Universul, iunie 1948 (Anul 65, nr. 125-147)

1948-06-10 / nr. 132

Anul al 63-lea Fondator: LUICI CAZZAVILLAN P r o p r i e t a r : „UNIVERSUL“ S. A. înscris, sub tir. 160 Trib. }ifo* , 8 rEGIM 4 LEI Taxa poștală plătită la numerar­­ conform aprobării Dir. Q­rtarn Jf. T. T. Nr. 2B.064/9SI URMA STIRI DIN LUMEA ÎNTREAGA, TELEGRAFICE Sl TELEFONICE REDACTIA fl ADMINISTRAŢIA­­ BUCURESTI^STR. BRIZQIANU No.123«35 CENTRALA .TELEFONICA^A ZIARULUI: 3.30.10: ' ~ DUPĂ 100 DE ANI la 18 ianuarie 1848 se des­chidea „Obişnuita Obştească Adunare a Ţării Româneşti”, formată din delegaţi ai ma­rilor boieri. In mesagiul de deschidere a Adunării, domnul Gh. Bibescu constata „starea de linişte, de siguranţă şi de mulţumitoare petrecere în care sa află as­tăzi ţara”­ Desigur într’o „mul­ţumitoare­­ petrecere” nu se boierime, confunda cu însăşi ţara. Şi în adevăr, marea boierime avea de ce să fie mulţumită: ea stăpânea aproape tot pămân­tul ţării. Claca ţăranilor, dij­mele şi ruşfeturile luate dela ţărani, furnizau boierimii pro-­ dusele agricole pe care aceasta le vindea în schimbul banilor­ grei veniţi de peste hotare. Puterea de stat se afl­a dease­­menea în mâinile marilor bo­ieri: numai ei aveau dreptul de a alege şi de a fi aleşi în Adunare, numai dintre rându­rile lor se puteau recruta funcţionarii importanţi ai sta­tului. Dar restul populaţiei Ţării Româneşti nu se putea de­clara mulţumită cu starea e­­xistentă atunci. Ţăranii care erau duşi cu biciul să mun­cească pe moşia boierului , negustorii, cămătarii, arenda-­ şii, micii boieri, supuşi în per- t manenţă arbitrarului şi abu-­­ zurilor marilor boieri, care , de pildă, nepedepsiţi, puteau­ refuza să plătească marfa ne­gustorului sau dobânda cămă­tarului; micul patron care nu putea găsi lucrători salariaţi pentru că boierimea legase ţă­ranii de pământ; lucrătorul salariat din oraşe ameninţat afla decât marea pare, în concepţia domnului se să fie readus cu forţa pa­rcr­sia d­e pe care plecase; toţi a­­ceştia erau nemulţumiţi de starea de atunci a lucrurilor. Tânăra burghezie şi mica bo­ierime, intrată în afaceri, în special, voia să participe la conducerea statului într’o mă­sură egală cu marii boieri. In participarea la treburile sta­tului, burghezia în desvoltare, vedea o garanţie a respectării Vasale D. liveanu (Continuare in pag. 2-a) POPA ŞAPCĂ BALCE­SCU ^l°"-”D°”^RAZBOI CONTRA BOLILOR Minisiterul muncii şi preve­derilor sociale, aduce la cunoş­ tinţa generală că Joi, 10 Iunie a. c. — înălţarea Domnului— fiind sărbătoare legală, între­pri­n­der jT« industrial«! ţi co­merciale nu lucrează, iar ma* gasinele sunt închise. Piesele şi halele vor fi des* chise până la orele 10 dimi­neaţa. ALTE TELEGRAME DE URĂRI TRIMISE D-LUI MINISTRU VA­SILE LUCA CU PRILEJUL ZILEI D-SALE DE NAŞTERE DansulLku naţional al Federaţiei naţional® a tineretului democrat din România a trimes d-lui Va­­sile Luca, ministrul finanţelor, următoarea telegramă: „Cu prilejul împlinirii a 59 de ani de viaţă plină de muncă şi luptă In­­folosul poporului şi ţării noastre, în numele tuturor organizaţiilor de tineret înca­drate în Federaţia Naţională a Tineretului Democrat din R.P.R, vă aducem călduroasele noastre felicitări. In această zi, gândul nostru se îndreaptă plin de mulţumire către dvs. ca umil dintre condu­cătorii de frunte ai Partidului Muncitoresc Român, forţa con­ducătoare a poporului nostru în munca şi lupta pentru clădirea şi desvoltarea democraţiei noas­tre populare, pentru ■ ridicarea­­ şi desvoltarea standardului de viaţă al poporului şi tineretului­­ ţării noastre.­­ Vă dorim mulţi ani de viaţă, plini de sănătate pentru a putea­­ continua munca şi lupta pe care­­ o duceţi în fruntea Partidului­­ Muncitoresc Român, pentru în­­■ florirea şi înălţarea Republicei­­ Populare Române pentru un vii­tor luminos şi fericit întregului popor şi tineret. Consiliul Naţional al Federaţiei Naţionale a Tineretului democrat din România”. ★ Comitetul central al Uniunii Tineretului muncitoresc a expe­diat d-lui ministru Vasile Luca telagrama I de mai jos: TOVARĂŞULUI VASILE LUCA „Cu ocazia celei de a 50-a ani­versări, Comitetul Cent­ral al Uni­unii Tineretului Muncitoresc, vă adresează Dvs., unul din condu­cătorii de frunte ai Partidului Muncitoresc, felicitările căldu­roase în numele întregului tine­ret muncitoresc din Republica Populară Română. Pentru tineretul watsxutarete, ca şi pentru întreaga clasă mun­citoare, numele Dvs. este strâns legat de luptele pe care clasa muncitoare din ţara noastră le-a dus sub conducerea Parti­dului ei de avantgardă pentru o viaţă mai bună, împotriva fascismului şi reacţiunii burghe­­zo-moşiereşti pentru instaura­rea regimului de democraţie populară. Ca organizaţie revoluţionară a tineretului muncitoresc ce duce mai departe steagul Uniunii Ti­neretului Comunist, crescută şi educată de partidul clasei munci­toare, ne gândim cu recunoş­tinţă la sfaturile preţioase pe care le-am primit necontenit din partea Dvs. şi mai ales la în­ceputurile existenţei Uniunii Tineretului Muncitoresc. Vă urăm­ multă sănătate şi ani îndelungaţi pentru a putea continua astfel lupta şi munca Dvs. în conducerea partidului şi a statului nostru spre binele tu­turor celor ce muncesc. La mulţi ani, tovarăşe Luca. Comitetul Central al Uniunii Tineretului- Mupdigx&ac­ t- ministru VASILE LUCA Kr*­iyi Joi 10 îumie iliî APARE SUB CONDUCE­REA UNUI COMITET DE DIRECȚIE GUVERNUL A PLAŢILOR „Deşteaptă-te Române din somnul cel de moarte”, era primul vers al marşului în­chinat revoluţiei din 1848. Oare dormise, cu adevărat, poporul român, un somn de moarte până atunci? Oare nu încercase el să scuture du­blul jug sub care se afla? Căci poporul român trăgea la două juguri dar era înhă­mat în carul aceleaşi robii. Şi jugul din afară şi jugul dină­untru însemna robie pentru poporul român. Jugul dina­fară avea — pentru Princi­pate — etichetă turcească, o­­tomană- Cel din Transilvania avea marcă germană, hab­­sburgică. Dar fie că ne ple­cam „Sublimei Porţi” sau ne închinam „împăratului” de la Viena, tot un jug străin pur­tam pe grumaz, atunci. Mai purtam, însă, şi un jug autohton. Era acela al re­gimului feudal intern, era acela al moşierimii care fie că era moldovană, valahă sau transilvană exploata ţă­rănimea şi împiedica desvol­tarea negoţului şi a industriei orăşeneşti, desvoltare pretin­să de situaţia de atunci din lume.Dar sub aceste juguri po­porul nu dormea.­ El suferea şi — când nu mai putea — se revolta. Secole întregi a ţinut acest clocot de revolta­ Răscoala de la Bobâlna (1437) a lui Doja (1514) a lui Horia, Cloşca şi Crişan (1784) au fost momente de răbufni­re a acestui permanent clo­cot care numai „somn de moarte” nu era. Nici în Principate poporul nu dormea. Şi aici el voia să se elibereze­ Să se elibereze mai ales de duşmanii săi di­recţi, de aceia care îl asu­preau zilnic şi îi luau pâinea de la gură, de boierii moşieri De aceea, răscoalele de până în 1848 aveau mai mult un caracter social. Ţăranii voiau să scape de jugul intern. Cu 70 de ani în urmă, la Horia, Cloşca şi Crişan în răscoala de eliberare a jugului străin­­apar şi caractere naţionale. Aceste caractere naţionale sunt şi mai pronunţate la Tu­dor Vladimirescu, în 1821 în Muntenia şi în acţiunea Căr­vunarilor, la 1822, în Mol­dova. De ce caracterul social al răscoalelor de până atunci se împletea acum cu caracterul naţional al frământărilor în­ceputului veacului XIX-a ? Pentru că orânduirea româ­nească feudală începuse să se destrame, în locul ei apărând raporturile capitaliste ale unei economii intrată în cir­cuitul internaţional. Ţările româneşti nu mai trăiau izo­late din punct de vedere eco­nomic şi aveau raporturi de schimb cu străinătatea. Aces­te raporturi au devenit şi mai intense în urma păcii de la Adrianopol dintre ruşi şi turci când Principatele româ­ne obţin libertatea comerţu­lui cu celelalte ţări, autono­mie administrativă şi prima lor Constituţie. Regulamen­tul Organic-In 1831 exportul Moldovei şi al Munteniei e de 33 mi­lioane lei. In 1832 de 61 mi­lioane. In 1833 de 71 milioane iar în 1840 de 06 milioane. Acest comerţ intern face ca porturile să se des­volte, şoselele necesare scurgerii mărfurilor să fie întreţinute, populaţia orăşănească să crească (Galaţii, de la 7000 de locuitori în 1821 are 15.000 în 1843). In oraşele, devenite centre comerciale, apare şi se des­­voltă industria. Astfel, între 1830 şi 1850, s’au înfiinţat în Principate 5000 de mori, mici fabrici şi ateliere noi. Ia naştere, este­ o pătură feur­­gheză relativ puternică pe care legiuirile feudale o stân­jeneau. Lucrătorii şi meseria­şii de la oraşe voiau şi ei un trai mai bun. Cât priveşte ţărănimea, exploatarea ei de­venise odioasă- Boerimea voind să vândă cât mai mul­te grâne în străinătate pentru a câştiga cât mai mulţi bani cere ţăranului pălmaş tot mai multe zile de lucru pe an. In Muntenia, ţăranul muncea pentru boer 56 zile pe an iar în Moldova 72 zile pe an. Erau zilele cele mai bune muncilor agricole. Erau zilele care aduseseră ţărăni­mea la sapă de lemn.Toţi voiau să se elibereze de jugul străin. Dar nu toţi voiau să scuture, cu totul, ju­gul intern. Dacă ţărănimea voia o eliberare deplină, adică şi de jugul străin şi de acela al boierimii, dacă lucrătorii de la oraşe şi intelectualitatea progresistă în frunte cu Băl­­cescu voiau aceeaşi totală e­­liberare, apoi acei „revoluţio­nari” de origină boierească sau burgheză care au partici­pat la acţiunea de la 1848 nu voaia să desfiinţeze iobăgia. Nu voiau împroprietărirea ţăranilor, nu voiau drepturi politice egale pentru toată lumea. Burghezia voia o re­voluţie naţională dar nu voia să admită acele drepturi po­litice şi acele drepturi sociale care i-ar fi stânjenit proaspă­ta ei poftă de câştig. De aceia în momentele hotărîtoare ale revoluţiei de la 1848, burghe­zia nu şi-a dat numai mâna cu moşierimea ci chiar cu Imperiul Otoman pentru a înăbuşi cu ajutorul soldaţilor turci voinţa de eliberare a­ poporului român- Burghezia I a trădat, astfel, chiar carac­terul naţional al revoluţiei sale. Trădând interesele poporu­lui, burghezia a rămas fără sprijinul maselor. Ne­făcând împroprietărirea şi ne­admi­ţând drepturi politice pentru întregul popor, masele nu mai sprijinit revoluţia care, astfel, a eşuat. Vom vedea, în cursul aces­tei luni, pe măsură ce vom împrospăta evenimentele de atunci, cum a avut loc trăda­rea intereselor poporului şi cum din pricina aceasta­­ a eşuat revoluţia începută la Islaz-Azi, însă, sărbătorim ziua de isbucnire a revoluţiei, ziua în care elanul maselor popu­lare era întreg, ele ne ştiind că au să fie apoi înşelate. Pe câmpia de lângă Islaz s’au adunat ţăranii, s’a adu­nat poporul ca să asculte pro­clamaţia formulată de Băl­­cescu care era nu numai ideo­logul revoluţiei ci unul din cei care nu şi-au trădat po­porul şi a luptat, consecvent pentru idealurile revoluţiei de atunci. Se împlinesc, azi, o sută de ani de atunci. O sută de ani în care lupta a continuat. In care ceeaice burghezia nu a vrut să înfăptuiască s’a în­făptuit, azi, când în fruntea luptei poporului se află mun­citorimea care a ştiut că nu­mai prin scuturarea ambelor juguri, — şi a celui extern imperialist dar şi a celui in­tern, al anoşterimii şi al ca­­pitalismului — se poate ajun­ge la înfăptuirea idealului de dreptate şi de deplină inde­pendenţă naţională, urmărit, de secole, de poporul român Al. C. Constantinescu SOVIETIC A ACCEPTAT REDUCEREA CU 50 REPUBLICII POPULARE ROMANE IN CONTUL REPARATIILOR 9 D-LUI PETRU GROZA PREŞEDINTELE CONSILIULUI DE MINISTRI­­IAL POPULARE ROMANE 0 . Textul scrisorii - răspuns a Generalissimului I. V. Stalin LA ISLAZ, ACUM 100 DE ANI In ziua de 8 Iunie d. S. Kavtaradze, ambasadorul U. R. S. S. în România, a adresat d-lui dr. Petru Groza, preşedintele Consiliului de Miniştri al R. P. următoarea scrisoare: "EXCELENŢĂ, şi nt onoare să vă transmit textul scrisorii de răspuns al Gene­­ralissim­ului Uniunei Sovietice I. V. Stalin, Preşedintele Consiliului de Miniştri al U.R.S.S. la scrisoarea pe care i-aţi adresat-o în legă­tură cu reducerea sumei de plăţi în contul reparaţiilor pe care Re­publica Populară Română le mai datorează I­niunei Sovietice. Primiţi vă rog, asigurările înaltei mele consideraţiuni, î Ambasadorul U. R. S. S. în România S. KAVTARADZE SCRISOAREA GENERALISSIMULUI STALIN STIMATE DOMNULE PREŞEDINTE, Am primit scrisoarea ce mi-aţi adresat-o în ziua de 4 iunie. Guvernul Sovietic a examinat rugămintea Guvernului Român privitoare la reducerea sumei pe care Statul Român o mai dato­rează Uniunei Sovietice în contul reparaţiunilor de războiu. Dorind să uşureze restabilirea cât mai grabnică a economiei na­ţionale a României şi ţinând seama de relaţiile de prietenie ce s-au stabilit între ţările noastre Guvernul Sovietic a luat hotărârea de a reduce suma ce a mai rămas de plătit drept reparaţiuni cu înce­pere dela 1 Iulie a. c. cu 50%. Cu profund respect Preşedintele Consiliului de Miniştri al U. R. S. S.­­ I. STALIN 7 Iunie 1948 REPUBLICII GENERAUISIMUI I. V. STANI ŞCOLILE NU DIN CURSURI VINERI Ministerul învăţământului pu­blic comunică: Vineri 11 iunie, ziua aniver­sării centenarului anului revolu­ţionar 1848, cursurile şcolilor sunt suspendata l­a orele 9 dimineaţa, elevii vor fi adunaţi în sala festivă a şcoalei, unde Ii se va vorbi des­pre importanţa revoluţiei din 1848 în lupta poporului pentru dobândirea libertăţii. O delegaţie de elevi va parti­cipa la Serbarea oficială organi­zată de autorităţi în localitate. În sate, după şedinţa festivă din şcoală, elevii şi corpul didactic vor participa la serbarea oficială. Școlile vor pune­­­a dispoziție sălile lor pentru aceste a­lterbări. ” ” mur Jmm A r^ai 'm /•/?erai o rl T .ortntAn I on nn *£­­&+* JX a^roam meyrJâr» qi­tii I cri nt inflKo ' îr» cPT^n’/'in 1 ru rvru~i,r’ri— Sălăjan —o­r ministrul adjunct al Sănătăţii — a făcut o serie de inspecţii inopinate la mai multe spitale, a schimbat pe administratorii necinstiţi, s’a interesat de îngrijirea ce se dă bolnavilor şi a luat mă­suri pentru că medicamentele şi alimentele să nu fie sustrase celor suferit­i. In aparenţă, acest fapt nu conţine nimici extraordinar. In toate domeniile vieţii pu­blice organele superioare de stat inspectează, iau măsuri pentru apărarea intereselor poporului, luptă contr biro­cratismului. Am ţinut să remarc în mod deosebit inspecţiile d-hit Să­lăjan, pentru că ele au cons­tituit semnalul unei noi şi im­portante bătălii ce se deschide astăzi în ţara noastră­­ bătă­lia pentru sănătatea publică. Poporul român — în frunte cu guvernul democrat — a declarat război sărăciei, mize­riei, resturilor, mentalităţii bi­rocratice. „ Războiul contra epidemiilor, contra mortalităţii infantile, contra plăgilor fizice în gene­ral, nu putea întârzia. O echipă de 26 medici — printre­­ care şi cinci profesori universitari — luptă pentru stârpirea boli­lor în judeţul Ilfov. Alte echipe a şi început să le urmeze exemplul. începând din luna aceasta, trei echipe medicale vor ac­tiva în Valea Jiului pentru a îngriji pe minerii bolnavi. 1A început lupta de prevenire îm­potriva febrei tifoide. Au fost luate măsuri pentru trimiterea salariaţilor suferinzi în staţiuni balneo-climaterice, în timpul concediului de vară. Se iese astfel din pasivitatea care se înrădăcinase în mintea omului simplu — şi mai ales a ţăranului — cu privire la problemele sanitare. Vechile guvernări au lăsat grele urmări şi în acest do­meniu : aproape 20 % din copii mor anual din pricina diverse­lor boli şi epidemii; avem sute de mii de tuberculoşi şi pela­­groşi, milioane de sifilitici şi blenoragiei.­­ In faţa acestor primejdii so-i e?a?î regimurile trecute nu luau nici­ o măsură. Lipsiţi de cel mai elementar ajutor me­dical, sătenii se învăţaseră să considere bolile drept un rău necesar, contra căruia nu se poate face nimic. Copiii mu­reau. Ţăranii dădeau vina pe „fatalitate”. In foarte multe cazuri, la oraşe, medicii cei ,,mari” în­casau onorarii uriaşe iar cei „mici” cu greu îşi puteau asi­gura­ o viaţă omenească. La ţară, trebuia să umbli prin multe comune până când să găseşti­ mire un medic sau vreo moaşă pripăşită cine ştie cum. In felul acesta, boli care pu­teau fi cu uşurinţă combătute — sau chiar prevenite — con­tinuau să secere anual zeci şi sute de mii de vieţi. Chiar­ la spitale se plătea iar pentru cei care nu dispuneau de mijloace financiare adică pentru „gloa­tă” nu se prea găseau nici pa­turi, nici medicamente, nici personal sanitar. Astăzi, când omul se află în centrul preocupărilor Statului nostru, sănătatea oamenilor a devenit o problemă de Stat. „Trebue să luptăm din răs­puteri pentru a schimba atitu­dinea oamenilor faţă de insti­tuţiile de Stat, faţă de spi­talele de Stat, să arătăm tu­turora că aceste instituţiuni lui şi nicidecum în slujba u­­nui cerc restrâns de bogătaşi”,, a declarat de curând d. Leon­­tin Sălăjan. Această luptă a început încă de la instaurarea regimului de­­mocratic. Campaniile pentnu combaterea epidemiilor în Mol­dova şi Nordul Ardealuluii, campaniile împotriva tifosului exantematic, înfiinţarea unor, noi spitale şi a numeroase aşe­zăminte sanitare la ţară, sunt realizări însemnate pentru a­­părarea sănătăţii publice. A­­cum însă, războiul sanitar tin­de a lua un caracter mai am­­plu şi mai organizat. Articolul 26 din Constituţia Andrei Băîşanu (Continuare in pag. 2­ a) FESTIVITĂŢILE DE ASTĂZI DE LA ISLAZ In cadrul festivităţilor pen­tru sărbătorirea centenarului 1848, azi are loc la Islaz o a­­dunare festivă organizată de Consiliul Judeţean F. D. P., împreună cu autorităţile locale ale judeţelor Romanaţi şi Te­leorman (Islaz se găseşte la hotarul acestor judeţe), cu par­ticiparea unei delegaţii guver­namentale şi a Consiliului F. D. P. La această adunare vor lua cuvântul: din partea Prezidiu­lui: d. prof. P. Constantinescu- Iaşi, vicepreşedinte al Prezi­­­iului Marii Adunări Naţio­nale; din partea guvernului: d. prof. Traian Săvulescu, vice­preşedinte al Consiliului­ de Miniştri, din partea C. C. al P. M. R., d. Emil Bodnăraş, ministrul Apărării Naţionale. După discursuri va urma un program de cântece şi dansuri populare. Stabilirea unui regim represiv special Prezidiul Marii Adunări Naţio­nale a Republicii Populare Româ­ne a dat următorul decret: Art. 1. — Minimul special al a­­menzilor penale prevăzute pentru infracţiunile sancţionate de legea nr. 351 din 1945, pentru reprima­rea speculei ilicite şi a sabotajului economic şi de legile economice spe­ciale a căror infracţiuni se urmă­resc şi se judecă după acea lege se dublează în cazul în care in­fractorii îndeplinesc funcţiuni sau am­buţiuni de drept sau de fapt la federale sau societăţi cooperative, întreprinderi de stat de orice fel sau la care statul participă cu o cotă de cel puţin 75 la sută din capital.’ Instanţele de judecată prin apli­carea circumstanţelor atenuante, nu va putea aplica celor prevăzuţi în aliniatul precedent numai pe­­deapsa amenzii, în cazul când le­­gea prevede şi închisoare. Art. 2. — Cei însărcinaţi în te­­meiul oricărui titlu cu administra­rea, direcţiunea sau supravegherea întreprinderilor economice arătate la art. 1, răspund" ca instigatori la infracţiunile comise de prepuşii lor, numai dacă instigarea rezultă din împrejurările în care faptele au fost comise-Art. 3. — Instanţele judecătoreşti nu vor aplica sancţiunea amenzii civile şi nici pe aceia a confiscării, în cazul în care infracţiunile sunt săvârşite de întreprinderile econo­mice prevăzute la art. 1. Decretul a apărut în Monitorul Oficial de en­ SALARIZAREA ÎNALŢILOR MAGISTRAT! Prin derogare d­a dispoziţiu­­nile Statutului funcţionarilor pu­blici, drepturile de salarizare ale primului preşedinte, preşedinţi­lor de secţiuni şi membrilor Curţii Supreme se stabilesc prin decizia Consiliului de Miniştri. In acelaşi mod­ se stabilesc și drepturile de salarizare ale pro­curorulu­i ger­­enul R.P.R., pre­cum și ale primului procuror, de pe lângă Curtea Supremă, procu­rorului ajutor al procurorului general al R.P.R., și procurori­lor de pe lângă­ Curtea Supremă. Drepturile­­de salarizare ale procurorului general al R. P. R­, stabilite conform dispoziţiunilor de mai sus, vor curge dela datai de 23 Aprilie 1948 iar pentru ceilalţi dela data de 11 Iunie 1948. Decretul prezidat a apărit în Monitorul oficial de eri. ’ '

Next