Universul, aprilie 1948 (Anul 65, nr. 78-100)

1948-04-03 / nr. 78

POLITICA FISCALĂ IN CADRUL NOULUI BUGET Experienţa făcută, în cursul­­ executării bugetului pe exer­ciţiul încheiat la 31 Martie 1948, dar mai ales rezultatul încasărilor pe ultimele 5 luni ale acestui exerciţiu, au per­mis conducerii ministerului de finanţe să tragă concluzii edi­ficatoare cu privire la realita­tea cifrelor prevăzute la capi­tolul veniturilor ordinare­ ale Statului, cum şi în privinţa capacităţii reale de contribuţie a populaţiei ţării. Aceste con­cluzii au ajutat în chip hotă­­rîtor ca întocmirea noului bu­get, al cărui exerciţiu a înce­put ori, să se facă pe baze să­nătoase şi perfect echilibrate şi, în acellaş timp, a permis autorilor lui o repartizare mai echitabilă şi, deci, mai demo­cratică, a sarcinilor fiscal­e. Acest ultim rezultat prezintă o importanţă deosebită în ce priveşte stabilirea caracterului şi valorii sociale a noului bu­get, cu repercusiuni imediate nu numai asupra categoriilor de contribuabili direct intere­sate, dar şi asupra vieţii eco­nomice a întregii ţări. Se cuvine deci să stăruim asupra acestui punct, dacă ţi­nem mai ales seama că prin noua aşezare a impozitelor, în raport mai echitabil cu veni­turile reale ale diferitelor ca­tegorii de contribuabili, guver­nul a urmărit nu numai des­povărarea celor prea greu im­puşi până acum faţă de capa­citatea lor reală de plată, dar şi o destindere fiscală mai amplă, care să cuprindă toate activităţile productive, împre­ună cu mişcarea noastră eco­nomică general. Faţă de situaţia din 1938— 1939, considerată ca exerciţiu bugetar normal, legiuirile fi­nanciare şi fiscale care înso­ţesc noul buget, au stabilit un raport mai echilibrat între cifra contribuţiunilor directe şi indirecte, deşi faţă de si­tuaţia din anul trecut, acest raport apare inferior, datorită sporirii producţiei şi deci spo­ririi volumului schimbului in­tern de produse, cum şi recu­perării drepturilor statului prin măsurile de combatere a evasionismului fiscal. In­ procente, impozitele di­recte participă astfel la totalul veniturilor bugetare pe exerci­ţiul 1948—1949 cu 19.0"­., faţă de 16.1“/» cât reprezenta acea­stă participare în bugetul so­cotit normal al exerciţiului 1938—1939, în timp ce partici­parea impozitelor indirecte la cifra noului buget a scăzut de­ la 59%, cât era în 1938— 1939, la 57,4%. E ușor de în­chipuit că autorii noului buget nu puteau reteza dintr’odată și prea adânc o serie de veni­turi, care, de zeci de ani, al­­cătuesc baza resurselor noastre bugetare, fără a primejdui echilibrul bugetar. Acest început marchează însă ruperea categorică cu o politică bugetară şi fiscală tradiţională, care-şi rezema principalele resurse pe agra­varea sistematică a impozite­lor indirecte, deşi procedeul lovea, fără nici o discriminare, în marea massă a consumato­rilor şi mai ales în massa sa­lariaţilor şi în genere a celor cu venituri modeste şi deşi acelaş procedeu se dovedise, pe de altă parte, profund anti­­economic, prin excluderea sau slăbirea puterii de cumpărare a unor categorii întregi de cumpărători. Pentru acest motiv, toată lumea a luat act cu satisfacţie de cuprinsul nouilor legiuiri fiscale, prin care se suprimă, se reduc sau se simplifică şi se contopesc o serie importan­tă de impozite. Astfel din cate­goria impozitelor indirecte au fost anulate cele care se apli­cau vânzărilor de pâine, sare, transporturilor (impozitul ex­cepţional de 12%); locaţiei de serviciu (taxa de 2%) pentru salariile mai mici de 800() lei lunar; convenţiilor de explo­rare (întreprinderile petroli­fere); cifrei de afaceri a mici­lor meseriaşi, pictorilor, sculp­torilor şi gravorilor; contrac­telor verbale pentru executări de lucrări şi transporturi până la 2000 lei (impozite propor­ţionale şi taxe de timbru), ci­frei de afaceri a micilor pro­ducători ţărani, care lucrează singuri obiecte de uz casnic, etc. Alte impozite indirecte au fost micşorate simţitor, precum impozitul proporţional la cam­bii şi la deschideri de credite, care s'au redus la jumătate. Impo­zitul pe lux şi cifra de afaceri se va percepe în viitor la preţul de vânzare a mărfii, exclusiv impozitele, şi nu a­­supra preţului final de factu­rare, ca până acu­m, ceea ce constituia un sistem abusiv ■ impozit la impozit. Trecând la impozitele di­recte, legiuitorul fiscal a des­ființat impozitul pe venitul global, ca unul ce era supra­pus, lor:"d d» d­oiă ori acela" Haralamb Ionescu (Continuare in pag. 2-a) Explicaţia adeziunii populare In trecutul politic al ţării noastre, aproape că nu s’a în­tâmplat ca vreun partid să ră- m­ână la putere mai mult de 2 - 3 ani, deşi, prin lege, ale­gerile trebuiau făcute odată la patru ani. Această „anomalie” este de fapt foarte explicabilă. Intr’un timp scurt, partidul guverna­mental se dovedea duşman in­tereselor populare, neaducând la îndeplinire nici­una dintre realizările promise. Şi atunci­ păturile conducătoare aduceau la cârma ţării partidul de opo­ziţie, pentru a da noi auzii măştilor nemulţumite. Partidul nou venit la guvern făcea de îndată noi alegeri şi — lucru de mirare în aparenţă — pe când în alegerile precedente el căpătase abia câteva pro­­cente, în noile alegeri aproape unanimitatea voturilor îi erau favorabile. Acest sistem de „unanimi­tăţi’’ obţinute da partidele gu­vernamentale şi pierdute de­­ îndată ce partidul respectiv­­ trecea în opoziţie, demonstrea­ză totala lipsă de baze în rân­durile maselor populare, a ve­­chiurilor regimuri. Regimul democrat, instaturat acum 3 ani, nu a venit în recentele ale­geri cu promisiuni goale şi cu fraze demagogice. El a venit în faţa poporului cu fapte. Dacă ar fi să amintim doar câteva dintre realizările economice : sporirea producţiei şi regle­­mentarea circulaţiei mărfuri­lor, astfel ca ele să poată a­­junge la consumator la preţuri cât mai reduse, stabilizarea mo­netară, reducerile de impozite pentru categoriile mijlocii, a­­cordarea de credite în scopuri productive, lucrările de recons­trucţie a ţării şi de desvoltare a industriei, ar fi de ajuns pen­tru a avea explicaţia de ce ac­tualul regim democratic al ţării noastre şi-a câştigat, o largă popularitate, care-i asi­gură stabilitatea şi continua desvoltare. După o guvernare de peste trei ani, forţele democratice au primit un nou vot de încredere din partea poporului. Partici­parea masivă la vot a cetăţe­nilor, care şi-au exprimat în mod liber voinţa, este cea mai bună dovadă a adeziunii totale de care se bucură politica in­ternă şi externă a regimului de democraţie populară, în rândurile tuturor categoriilor poporului. N’a fost un vot obţinut prin presiunea bâtei, prin vicleşu­guri sau promisiuni înşelă­toare. Poporul a judecat reali­zările de până astăzi şi şi-a manifestat dorinţa de a merge mai departe pe acest drum. Fiecare cetăţean a putut apre­cia aşa cum se cuvine lupta guvernului democrat pentru consolidarea economică a ţării, pentru ridicarea nivelului ma­terial şi cultural al populaţiei, pentru apărarea păcii şi a su­veranităţii naţionale. De aceea, 91 la sută din cetăţenii cu drept de vot s'au prezentat în faţa urnelor. De aceea, 90­­ la sută dintre alegători au vo­tat pentru Frontul Democra­ţiei Populare. Câte maşinaţii n’au pus la cale răuvoitorii dinăuntru şi din afară, pentru a surpa re­gimul nostru democratic, pen­tru a discredita guvernul popular, pentru a împiedica realizarea teurilor urmărite de e? o de'a cele ină la cele **t încercate, »tii de pre­­e venite din are nu pri- i tânăra de­­seă, de sa­­r țării noa­de Pace, de care urmă­­rLsta politică om­ului, de ate descope- • 11i.i de sabota- i­­de .scornirile •• d • i . acţiune cu sco­pii cui» şi înșela pe • ■ 1 ml­ încrezători, în si i ifc folosirea tuturor ^ • cărei le aveam do m­­ - i inat, spre a descu­­r.-».ia 1 ot­­ ii ,t_i face să piar­­d * ii.. . cit,­ea în conducătorii I o« a .emana ideia reîn- t a" .■ . vremurile de altă ■ a* • Dar toate aceste ma­şi­­n­i a" ›f»t­ere«. Poporul nos­­tre i dovedit ca-şi înţelege a­­d «•vârâtele interese şi ştie să. Ş i îe apere, ee nu se mai lasă înşel»! F i turit pe căi dăună­­torc prom­isîrii sale că a do- IN U. R. S. S.­ ­ • Haine electrice rurale în stațiul­­ de reflectoare dit D-DR.PETRU GROZA FELICITAT DE D. GHEORGHI DIMITROV PRIMUL MINISTRU AL R. P. BULGARIA D. dr. Petru Groza, preşe­dintele Consiliului de Miniştri, a primit următoarea telegramă de felicitare din partea d-lu­i Gheorghi Dimitrov, preşedintele Consiliului de Miniştri al Re­­publicei Populare Bulgaria, cu prilejul victoriei repurtată la­ alegeri de către Frontul Demo­craţiei Populare. PRIMULUI MINISTRU I AL REPUBLICII POPULARE ROMANE DR. PETRU GROZA Vă rog primiţi personal cu ocazia strălucitei isbânzi a Frontului Democraţiei Popu­lare în alegeri şi transmiteţi­­ poporului român democratic şi Guvernului Republicei Popu­lare Române din partea po­porului bulgar, Guvernului său şi din partea mea perso­nal cele mai călduroase felici­tări frăţeşti spre bucuria po­poarelor noastre. Această iz­bândă înseamnă un nou pri­nos în cimentarea democraţiei în Balcani şi o nouă avitură­­ împotriva reacţiunii imperia­liste şi instigatorilor unui nou război. Va strâng puternic mâna. GHEORGHI DIMITROV P­imul Ministru al r Republicei Populare Bulgaria Taxele pentru transporturile cu ferry-boatul intre Giurgiu-Russe, calculate in fr.-elveţieni In tariful local de călători chr., ta­xele pentru transportul călătorilor cu ferry-boat-ul între Giurgiu fron­tiera şi Russe port, exprimate în lei, se înlocuesc cu noui taxe expri­mate în franci elveţieni, după cum urmează: cl. I 2,13 fr. elv., cl. II-a 1,67 fr. civ., cl. 111-a 1,22 fr. elv.; taxa pentru 10 kg. bagaje 0,22 fr. elv.; taxa pentru 10 kg. mesagerii 0,22 fr. elv. Aceste taxe se încasează în cei rezultaţi din convertirea fr. elv. la cursul oficial, valabil la data emi­terii biletelor. După convertirea în lei a fr. elv., fracţiunile până la 0,49 lei inclusiv se neglijează, iar cele de la 0,50 îrn sus se rotunjesc la lei întregi. Atât pentru călători, cât şi pen­tru bagaje se vor emite legitima­ţii, respectiv recipise în traficul local. O RUŞINE INTERNAŢIONALA: AJUTORAREA LUI FRANCO Telegramele anunţă: Spania lui Franco a fost inclusă în planul Marshall. Camera Re­prezentanţilor „într'o şedinţă grăbită de 11­ minute” a hotărît să se acorde ajutor Spaniei lui Franco. Ştirea — mărturisim — ni s'a părut neverosimilă. Şi totuşi­, e adevărată. Franco, e pus pe ta­­bloul acelora cari vor fi „aju­taţi”. Franco! Mm e nevoie oare să fie prezentat? Mai e nevoie să arătăm cine e „omul” care gu­vernează la Madrid? Ce a în­semnat el în timpul războiului anti-fascist? Franco a fost şi este cea mai sinistră figură a regimului fas­cist. Prototipul tiranului, frate bun cu Hitler şi Mussolini. E acela care, atunci când milioane de oameni sângerau şi mureau pentru libertate, îşi arăta satis­facţia faţă de succesele trecă­toare ale criminalilor defuncţi. Când armatele lui Hitler, dis­trugeau tot ce clădise poporul sovietic în ani grei de muncă și de trudă, sau când militaris­mul japonez dădea atacul de la Pearl Harbour. Franco jubila. Franco ajuta din plin pe Hitler și Mussolini. E oare un secret că Spania lui Franco, a fost câmp de experien­ţă pentru toate infamiile fas­ciste. A fost leagăn şi adăpost pentru toţi cei ce au complotat în contra libertăţii popoarelor, Spania lui Franco, a fost cuib de intrigă în contra democraţiei. Când Europa era ameninţată să devină o colonie a imperialis­mului german, când dreptul la viaţă al popoarelor era înlocuit cu forţa brutală, Franco, a fost lacheul şi omul de serviciu al fascismului coalizat. Mâinile lui Franco sunt şi azi pătate de sângele atâtor nevinovaţi, al ce­lor asasinaţi la Madrid, la O­­viedo, la Bilbao, la Sevilla sau la Saragoza. Franco a însemnat şi înseamnă cea mai cinică fi­gură a reacţiunii fasciste. Ce a însemnat şi înseamnă pentru poporul spaniol, „guver­narea” lui Franco, se ştie. Sânge şi teroare. Ce a însemnat şi înseamnă el în lumea internaţională, se cu­noaşte. Iată deci cine este Franco. Şi atunci, cum e posibilă reabilita­rea lui? Cum e posibilă ajuto­rarea Spaniei lui Franco? Cum e posibil să se acorde o primă de Gr. Sîlvian (Continuare in pag. 2-a) Adevărul Fiecare act pentru afirmarea inteligenţii creatoare, fiecare ma­nifestare a artistului sensibil, care s’a hotărît să ajungă la pro­gres, printr’o evoluţie socială trebue să exprime nu numai o documentare a ideei tematice, ci să se înscrie ca o experienţă t i­ iii'.5, şi valabil verificată de judecata critică. Avem astăzi un public nou. Arta nu se mai a­­dresează celor puţini, ca un lux sau ca un simplu atribut al a­­bundenţei, ci chiamă masele mari ale poporului, pentru înţe­legerea frumosului real tradus în cuvânt, în formă sau în cu­loare. Am cunoscut , cu toţi apariţia Cubismului, aşa z­is constructi­vist, am citit opere futuriste şi suprarealiste, dar mulţi n'au în­ţeles­ mare lucru. Am asistat la mutilarea realităţii, pentru a deslega probleme şarade sau cu­vinte­ încrucişate. Era de­ multe ori, un joc glumeţ şi ingenios, care amuza. Erau tablouri pic­­tate, cari puteau fi agăţate în perete ori­cum, fără să sufere subiectul. Viaţa era răsturnată în retina­­artistului. Ii provoca adesea ori, o răsturnare şi în re­tina şi gustul spectatorului. Ino­vatorii blazaţi, treceau aceste facturi originale drept atitudini revoluţionare. Arta clasică,­­era lăsată pe linia moartă. Uitându­­ne înapoi, cu drept de vorbire, le privim ca pe o ofensă adusă adevăra­tului spirit de revoluţie, fie ea numai în domeniul este­tici­. O revoluţie este o mişcare socială. Arta, de atunci era anti­­cooiiu. Astăzi, se caută adevă­ ÎNSEMNĂRI in artă pria ei viaţă, în rosturile mun­cii de toate zilele. Imagini din fabrică, de pe câmp, din uzine, figuri de bri­gadiere sau distribuitoare de lapte, mame cu prunci la sân, pretutindeni, femeia în apostola­tul existenţii ei fecunde. Munci­toarele, femei care aveau în braţe şi în sânge ritmul muncii şi al frumosului dinamic, obser­vau cu o rară justeţă, subiectele tablourilor şi le plăceau. Ştiau să găsească cuvântul potrivit imaginii, se simţeau atrase de sentimentul uman al unei figuri, de adevărul unei­ mişcări. In faţa unei­ pânze, s’au oprit, cu atenţie blândă. — Uite, femei oarbe, care lu­crează! Cum pot ele să lucreze, cu atâta siguranţă? — Foarte bine. Nu ştii că şi orbii pot să fie întrebuinţaţi la muncă? Observaţia primei muncitoare era justă. »Femeile din tablou nu aveau ochii, dar femeile din ta­blou nu erau oarbe. Artistul­ îşi simplificase reprezentarea şi cu un gest de autoritate, a înlătu­rat „un detaliu”, care i s’a părut de prisos. In replica cuminte a vizitatoarei, se ascunde un ţi­pă­t: mutilarea adevărului. O învăţătură, atât de spontană şi de­ simplă, este­ menită să a­­ducă fine desluşirile artei, prezen­ţa inviolabilă a adevărului. O­­mul este om. Frumuseţea lui este un cântec al naturii. Fiecare părticică a chipului, devine a­­tributul perfecţiunii, cu care creaţiunea a realizat o plenitu­dine. Apropii­ndu-ne... de realis­mul viguros al clasicului uman. ŞANTIERUL BUMBEŞTI-LIVEZENII Unul din marile tuneluri BESZÍT­GDTMS BUGETUL STATULUI PE EXERCIŢIUL 1948-1949 O nouă politică fina­nciară. —­ Adaptarea bugetului la reformele de structură. — Reduceri şi degrevări de impozite Declaraţiile d-lui Vasile Luca, ministrul finanţelor Eri după amiază ,d. ministru Vasile Luca, titularul departa­mentului finanţelor, a expus reprezentanţilor presei ro­mâne şi străine principiile care au călăuzit întocmirea noului buget al statului. D-sa a pre­cizat de la început că bugetul exerciţiului financiar 1948— 1949 nu înseamnă decât o e­­tapă în înfăptuirea reformelor de structură pe care le aştep­tăm după votarea Constituţiei. ,,Bugetul exerciţiului 1948' 49 — a spus d-sa — trebue privit comparativ cu bugetele precedente, spre a se vedea atât racilele adânci care exis­tau în finanţele noastre publi­ce şi modul în care ele au fost înlăturate, cât şi legătura strânsă ce există intre princi­piile democratice aplicate in cursul exercitării bugetului dela 7 Noembrie 1947 încoace şi normele care stau la baza noului buget.. In exerciţiul 1947'48 s’au executat de fapt două bugete şi anume: bugetul inflaţiei până la 14 August 1947 şi bu­getul stabilizării, de la această­­ dată înainte. Primul buget, a fost executat ca şi bugetele anilor preceden­ţi cu ajutorul unor masive a­­vansuri de la Institutul de E­­misiune şi împrumuturi pe piaţă, care însumează 20.320 milioane lei, adică 36 % din totalul încasărilor Statului. A­­ceste împrumuturi au agravat în mare măsură procesul de inflaţie. Pe de altă parte însăşi ve­niturile definitive ale statului au fost realizate în intervalul de la 1 Iulie — 14 August 1947 in proporţie dedirca 71% şi aceasta în cea mai mare parte atunci când moneta a ajuns la depreciere maximă, adică in momentul d­in care contri­buabililor le-a convenit să-şi lichideze cu ■ uşurinţă debitele cu bani devalorizaţi. Cu toate încasările­ masive dh lei depre­ciaţi, bugetul nu a putut fi’­n­­chiuibrat, soldăindu-se cu un deficit de 4.352 miliarde lei, după patru luni de aplitare. Bugetul stabilizării, a fost evaluat la 49.830 milioane lei. La­ venituri bugetul s’a în­temeiat pe următoarele prin­cipii: • — acoperirea tuturor ■ ne­voilor statului prin impozite şi venituri din activitatea eco­nomică a statului, renunţân­­du-se la orice fel de im­prumu­­turi; — evitarea vreuni spor, nou de fiscalitate; —­ o reparaţie cât mai justă a sarcinilor fiscale în raport cu capacitatea de plată a con­tribuabililor, prin uşurarea im­punerii veniturilor de­ muncă şi acordare de degrevări la im­­pozitele indirecte, pentru o­ se­rie de articole industriale de mare consum. . • Determinarea cheltuelilor s-­a făcut, urmărindu-se realizarea de economii în toate comparti­mentele bugetare,­ prin înlătu­rarea personalului disponibil și corupt, necompletarea pos­turilor, vacante , și­ limitarea cheltuelilor de material .şi­ in­vestiţii • la necesităţi stricte■ . DOUA ETAPE re­­constituind o condiţiune e­­senţială pentru reuşita stabili­zării noastre monetare nu au fost însă respectate decât du­pă 7 Noembrie 1947, ceea ce face ca în reccntarea bugetu­lui stabilizării să se distingă net două perioade. Prima perioadă: 15 August— 7 N­e­mbrie 1947, în care înca­sările au fost cu 60’/s sub cota evaluărilor bugetare, dezechi­­librându-s© astfel bugetul și r­ecurgându-se din nou la ve­chile , practici condamnabile de apel, la­ avansuri de la B.N.R., de natură să pericliteze însăși stabilizarea moneta­ră , perioada dela 7 Noembrie 1947—-31 Martie 1948, în care s-u realizat încasări d­e circa 50 miliarde lei numai din ve­nituri definitive, depăşindu-se substanţial cota aritmetică lu­nară a evaluărilor, cu procen­te variind dela 50V» la 104’. Datorită plusului de înca­sări realizat. în această perioa­dă s’au acoperi golurile primei perioade (in sumă de circa 7 miliarde lei) s’a restituit avan­sul primit dela B.N.R., și s’au putut acorda o serie de credi­te suplimentare in sumă tota­lă de 3.414 mii. lei, pentru îmbunătăţirea mijloacelor de trai ale­ armatei ,aisiguiriarea sănătăţii publice prin combate­rea epidemiilor, asistenţa şi hrana bolnavilor şi tineretului şcolar, ridicarea­ condiţiu­i­or de trai ale sujitorilor artei, ş.a. Mai mult, randamentul în­casărilor a permis şi"o rectifi­care a bugetului cu suma de lei 5.300 mii.'lei în plus,' din’ Aceste principii călăuzitoa- (Continuare în pag. 3-a) v­o­r . • (Continuare In pag. 2^a) CE SE PETRECE IN ITALIA Italia este un teritoriu ame­rican... Primul ţel al Puntelor Unite este să influenţeze­ re­zultatul alegerilor din Italia prin presiune politica­­ şi eco­nomică... Dacă aceasta nu va reuşi, Washingtonul nu exclud­de posibilitatea intervenţiei armate”.­­ • * In care ziar au fost publi­cate aceste rânduri ? Care zia­r arată astfel că Statele­ Unite­ încalcă independenţa Italiei, căutând să influenţeze voinţa alegătorilor şi ameninţând-o la intervenţia armată? Nu este vorba de un ziar demo­cratic. Este vorba, nici mai mult, nici mai puţin — de organul oficial al Wall­ Street­­ului — săptămânalul ,­Bussi­­nes Week” (Afacerile săptă­mânii). Magnaţii finanţar a­­mericane îşi mărturisesc ten­tativa de a salva actualul gu­vern italian, aflat sub condu­cerea­ lui de Gasperi, guvern care îşi­­mai trăieşte ultimele zile înainte de moarte. Dece­sul va veni în ziua alegerilor parlamentare, de la 18 Apţi­lor americane. ■Produsele■ a­­meneane au inun­dat" piaţa italiană, silind uzinele italiene să-şi încetele producţia. Alt­fel, industriaşii­­ din­­ ramura producţiei de­ automobile «S* Cauciucuri au cerut' guvernu­lui să­ interzică­ importul, pro­­duselor 'similare'din America Guvernul italian a refuzat a­­ceaştă■ cer­ere• şi' ca urmare uzinele din această ■, ramură s’au văzut nevoite să-şi înce­teze activitatea şi să conce*­dieze salariaţii. Industria me­talurgică se vede în imposi­bilitate de'a lucra' deoarece guvernul, la cererea american­nilor, ■ a interzis importul ma­teriilor prime , uzinele meta­lurgice fiind a­sfel şi­ ele ne­voit­e să-şi închidă porţile. Ca urmare, în ultimele luni, ni­velul producţiei industriale italiene a scăzut cu 20*1». T°t odată, numărul şomerilor trece de 2.000.000 (două milioane), ceiace­ înseamnă ,mai mult de­cât numărul total al munci­torilor din ţara , noastră.­­ Nu­mărul muncitorilor din Italia industria metalurgică stagnez­­ză. .In aciste condiţii, nu este de" mirare"ca nivelul de train al poporului.' italian' a scăzut, faţa­ de 'vara anului 1947 cu 40”!*. Ruinarea industriei ita­liene ' este consecinţa ,,piâ- ' ţiului Marshal'* care prevede limitarea' producţiei ţarilor a­­derente 'din' motive de... eco­nomie!' Produsele americane —7 se spune ~~ pot înlocui cu succes, produsele italiene, mai scumpe.­ Sub pretextul încu­rajării­­ exportului, amer­icanii au­ impus devalorizarea lirei, care actualmente are 6 (şase) valori oficiale — după tran­zacţiile­ în care este utilizată. Profitând de greutăţii* i indus­­triei italiene, bussimesmerii americani cumpără cu topta­nul acţiuni ale întreprinderilor italiene. lată deci că, din punct de vedere economic, bancherii din Wall­ Street ar avea suficiente motive pentru a considera Italia ca un teri­toriu american. Şi din punct de vedere militar, Italia ar putea fi considerată ca un te­ritoriu american. Căci un tra­tat încheiat între Statele­ Unite şi Italia — pe care cercurile interesate au încercat zadarnic să-l ţie secret — pre­vede că în cazul unui război, Vasile D. Ureanu

Next