Universul, aprilie 1948 (Anul 65, nr. 78-100)
1948-04-03 / nr. 78
POLITICA FISCALĂ IN CADRUL NOULUI BUGET Experienţa făcută, în cursul executării bugetului pe exerciţiul încheiat la 31 Martie 1948, dar mai ales rezultatul încasărilor pe ultimele 5 luni ale acestui exerciţiu, au permis conducerii ministerului de finanţe să tragă concluzii edificatoare cu privire la realitatea cifrelor prevăzute la capitolul veniturilor ordinare ale Statului, cum şi în privinţa capacităţii reale de contribuţie a populaţiei ţării. Aceste concluzii au ajutat în chip hotărîtor ca întocmirea noului buget, al cărui exerciţiu a început ori, să se facă pe baze sănătoase şi perfect echilibrate şi, în acellaş timp, a permis autorilor lui o repartizare mai echitabilă şi, deci, mai democratică, a sarcinilor fiscale. Acest ultim rezultat prezintă o importanţă deosebită în ce priveşte stabilirea caracterului şi valorii sociale a noului buget, cu repercusiuni imediate nu numai asupra categoriilor de contribuabili direct interesate, dar şi asupra vieţii economice a întregii ţări. Se cuvine deci să stăruim asupra acestui punct, dacă ţinem mai ales seama că prin noua aşezare a impozitelor, în raport mai echitabil cu veniturile reale ale diferitelor categorii de contribuabili, guvernul a urmărit nu numai despovărarea celor prea greu impuşi până acum faţă de capacitatea lor reală de plată, dar şi o destindere fiscală mai amplă, care să cuprindă toate activităţile productive, împreună cu mişcarea noastră economică general. Faţă de situaţia din 1938— 1939, considerată ca exerciţiu bugetar normal, legiuirile financiare şi fiscale care însoţesc noul buget, au stabilit un raport mai echilibrat între cifra contribuţiunilor directe şi indirecte, deşi faţă de situaţia din anul trecut, acest raport apare inferior, datorită sporirii producţiei şi deci sporirii volumului schimbului intern de produse, cum şi recuperării drepturilor statului prin măsurile de combatere a evasionismului fiscal. In procente, impozitele directe participă astfel la totalul veniturilor bugetare pe exerciţiul 1948—1949 cu 19.0"., faţă de 16.1“/» cât reprezenta această participare în bugetul socotit normal al exerciţiului 1938—1939, în timp ce participarea impozitelor indirecte la cifra noului buget a scăzut de la 59%, cât era în 1938— 1939, la 57,4%. E ușor de închipuit că autorii noului buget nu puteau reteza dintr’odată și prea adânc o serie de venituri, care, de zeci de ani, alcătuesc baza resurselor noastre bugetare, fără a primejdui echilibrul bugetar. Acest început marchează însă ruperea categorică cu o politică bugetară şi fiscală tradiţională, care-şi rezema principalele resurse pe agravarea sistematică a impozitelor indirecte, deşi procedeul lovea, fără nici o discriminare, în marea massă a consumatorilor şi mai ales în massa salariaţilor şi în genere a celor cu venituri modeste şi deşi acelaş procedeu se dovedise, pe de altă parte, profund antieconomic, prin excluderea sau slăbirea puterii de cumpărare a unor categorii întregi de cumpărători. Pentru acest motiv, toată lumea a luat act cu satisfacţie de cuprinsul nouilor legiuiri fiscale, prin care se suprimă, se reduc sau se simplifică şi se contopesc o serie importantă de impozite. Astfel din categoria impozitelor indirecte au fost anulate cele care se aplicau vânzărilor de pâine, sare, transporturilor (impozitul excepţional de 12%); locaţiei de serviciu (taxa de 2%) pentru salariile mai mici de 800() lei lunar; convenţiilor de explorare (întreprinderile petrolifere); cifrei de afaceri a micilor meseriaşi, pictorilor, sculptorilor şi gravorilor; contractelor verbale pentru executări de lucrări şi transporturi până la 2000 lei (impozite proporţionale şi taxe de timbru), cifrei de afaceri a micilor producători ţărani, care lucrează singuri obiecte de uz casnic, etc. Alte impozite indirecte au fost micşorate simţitor, precum impozitul proporţional la cambii şi la deschideri de credite, care s'au redus la jumătate. Impozitul pe lux şi cifra de afaceri se va percepe în viitor la preţul de vânzare a mărfii, exclusiv impozitele, şi nu asupra preţului final de facturare, ca până acum, ceea ce constituia un sistem abusiv ■ impozit la impozit. Trecând la impozitele directe, legiuitorul fiscal a desființat impozitul pe venitul global, ca unul ce era suprapus, lor:"d d» doiă ori acela" Haralamb Ionescu (Continuare in pag. 2-a) Explicaţia adeziunii populare In trecutul politic al ţării noastre, aproape că nu s’a întâmplat ca vreun partid să ră- mână la putere mai mult de 2 - 3 ani, deşi, prin lege, alegerile trebuiau făcute odată la patru ani. Această „anomalie” este de fapt foarte explicabilă. Intr’un timp scurt, partidul guvernamental se dovedea duşman intereselor populare, neaducând la îndeplinire niciuna dintre realizările promise. Şi atunci păturile conducătoare aduceau la cârma ţării partidul de opoziţie, pentru a da noi auzii măştilor nemulţumite. Partidul nou venit la guvern făcea de îndată noi alegeri şi — lucru de mirare în aparenţă — pe când în alegerile precedente el căpătase abia câteva procente, în noile alegeri aproape unanimitatea voturilor îi erau favorabile. Acest sistem de „unanimităţi’’ obţinute da partidele guvernamentale şi pierdute de îndată ce partidul respectiv trecea în opoziţie, demonstrează totala lipsă de baze în rândurile maselor populare, a vechiurilor regimuri. Regimul democrat, instaturat acum 3 ani, nu a venit în recentele alegeri cu promisiuni goale şi cu fraze demagogice. El a venit în faţa poporului cu fapte. Dacă ar fi să amintim doar câteva dintre realizările economice : sporirea producţiei şi reglementarea circulaţiei mărfurilor, astfel ca ele să poată ajunge la consumator la preţuri cât mai reduse, stabilizarea monetară, reducerile de impozite pentru categoriile mijlocii, acordarea de credite în scopuri productive, lucrările de reconstrucţie a ţării şi de desvoltare a industriei, ar fi de ajuns pentru a avea explicaţia de ce actualul regim democratic al ţării noastre şi-a câştigat, o largă popularitate, care-i asigură stabilitatea şi continua desvoltare. După o guvernare de peste trei ani, forţele democratice au primit un nou vot de încredere din partea poporului. Participarea masivă la vot a cetăţenilor, care şi-au exprimat în mod liber voinţa, este cea mai bună dovadă a adeziunii totale de care se bucură politica internă şi externă a regimului de democraţie populară, în rândurile tuturor categoriilor poporului. N’a fost un vot obţinut prin presiunea bâtei, prin vicleşuguri sau promisiuni înşelătoare. Poporul a judecat realizările de până astăzi şi şi-a manifestat dorinţa de a merge mai departe pe acest drum. Fiecare cetăţean a putut aprecia aşa cum se cuvine lupta guvernului democrat pentru consolidarea economică a ţării, pentru ridicarea nivelului material şi cultural al populaţiei, pentru apărarea păcii şi a suveranităţii naţionale. De aceea, 91 la sută din cetăţenii cu drept de vot s'au prezentat în faţa urnelor. De aceea, 90 la sută dintre alegători au votat pentru Frontul Democraţiei Populare. Câte maşinaţii n’au pus la cale răuvoitorii dinăuntru şi din afară, pentru a surpa regimul nostru democratic, pentru a discredita guvernul popular, pentru a împiedica realizarea teurilor urmărite de e? o de'a cele ină la cele **t încercate, »tii de pree venite din are nu pri- i tânăra deseă, de sar țării noade Pace, de care urmărLsta politică omului, de ate descope- • 11i.i de sabota- ide .scornirile •• d • i . acţiune cu scopii cui» şi înșela pe • ■ 1 ml încrezători, în si i ifc folosirea tuturor ^ • cărei le aveam do m - i inat, spre a descur.-».ia 1 ot ii ,t_i face să piard * ii.. . cit,ea în conducătorii I o« a .emana ideia reîn- t a" .■ . vremurile de altă ■ a* • Dar toate aceste maşini a" ›f»tere«. Poporul nostre i dovedit ca-şi înţelege ad «•vârâtele interese şi ştie să. Ş i îe apere, ee nu se mai lasă înşel»! F i turit pe căi dăunătorc promisîrii sale că a do- IN U. R. S. S. • Haine electrice rurale în stațiul de reflectoare dit D-DR.PETRU GROZA FELICITAT DE D. GHEORGHI DIMITROV PRIMUL MINISTRU AL R. P. BULGARIA D. dr. Petru Groza, preşedintele Consiliului de Miniştri, a primit următoarea telegramă de felicitare din partea d-lui Gheorghi Dimitrov, preşedintele Consiliului de Miniştri al Republicei Populare Bulgaria, cu prilejul victoriei repurtată la alegeri de către Frontul Democraţiei Populare. PRIMULUI MINISTRU I AL REPUBLICII POPULARE ROMANE DR. PETRU GROZA Vă rog primiţi personal cu ocazia strălucitei isbânzi a Frontului Democraţiei Populare în alegeri şi transmiteţi poporului român democratic şi Guvernului Republicei Populare Române din partea poporului bulgar, Guvernului său şi din partea mea personal cele mai călduroase felicitări frăţeşti spre bucuria popoarelor noastre. Această izbândă înseamnă un nou prinos în cimentarea democraţiei în Balcani şi o nouă avitură împotriva reacţiunii imperialiste şi instigatorilor unui nou război. Va strâng puternic mâna. GHEORGHI DIMITROV Pimul Ministru al r Republicei Populare Bulgaria Taxele pentru transporturile cu ferry-boatul intre Giurgiu-Russe, calculate in fr.-elveţieni In tariful local de călători chr., taxele pentru transportul călătorilor cu ferry-boat-ul între Giurgiu frontiera şi Russe port, exprimate în lei, se înlocuesc cu noui taxe exprimate în franci elveţieni, după cum urmează: cl. I 2,13 fr. elv., cl. II-a 1,67 fr. civ., cl. 111-a 1,22 fr. elv.; taxa pentru 10 kg. bagaje 0,22 fr. elv.; taxa pentru 10 kg. mesagerii 0,22 fr. elv. Aceste taxe se încasează în cei rezultaţi din convertirea fr. elv. la cursul oficial, valabil la data emiterii biletelor. După convertirea în lei a fr. elv., fracţiunile până la 0,49 lei inclusiv se neglijează, iar cele de la 0,50 îrn sus se rotunjesc la lei întregi. Atât pentru călători, cât şi pentru bagaje se vor emite legitimaţii, respectiv recipise în traficul local. O RUŞINE INTERNAŢIONALA: AJUTORAREA LUI FRANCO Telegramele anunţă: Spania lui Franco a fost inclusă în planul Marshall. Camera Reprezentanţilor „într'o şedinţă grăbită de 11 minute” a hotărît să se acorde ajutor Spaniei lui Franco. Ştirea — mărturisim — ni s'a părut neverosimilă. Şi totuşi, e adevărată. Franco, e pus pe tabloul acelora cari vor fi „ajutaţi”. Franco! Mm e nevoie oare să fie prezentat? Mai e nevoie să arătăm cine e „omul” care guvernează la Madrid? Ce a însemnat el în timpul războiului anti-fascist? Franco a fost şi este cea mai sinistră figură a regimului fascist. Prototipul tiranului, frate bun cu Hitler şi Mussolini. E acela care, atunci când milioane de oameni sângerau şi mureau pentru libertate, îşi arăta satisfacţia faţă de succesele trecătoare ale criminalilor defuncţi. Când armatele lui Hitler, distrugeau tot ce clădise poporul sovietic în ani grei de muncă și de trudă, sau când militarismul japonez dădea atacul de la Pearl Harbour. Franco jubila. Franco ajuta din plin pe Hitler și Mussolini. E oare un secret că Spania lui Franco, a fost câmp de experienţă pentru toate infamiile fasciste. A fost leagăn şi adăpost pentru toţi cei ce au complotat în contra libertăţii popoarelor, Spania lui Franco, a fost cuib de intrigă în contra democraţiei. Când Europa era ameninţată să devină o colonie a imperialismului german, când dreptul la viaţă al popoarelor era înlocuit cu forţa brutală, Franco, a fost lacheul şi omul de serviciu al fascismului coalizat. Mâinile lui Franco sunt şi azi pătate de sângele atâtor nevinovaţi, al celor asasinaţi la Madrid, la Oviedo, la Bilbao, la Sevilla sau la Saragoza. Franco a însemnat şi înseamnă cea mai cinică figură a reacţiunii fasciste. Ce a însemnat şi înseamnă pentru poporul spaniol, „guvernarea” lui Franco, se ştie. Sânge şi teroare. Ce a însemnat şi înseamnă el în lumea internaţională, se cunoaşte. Iată deci cine este Franco. Şi atunci, cum e posibilă reabilitarea lui? Cum e posibilă ajutorarea Spaniei lui Franco? Cum e posibil să se acorde o primă de Gr. Sîlvian (Continuare in pag. 2-a) Adevărul Fiecare act pentru afirmarea inteligenţii creatoare, fiecare manifestare a artistului sensibil, care s’a hotărît să ajungă la progres, printr’o evoluţie socială trebue să exprime nu numai o documentare a ideei tematice, ci să se înscrie ca o experienţă t i iii'.5, şi valabil verificată de judecata critică. Avem astăzi un public nou. Arta nu se mai adresează celor puţini, ca un lux sau ca un simplu atribut al abundenţei, ci chiamă masele mari ale poporului, pentru înţelegerea frumosului real tradus în cuvânt, în formă sau în culoare. Am cunoscut , cu toţi apariţia Cubismului, aşa zis constructivist, am citit opere futuriste şi suprarealiste, dar mulţi n'au înţeles mare lucru. Am asistat la mutilarea realităţii, pentru a deslega probleme şarade sau cuvinte încrucişate. Era de multe ori, un joc glumeţ şi ingenios, care amuza. Erau tablouri pictate, cari puteau fi agăţate în perete oricum, fără să sufere subiectul. Viaţa era răsturnată în retinaartistului. Ii provoca adesea ori, o răsturnare şi în retina şi gustul spectatorului. Inovatorii blazaţi, treceau aceste facturi originale drept atitudini revoluţionare. Arta clasică,era lăsată pe linia moartă. Uitândune înapoi, cu drept de vorbire, le privim ca pe o ofensă adusă adevăratului spirit de revoluţie, fie ea numai în domeniul estetici. O revoluţie este o mişcare socială. Arta, de atunci era anticooiiu. Astăzi, se caută adevă ÎNSEMNĂRI in artă pria ei viaţă, în rosturile muncii de toate zilele. Imagini din fabrică, de pe câmp, din uzine, figuri de brigadiere sau distribuitoare de lapte, mame cu prunci la sân, pretutindeni, femeia în apostolatul existenţii ei fecunde. Muncitoarele, femei care aveau în braţe şi în sânge ritmul muncii şi al frumosului dinamic, observau cu o rară justeţă, subiectele tablourilor şi le plăceau. Ştiau să găsească cuvântul potrivit imaginii, se simţeau atrase de sentimentul uman al unei figuri, de adevărul unei mişcări. In faţa unei pânze, s’au oprit, cu atenţie blândă. — Uite, femei oarbe, care lucrează! Cum pot ele să lucreze, cu atâta siguranţă? — Foarte bine. Nu ştii că şi orbii pot să fie întrebuinţaţi la muncă? Observaţia primei muncitoare era justă. »Femeile din tablou nu aveau ochii, dar femeile din tablou nu erau oarbe. Artistul îşi simplificase reprezentarea şi cu un gest de autoritate, a înlăturat „un detaliu”, care i s’a părut de prisos. In replica cuminte a vizitatoarei, se ascunde un ţipăt: mutilarea adevărului. O învăţătură, atât de spontană şi de simplă, este menită să aducă fine desluşirile artei, prezenţa inviolabilă a adevărului. Omul este om. Frumuseţea lui este un cântec al naturii. Fiecare părticică a chipului, devine atributul perfecţiunii, cu care creaţiunea a realizat o plenitudine. Apropiindu-ne... de realismul viguros al clasicului uman. ŞANTIERUL BUMBEŞTI-LIVEZENII Unul din marile tuneluri BESZÍTGDTMS BUGETUL STATULUI PE EXERCIŢIUL 1948-1949 O nouă politică financiară. — Adaptarea bugetului la reformele de structură. — Reduceri şi degrevări de impozite Declaraţiile d-lui Vasile Luca, ministrul finanţelor Eri după amiază ,d. ministru Vasile Luca, titularul departamentului finanţelor, a expus reprezentanţilor presei române şi străine principiile care au călăuzit întocmirea noului buget al statului. D-sa a precizat de la început că bugetul exerciţiului financiar 1948— 1949 nu înseamnă decât o etapă în înfăptuirea reformelor de structură pe care le aşteptăm după votarea Constituţiei. ,,Bugetul exerciţiului 1948' 49 — a spus d-sa — trebue privit comparativ cu bugetele precedente, spre a se vedea atât racilele adânci care existau în finanţele noastre publice şi modul în care ele au fost înlăturate, cât şi legătura strânsă ce există intre principiile democratice aplicate in cursul exercitării bugetului dela 7 Noembrie 1947 încoace şi normele care stau la baza noului buget.. In exerciţiul 1947'48 s’au executat de fapt două bugete şi anume: bugetul inflaţiei până la 14 August 1947 şi bugetul stabilizării, de la această dată înainte. Primul buget, a fost executat ca şi bugetele anilor precedenţi cu ajutorul unor masive avansuri de la Institutul de Emisiune şi împrumuturi pe piaţă, care însumează 20.320 milioane lei, adică 36 % din totalul încasărilor Statului. Aceste împrumuturi au agravat în mare măsură procesul de inflaţie. Pe de altă parte însăşi veniturile definitive ale statului au fost realizate în intervalul de la 1 Iulie — 14 August 1947 in proporţie dedirca 71% şi aceasta în cea mai mare parte atunci când moneta a ajuns la depreciere maximă, adică in momentul din care contribuabililor le-a convenit să-şi lichideze cu ■ uşurinţă debitele cu bani devalorizaţi. Cu toate încasările masive dh lei depreciaţi, bugetul nu a putut fi’nchiuibrat, soldăindu-se cu un deficit de 4.352 miliarde lei, după patru luni de aplitare. Bugetul stabilizării, a fost evaluat la 49.830 milioane lei. La venituri bugetul s’a întemeiat pe următoarele principii: • — acoperirea tuturor ■ nevoilor statului prin impozite şi venituri din activitatea economică a statului, renunţându-se la orice fel de imprumuturi; — evitarea vreuni spor, nou de fiscalitate; — o reparaţie cât mai justă a sarcinilor fiscale în raport cu capacitatea de plată a contribuabililor, prin uşurarea impunerii veniturilor de muncă şi acordare de degrevări la impozitele indirecte, pentru o serie de articole industriale de mare consum. . • Determinarea cheltuelilor s-a făcut, urmărindu-se realizarea de economii în toate compartimentele bugetare, prin înlăturarea personalului disponibil și corupt, necompletarea posturilor, vacante , și limitarea cheltuelilor de material .şi investiţii • la necesităţi stricte■ . DOUA ETAPE reconstituind o condiţiune esenţială pentru reuşita stabilizării noastre monetare nu au fost însă respectate decât după 7 Noembrie 1947, ceea ce face ca în reccntarea bugetului stabilizării să se distingă net două perioade. Prima perioadă: 15 August— 7 Nembrie 1947, în care încasările au fost cu 60’/s sub cota evaluărilor bugetare, dezechilibrându-s© astfel bugetul și recurgându-se din nou la vechile , practici condamnabile de apel, la avansuri de la B.N.R., de natură să pericliteze însăși stabilizarea monetară , perioada dela 7 Noembrie 1947—-31 Martie 1948, în care s-u realizat încasări de circa 50 miliarde lei numai din venituri definitive, depăşindu-se substanţial cota aritmetică lunară a evaluărilor, cu procente variind dela 50V» la 104’. Datorită plusului de încasări realizat. în această perioadă s’au acoperi golurile primei perioade (in sumă de circa 7 miliarde lei) s’a restituit avansul primit dela B.N.R., și s’au putut acorda o serie de credite suplimentare in sumă totală de 3.414 mii. lei, pentru îmbunătăţirea mijloacelor de trai ale armatei ,aisiguiriarea sănătăţii publice prin combaterea epidemiilor, asistenţa şi hrana bolnavilor şi tineretului şcolar, ridicarea condiţiuior de trai ale sujitorilor artei, ş.a. Mai mult, randamentul încasărilor a permis şi"o rectificare a bugetului cu suma de lei 5.300 mii.'lei în plus,' din’ Aceste principii călăuzitoa- (Continuare în pag. 3-a) vor . • (Continuare In pag. 2^a) CE SE PETRECE IN ITALIA Italia este un teritoriu american... Primul ţel al Puntelor Unite este să influenţeze rezultatul alegerilor din Italia prin presiune politica şi economică... Dacă aceasta nu va reuşi, Washingtonul nu excludde posibilitatea intervenţiei armate”. • * In care ziar au fost publicate aceste rânduri ? Care ziar arată astfel că Statele Unite încalcă independenţa Italiei, căutând să influenţeze voinţa alegătorilor şi ameninţând-o la intervenţia armată? Nu este vorba de un ziar democratic. Este vorba, nici mai mult, nici mai puţin — de organul oficial al Wall Streetului — săptămânalul ,Bussines Week” (Afacerile săptămânii). Magnaţii finanţar americane îşi mărturisesc tentativa de a salva actualul guvern italian, aflat sub conducerea lui de Gasperi, guvern care îşimai trăieşte ultimele zile înainte de moarte. Decesul va veni în ziua alegerilor parlamentare, de la 18 Apţilor americane. ■Produsele■ ameneane au inundat" piaţa italiană, silind uzinele italiene să-şi încetele producţia. Altfel, industriaşii din ramura producţiei de automobile «S* Cauciucuri au cerut' guvernului să interzică importul, produselor 'similare'din America Guvernul italian a refuzat aceaştă■ cerere• şi' ca urmare uzinele din această ■, ramură s’au văzut nevoite să-şi înceteze activitatea şi să conce*dieze salariaţii. Industria metalurgică se vede în imposibilitate de'a lucra' deoarece guvernul, la cererea americannilor, ■ a interzis importul materiilor prime , uzinele metalurgice fiind asfel şi ele nevoite să-şi închidă porţile. Ca urmare, în ultimele luni, nivelul producţiei industriale italiene a scăzut cu 20*1». T°t odată, numărul şomerilor trece de 2.000.000 (două milioane), ceiace înseamnă ,mai mult decât numărul total al muncitorilor din ţara , noastră. Numărul muncitorilor din Italia industria metalurgică stagnezză. .In aciste condiţii, nu este de" mirare"ca nivelul de train al poporului.' italian' a scăzut, faţa de 'vara anului 1947 cu 40”!*. Ruinarea industriei italiene ' este consecinţa ,,piâ- ' ţiului Marshal'* care prevede limitarea' producţiei ţarilor aderente 'din' motive de... economie!' Produsele americane —7 se spune ~~ pot înlocui cu succes, produsele italiene, mai scumpe. Sub pretextul încurajării exportului, americanii au impus devalorizarea lirei, care actualmente are 6 (şase) valori oficiale — după tranzacţiile în care este utilizată. Profitând de greutăţii* i industriei italiene, bussimesmerii americani cumpără cu toptanul acţiuni ale întreprinderilor italiene. lată deci că, din punct de vedere economic, bancherii din Wall Street ar avea suficiente motive pentru a considera Italia ca un teritoriu american. Şi din punct de vedere militar, Italia ar putea fi considerată ca un teritoriu american. Căci un tratat încheiat între Statele Unite şi Italia — pe care cercurile interesate au încercat zadarnic să-l ţie secret — prevede că în cazul unui război, Vasile D. Ureanu