Universul, iulie 1948 (Anul 65, nr. 148-175)

1948-07-01 / nr. 148

Anul al 6§âlea fondator: LUIGI CAZZAVILLAN TIPOGRAFIA „UNIVERSUL» înscris sub Nr. 160 Trib. Ilfov is VMatm 4 lei pl&titft ia vunerui iiconform aprobării Dir. G-xala P. T. CELE DIN URMA STIRI,DIN LUMEA ÎNTREAGA, TELEGRAFICE SI TELEFONICE REDACTIA *T A­DM­INI­STRATIA: BUCURESTI,­­STR. E?IE20IA?flU No.­23-2S CENTRALA.TELEFONICA A ZIARULUI: 3.30.10: tr—ntt'Ti i-~tn afia Ziarul nostru a înregistrat ecoul pe care l-a avut naţio­nalizarea principalelor între­prinderi industriale în rân­durile negustorimii. „Naţio­nalizarea principalelor între­prinderi industriale constitue o garanţie că greutăţile de aprovizionare pe care le în­tâmpină comercianţii, vor fi în cele din urmă, înfrânte. Atunci când va fi reînoit uti­lajul tehnic şi vor fi făcute noui investiţii, întreprinderi­le naţionalizate vor asigura mărirea şi ieftenirea mai de­parte a mărfurilor. Când a­­cest obiectiv va fi realizat, deverul prăvăliilor va spori”. Aceasta este părerea ne­gustorului de încălţăminte, ca şi aceea a negustorului de cherestea, ca şi aceea a ne­gustorului de geamuri. Dar acesta nui este singu­rul efect pe care îl are na­ţionalizarea principalelor în­treprinderi asupra comerţu­lui. Faptul că principalele în­treprinderi se aflau în pro­prietate particulară, ducea la dezorganizarea producţiei, la anarhie în viaţa economică. Care era situaţia în regi­murile trecute? Marile întreprinderi pro­duceau nu după necesităţile reale ale economiei şi ale consumatorilor ci după cum dicta dorinţa de câştig a pro­prietarilor lor particulari Negustorii trebuiau să aducă în magazine nu mărfurile dorite de consumator, ci mărfurile a căror producere era mai rentabilă pentru marele întreprinzător. Pro­ducţia nefiind organizată, mai totdeauna exista într’un anumit sector mărfuri care nu puteau fi vândute. Ne­gustorul trăia totdeauna sub ameninţarea crizei de desfa­cere a mărfurilor. Niciodată negustorul nu putea fi sigur că-şi va putea vinde mărfu­rile. Totdeauna el era supus fluctuaţiei ,„conjuncturii”. Chiar în regimul democra­ţiei populare, ordinea desă­vârşită în viaţa economică nu putea fi instaurată atâta timp cât marile întreprinderi rămâneau în proprietatea particulară. Marii industriaşi continuau să nesocotească necesităţile economiei naţio­nale. In ura lor faţă de regi­mul democraţiei populare, ei sabotau şi desorganizau pro­ducţia, cătând să împiedice redresarea economică. Ei ar fi dorit să permanentizeze o anarhie economică­ Această dorinţă se traducea — în ceea ce priveşte pe comercianţi — în încercările de a-i sili să cumpere mărfurile la preţuri „negre” în încercările de a împinge pe comercianţi în diverse ilegalităţi. Comer­cianţii aveau astfel încă un motiv de insecuritate. La teama crizei de desfacere, frica de a nu cădea în ilega­litate­Naţionalizarea întreprin­derilor industriale principale va îndepărta însă cauzele de insecuritate de care vorbeam mai sus. Este clar, în primul rând, că negustorii se vor putea a­­proviziona cu mărfuri la pre­ţurile oficiale. Comercianţii nu se vor mai găsi astfel puşi în situaţia fi­e de a plăti pre­ţuri de speculă, fie de a ră­mâne fără mărfuri în maga­zin. Dar în ce priveşte organi­zarea economiei naţ­onale, aceasta nu înseamnă că na­ţionalizarea principalelor în­treprinderi li­­va aduce de îndată aşezarea unei ordine depline. Naţionalizarea prin­cipalelor mijloace de produc­ţie, nu poate fi urmată ime­diat de înlăturarea complectă­ a desorganizării producţiei provocată de sabotajul mari­lor industriaşi. Trebuie să mai treacă un timp până la deplina organizare şi inten­sificare a producţiei­ Fructe­le naţionalizării, ca oricare alte fructe, au nevoie pentru a se coace, de o anumită pe­rioadă de timp. Mai este ne­voie de un oarecare timp pentru a se face un inventar complect şi exact al între­prinderilor preluate de stat, mai este nevoie de o oareca­re perioadă de timp pentru a începe utilizarea cu maxi­mum de randament a între­prinderilor naţionalizate. Dar chiar în această perioa­dă de coacere a roadelor na­­ţionalizării, consolidarea eco­nomiei naţionale va lua un ritm mai rapid decât cel de până acum. Nu mai sunt marii industriaşi cu sabota­jul lor, încât munca, chiar cu mijloacele actuale, va da infinit mai bune rezuttate. Intre timp, vor fi făcute investiţiile, va fi planificată marea industrie. Care este rolul comerţului în desvoltarea planificată a economiei naţionale ? Statul are interesul de a-şi investi banii în primul rând în industrie — pentru a pu­tea îndruma producţia şi — în acelaş timp — să poată controla circulaţia mărfuri­lor chiar de la sursă. O do­vadă în acest sens ne-o dă şi programul de investiţii a­­nunţat de domnul ministru Vasile Luca. Acest program prevede­­ investiţii destinate producţiei şi nu comerţului. Comerţului îi va reveni deci şi mai departe sarcina de a asigura distribuirea mărfurilor industriei la con­sumatori­ Faptul că vieața economică Vasile D. Lîveanu (Continuare in pag. 2-a) COMERCIANŢII §1 NAŢIONALIZAREA MARILOR ÎNTREPRINDERI INDUSTRIALE AU ÎNCEPUT concediile de odihna LA MUNTE AU SOSIT SALARIAŢII DIN PORTURI Reportaj de /. Vornic Pe câmpiile prin care îşi face drum asfaltul şoselei Bu­­cureşti-Piteşti, lanurile de grâu se înalţă mult peste brâul omului, dar veridele gălbui este pipurat de punctele roşii ale­ macului sălbatec. Ţăranii trebăluesc pe la porumb, care a răsărit frumos. D­­e multe, cu deosebire ei. Păsările nu mai au astâmpăr în ogrăzi şi au ieşit la marginea şosealei, unde se iau la întrecere cu aripii® maşinilor.* Pe la Baldsirna încolo, câmpul este colorat de albul şi rozul florilor de cartofi, care s’au pus din bel­şug prin aceste părţi. La Titu, aspectul câmpului este dominat de culturile de tu­tun, care au făcut foaie mare şi frumoasă. A plouat des, dar ţăranii îşi văd de trea­bă pe lân­gă ogoare. Se munceşte cu sigu­ranţa unei bune răsplate a na­turii. Câmpul este o beţe® de verde şi proaspăt, iar oamenii simt descreţiţi şi optimişti. Pe aceeaşi oameni i-am întâlnit in urmă cu doi ani, pe vremea se­cetei.­­Grâul era ars, porumbul firei nu mijise. Şedeau în iarba prăfuită, cu capul în jos. Nepu­tincioşi. ■— Avem acuma de mâncare, avem să dăm şi altora, — ne spun, peste tot, oamenii. Iar dacă vom vinde şi străinătăţii, vom aduce maşini şi fir de bum­bac şi vom avea pânză pentru toată lumea. LA PITEŞTI, IN PIAŢA La­ Piteşti este zi de târg în a­­ceastă Sâmbătă dimineaţă. Ţăra­nii au adus din prisosul lor şi vând laptele cu 10—12 lei litrul, şi brânza cu 100 lei­ kilogra­mul. In hală, came la discreţie, Peştera­ proaspăt este 100 lei kgr. La marginea pieţii de alimente, ţărăncile desfac ţesături de casă, iar întrun colţ este improvizată o piaţă de troc. Grătarul sfârâie în aer liber, iar oamenii îşi fac­­mereu de treabă prin preajma •lui. In lipsa seminţelor • de do­vleac şi­ de floarea soarelui, al căror consun a* reuşit să fie stă­­­­vilit •­ priv.Li­oţ drastică, camp­ani­e a­ administraţiei5 municipale, oa­menii se resemnează cu un miti­tel doi. Spre Râmnic, drumul şerpue­­şte printre vii şi livezi, prin ser­pentinele faimosului Deal Negru. Pilouă, iar pomii sunt îmbră­caţi în fruct. Vitele mari, ca­prele şi oile pasc în turme nes­fârşite pe pajiştile înverzite, cu un dispreţ suveran pentru pri­veliştile minunate care se în­tind până departe în vale, spre firul de argint al Oltului. LA CALIMANEŞTI PRINTRE VILIGIATURIŞTII DE LA P­ C.A. Râmnicul Vâlcei ,este „cartie­rul general” al staţiunilor bal­­neo-climatice de lângă Olt : Govora, Olăneşti, Călimăneşti, Căciulata. Ploile din ultimele săptămâni au încetinit afluxul viligiaturiştilor. Da­r toate aceste staţiuni au azi o faţă nouă. Pes­te toate vilele au apărut firme noui. In unele dintre ele mun­ca de renovare este în foiu. Al­tele au fost amenajate şi găz­(Continuare in pag. 2-a) PREDEAL: V­edere din Bucegi, peştera „Schitul nou” M 17) ; ,i- ii j ln In I ■ «v ■ f j -YA, UN NOU GRUP DEOFIŢERI ENGLEZI IN ARMATA LIGII ARABE Armistiţiul din Palestina permite încheierea unui „bi­lanţ” al luptelor de până acum­ Astfel, s’a putut constata că unele din cele mai importante lupte care s’au dat acolo au fost acelea din nordu­l Palesti­nei. Importanţa acestor lupte constă în faptul că, deşi arabii au dat atacuri puternice şi re­petate timp de o lună, ei nu au reuşit, totuşi, să facă nici o breşă în poziţiile armatei evreeşti. Observatorii militari s-au în­trebat cum de a fost posibil eşecul acesta al arabilor, deşi ei au dispus de o netăgăduită superioritate de armament. Explicaţia pe care o dă co­mandamentul suprem arab­­e aceea că eşecul e cauzat de ne­priceperea ofiţerilor sirieni şi libanezi de a conduce unităţile lor • Concluzia la care a ajuns comandamentul arab e că tre­buia dată unor ofiţeri englezi conducerea generală a opera­ţiunilor din nordul Palestinei. Aşa se explică de ce, la în­ceputul lunei iunie 1948, co­­­mandamentul armatelor engle­ze din Orientul Mijlociu a pus, în mo­d suplimentar, 25 de ofi­ţeri superiori englezi la dis­poziţia comitetului superior arab cu scopul de a întări con­ducerea operativă a unităţilor arabe care acţionează contra armatei evreeşti din Palestina. Aceşti ofiţeri au sosit deja la posturile lor. O parte din ei, în frunte cu Douglas Roch şi Rupert Gondas, au plecat pen­tru a se pune la dispoziţia ar­matelor libano-siriene din re­giunea lacului Tabriz. Sarcina lor e să pregătească ofensiva în sectorul Safed cu scopul de a ieşi la linia Haifa-Nazareth. In afară, însă, de acest grup de ofiţeri, mai exisită unul format din R. Wordswall, P. Allen şi alţii care au fost de­taşaţi pe lângă statul major al generalului Manavei Bei care formează comandamentul armatelor egiptene din Pa­lestina. Se ştie că în statul major al generalului Manavei Bei se află şi fostul general S.S. Eihman. Acest fost general hitlerist şi cu ofiţerii englezi sosiţi de curând se vor ocupa cu formarea legiunei străine de voluntari austriaci şi nemţi care au fost recrutaţi pentru, a face serviciul militar în arma­tele arabe. Armistiţiul de acum din Pa­lestina este deci utilizat de că­tre englezi pentru a pun­e­ la punct pregătirea arabilor ş­i pentru a le suplini lipsurile lor în domeniul conducerii militare. LUCRĂRILE INSTANŢELOR DE IMPUNERI VOR FI TERMINATE IN ILFOV PÂNĂ LA 15 IULIE Agerpres. 29.­­ Potrivit in­strucţiunilor date de minis­terul de finanţe, lucrările instanţelor de impuneri vor fi terminate pe tot cuprinsul judeţului Ilfov pâ­­nă la 15 iulie a. c. Până în prezent au şi fost­­impusă marea majoritate a ca­zurilor. . Organele superioare ale admi­nistraţiei financiare în depla­sări în judeţ au căutat să re­zolve pe loc ra puneirea acelor cazuri, care privesc unele ma­teri­aplpozitoriile supuse ],a i!m­­■Pozifc ii până în acest exerciţiu financiar. .Cu privire la modul de sta­bilire a impunerilor pe venitu­rile nisi­parilor s’a făcut orga­nelor de resort un referat Dat fiind caracterul special­ al costul sau ori comerţ, s’a fă­cut propunerea ca nisipariii să fie impuşi la categoria negusto­­rilor ambulanţi. DISTRIBUIREA FORMULARELOR PENTRU RECENSĂMÂNTUL TEHNICIENILOR Colegiul Inginerilor comunică: In întreaga ţară continuă distri­buirea formularelor pentru recen­sământul profesional al tehnicienilor. Instituţiile, întreprinderile şi li­ber profesioniştii din Capitală şi co­munele­­suburbane vor ridica şi de­pune formularele de la sediile special înfiinţate: serviciile publice, minis­terele, întreprinderile de transpor­turi şi comunicaţii de la­ şcoala Poli­tehnică Polizu; întreprinderile side­rurgice, metalurgice şi electroteh­­nice de la Liceul Industrial nr. 1 Po­lizu; întreprinderile Mine şi Petrol dela Şcoala­ de Subingineri; Silvicul­tura, Agronomia dela Progresul Sil­vic; întreprinderile construcţii, edi­litare, hotărnici. Liceul de construc­ţii civile, chimie industrială, indus­trie de consum şi textile, de la A. G. I. R. Tehnicienii vor complecta formu­lare după specialitatea întreprinde­rii din care face parte. Liber profesioniştii vor ridica for­mularele de la secţiile respective, după specialitatea corespunzătoare. Pentru lămurirea tehnicienilor care urmează a fi recenzaţi în con­formitate cu dispoziţiile decretului 107 al Prezidiului Marii Adunări Na­ţionale pentru efectuarea recensă­mântului cadrelor tehnice, Colegiul Inginerilor comunică: Tehnicienii din specialitatea tex­tile care se încadrează în dispoziţii­le Decretului, vor depune formula­rele de recensământ astfel: Cei din Bucureşti la secţia de re­censământ A.G.I.R., str. Romană 8, cei din provincie la secţiile respec­tive. Deasemeni în afară de geologi urmează să fie recenzaţi şi urmă­torii specialişti naturalişti: hidro­biologi, fitopatologi, entomologi și biologi, care au atribuțiuni tehnice în această specialitate. Personal cred că nu. Ca să ajung la această convingere mi-a fost suficient să observ zilele tre­­cute în tramvaie, cofetării, la chioşcurile de ziare, sifon şi bra­­gă, panica şi îngrijorarea d­e pe feţele unora cari nu reuşeau să schimbe hârtiile de o mie şi pizma care li se citea în priviri în momentul în care vedeau un muritor, care reuşise să obţină zace hârtii de o sută. Intru într-o cofetărie, dornică să mă răcoresc cu o îngheţată. Vânzătoarea, înainte de a-mi lua comanda, mă întreabă dacă am mărunţiş. Nu înţelesei întrucât o privea de fel de bani am un buzunar şi i-am răspuns cu o căutătură mirată. Surprinsă de atitudinea mea, mă lămureşte că o bună parte din clientelă i-a plătit cu hârtii de o mie şi se vede în imposibilitate de a mă servi, dacă cumva şi eu aşi a­­vea asemenea intenţii, deoarece nu mai are de dat rest. Am li­­niştit-o în această privinţă, dar nu mi-am putut estăpâni uimirea, când am văzut că dela o masă alăturată, un client martor al dialogului, s’a ridicat să plece cu o figură descompusă de amar­nică desamăgire. Din uşe mi-a mai a­p­ncat o privire de parcă­ ași fi­­ un fenomen ciudat, vrednic de sin­cera lui compătimire. Eternii „iniţiaţi“ în toate tai­nele, a căror ocupaţie este să „prevină“ pe cetăţenii neştiutori, au probabil un important rol so­cial, pe care noi în naivitatea noastră nici nu-l bănuim. E bine ca omu­l să ştie dinainte ce-l aş­teaptă­. Iniţiaţii noştri îl depă­şesc cu mult. Ei prevăd orice înainte şi încă cu mare preci­­ziune. In cercetarea lor el lig ce folosesc de aparate seiemografice sau calcule savante, îşi pun via contribuţie doar limba care în­drugă verzi şi uscate, iar arse­nalul de convingere îl constitue şoapta strecurată misterios la ureche. Dar fenomenul nu-l prezintă atât „iniţiaţii“, cât acei cari pri­mesc cu atâta uşurinţă şi credu­litate tot soiul de ştiri, cari de cari mai caraghioase, mai impo­sibile, fără să cearnă prin ciurul raţiunii cioace li se oferă drept „precis şi sigur pe cuvânt de onoare“. Aceasta îndreptăţeşte pe orice om de bun simţ să creadă, cu mare indulgenţă, că aceşti indi­vizi, deşi natura i-a înzestrat şi pe ei cu o cutie craniană, n’au totuşi o suficientă doză de ma­terie cenuşie, cu ajutorul căreia toţi sa­vanţii de pe suprafaţa glo­bului, sunt de acord că gândim. Şi astfel, săraci cu duhul până să ajungă în împărăţia cerurilor,­­ unde să se împărtăşească de toa­­­­te fericirile, au trecut prin grele momente de suferinţă, până când un comunicat îndurător a stăvi­lit chinurile lor, iar pe „iniţiaţi“ i-a pus în mare derută. Dacă aceasta a fost în sfârşit o învăţătură de minte pentru naivii creduli, atunci cu atât mai bine pentru ei. Nu se vor mai perpeli zadarnic şi fără sens. Dacă nu, atunci vor obţine şi pe viitor cel mult compasiunea oa­menilor cu mintea întreagă.Iar în ceea ce-i priveşte pe cei rău intenţionaţi, pe „iniţiaţii“ de profesie, poporul nostru cu minte robustă şi instinct sănătos, i-a gratificat de mult cu dispreţul său. Stela Albu ÎNSEMNĂRI FERICIT! CEI SĂRACI CU BUHUL? ir. i miot * ' 194S APARE SUB CONDUCE­REA UNUI COMITET DE DIRECȚIE IM UNIUNEA SOVIETELOR Noui case de locuit în Ulan- Ude, capitala republicei autonome Buriato-Mongole de din­colo­­de lacul Baikal EŞECURILE POLITICII EXTERNE BRITANICE Un.caricaturist„a încercat­­să expwrifib asîfel politica externă a d-lui Bevin: în.faţa unei icoa­ne pe care­ era­­ schiţat d. Chur­chill se afla Bevin, ţinându-se cu mâinile de păr şi tânguindu­­se: ce.mi-ai făcut, Doamne? Şi îrttr’adevăr poltica externă bri­tanică a guvernului laburist nu a fost cu nimic diferită de poli­tica imperialistă, inspirată de trusturile britanice, a d-lui Churchil. După cel de al doilea război mondial Anglia, sărăcită, cu o industrie învechită, cu un în­semnat deficit bugetar avea de ales între o politică sănătoasă de cooperare internaţională po­litică şi economică cu toate ţă­rile lumii şi în primul rând cu ţările din răsăritul Europei cum îi dictau interesele ei economice, sau o politică imperialistă, ţi­nând tovărăşie Washingtonului. Şi Bevin a ales cel de al doi­lea drum care a adus Imperiul Britanic în marginea prăpastiei. Gravele dificultăţi economice— al căror izvor trebue căutat în contradicţiile specifice capitalis­mului — sunt acelea­­ care au ridicat guvernului britanic o sumă de probleme pe care ace­sta nu a isbutit să le rezolve. Hugh Dalton, fostul ministru de finanţe al Angliei spunea: „Fiecare fumător care va fuma trei ţigări în loc de patru sau trei pipe în loc de patru îşi va face o datorie patriotică. Fumaţi mai puţin, fumaţi mai încet, a­­runcaţi mucuri mai mici şi nu vă grăbiţi cu scuturatul pipei”, atât de alarmantă a ajuns situa­ţia economică a Angliei. Criza economică a Angliei nu e nici o criză de supraproducţie cum a fost cea din 1929—33 şi cum va fi apropiata criză, care a început, să-şi arate semnele, din America, nici o criză de sub­­producţie cum e în Japonia sau Germania, sau cum a fost la noi, ori în Ungaria, ci e o criză care provine din faptul că Anglia este incapabilă să-și asigure prin ex­port fondurile necesare pentru a-și procura alimente şi materii prime din străinătate. In Anglia nu se producea în 1946 decât 25% din grâul de care avea ne­voie, 7*/* unt, 27 %■ zahăr, 12% brânză, 40% carne şi numai 6% din populaţie este folosită în sectorul care produce bunuri ali­mentare. Anglia trebuie să-şi procure fonduri pentru a cum­păra alimente şi materii prime vânzând produse fabricate. Dar cui ar putea ea să-i vândă? Eu­ropei apusene sărăcite de răz­­boiu şi care e invadată de măr­furi americane? Dominioaneler* care au început să aibe o indus­trie cât de cât proprie, care au început să intre în sfera de in­fluenţă americană, cum e Cana­da, Australia sau China? Statelor Unite care n’au nevoie fiindcă produc singure mai mult şi mai ieftin? Acest schimb, adică An­glia să dea produse fabricate şi să primească alimente şi mate­rii prime, nu-l putea face decât cu ţările din răsăritul Europei şi în primul rând cu U. R. S. S., ţări a căror economie în plină desvoltare au nevoie de produse industriale şi care pot oferi An­gliei produse alimentare just va­lorificate. In plus America nu face co­merţ de­cât în dolari, ori cum Anglia exportă în America de şapte ori mai puţin de­cât im­portă fără a-şi acoperi nevoile de unde să-şi ia ea dolarii ne­cesari? I-a luat un timp din îm­prumutul de 3% miliarde care, aproape s’a terminat, împrumut care s’a redus la jumătate pen­­trucă ori de câte ori englezii fă­ceau cumpărături pe piaţa Ame­ricană se afla la bursă că pre­ţurile mărfurilor se­ dublau. An­glia încearcă acum să procure dolarii de care are nevoie pen­tru alimente cu ajutorul­ planu­lui Marshall. In plus conform convenţiei de împrumut în cazul când Anglia face din vreo ţară oarecare o cumpărătură, trebue să importe şi din America o can­titate egală a aceluiaşi produs. De mult Anglia importă mai mult decât exportă, dar îşi aco­perea deficitul din b­eneficiile re­zultate din navigaţie, sau din in­vestiţiile din colonii sau alte ţări. In cursul războiului Anglia a avut, însă, serioase pierderi de tonaj, iar venitul provenind din capitalurile investite în străină­tate au scăzut de la 175 milioane lire în 1938 la 60 milioane în 1946. In 1946 balanţa­­britanică avea un deficit de 450 milioane lire, iar în 1947 deficitul a crescut la 600 milioane. I In plus, Anglia ţine in stare de războiu o, armată de 1.200.000 oameni şi dacă se mai socotesc încă şi cei care lucrează­­ pentru ei în industrii înseamnă două milioane de oameni care consu­mă fără să producă. Dar Anglia a dus o politică economică nesănătoasă nu nu­mai externă ci şi Internă. In loc să treacă la o acţiune serioasă de naţionalizări, să re­pună în plină funcţionare indus­tria engleză, să ducă o politică economică planificată, guvernul englez s’a lăsat furat conştient de monopolişti şi a făcut con­ţinu politica trusturilor, a spe­culanţilor. In timp ce salariile s’au mărit între 1938—1946 cu 74%­, beneficiile capitaliştilor au crescut cu 89%. Impozitele pe salarii au crescut, cele pe veni­turi s’au micşorat. Naţionaliza­rea băncii Angliei a înseaunat despăgubiri grase şi dobânzi a­nuale de aproape două milioane lire plătite acţionarilor care de­altfel contiinuă să conducă banca. Minele au fost naţionalizate, dar cum? Deşi proprietarii au cerut drept despăgubiri numai 223 milioane lire, li s’a dat tote*i 229 milioane. Aceasta este o vadă evidentă că politica brit­a*­­­nică este politica trusturilor. Aceasta a însemnat în câteva vorbe şi cifre politica britanică: susţinerea capitaliştilor, a profi­torilor, atât­ în interior cât şi la exterior. Politica trusturilor, po­­­litica străină de interesele po­porului, care doreşte desigur altceva ca şi acum trei ani când l-a gonit pe Churchill , s. r.d., la conducere guvernul laburist. Sunt­­naivi care, cred că Sta­tele Unite vor­­salva Anglia. A­­devărat naivi!­America preia ac­ţiunile engleze din China, Ca­nada, America doreşte petrolul din Iran, ea se­ amestecă în Pa­lestina ,şî vreai să taie Angl­iei drumul spre India. Exemple? Canada e un fapt dominion a­­merican, iar nu britanic. In Sep­tembrie 1942 investiţiile ameri­cane în Canada's® cifrau la 4­3 miliarde dolari, iar cele engleze abia la 2,5 miliarde. Şi asta în 1942, nu în 1946! Din 1939 până în 1946 importul american în Canada s’a­­ ridicat dela 80 la 1300 milioane dolari, iar expor­tul dela 497 m­ilioane la 1590 milioane dolari. Canada face co­merţ acum cu America şi nu cu Anglia, dealtfel ca Si China, ca și Australia. Oare nu a vrut gu­vernul iranian să modifice con-Mircea Rapitosnu (Continuare in pag. 2­ a) BIROURILE DE RECENSĂMÂNT SANITAR VOR PRIMI 51 ÎNREGISTRA FORMULARELE CELOR ÎNTÂRZIAT!­ Pentru a da posibilitatea de a răspunde la recensământul sani­tar şi acelora care, din motive de forţă majoră, nu au completat în termenul fixat formularele, ministerul sănătăţii a autorizat birourile de recensământ să pri­mească şi să înregistreze formu­larele celor întârziaţi. Totodată se aduce la cunoş­tinţă salariaţilor publici şi nesa­lariaţilor cari, având calitatea, nu au completat formularul de recensământ sanitar, nu li se va lua în considerare nicio cerere, ca de pildă: oferte de serviciu, cereri de concesiune, înaintări sau transferări, cereri de liberă practică sau autorizaţii de func­ţionare, cereri de înscriere la concursuri sau examene de cla­sificare,­. etc. De asemenea, cei aflţi în acea­stă situaţie nu vor putea fi în­cadraţi de către sindicate la pla­ta impozitului profesional şi nici nu vor putea obţine certificate sau dovezi cu privire la activita­­tea lor în trecut sau pentru sus­ţinerea intereselor, în cadrul profesiunii, în faţa autorităţilor. Aceştia nu vor putea ocupa, nici o funcţiune la stat sau în între­prinderile particulare şi nu vor putea prezenta nicio cerere au­torităţilor, fără adeverinţa de completare a formularului de re­censământ, care este obligatorie, atât la cererile de numire sau angajare, cât şi în relaţiile cu­ autorităţile. CÂND SE VOR DISTRIBUI RAţiLE DE ZAHĂR ŞI ULEI După cum se anunţă, imediat ce distribui raţiile de zahăr şi ulei, operaţiunea eliberării noilor cartele ! Zahărul se va distribui pe trei de alimente va fi terminată, — adică 1 luni (!u!!e-August-Septembrie), iar după data de 3 Iulie a. c. — se vor ’ uleiul pe o lună. EjBLS$8s3£r123531 SOCIETATEA COMERCIALĂ MUNICIPALĂ ARE DISPONIBILE CANTITĂŢI DE CĂRBUNI ŞI BUCHETE Societatea Comercială Munici­pală pentru aprovizionarea Capi­talei, Direcţia Combustibilului, a­­duce la cunoştinţa tuturor insti­tuţiilor,­întreprinderilor de stat şi particulare cum şi populaţiei Ca­pitalei. Că nu mai are nici o can­titate de lemne disponibilă, sto­cul pe care l-a avut f­ind anga­jat. In consecinţă, roagă să nu i se mai adreseze noi cereri, deocam­dată nefiind în măsură de a le mai satisface. Societatea având un stoc dispo­­nibil important de­ cărbuni, bri­chete invită populaţia Capitalei cât şi întreprinderile şi institu­ţiile ce se încălzesc cu „acest com­bustibil să facă din timid cereri la sediul său, din b-dul General Magheru Nr. 27 (fost Tache Io­­nescu). ” 1

Next