cari să corespundă necesităţilor viitoare. PLATA IMPOZITULUI EXCEPŢIONAL LA LOCALURILE DE CONSUM Ministerul finanţelor aduce la cunoştinţa generală că localurile de consum (restaurante, bodegi, cofetării, etc.), sunt obligate ca pentru toata vânzările şi consumaţiunile ce se fac în aceste localuri să emită note de plată din carnete vizate, la can se calculează şi reţine impozitul excepţional datorat, cu cota de 10% pentru localurile de lux şi categoria I-a şi cu cota de 6% pentru localurile de categoria II_a şi III_a. Impoziturin reţinut astfel de la clienţi se varsă în primele 10 zile ale lunii următoare de către localurile de consum administraţiilor financiare sau percepţiilor respective. In caz de sustragere de la plata impozitului excepţional, clientul, patronul şi lucrătorul ospătar (chelnerii), sunt solidari responsabili la plata impozitelor şi amenzilor respective. Anularea unor pensionari „Monitorul Oficial” de arl publică decizia Comisiun ministeriale pentru redresarea economică şi stabilizarea monetară în privinţa funcţionarilor ieşiţi la pensie pe baza art. 132 din statutul funcţionarilor publici. Prin acest articol, funcţionarii erau autorizaţi să ceară scoaterea la pensie înainte de vreme, in care caz li se acorda un plus de vechime de cinci ani. Ulterior, comisiunea ministerială a interpretat articolul în sensul că numai ieşirile la pensie înainte de 1 Mai 1947 sunt valabile, iar cele decise ulterior acestei date, chiar dacă cererea se făcuse înainte, au fost anulate. Prin noua decizie, comisiunea hotăreşte că toate aceste pensionări fiind nule, funcţionarii respectivi se consideră în drept repuşi in funcţiunile lor, iar in fapt pot fi comprimaţi pe data prevăzută in actul de punere în retragere. Deriziunea licenţierii se va da până cel mali târzi la 15 octombrie 1947. Cei care au primit indemnizaţii de concediere nu vor mai primi altă indemnizaţie. Prin această dispoziţie, aceşti funcţionari nu vor mai încasa nici o pensie, până la atingerea limitei de vârstă legală, când vor putea cere scoaterea la pensie cu reducerea respectivă a anilor neserviți. ............................................ ACORD PETROLIFER ITALO-ROMÂN Roma 29 (Raderi. — După zece zile de negocieri in Roma şi Torino intre d.nii Valleta, preşedintele consiliului I de administraţie al întreprinderilor „Fiat", şi Simon Lassersens, administrator unic al societăţii „Creditul Minier”, s’au încheiat acordurile privitoare la activitatea societății petrolifere italo-romăne APIR din Roma. : Ă' * Coidtorares, seva face pe temeiui unui aranjmenti care pune pe picior de perfectă paritate participația italiană ?i cea română. REDUCEREA TARIFELOR C. F. R. Comisiunea ministerială de stabilizare monetară a dat următoarea decizie: Art. 1. — Cu începere dela 15 August 1947, ora 10, tarifele locale de călători și bagaje vor fi cele aprobate de Ministerul Industriei și Comerțului, adică taxele tarifelor locale de călători şi bagaje în vigoare la 14 August 1947, reduse la nivelull celor din 1938, apoi sporite cu Abonamentele de orice fel şi buletinele de călătorie achitate Înainte de 15 August 1947, rămân valabile până la expirarea valabilităţii lor. Art 2. — Taxele tarifelor de mesagerii şi timbre de francare în trafic local, vor fi cele în vigoare la 14 August 1947, reduse la nivelul taxelor din 1938, apoi sporite cu 70*/s. Art. 3. — Pentru transportul fructelor proaspete indigene de orice fel, struguri, pepeni v4r și galbeni zarzavaturile de orice fel, cartofi, ceapă, usturoiul, ouăle, făina și mălai, «• aprobă înființarea unei noi coloane » tarifului die mesagerii ale oricărei taxe, vor fi reduse cu din tariful de mesagerii prevăzut la art. 2. Art. 4. — Taxele tarifelor pentru transportul mărfurior pe C. F. R., se stabilesc pe baza tarifelor in vigoare in luna August 1938, sporite cu coeficientul 1 70. Clasificarea mărfurilor pe tarife in vigoare la 1 Februarie 1947, se aplică și după stabilizare. Art. 5. — Tarifele pentru transportul produselor petrolifere pe conducte sunt cele stabilite la art. 4 de mai sus. Art. 6- — La transporturile predate anterior datei de 15 August, ora 0, şi a căror scrisori de trăsură nu au fost achitate către C.F.R., de către destinatari, până la această dată, taxele de transport şi accesorii se calculează după noile tarife şi se încasează un lei stabilizaţi. Această dispoziţie nu se aplică transporturilor în care taxele de transport au fost achitate în staţiunea de predare, până la data de 15 August 1947. Art. 7. — Valabilitatea dispoziţiunilor cuprinse în prezenta deciziune, decurge de la data de 15 August 1947, ora 0. SOSIREA NISTRULUI REPUBLICEI SPANIOLE LA BUCUREȘTI Agerpres, 29 .— Ieri a fost cu avionul d. Ricardo Begona, ministrul Republicei Spaniole la București, trimisul guvernului republican spaniol. i VĂDUVELE DE RAZBOIU ACUZĂ1 Să uiţi. Iată tm sfat pe care unii oameni — uneori interesaţi — obişnuiesc să ni-l dea oridecâte or au prilejul. In viaţă sunt însă lucruri care nu pot fi uitate oricât te-ai strădui. Sunt dureri care au pătruns adânc in sufletul nostru de unde, la răstimpuri, răbufnesc, chemându-ne parcă la ordine. Sunt văduvă de răsboiu Mie ca şi atâtor alte sute de mii de femei din ţara noastră, în vara anului 1941 un ordin de chemare al guvernării antonesciene, mi-a smuls soţul din caisă, ducându-l departe, să lupte pentru o cauză care nu era deloc a noastră, a poporului român aşa cum nu era nici a celorlalte popoare târâte în răsboiul de jaf al Germaniei hitleriste. Deşi cunoşteam dinainte atitudinea antisovietică a conducătorilor naţional-ţărănişti, totuşi, în faţa prăpastiei spre care în mod evident ne ţâra trădarea elicei antonesciene, speram că interesele superioare ale ţării va îndemna pe Meniu şi pe colegii lui să întreprindă ceva. Aşteptarea ne-a fost însă zadarnică. Partidul care îşi zicea naţional şi ţărănesc n’a făcut nimic pentru naţiunea compusă în majoritate ,ei din ţărănimea al cărei vajnic apărător se afişa a fi partidul azi dizolvat. Şi soţii, fraţii şi copiii noştri continuau să cadă, cernind sufletele familiilor al căror sprijin şi mângâere fuseseră. Acolo, departe de ţară a căzut şi soţul meu. In timp ce eu şi alte sutere mi de femei lipsite d sprijin făceam coadă cu săptămânile pentru o sumă ridicolă intitulată „ajutor”, Maniu felicita Pe Antonescu asigurându-l de tot sprijinul său în campania de jefuire a Popoarelor sovietice. In timp ce miile de soţii şi mame vărsau lacrimi d de dorul celor trimişi de fascism la moarte, Mihalache, devenit voluntar, încerca prin gestul său trădător să ne înşele asupra caracterului răsboiului, răsboiu care era nedrept, chiar criminal, al răsboiului deslănţuit împotriva paşnicelor popoare sovietice care nu ne ameninţaseră niciodată şi care ne nutreau dintotdeauma mimai sentimente prieteneşti, flamdurile mele pornesc r din adâncul sufletului meu cernit prin moartea pentru o cauzai nedreaptă a soţului meu. Consider această moarte ca un asasinat a cărui vinovăţie se resfrânge şi asupra acelora care au susţinut şi au girat aventura antonesciană, care au susţinut şi girat cârdăşia cu Germania hitleristă. Pe aceia care au năşit Garda de Fier, susţinând-o în toate acţiunile, trădătoare. Azi când ne aflăm în precama procesului trădării conducătorilor naţionali-ţărănişti vin frunte cu Maniu Şi Mihalache, alături de întreg poporul român, — văduvele de răsboiu şi mamele acuză şi ele, cerând aspra pedepsire a trădătorilor care pentru a doua oară, făcând jocul duşmanilor peste hotare, urmăreau să vândă ţara imperialiştilor care uneltesc împotriva păcii şi libertăţii tuturor popoarelor. Pentru pacea şi libertatea noastră, pentru viaţa copiilor, noştri, pentru a feri scumpa noastră ţară de alte distrugeri, trădătorii trebuiesc pedepsiţi cât rrmi exemplar. Va fi un act de 'dreptate şi îl aşteptăm cu încredere. 'j , ANAMORARU 7 *!• #'â Văduvă da răsboiuT DUPĂ NOUĂ ANI Razele soarelui străluceau încă în zalele începutului de toamnă. Anul 1938 prevestea coborirea unei nopţi întunecate peste lume, dar în sufletele oamenilor, care nu uitaseră grozăviile primului război mondial, mai licăreau speranţe. In 1935, Italia atacase Abisinia şi pusese stăpânire pe ea. In 1936, începuse intervenţia militară în Spania, şi Germania ocupase nordul acestei ţări şi Marocul Spaniol, în timp ce Italia pusese stăpânire pe sudul peninsulei iberice şi pe insulele Baleare. In 1937, Japonia ocupase Manciuria şi năvălise in China de Nord şi Centrală, cucerind Pekingul, Tientsinul şi Shanghaiul. La începutul lui 1938, Germania anexase Austrei. In acest timp se înmulţeau glasurile care cereau oprirea agresorilor. Dar Anglia şi Franţa renunţară la politica securităţii colective, la politica de a ajuta ţara invadată de cotropitori. Renunţaseră formal pentru că în fapt nu o aplicaseră niciodată. Guvernele englez şi cel francez susţineau poziţia neamestecului, a „neutralităţii”, pretinzând că I e mai bine să nu intervină im- I potriva statelor care invadau şi ocupau mereu teritorii noui. Dar politica „neintervenţiei” îni semna,in realitate încurajarea agresiunii şi dezlănţuirea războiului, şi cei mulţi care doreau pacea au cerut măsuri energice împotriva susţinătorilor zeului Marte. La 30 Septembrie 1938, ziarele din întreaga lume anunţau un eveniment nou. Bătrânul Chamberlain, premierul Marii Britanii, coborise din avion cu tradiţionala sa Umbrelă, împreună cu primul minisru al Franţei, Daladier, pentru a se întâlni pe pământul Germaniei, la München, cu Hitler şi Musolini. Acolo, în ţara unde miile de tankuri şi avioane aşteptau ca să distrugă omenirea, „conducătorii" statelor apusene puneau la cale un nou act mişelesc: ciuntirea Cehoslovaciei. In limbajul guvernelor de la Londra si Paris, aceasta se chema încă politică de ,,neintervenţie” şi de „neamestec”. Dar în limbajul întregei omeniri, care vedea cu groază cum o nouă ţară cade pradă în ghiarele hienei hitleriste, aceasta se chema trădare. Călcând pactele de asistenţa mutuală, trădând o ţară aliată faţă de care îşi luaseră angajamente de ajutor în cazul unei adresiuni, Chamberlain şi Daladier acceptau la München, ocuparea regiunei sudete a Cehoslovaciei de către Germania hitlerista. Dar actul de la München se îndrepta şi împotriva unui aliat mai mare, împotriva Uniunii Sovietice. In Mai 1935, U. R. S. S. şi Franţa incheiaseră un pact de asistenţă mutuală, iar un pact similar fusese încheiat ION N. BALANESCU (Continuare în pag. 2-a) f Nr*. 223 Miercuri 1 Octombrie 1949 • 6 PAGINI APARE SUB CONDUCEREA UNUI COMITET DE DIRECJIE ! PLECAREA D-LUI GENERALCOL. DE TANCURI I. Z. SUSNIKOV, LOCpm PREŞEDINTELUI FOSTEI COU ALIATE DE CONTROL Emoţionanta despărţire din gara Mogoşoaiaf Iri ptra 11 dimineaţa a părăsit Capitala cu un tren special, plecând din grabra Mogoşoaia, d. General Colonel de Tancuri I. Z. Susaikov, locţiitorul Preşedintelui fostei Comisii Aliate de Control, împreună cu d. Colonel Molocovschi, fost Şef de Stat al Comisiei Aliate de Control şi alţi colaboratori. Mii de cetăţeni şi cetăţene, cu braţele încărcate de flori veniseră pentru a exprima recunoştinţa şi dragostea lor membrilor fostei Comisii Aliate, însufleţirea lor era manifestată, prin urări de trăinicie a prieteniei româno-sovietice, pentru prosperitatea Uniunii Sovietice, pentru Generalissimul Stalin, pentru guvernul sovietic şi pentru d. general colonel Susaikov. In această atmosferă plină de o asemenea însufleţire, oficialităţile prezente în frunte cu d. Prim ministru au fost copleşite de emoţia despărţirii, ©moţi® comună şi înaltelor personalităţi car© plecau şi care lasă în urma lor amintirea unor atât d® rodnice contusarătrî. Pe peron au fost prezenţi d-nii: C. Negel, Mareşalul Curţii Regale, reprezentând pe M. S. Regele, Dr. Petru Groza. Preşedintele Consiliului de Miniştri, Ghheorghe Tătărescu, vicepreşedintele Consiliului de Miniştri, Teohari Georgescu, ministrul Afacerilor Interne, G-nal Mihail Lascăr, ministrul Apărării Naţionale, Al. Alexandrini, Ministrul de Finanţe, Ion Pas, ministrul Artelor, George Vântu, ministrul Lucrărilor Publice, Tudor Ionescu, ministrul Minelor şi Petrolului, Radu Roşculeţ, ministrul Cultelor, Miron Niculescu, subsecretar de Stat al Ministerului Educaţiei Naţionale, Teodor Iondăchescu, subsecretar de Stat la interne, precum şi d-nii Secretari generali: Grigore Preoteasa, George Silviu, General paul Aelxiu şi General Stănculescu Ion. Din partea Ambasadei Sovietice au luat parte d-nii: S I. Kavtaradze, ambasadorul U.R.S.S. în România cu d-na, I. Finogenov, reprezentantul comercial al U.R. S.S. în România, N. Sutov, prim consilier de ambasadă, G. Nichitin, prim secretar d® ambasadă, Matveivschi, D. Cotlear, N. Lysikov, secretari de ambasadă. Din partea Armatei Sovietice, au fost prezenţi d-nii: General Stoleiarov, General Bundaşin, Colonel Timofeico, Ltc. Nichitin, Ltc. Ladginschi. Din partea Legaţiei Bulgare, au fost prezenţi d-nii: Dimitrie Ganev, ministrul Bulgariei la Bucureşti, ministrul Vaneev, N. Rainov, consilier de legaţie Piromschi, prim secretar de legaţie, Pauicev, ataşat de presă. Din partea Ambasadei Iugoslave, d-nii: ambasador Dr. Dane Medakovici, Peceak, ataşat de presă, Iankovici, ataşat adjunct de presă. Din partea Legaţiei Cehoslovace, ministrul Iaroslav Kraus, dr. Hudak, prim secretar de legaţie. Din partea Ambasadei poloneze au fost prezenţi d-nii: ambasador Sumanschi, Fyndinski, consilier Botekek şi Zylinski, secretari de ambasadă. Din partea Legaţiei Maghiare, d-uii: consilier Klodi, secretar Fay, secretar Gyallay şi ataşat de presă Kovacz. Deasemeni au fost prezenţi d-nii: Prof. P. Constantinescu-Iaşi şi Prof. Aurel Potop, vicepreşedinţi ai Adunării Deputaţilor, Tulesriu Moşoiu, guvernatorul Băncii Naţionale, general V. Dombrovschi, primarul general al Capitalei, Vasile Luca, Liuba şi Ibişinevschi. N. Popescu-Doreanu, Constantin Crăciun, deputaţi: George Apostol, Preşedintele Confederaţiei Generale a Muncii. General Al. Batcu, comand. Pieţii Capitalei. General T. petriuc. Prefectul Poliţiei Capitalei. Mircea Brătucu. Secretar general al Prefectul de poliţie, General N. Pârvulescu. Din partea Armatei române au luat parte d-nii: general Ionaşcu, Șeful Marelui Stat Major, general N. Cambrea, sub şef al M. S. Major, general C. Vasiliu Răşcantu, general ev. C. Argeşanu, general Grigore Nicolau, comand. Reg. ÎI militare, general Emanoil Niicolau, general Pretorian, general C. A. Athanasiu, general Mircea Haupt,general Petre inspector general E.C.P., ge Alexiandirescu Oreste, general Catafană, general Costescu R. I. De asemeni au participat d-ruţi Prof. Andrei Rădulescu, preşedintele Academiei Române, Prof. C. Parhon, Preşedintele A.RL, U.S., Prof Ştefan Nicolau, preşedintele Instituitului româno-sovietic, dr Eduard Mezinicescu, secretar general al C.A.R.S., Mihail Fârşerotu, director al Soc. gem de Telefoane, Ing. Scanadi, Preşedintele Băncii sovieto-române, precum şi numeroşi reprezentanţi ai presei române şi străine. O săteancă urează druiul bun d-lui general Susaiko. Cuvântarea d-lui dr. Petru Groza preşedintele consiliului „Poporul român, iubitor de pace şi de muncă, spune un cuvânt de rămas bun domnului general colonel de tancuri I. Z. Susaikov şi tuturor tovarăşilor D.saie, cari în aceşti ani plini de greutăţi şi de mari sarcini pentru poporul şi ţara noastră, ne-au fost buni prieteni şi nepreţuiţi colaboratori. Munca neobosită a domniilor lor a făcut ca să putem începe de fapt viaţa noastră de popor şi ţară independentă din chiar ziua instituirii Comisiei Aliate de Control. De aceea îi rugăm să ducă cu domniile lor convingerea că niciodată acest popor nu le va uita prietenia şi munca. Poporul român, guvernul său şi eu personal ca şef al acestui guvern, Strâng călduros mâna d-lui gemeiral colonel Susaikov şi tovarăşilor D-sale şi le urez dîn toată inimi şi gurmn bun”. In acelaş timp le prim din toată inima ca în viitor, «n aceeaşi putere de muncă şi cu aceeaşi dragoste pentru mar®» per patriei, să-şi poată face cu acelaş devotament datoria, cum şi-au făcut şi până acum. Rog şi pe 3. Ambasador Kavtaradze să transmită mulţumirile poporului român pentru guvernul sovietic şi pentru marele lui şef, generalissimo! Stalin. Drum bim, dragi prieteni sovietici. Noi rămânem aici având amintirea muncii D-Voastre şi cu hotărîrea de a munci şi de a lupta pentru adâncirea prieteniei marilor popoare sovietice cu poporul român. Aplauze prelungite şi ovaţii au acoperit ultimele cuvinte ale d-lui Prim ministru. { Cuvântarea d-lui General Cel de tancuri î. Z. Susaikov Vădit emoţionat a luat cuvântul d. general colonel de tancuri I. Z. Susaikov, spunând: In ultimele clipe, aduc încă odată în numele meu şi în numele camarazilor mei, recunoştinţa cordială prtntru tot ceea ce ne-a bucurat, trăind şi muncind pe pământul României. Rog pe d. Prim Ministru să transmită recunoştinţa şi mulţumirile noastre din inimă poporului român. Plecând de aici, purtăm în inima noastră încrederea că poporul român, popor frate poporului rus, va păstra în veci prietenie şi recunoştinţă marelui popor sovietic. Folosesc deasemenea această fleaziumie şi rog pe d. Ministru de războiu să transmită salutul meu prietenesc şi frăţesc soldaţilor, ofiţerilor şi generalilor din armata română, cu care mi-a fost dat să lupt împreună împotriva fascismului. Personal, admir eroismul soldatului român, soldatului acestuia, ieşit din mijlocul poporului, care şi-a îndeplinit în întregimii dătoria sa faţă de popor. Am vă, zut pe câmpurile de luptă din Ungaria şi din Cehoslovacia eroismul soldatului român şi cât voiu trăi îmi voiu aduce aminte de aceiasta. | |; Vă salut. La revedere. / ! î, ★ ” T Aplauze puternice, ovaţii dif Sublimat şi mai mult aceste cuvinte spuse cu emoţie şi caldul sinceritate. : D. Dr. Petru Groza. Presierduritele Consiliului împreună cu dL general colonel de tancuri I. Z. Susaikov, însoţiţi de d. general Mihail Lascăr, ministerrul de Războiu şi general Costin Ionaşcu, şeful Marelui Stat Major al Antimatei, au trecut apoi în revistă compania de onoare, fiind viovaţionat de mulţimea de cetăţeni, muncitori şi intelectuali, carre împrejmuia peronul. Reprezentanţi ai organizaţiilor, de siiradicalişti şi muncitori .La fabrica au prezentat flori d-lui generm (Continuare in pag. 2 a) M