Universul, mai 1948 (Anul 65, nr. 101-121)
1948-05-02 / nr. 101
INTRE NOI FEJMEICE ROMÂNI CA LA PARIS Tata făcut casă *** *** \ r« ..u »»*.»: -- aixi—•■ J- — La Directa legăturilor cu străinătatea a ministerului Artelor şi Informaţiilor din strada Alexandru Lahovary, stă scris pe o uşă, sus la al patrulea etaj: ,,Expoziţii”. Sunt acolo birouri mari, luminoase, cu mese din planşe netede cum le întrebuinţează arhitecţii şi desenatorii. Pe pereţi, schiţe in culori bălţate, puţin comprehensibile pentru profani dar cami odată explicate, prind viaţă, devin sensibile, capătă înţeles. Sunt proectele, in perpetuă schimbare, ale tinerei echipe de artişti, arhitecţi, desenatori, pictori, decoratori, a căror misiune este să ducă peste hotare, prin instrumertul de documentare plastică a expoziţiei, renumele ţării şi evidenţa noului ritm de viaţă. Expoziţii de artă, de documentare, participări la târguri de mostre în feluriteări, manifestări ce au depăşit de mult stadiul de utilitate negustorească pentru a se conjuga cu o prezentare estetică ce afirmă în acelaş timp valorile artistice şi comerciale ale unui popor. De astă dată, echipa „Expoziţii” se apleacă de zor asupra meselor lungi, acoperite cu foi de cale, cu maldăre de fotografii, cu file numeroase bătute la maşină . — Ce sunt, vă rugăm, aceste manuscrise ? — Sunt temele pentru expoziţia de la Paris. Care expoziţie ? A anunţat-o el o pregăteşte pentru luna Iunie la Paris, Federaţia Democratică Internaţională a Femeilor. Vrea să înfăţişeze acolo munca femeilor , a celor 80 de milioane de femei ce compun contingentul organizaţiilor naţionale afiliate. Şi întrucât însăşi munca femeii din România se leagă, în aceeaş măsură de asemenea luptă şi de asemenea cuceriri, participarea femeilor in CFDR, invitate ca organizare afiliată să figureze la această manifestare de solidaritate internaţională, a fost pusă sub semnul şi lozinca „Lupta Şi Munca Femeii”. Tema propusă decoratorilor prevede toate fazele acestei afirmaii, începe cu lupta pentru cucerirea drepturilor muncitorimii şi ale ţărănimii, luptă mutată apoi in ilegalitate, ce cuprinde totodată revendicările de bază ale femeii, da la care decurg toate celelalte . Salariul egal la muncă egală şi egalitatea drepturilor civile şi politice. Vedem apoi desfăşurându-se etapele eliberării: 23 August, 24 Februarie, 8 Noembrie, 6 Martie, perioadele electorale. Încununate toate cu Constituţia R. P. R. Impletindu-se cu aceste viziuni, avem pe acele ale muncii femeii, pentru folosul ei, al familiei, al societăţii In care trăeşte. Munca cu braţul şi cu mintea. Munca în uzine, pe ogoare şi pe şantiere. Munca pentru progres şi cultură. Munca pe toate planurile ocrotirii sociale. Machetele viu colorate, arată In proporţii minuscule, dispoziţia panourilor, chibzuitul raport dinne subiectele prezentate, şi toată gama de ornamentare artistică ce împodobeşte realisma documentului expus. Bunul renume al artiştilor români se va împleti astfel cu elocventa afirmare a prezenţei femeilor noastre în marile curente ale democraţiilor. MICAELA CATARGI CE MÂNCĂM DE PAŞTI COZONACI: 1 kg. făină, 8 ouă, 250 gr. unt (sau parte unt, parte grăsime sau ulei), 50 gr. drojdie, 1/2 litru lapte, vanilie, o ceşcuţă cu rom şi coaja unei lămâi, 250 gr- zahăr pisat, sare. Se opăreşte 1/4 din făină cu un pahar de lepte clocotit şi se amestecă cu lingura până ce se răcoreşte. Atunci se adaogă drojdia pe care am dizolvat-o dinainte cu puţin lapte călduţ. Se amestecă din nou. Se strânge coc, se presară cu făină. Se acoperă şi se lasă la căldură. In timpul acesta se desfac gălbenuşurile de albuşuri. Se pun gălbenuşurile într’un castron pregătându-le cu sare ca să se roşească, se adaogă numai 3 albuşuri ape, se freacă bine până se face o cremă, cu zahăr, rom, coajă şi zeamă de lămâe, untul şi puţin lapte. Apoi se ţine la cald la bain-marie până se toarnă peste maiaua crescută, amestecându-se într’una. Atunci se adaogă şi restul de făină şi se frământă timp de o oră când coca se desprinde de pe degete. Se lasă la crescut la loc cald şi acoperit, aproape 3 ore. Atunci ea ung cu unt rece formele de cozonac, se presară un zahăr tos, se umple numai pe jumătate cu cocă, se pune din nou la crescut şi se coace întâi în cuptor niu prea călduţ. Apoi se face locul mai mare. înainte de a pune la copt se ung cozonacii cu gălbenuş. PASCA CU BRANZA: Cocă de cozonac cu jumătate din cantităţile de mai sus. 1 kgr. brânză, 400 gr. zahăr, ouă, sare, coajă de lămâe (stafide), 2/3 din aluat. Se întinde o foae de mărimea unei ciruliţi de 3 kgr, unsă cu unt şi punem foaia la fund. Dăm pe sită brânza scursă bine. Frecăm gălbenuşurile cu sare şi zahăr, adăugăm brânza, coaja de lămâe şi albuşurile, întindem brânza pe aluat. Din restul aluatului împărţit într’o bucată mai mare şi una mai mică, facem un sul cu care înconjurăm brânza lipindu-l de marginea cratiţei unse. Apoi din 2 suluri mai subţiri, aşezăm o cruce în mijlocul brânzei. Ungem un gălbenuş lăsând să crească şi coacem în cuptor. PASCA CU SMANTANA: Aceeaşi cocă de cozonac. Umplutura: 6 gălbenuşuri frecate bine până se fec ca o cremă, sare 200 gr. zahăr pisat foarte vanilat. Apoi se amestecă cu 500 gr. smântână groasă şi stafide. Se tapisează forma (unsă) cu aluatul de cozonac, se acoperă cu smântână, se face un colac de aluat, la mijloc se pune crucea se unge cu gălbenuş şi se lasă să crească la căldură. Apoi se coace la cuptor. DROB IN ALUAT : 1 pahar făină, 1 ou, sare, 2 Unguri grăsime, 2 linguri apă sau sifon. Se frământă apoi câteva minute, se strânge coca şi se lasă la rece. Se fierbe drobul de miel (zeama lui se adaugă la ciorbă), se răceşte, se dă prin maşina de tocat împreună cu o felie de pâine albă muiată în Zeamă de carne , 2-3 ouă răscoapte, ceapă prăjită Apoi se frământă tocătuna cu 2-3 ouă crude, se adaogă multă verdeață tocată și ceapă verde cu cozile verzi, tocată mărunt, sare piper. Se întinde coca în 2 foi,de mărimea formei in care vrem s’o coacem. Punem o’foae pe fundul uns cu unt, acoperim cu umplutura şi punem deasupra cealaltă foae. Ungem cu câte un gălbenuş şi coacem. Se serveşte cald sau rece. La masă se fac felii ca datori şi se serveşte cu ridichi de lună şi salată verde. MUNCA VOLUNTARA A FEMEILOR Trecând pe b-dul Schitu, Măgureanu, aud glasuri întretăindu-se. Privesc peste drum şi desluşesc femei multe, aplecate cu greble şi lopeţi. Mă apropiu de gard şi mă adresez mirată: „Dar ce faceţi aci?” — „Curăţăm grădina noastră”. — — Cum e numai a voastă? Eu, ştiam că e grădină publică“. Atuncise desprinde din grupuri or 60■tânără cu o expresie deosebit de atrăgătoare şi mă lămureşte : „Da, noi considerăm ca’e, în primul " făind grădina noastră. Noi suntem un grup de 40 funcţionare ale Primăriei Municipiului Bucureşti, cu sediul în str. Vasile Boerescu. Şi noi vrem să întâmpinăm 1 Mai cu realizări. Ne-am gândit In primul rând la grădinile publice care stau In grija primăriei. Joia, trecută s’au prezentat 48 funcţionare dela nod şi împreună, intr’o atmosferă de voie bună, am săpat şi am plivit 400 nveri patraţi. Azi, fiind iar joi — ziua când suntem libere. — ne-am dat întâlnire aci în grădină şi curăţăm,şi privim o altă porţiune a grădiniicare ne-a fost indicată de Direcţie. Iată cum vom reuşi până la 1 Mai să ne îndeplinim planul nostru de muncă.. POWERSPD — Ca aste două mâini, se bucură ea, arătându-şi palmele zdravene. Eu şi cu bărbatul meu ne-am ridicat-o singuri. întâi am făcut cărămidă. Am luat-o coaptă bine, ,aşezată straturi, până am împlinit celelalte rosturi. Când am avut lemnăria, ne-am apucat de ţiglă. Treptat, treptat. Apoi ne-am pus amândoi să zidim. Ne-a dat Dumnezeu doi copii buni şi harnici. Iatăne pe toţi la casa noastră. — Unde ? — In comuna Buzac, la Arad. Şi ce face acolo Lucreţia Tulucan ? Lucreţia Tulucan porneşte în zori la lucru, la fabrica Ita din Arad. Acolo munceşte nu numai să-şi agonisească traiul, dar şi ca să sporească producţia. Astfel, fabrica a întrecut programul prevăzut. De ce a venit Lucreţia la Bucureşti ? Ca să-şi îndeplinească mandatul de deputat la Adunarea Constituantă, îşi expune părerile şi impresiile cu aceeaşi simplitate sigură de sine cu care s’a apucat să-şi zidească un cămin şi cu care luptă pentru reconstrucţia ţării. Alături de ea, patru alte colege iau parte la vizita matinală pe care un grup de sătence deputate îl fac la secţia culturală U. F. D. R. : Ioana Bran din Padina Buzăului, Trenţoiu Fiorica din Mârşani-Dolj şi aleasa pe lista Botoşanilor, Spiridoana Sanda, din Cristineşti, ai cărei dinţi superbi sticlesc când povesteşte despre dispensarul înfiinţat la Deleni din hărnicia femeilor, sau despre mirarea ei când s’a instalat la Athénée Palace. Mai este şi Simion Elena din Râmnicu-Sărat, lucrătoare la C. A. M. Când intră în Marea Adunare Naţională n’are nevoe să se legitimeze nicidecum folosind vestitul „nu ştii cine sunt eu” al vremilor apuse, ci având la îndemână o altă iarbă a fiarelor: tinereţea. Este, şi pare, atât de tânără încât uşierii o identifică imediat : — Dar Luca Maria e şi mai tânără ca mine, ne lămureşte ea. Deabia a împlinit douăzeci şi cinci de ani... O altă lume! Alte timpuri! Timpuri de renaştere. Lume de mâine. ELLA DELENI Lucreţia Tu Jucan deputată de Arad, muncitoare la fabrica ITA şi Ioana Bran, ajutor de primar din comuna Padina Buzău „COPILUL NOSTRU“ Este lozinca unei expoziţii care s’a deschis în calea Victoriei alături de Cercul Militar. Lozinca ilustrează o documentare. Aceasta, la rândul ei, este o declaraţie de principiu: principiul că viaţa copilului trebue să fie înflorită şi veselă, oricare ar fi condiţiile în care s’a născut el. In deosebi, Centrul de igienă mintală a direcţiei ocrotirilor din ministerul sănătăţii, a ţinut să dovedească, dună studii lungi şi amănunţite, că traiul copilului în ceee ce se numeşte „instituţiile închise”, adică în orfelinate cere o radicală schimbare de perspectivă şi de viziune. Trebue sa se apropie de o viaţă de familie, şi încă a unei familii trăind după normele paierii atât materiale cât si mintale. Totul a fost chibzuit punct cu punct, începând de la cea mai fragedă copilărie, şi anume: de la condiţiile de creştere a eugaciului. Trecând apoi prin vârsta grădiniţei, prin epoca pre-şcolară, expoziţia nu arătă cele mai nouă formulă ale raţionalizării pedagogice. Nimic nu lipseşte din ceea ce poate înfrumuseţa şi împodobi chibzuit desvoltarea copilului. Sunt o seria de jocuri menit© să desvolte atenţia, să înlesnească învăţătura, să ducă pe copil, prin joacă, la împlinirea personalităţii sale. Sunt modele de îmbrăcăminte comode, elegante ieftine. Sunt decupata viu colorate pentru decorarea odăiei de copil, dar având toate rostul lor educativ şi practic. Este, pentru toate vârstele, un mobilier uşor de executat fii studiat după capacitatea Copilului de a sa folosi de el. Intr’un cuvânt, nimic nu lipseşte din toată seria de preocupări ce trebue să fie ale unui părinte plin de dragoste şi de socoteală, precum este acel care îşi creşte odrasla, sau precum este Statul când soarta nenorocită a vreunei familii îl obligă să ia asupra ea educarea micilor abandonaţi ai soartei. Desigur, în timpul celor zece zile cât va fi expoziţia deschisă, va fi un prilej de a învăţa acolo multe, nu numai pentru specialiştii pedagogiei, dar pentru fiecare mamă, pentru fiecare gospodină, căci ’ studiul ce s’a făcut este menit să faciliteze şi rolul educatoarei printr’o logică dezvoltare a facultăţii copiilor. CELLA „CUM VA PLACE” Publicul bucureştean a hotărât că-i place această piesă a lui Shakespeare pe Care o reprezintă Naţionalul la Teatrul Municipal. Pentru femei, este un succes îmbucurător acest spectacol unde triumfă toate aspectele contribuţiei feminine în teatru. Prezenţa Luciei Sturdza-Bulandra la co-direcţia scenei noastre clasice, este o chezăşie a ştiinţei şi a bunului gust aplicate teatrului. Marea artistă care a cunoscut atâtea succese în lunga ei carieră, se va fi bucurând de sigur de felul cum a ştiut să atragă un public atât de numeros la reprezentaţii clasice ce nu s’au întâlnit totdeauna cu asemenea faimă. Este o dovadă că spectatorii ştiu să aprecieze o montare de valoare, o reprezentaţie ale cărei merite sunt deasupra oricărei contestări. Traducerea Luciei Demetrius intervine şi ea cu partea ei de mare răspundere, şi este o fată pentru lumea feminină încrederea ce a dovedit-o astfel direcţia Naţionalului, în perfecţiunea unei contribuţii feminine. Cât priveşte regia, decorurile, costumele lui Sigfried, toată lumea e de acord pentru a recunoaşte valoarea lor încântătoare, atmosfera de înaltă ţinută clasică în care se joacă piesa, în acelaş timp şi interpretarea scenică şi plastică de o somptuozitate picturală rareori întâlnită cu acelaşi fericită îmbiere de valori. Nu cu puţin a contribuit la acestea talentul distinsei soţii a maestrului, Cella Vocinescu. Ne-am deprins să vedem în realizările ei, un gust eclectic, o fantezie uşoară, spumoasă, ce se potriveşte de minune cu delicatul text al comediei Shakespeariene. Cuvinte de la iudă pentru interpretarea Beatei Fredanov sunt de prisos. Este îndeobşte cunoscut sportul ce-l aduce scenelor noastre această desăvârşită artistă, care a ştiut să creeze în cursul acestui sezon, roluri atât de felurite, cu o gamă atât de diversă, cum sunt acele din „Insula” lui Mihail Sebastian, din „Nu se ştie niciodată" a lui Bernard Shaw, rolurile din „Rădăcini Adânci”, sau din minunata piesă ,Râs şi Lacrămi”a lui Mihalkov. Ca totdeauna, dar depăşindu-se pe ea însăşi în diversele înfăţişări ale Rosalindei, Beate Fredanov ne încântă cu aceiaşi inteligenţă ţinută de artă, urmăreşte aceiaşi autenticitate ideologică, aceiaşi intensitate a personajului creat, careri de astă dată, o impune în maestrul ansamblu din ,,Cum vă place”, ca o personalitate de elită a lumii noastre actoriceşti. F. D. Masă de primăvară Sărmăluţe de miel. Crochete cu brânză. Sărmăluţe de miel. Carnea de miel aleasă de pe oase se dă de două ori prin maşina de tocat, cu o felie de pâine muiată şi stoarsă, o ceapă prăjită, 2-3 cepe verzi. Apoi se frământă cu un ou, verdeaţă, sare,şi piper. Nu se pune orez. Se înveleşte în foi de spanac sau, în foi de salată, opărite numai câteva secunde. Se aşează în cratiţă, se umple cu borş sau cu zer de lapte, se adaugă 2 linguri grăsime sau untdelemn, sare şi se fierbe 30-40 minute acoperit. Apoi se prăfuieşte cu puţină făină şi se lasă să fiarbă descoperit, ca să,, se lege sosul, şi se servesc fierbinţi. Dacă au fiert în zer, nu mai e nevoe de iaurt. * Crochete cu brânză. Se prepara un pireu de cartofi cu,„sare,,,-2*3 linguri zahăr, 1-2 ouă şi câteva linguri brânză de vaci. Se frământă bine fără făină, se fac crochete egale, se prăjesc, se scurg de grăsime și se servesc calde cu smântână îndulcită. SĂRBĂTOAREA ÎNTREGULUI POPOR (Uman di efortul pentru învingerea greutăţilor economice, pentru refacerea ţării. Dar nu nume! ţărănimea are astăzi mare încredere tn muncitorime. Acest fenomen a’a produs $1 tn «Sirii altor categorii sociale- Intelectualul era odinioară astfel educat încât el trebuia să se considere cu totul deosebit de muncitor, superior acestuia. Deşi intelectualul nu era şi el decât un muncitor cu mintea, un salariat a cărui muncă era exploatată de un mănunchiu de moşieri, industriaşi şi bancheri. Astăzi, intelectualitatea românească se îndreaptă din ce în ce mai mult spre popor, îşi simte menirea alături de munca şi lupta întregului popor. Scriitorii şi poeţii încep să cânte eforturile măreţe şi poporului nostru care-şi reconstruieşte ţara; constructorii, arhitecţii, tehnicienii, inginerii agronomi iau parte la strădania comună a maselor populare pentru desvoltarea economiei noastre, pentru ridicarea nivelului de vaţă al tuturora; artiştii, învăţătorii, profesorii îşi simt menirea lor de a lumina poporul. Intelectualul din ţara noastră îşi dă astăzi seama că el este frate al muncitorului din uzină. Dar, mai mult, intelectualul a început să preţuiască muncitorimea ca o forţă conducătoare, organizată, puternică şi care este călăuza întregului popor. Intelectualul a avut el însuşi prilejul să înveţe şi să dobândească multe de la muncitor. Nu i-a dat muncitorimea intelectualului chiar sensul adevărat al vieţii închinată pentru binele poporului? Nu i-au dat muncitorii intelectualului însăşi demnitatea sa umană, ferindu- de a mai fi unealta unor stăpâni şi de a-şi mai ■vinde conştiinţa pentru a putea trăi? Nu a dobândit intelectualul, datorită pildei muncitorimii, încredere în forţele sale, încredere în viaţă şi în victoria adevărului, optimismul necesar muncii constructive? Nu a dobândit intelectualul, prin lupta clasei muncitoare, posibilitatea de a-şi valorifica munca sa, de a nu mai fi permanent frământat de nesiguranţa zilei de mâine? Şi nu a primit adevăratul ”,efectual lumina ideologii înaintate a proletariatului, ideologie care înfăţişează în mod ştiinţific legile nature ale societăţii şi gândirii şi care dă posibilitate scriitorului să făurească opere artistice de valoare savantului să ridice ştiinţa pe culmi noui? Dar, precum ţărănimea şi intelectualitatea, şi alte categorii — meseriaşii, funcţionarii, militarii, naţionalităţile conlocuitoare, tineretul, — privesc astăzi clasa muncitoare ca forţa conducătoare a poporului nostru. Căci proletariatul s’a impus, ca forţă de avant-gardă a poporului român, prin faptele sale, prin lupta sa hotărâtă, prin munca sa fără răgaz, prin realizările sale. Care cetăţean din ţara noastră nu şi-a dat seama că muncitorimea, prin munca sa îndârjită, a făcut ca să cunoaştem cu toţii, după ultimul război, din ce în ce mai puţine greutăţi şi lipsuri economice? Că numai pentrucă muncitorul din atelier sau din uzină, din mină sau de pe şantier, a muncit fără odihnă, s’a putut mări producţia industrială, s’a putut pune capăt inflaţiei care creştea vertiginos, s’a putut ajunge până acolo încât — în timp ce, în ţările apusene, inflaţia şi dezastrul economic este tot mai mare — la noi, mărfurile să fie cât mai abundente pe piaţă, iar preţurile să înceapă a scădea? Şi cine nu ştie că toate realizările pentru reconstrucţia ţării, că toate acele „minuni” pe care le înfăptuieşte tineretul voluntar pe şantierele naţionale, sunt inspirate şi călăuzite de muncitorimea noastră? Dar clasa muncitoare şi-a dobândit rolul conducător al poporului nostru şi pentru că ea a ştiut să lupte şi să apere cu hotărâre interesele ţării întregi, punând problema naţională pe stindardul ei de luptă. Datorită luptei consecvente şi ferme a muncitorimii române, ţara noastră nu mai este astăzi o colonie a puterilor imperialiste, bogăţiile solului şi subsolului nostru nu mai sunt stăpânite de trusturile străine, viaţa noastră economică şi politică nu mai este dirijată de marea finanţă engleză, franceză, americană sau germană. Aceasta este una din cuceririle cele mai mari pe care muncitorimea le-a adus ţării întregi: independenţa şi suveranitatea naţională. Dar, iarăşi, nu numai atât, toţii am trecut prin grezăa războiului. Fiecare din noi a pierdut în acest război fie un frate, fie o mamă, fie un fiu. Şi de aceea, cu toţii, dorim pacea. Dar care este forţa cea mai hotărâtă şi mai consecventă care luptă pentru apărarea şi consolidare* păcii? Tot clasa muncitoare. Dacă moşierii, bancherii şi marii Industriaşi recurg la războaie pentru a se îmbogăţi efit mai mult, pentru a subjuga alte popoare, clasa muncitoare are interes ca popoarele să fie libere şi să coopereze între ele, să se realizeze prin muncă paşnică o viaţă mai bună şi să se înainteze mereu pe calea progresului social. In ţara noastră, ca şi în celelalte ţări, clasa muncitoare este deci forţa cea mai hotărîtă în lupta popoarelor împotriva tuturor aţâţătorilor la război, pentru făurirea unei păci trainice în Iime-Majoritatea poporului nostru, de la ţărănime şi până la intelectualitate, vede în clasa muncitoare forţa conducătoare a Republicii Populare Române. Muncitorimea organizată şi unită, condusă de partidul ei de avant-gardă — Partidul Muncitoresc Român — stă în fruntea poporului român în munca uriaşă de reconstrucţie a ţării noastre şi de desvoltare crescândă a economiei naţionale, de ridicare a nivelului material şi cultural al maselor populare, în lupta de consolidare a democraţiei noastre populare, de întărire a independenţei şi suveranităţii noastre, de apărare a păcii. De aceea, în acest an, ziua de 1 Mai, ziua solidarităţii internaţionale şi'clar ce muncesc, este sărbătoarea nu numai a clasei muncitoare dar şi a maselor largi populare din ţara noastră aliate muncitorimii. Este sărbătoarea întregului popor muncitor din Republica Populară Română care, cu braţul sau cu mintea, la oraşe sau la sate, munceşte şi luptă pentru bunăstare şi progres, pentru independenţă şi pace. 1 Mai 1948 se sărbătoreşte în întreaga lume sub semnul luptei pentru democraţie şi pace. Această zi este un prilej de trecere în revistă a tuturor forţelor democraţiei şi păcii. Căci, ceea ce caracterizează timpul nostru şi în special perioada de după cel de al doilea război mondial este continua creştere a forțeioi* (— - Imită •*• •••” democraţie şi pace, cen'-- • lor or«r ■."••» «· ‚n* "•••’•en timp ce forţele impera’iste, care luptă împotriva democraţiei şi a pării, sunt mereu mai slabe, mereu mai zdruncinate de contradicţii nesooluţionabile, mereu mai neputincioase în rezolvarea planurilor lor agresive şi războinice Dacă privim tabloul întregii lumi, vedem că popoarele luptă cu tot mai multă hotărâre împotriva pretendenţilor la dominaţia mondială şi * aţâţătorilor la războiu, pentru independenţă şi libertate. In Grecia, cu tot ajutorul de arme, bani şi experţi militari dat de anglo-americani guvernului monarho-fascist dela Atena, armata democratică a generalului Markos a reuşit să extindă lupta de eliberare în întreaga ţară- In Spania, împotriva regimului fascist al lui Franco, care este susţinut de guvernele de la Washington şi Londra, mişcarea de partizani creşte mereu, iar grevele muncitoreşti — cu toată teroarea — iau o amploare tot mai mare. In China, un popor de câteva sute de milioane luptă pentru eliberarea ţării sale de dictatura lui Ciang Kai-Shek, înfruntând armatele acestuia, întreţinute cu avioane, tancuri şi muniţii americane. Până azi, poporul chinez a reuşit să elibereze aproape întreaga Manciurie, mare parte din China de Nord şi regiuni întinse din China de Sud. In ţările coloniale şi dependente, în Indonezia, Viet Nam, India, Birmania, Coreea de Sud, Palestina, lupta de eliberare naţională se intensifică tot mai mult. Tot mai puternică este lupta popoarelor din Franţa şi Italia împotriva imperialismului american care vrea să le subjuge definitiv şi împotriva „partidelor americane” din aceste ţări care sunt simple instrumente ale trusturilor de peste ocean. In Franţa, acam câteva luni, a avut loc o mare mişcare grevistă care a arătat forţa şi combativitatea muncitorimii franceze. Ţărănimea şi intelectualitatea franceză se alătură muncitorimii, iar pe tot cuprinsul Franţei se organizează comitete pentru apărarea republicii In Italia, unitatea de luptă a poporului se strânge tot mai mult în jurul Frontului Democrats Popular, care grupează cele două partide m’tîcitoresti. r-Lcorea sindicină, comitetele ţărăneşti si r-r!"?,Alte categorii sociale. In rotitele alegeri parlamentare, u toată teroarea deslănţuită de guvernă de Gasperi, cu toate zeciie de mii de tepe de arme şi muniţiuni, vase de război şi avioane trimise de anglo-americani, cu toată măsluirea rezultatelor alegerilor , Frontul Democratic Popular a obţinut ,,oficial” peste 8 milioane de voturi. Şi în Germania, poporul luptă împotriva autorităţilor de ocupaţie americame, engleze şi franceze, care vor să desmembreze această ţară şi să o transforme din nou într’un focar de agresiune. Acum câteva luni zonele vestice din Germania au fost cuprinse de o grevă la care au luat parte peste 3 milioane de oameni. Acum, în sânul poporului german ia o amploare tot mai mare mişcarea Congresului popular pentru unitatea Germaniei şi pentru o pace dreaptă. Chiar în propriile lor ţări, imperialiştilor li se opune rezistenţa crescândă a popoarelor. In Anglia, cu toată campania guvernului împotriva comuniştilor şi a laburiştilor de stânga, aceştia au fost aleşi cu mari majorităţi în conducerea organelor sindicale. In Statele Unite, forţele progresiste cresc ■ mereu, iar în ultimul timp a luat naştere o mare mişcare populară pentru crearea celui de al 3-lea partid, al lui Wallace. Forţele democraţiei şi păcii din întreaga lume găsesc un puternic sprijin în Uniunea Sovietică şi în ţările democraţiilor populare. Volumul producţiei industriale a UR.S.S. a crescut în ultimul an cu 32%, depăşind nivelul dinainte de război, iar producţia agricolă a crescut deasemenea cu 32%.] Poporul sovietic munceşte acum fără răgaz pentru îndeplinirea planului economic de 5 ani, în numai 4 ani. Economia ţărilor de democraţie populară se desvoltă deasemenea într-un ritm rapid- Popoarele din sud-estul Europei, care însumează peste 100 milioane de oameni, desprinse definitiv, după ultimul război, din lanţul imperialismului, îşi construesc ţări puternice, desvoltându-şi cu avânt industria şi agricultura naţională. In aceste ţări, partidele muncitoreşti se unifică. Iar masele populare sunt unite în organizaţii social-politice ale întregului popor. Pe acest drum păşeşte şi poporul român. Desfiinţarea partidelor reacţionare din ţara noastră, înlăturarea din guvern a grupului tătărăscian, instaurarea Republicii Populare, unifloare* pa rtS4«for muncitoreştia victoria Preotului Democraţiei Populare în alegerile parlamentare, obţinând 93,2% din totalul voturilor; structure nouă, care oglindeşte puterea populară * Marei Adunări Populare şi * Prezidiului, proclamarea nouei Constituţii a Republicii Populare Române, care consfinţeşte cuceririle de până ani şi deschide calea progresului viitor; — iată parte din realizările politice ale poporului nostru, în ultimul an. Sporirea continuă a producţiei industriale, depăşirea nivelului din 1938 în industria fontei, a oţelului şi a cărbunelui, învingerea greutăţilor secetei, sporirea producţiei agri-icole şi a numărului de vite şi animale de muncă, însămânţarea în această toamnă a unei suprafeţe de trei ori mai mare decât în trecut; înlăturarea inflaţiei şi înfăptuirea reformei monetare; sporirea crescândă a mărfurilor de mare consum şi a alimentelor şi scăderea preţurilor produselor; —iată parte din realizările economice ale ţării noastre, în ultimul an-Cine, oricât de răuvoitor ar fi, poate tăgădui aceste realizări, înfăptuite doar într’un singur an? Prin munca şi lupta sa, poporul român a adus o contribuţie însemnată cauzei mondiale a păcii şi democraţiei din întreaga lume. Trecerea în revistă prilejuită de 1 Mai 1948 ne arată că forţele democraţiei şi păcii se organizează, se unesc şi cresc tot mai mult în întreaga lume. Ziua solidarităţii internaţionale a celor ce muncesc, ziua de 1 Mai, când primăvara ne aduce bucuria înoirii, când oamenii reîntineresc şi natura se trezeşte la viaţă nouă, această zi prevesteşte pieirea acelei lumi muribunde, care nu poate exista decât prin asuprirea popoarelor şi războaie sângeroase, şi izbânda lumii noui, în care oamenii să trăiască în liberate, înflorire și pace-ION N. BALANESCU 4-4--fi* +- ■w n^TOanaaap — — shts1jsz 1 pag. I-a) NICI UN COPIL FARA NUMĂRUL DE PASII din „UNIVERSUL COPIILOR” TEATRUL CELOR MICI In timpul sărbătorilor de Paşti, lumea copiilor îşi va avea şi ea reprezentaţiile, anume întocmite pentru ea. Se face că tocmai iepuraşii, atât de intim legaţi de împărţirea ouălor de Paşti, «Unt eroii întâmplărilor năzdrăvane pe care le aplaudă mulţimea micilor spectatori la teatrul „Ţăndărieft” din «ala Giocond». Intr’adevăr, toată povestea se împleteşte In jurul iepuraşilor Hoţp şi Zdup, cari, crezându-se întăriţi de o vrajă, se înfăţişează cu mar® vitejie lumii codrului, pentru că la sfârşit, aflând adevărul — şi anume că n’a fost vrajă — rămân totuşi viteji pe propria lor seamă şi se bucură de toate drepturile ce ie-au câştiga pentru cei asupriţi. Iartă iar povestea: Familia Arici a găsit un pădure un galoş pierdut de un vânător. Din greşală, Ariciul, trăgând, galoşul după el, II lasă să lunece în vizuina ui Hop şi Zdup, şi fiind în căutare de locuinţă, îi înşală pe iepuraşi, spunându-le că galoşul e fermecat şi că cine Înghite o bucăţică din galoş va f. ..cel mai puternic şi cel mai viteaz.” Cu altealtă păcăleală, îi îndeamnă pe iepuraşi să cucerească frumoasa casă a Vulpoiului Şiretoiul, iar lui, să-i lase vizuina lor. Zi« şi făcut, şi iată-i pe Hop şi Zdup înfmintându-1 pe răutăciosul Siretoiu, si imitându-n? în casa Iul Dar nu le ajunge vitejilor asemenea ispravă, c i cuvine să pună rânduială în codru. Iată-i judecându-1 pe Urs. 'apoi fScfervto-l dreptart«» domnisor. «j Clvnt-Chtt SoricMul, şi în sfârşit noruncindu-i Bufniţei Buf — cea met, învăţată pasăre din pătur? — săscrie un decret ,prin care se Interzic« consumul de animal«. Mergând vestea acestor isprăvi, lumea din pădure se u"»*t* pa să-i pedepsească pe îndrăzneţii făptuitori. Asta tocmai cârd. ni află d©l'a Madam Arici că galeria n’a fost fermecat și tremură de frică. Teturi, văzându-se n'erduf', își dau saama că n’*u altceva de făcut decât să spună cuvintele de spaimă cu care odinioară au stăpânit lumea codrului spre btoe'e lumii oropsite a animaletor fără apărare. Duşmanii sunt iarăşi punn P® fugă. iepuraşii îşi sau seama că nu galoşul le-a dat puteri, ei numai încrederea în forţe’«' lor, şi că ajunge 0 purtare vitează ca să-i alungi pe cei răi. O minunată imprimare soroă dă acestor scene un relief de perfectă tehnică, la care se adaogă încântătoarele decoruri ale colectivului teatrului „Ţăndărică”. Cuvinte de laudă de cuvin, şi mânuitoarelor care transpun In . Sr'Ariri nostime toate peripeţiile povestea jucate, de cele douăsprezece marionete pe care le-a imaginat autorul 60 vietic G. Matveev pentru acest delicios scenariu.. Şoricelul Chiţ-Chiţ SÄMÄNATORUL... Om pot domol, Sttmănătorul, păţind pe-al brazdelor ţ D rag, Colindă ’n lung ţi’n lat ogorul de-apururi ti nnt fi-atât de drag ! Grăunţii purtători de viaţă Din mână-i zboară duşi de vânt Şi-ţi spune liniştea-i semeaţă: Că-i frate bun au-acest pământ,I li zvârle roântea sămânţă Pe’ntinsul câmpului arat, Iar toată dreapta-i năzuinţă O vezi pe chipu-i blănd, curat. Ştergându-şi faţa pârguiă El face-un semn spre Răsărit Şi roagă Cerul, să trimită Ogoarelor — rod însutit. El par’că vede-o viaţă nouă Când ochii vii pe brazde-i fug Şi-a lacrimilor sfântă rouă Sărută rănile de plug! CEZAR PAŞTILE 1948 (Urmare din pag. ,Ipa te că gospodinele au luat cunoştinţă de calităţile sale... gastronomice. UnPaşti îmbelşugat, după atâţia ani grei. Magazinele sunt pline, iar preţurile, spre diferenţă de ultimii ani, nu se mai întrec în cursa de continuă urcare, cum era odinioară. Dimpotrivă, abundenţa alimentelor şi a mărfurilor de tot felul face ca preţul care altădată cocheta neruşinat şi crud cu salariul, să-i facă astăzi acestuia o curte nebună. Ca şi când ar vrea cu tot dinadinsul să-l ia... în căsătorie. Şi pentru aces scop, scade din ce în ce. In schimb, există alte întreceri. întrecerea negustorilor de a vinde lucruri cât mai bune, pentru că altfel clientul se duce la concurentul de peste drum. întrecerea celor ce se ocupă de aprovizionarea noastră, pentru a fi pe piaţă alimente destule, astfel încât nici un rău voitor să nu aibă posibilitatea de a ridica preţul la vreun articol, la care cererea ar putea să fie mai mare ca oferta, întrecerea băcanilor să vândă cât mai mult zahăr, la cota liberă, pentru cozonacii cetăţenilor şi, însfărşit, întrecerea găinilor rari au produs opt milioane de ouă, numai pentru populaţia Capitalei, astfel încât oul se va vinde cu 8 lei bucata. Să ciocnească fiecare câte ouă ti place. E obiceiul ca, de Paşti, omul să îmbrace ceva nou- Multe sunt lucrurile noui pe care ace harnice le vor fi pre-^k gătit pentru desfătarea, ochilorj' noştri. Dar există un lucru, nou, pe care nu l-a făcut nimeni intriadâns şi care, ne dăm dintriodată seama, îmbracă sufletul nostru, al tuturor. E încrederea, încrederea în noi, în puterile şi progresul nostru, în viitorul nostru şi al copiilor noştri. şi Paştile 1948. "Avem nădejde şi bucurie. Popasul acesta de zile liniştite ne va face să simţim nerăbdarea muncii noastre întrerupte. Sus, la Bumbeşti-Livezeni sau pe şantierul din Lunca Prutului, palmele voluntarilor nu vor avea astâmpăr. Suntem un tot cu ei, suntem o ţară a muncii şi a păcii. O ţară care şi-a făurit un suflet nou Şi care vrea să trăiască in linişte, să-şi vindece rănile şi să se reclădească. Sărbătoarea Paştilor poate să simbolizeze prin cuvintele lui Iisus, dorinţele noastre ale tuturor: Pe pământ pace, Şi între oameni bună învoire. ANCUŢA MAICAN f